HOME	MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI : FORUM : CĂUTARE

Cuprins Introducere Abrevieri Repertoriul descoperirilor Habitatul Rural Planşe

VILLAE, VICI, PAGI – Aşezările rurale din Dacia romană intracarpatică – Autor: dr. Dumitru Popa. ISBN 973-590-706-2, Editura Economică, 2002 Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE) I. Repertoriul aşezărilor rurale din Dacia romană intracarpatică Va rugam sa folositi motorul de cautare care va da rezultate in toate repertoriile disponibile pe situl nostru Literele: A, B, C, D, E-F, G, H, I-J, L, M, N-O, P-R, S, Ş, T, Ţ-U, V-Z. 681. ŢAGA, jud. Cluj (S. XIV) 1. În locul numit „Valea Tistaşului“ sau „Mocirla“, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale şi monede imperiale romane. 2. În vatra satului, se află o aşezare rurală ale cărei vestigii au fost descoperite, întâmplător, în mai multe puncte: A. În apropiere de ruinele bisericii vechi s-a descoperit un monument funerar din marmură şi mai multe pietre cu decor. B. În anul 1962, s-a descoperit, întâmplător, în curtea locuitorului N. Cociş, un tezaur monetar format din 1013 denari emişi în intervalul Galba, an 68, – Gordian III, an 238/239. Tezaurul a fost depozitat într-un vas de lut acoperit cu o lespede de piatră şi îngropat în interiorul unei locuinţe care, a fost distrusă de un incendiu. C. În curtea casei cu nr. 34, s-au descoperit, accidental, ceramică romană, unelte din fier şi un felinar (lampion) din ceramică. 1. D. Tudor, Oraşe, p. 237; TIR, L 35, p. 75; RepCj, p. 412, nr. 4; 2. A. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 40; Gooss, Chronik, p. 69; A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 64; I. Marţian, Repertoriu, nr. 707; D. Protase, I. H. Crişan, SCN, 4, 1968, p. 140; RepCj, p. 412, nr. 5; 2. B. SCIV, 15, 1964, p. 579; 16, 1965, p. 617; 19, 1968, p. 180; D. Protase, I. H. Crişan, SCN, 4, 1968, p. 139-173, il.; C. Preda, SCN, 4, 1968, p. 191; M. Chiţescu, E. Popescu, SCN, 6, 1975, p. 225; RepCj, p. 412, nr. 6; 2. C. C. Pop, I. Chifor, Apulum, 13, 1975, p. 683-685, il.; RepCj, p. 412, nr. 7. 682. ŢAGU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. În vatra satului, îndeosebi în jurul fostului Consiliu Popular, s-au descoperit accidental fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi dacice, lucrate cu mâna; materialele indică existenţa unei aşezări rurale. 2. La ieşirea din sat, în dreapta şoselei ce duce spre Ţăgşor, se menţionează o altă aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale. 1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 93/a, b, il. 683. ŢAPU, jud. Sibiu (S. XII) Pe teritoriul satului se menţionează urmele unor construcţii romane; din zone neprecizate provin: un opaiţ, un ac de argint, şi monede romane imperiale din bronz şi din argint; descoperirile indică, cu multă certitudine, o aşezare rurală. RepTrans, s. v. 684. ŢEBEA, jud. Hunedoara (S. II) Pe teritoriul satului au fost observate, în sec. XIX, urme ale extragerii aurului. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14; G. Téglás, HunyadvTört, p. 166; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; D. Tudor, Oraşe, p. 192; TIR, L 34, p. 110; V. Wollmann, Mineritul, p. 132. 685. ŢELNA, jud. Alba (S. V) 1. Pe teritoriul satului este menţionată o carieră romană de calcar. 2. În punctul „Pe Coastă“, lângă pârâul Săriteu din vestul satului, în cadrul unor sondaje executate în anul 1967, într-o aşezare preistorică, s-au descoperit şi fragmente de ceramică dacică şi romană. Pe acelaşi platou, în punctul numit „Carieră“, se menţionează descoperirea unui altar din piatră nefinisat şi fragmente de coloană; descoperirile indică existenţa unui atelier de prelucrare a calcarului local, în legătură cu care ar putea sta şi fragmentele ceramice menţionate anterior. 3. La nord de sat, în punctul „Rupturi“, se află fragmente ceramice dacice şi romane; nu se precizează dacă materialele dacice sunt de epocă romană sau anterioare. 4. La est de sat, în punctul „Părăuţi“, s-au descoperit cărămizi romane fragmentare şi fragmente de vase terra sigillata; materialele indică o locuire romană. 1. V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 115; 2-4. V. Moga, I. Al. Aldea, Marisia, 5, 1975, p. 46-47; RepAb, p. 194, nr. 2-4. 686. ŢICHINDEAL, jud. Sibiu (S. XII) 1. Pe valea Rotbavului, afluent de pe partea dreaptă a Hârtibaciului, la aproximativ 4 km în amonte de confluenţa acestora, pe terenul şi în vecinătate unei plantaţii de răchită, a fost descoperită întâmplător, cu prilejul amenajării plantaţiei şi apoi cercetată prin săpături, în anii 1982-1986, 1990, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Aşezarea se întinde pe aproximativ 4 ha, în unghiul format de confluenţa văii Rotbavului cu pârâul Oveselor. În cursul cercetărilor au fost dezvelite 7 locuinţe de suprafaţă, uşor adâncite în pământ, un semibordei, trei vetre de foc şi două gropi, puţin diferite de cele obişnuite în această categorie de aşezări. După urmele din teren şi după aspectul chirpicului, locuinţele au fost construite, unele din bârne dispuse orizontal aşezate pe o bază sumară de lespezi şi bolovani de gresie locală, iar altele aveau pereţii din nuiele împletite şi tencuiţi cu lut. Urme de pari nu s-au surprins. Locuinţele erau monocelulare, cu o singură excepţie care pare să fi avut două camere, iar suprafaţa lor era în general redusă, sub 10 mp. Suprafaţa de călcare din locuinţe nu prezenta urme de amenajare specială, iar cu privire la acoperişuri, în lipsa oricăror materiale din fier, credem că ele erau din paie şi stuf. Într-o singură locuinţă a fost descoperită o vatră de foc simplă fără un pat de pietre la bază, dar cu suprafaţa puternic arsă, semn al unei folosinţe îndelungate; într-o altă locuinţă s-a descoperit un căţel de vatră. În exteriorul locuinţelor s-au descoperit 3 vetre de foc de formă rotundă, având la bază un pat de pietre şi peste ele o lipitură de lut, groasă de 5-7 cm şi puternic arsă. Într-un caz, vatra era legată de locuinţa apropiată printr-un pavaj de pietre mărunte, lung de 4 m şi lat de 0,6 m. Semibordeiul avea nivelul de călcare la 0,45 m sub nivelul roman şi conţinea fragmente mărunte de chirpic şi fragmente ceramice. Gropile descoperite erau puţin adânci şi în general sărace în material arheologic. Una era de formă bitronconică, cu partea superioară mai alungită şi pereţii bombaţi; ea avea diametrul maxim de 1,75 m şi adâncimea de 0,5 m. Cea de-a doua era de formă tronconică, cu fundul arcuit şi adâncimea de 0,55 m. Pe suprafaţa aşezării s-au găsit mai mulţi bulgări de mortar de var şi bucăţi de zgură de fier. Ceramica constituie materialul arheologic cel mai numeros din aşezare. În categoria ceramicii romane provinciale predomină categoria cenuşie-zgrunţuroasă, urmată de cea cărămizie aspră şi apoi, în proporţii aproape egale, cea fină de culoare roşie, uneori cu vopsea, şi cea cenuşie. Formele cele mai frecvente sunt oalele cu şi fără toarte, castronelele cu buza rotunjită, vasele de provizii şi capacele de vase. De remarcat prezenţa ulcioarelor din pastă fină roşie, a unui fund de amforă şi a două fragmente de terra sigillata, fără decor. Ceramica romană provine din ateliere specializate de olari şi nu prezintă particularităţi. Ceramica dacică este redusă cantitativ şi ca forme. Este lucrată numai cu mâna şi cuprinde aproape exclusiv oale borcan şi ceşti dacice, cu şi fără toartă. Şi decorurile sunt reduse; se întâlnesc brâuri alveolare şi butoni alungiţi. În general, toată ceramica dacică are un aspect involut. Din lut s-au mai descoperit, în afară de căţelul de vatră amintit, un opaiţ din pastă cenuşie, de producţie locală şi mai multe fusaiole bitronconice şi câteva circulare, unele lucrate din pereţi de vase, perforaţi. Din piatră s-a descoperit o metta întreagă, mai multe fragmente de râşniţe şi câteva pietre de ascuţit. Din fier s-au descoperit: o cheie romană, două cuţite, o seceră fragmentară, o toartă de vas, două fragmente de lanţ, zăbale şi o cataramă fragmentară, iar din bronz, trei fibule –două din tipul cu noduli pe arc şi portagrafa înaltă, una cu arcul scurt şi secţiunea triunghiulară – şi tot din acelaşi material, o placă ajurată, o cataramă şi un fir de sârmă, posibil un ac. S-a descoperit de asemenea un dupondius, emis la Roma de către Hadrian în anii 134-138. Pe baza materialelor descoperite, aşezarea se poate data din primele decenii de după organizarea provinciei şi până la sfârşitul acesteia şi chiar după, pe baza unor materiale ceramice. 2. În sat, în grădina locuitorului Răduţ Achim, nr. 80, s-a descoperit, accidental, la adâncimea de 0,6 m, un fier de plug roman, de mari dimensiuni. 1; 2. D. Popa, Din istoria Europei romane, Oradea, 1995, p. 165-174. 687. ŢIGĂU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. În literatura veche se menţionează descoperirea, pe teritoriul satului, a unui monument funerar roman. 2. Din punctul „Fişcauă“ s-au cules fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi cenuşie; ele indică existenţa unei aşezări rurale. 1. Gooss, Chronik, p. 69; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 94/a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 94/b. 688. ŢIGMANDRU, jud. Mureş (S. XVI) 1. În punctul „Hoghia“, pe platoul unui deal de pe valea cu acelaşi nume, deasupra păşunii satului, s-au cules fragmente ceramice romane şi romane târzii. 2. Dintr-un loc neprecizat provine un denar de la Iulia Mammaea. 1. Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap, 28, 1987-1988, p. 100, il.; RepMs, p. 186, pct. LVI. 4, B, c; 2. E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 19, nr. 194; RepMs, p. 186, pct. LVI. 4, A, d. 689. UILA, jud. Mureş (S. XVII) De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin două monede romane: una de la Vespasian şi una de la Septimius Severus. RepMs, p. 70, pct. IX. 4, A, d. 690. UIOARA DE JOS, jud. Alba (S. IX) Pe teritoriul acestui sat –care în epoca romană făcea parte din perimetrul celei mai importante exploatări de sare, Salinae- au fost descoperite urme ale unor aşezări rurale în următoarele puncte: 1. În vatra satului se menţionează descoperiri (probabil ceramică) ce aparţin epocii romane. 2. Pe „Valea Orăzlecii“ se menţionează vestigii de epocă romană. 3. În punctul numit „Hotonfa“ s-au descoperit fragmente ceramice romane. 4. În punctele „Bora“ şi „Orăslaci“, aflate la aproximativ 2 km sud-est de sat, pe ambele maluri ale văii Ciunga, a fost descoperită, în urma unor cercetări de suprafaţă, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, ce se întinde pe aproximativ 8 ha. Urmele sale constau, în principal, din fragmente ceramice romane provinciale şi dacice, lucrate cu mâna şi la roată. S-au descoperit de asemenea urme de mortar şi pietre ce puteau proveni din temelia unor case de lemn daco-romane. 1-3. Gh. Lazarovici, N. Cristea, ActaMN, 16, 1979, p. 431-446; RepAb, p. 195-196, pct. 196/3, 4, 5; 4. ActaMN, 1, 1964, p. 353; D. Protase, Continuitatea, p. 31, nr. 9, il.; Idem, Autohtonii, p. 48, s. v. Ciunga; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145 sqq; RepAb, p. 196, nr. 12. 691. UNGHENI, jud. Mureş (S. XIII) În marginea de sud-vest a localităţii, pe un grind de pe malul stâng al Mureşului, se află urme de locuire de epoca romană. RepMs, p. 263, pct. LXXXVIII. 1, A. 692. UNGUREI, jud. Alba (S. VIII) În hotarul satului s-au descoperit ţigle romane şi un leu sculptat în piatră; materialele ar putea proveni dintr-o aşezare rurală cu cimitirul ei sau, mai probabil dintr-o villa rustica, cu un cimitir de familie. Gooss, Chronik, p. 76; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 541; I. Marţian, Repertoriu, nr. 716; TIR, L 34, p. 115; RepAb, p. 198-199, pct. 198/4. 693. UNIREA, jud. Alba (S. IX) Pe malul drept al Mureşului, la bifurcaţia drumului roman de la Apulum la Potaissa cu cel de pe valea Mureşului superior, s-a dezvoltat o întinsă aşezare rurală, ale cărei urme au fost surprinse, prin descoperiri fortuite, în mai multe puncte de pe hotarul comunei: 1. La nord de comună, în partea de hotar numită „Valea Lichii“, s-au descoperit urmele unor construcţii, cărămizi cu ştampila legiunii V Macedonica, ţigle, olane, un drug şi o fibulă din aur, arme, ceramică romană provincială şi monede, între care şi una cu legenda PROVINCIA DACIA. 2. La 0,5 km sud de comună, în punctul numit „Jidovină“, pe terasa a doua a Mureşului, se menţionează de asemenea urme de locuire de epocă romană. 3. La vest – nord-vest de sat, în grădinile caselor amplasate pe locul numit „Medieş“, se găsesc fragmente ceramice romane. 4. În partea de hotar numită „Liki“, s-a descoperit un denar de la Clodius Albinus, iar din alte puncte neprecizate provin: un sestertius de la Traian, un denar de la Severus Alexander şi o monedă de bronz foarte tocită, posibil de la un Antoninus. 1. Neigebaur, Dacien, p. 194-195; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; B. Orbán, Székelyföld, V, p. 90, 95; C. Gooss, ProgrammSchässburg, 1873-1874; Idem, Chronik, p. 73-74; Idem, AEM, 1, 1877, p. 30; A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 71; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 480-481; I. Marţian, Repertoriu, nr, 744; D. Tudor, Oraşe, p. 206; TIR, L 34, p. 115; I. Winkler, SCN, 5, 1971, p. 154, nr. 64; I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 22-23; RepAb, p. 200, nr. 9, 10; 2; 3. RepAb, p. 199, pct. 199/3, 5; 4. I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 22; RepAb, p. 199-200, pct. 199/1 b, 8. 694. UNIREA, jud. Hunedoara (S. I) 1. În „Locul Uriaşilor“, aflat la 700 m est de sat, au fost descoperite, în anul 1978, cărămizi, ţigle, olane, părţi dintr-o instalaţie de hypocaust şi ceramică romană provincială. Vestigiile din acest punct ar putea aparţine unei villa rustica. 2. Pe dealul „Mangop“, aflat la 3 km nord de sat, lângă adăpătoare, s-au descoperit, în anul 1985, cărămizi, ţigle, olane şi fragmente ceramice romane provinciale. Este foarte probabil că şi aici se află tot resturile unei villa rustica. 1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 102, nr. 61. 695. URIŞOR, jud. Cluj (S. X) 1. Pe malul drept al Someşului, la sud de punctul „La Biserică“, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale. 2. Aproape de moară, pe malul Someşului, înspre „Dealul lui Bela“, se află o aşezare rurală; din acest punct provine, probabil, şi un mic obiect de bronz. 3. Pe teritoriul satului se află o carieră din care s-a exploatat piatra pentru castrele de la Căşeiu şi Ilişua. 1; 2. I. Marţian, ArchÉrt, 23, 1903, p. 285; TIR, L 34, p. 116; RepCj, p. 417, nr. 1, 2; 3. V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 112; RepCj, p. 417, nr. 4. 696. UROIU, PETRIS, jud. Hunedoara (S. V) 1. La răsărit de sat, în masivul Măgura Uroiului, funcţiona o mare carieră romană din care s-au extras mari cantităţi de augit-andezit, pentru construcţiile şi monumentele de la Ulpia Traiana, Micia şi alte aşezări din zonă. 2. Aşezarea rurală care s-a dezvoltat în legătură cu această exploatare, se întindea între satele Uroiu şi Rapoltu Mare. În această zonă s-au descoperit substrucţii de clădiri, material tegular, ceramică şi trei monumente (altare) votive. 3. La poalele dealului Măgura Uroiului, s-a descoperit un mormânt de inhumaţie în sarcofag de cărămizi, acoperit cu o lespede de marmură. Din inventarul mormântului s-au mai păstrat un recipient de sticlă, un fragment dintr-o brăţară şi o monedă de bronz cu legenda PROVINCIA DACIA, an I. 1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 104-105; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 7; Gooss, Chronik, p. 65; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 116-119; D. Tudor, Oraşe, p. 127; M. Macrea, Viaţa, p. 307; TIR, L 34, p. 89; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 105 sqq; Idem, Mineritul, p. 257; IDR, III/3, 209-212; 3. L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 42.