Universitatea

ARHEOLOGIA DIN TRANSILVANIA
MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI : FORUM : CĂUTARE

 

Cuprins

 

Introducere

 

Abrevieri

 

Repertoriul descoperirilor

 

Habitatul Rural

 

Planşe 

 

 

 

 

VILLAE, VICI, PAGI

 

– Aşezările  rurale din  Dacia  romană  intracarpatică –

Autor: dr. Dumitru Popa.

ISBN 973-590-706-2, Editura Economică, 2002

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

 

I. Repertoriul aşezărilor rurale din Dacia romană intracarpatică

Va rugam sa folositi motorul de cautare care va da rezultate in toate repertoriile disponibile pe situl nostru

Literele: A, B, C, D, E-F, G, H, I-J, L, M, N-O, P-R, S, Ş, T, Ţ-U, V-Z.

 

538. SARTĂŞ, jud. Alba (S. VI)

De pe teritoriul satului provin trei monede romane: un bronz de la Severus Alexander, un denar de la Iulia Mammaea şi un antoninian de la Gordian III.

 

I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 21; RepAb, pct. 155.

 

 

539. SASCHIZ, jud. Mureş (S. XV)

1. Din vatra comunei şi din împrejurimi provin mai multe obiecte din bronz: un sfinx (?), un mâner de vas, fragmente dintr-o statuetă reprezentând probabil o acvilă, un cârlig de balanţă, precum şi un denar de argint de la împărăteasa Faustina Iunior

2. Pe cursul superior al pârâului Eţung, în apropiere de izvoare, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice din pastă fină şi zgrunţuroasă, de culoare roşie şi cenuşie; ca forme sunt menţionate: boluri, oale cu capac, străchini, amforete, vase de provizii.

 

1. C. Gooss, AVSL, 13, 1876, p. 429, 529, il.; Z. Székely, Almanah, Sf. Gheorghe, 1955, p. 41-42, 47, nr. 18; I. Winkler, ActaMN, 3, 1966, p. 82; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 16, nr. 32; Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 180; RepMs, p. 206, pct. LXVIII. 1, A, e; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 180, nr. 17, pl. CI/4, 5; CII/1-5, 8; RepMs, p. 206, pct. LXVIII. 1, D.

 

 

540. SATU LUNG, jud. Cluj (S. X)

Din hotarul satului, fără precizări topografice, provine un altar închinat lui Silvanus Silvester.

 

O. Floca, AISC, 1/1, 1928-1932, p. 105-107 (trecut la Măcicaşu Lung); RepCj, p. 239.

 

541. SĂBED, jud. Mureş (S. XIII)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin materiale ceramice romane şi mărgele. Un fragment dintr-un prag de uşă din calcar şi cu o inscripţie, păstrat în Muzeul judeţean Mureş, se consideră că a fost adus din altă parte.

 

G. Téglás, Klio, 11, 1911, p. 504; I. I. Russu, ActaMN, 1, 1964, p. 183; RepMs, p. 92, pct. XVIII. 7, A, c.

 

 

542. SĂCĂDATE, jud. Sibiu (S. XII)

În centrul satului au fost observate, la sfârşitul sec. XIX, urmele unor construcţii cu ziduri din piatră. Cu prilejul cercetărilor arheologice executate la biserica catolică din sat, în anul 1967, au fost descoperite, în fundaţia acesteia, două monumente cu inscripţie: un fragment de altar votiv închinat lui I. O. M. Dolichenus şi un altul, tot fragmentar, închinat lui Mithras, de către sclavul sau libertul Fortunatus.

În anul 1970, s-au executat săpături arheologice, în curtea şcolii şi a grădiniţei, precum şi în spaţiul din vecinătatea bisericii ortodoxe, cu speranţa că va fi identificat amplasamentul unui presupus castru. Nu au fost identificate semne concludente pentru o astfel de construcţie, dar s-au descoperit urme consistente ale unei aşezări rurale. În curtea grădiniţei au fost surprinse contururile unei clădiri cu ziduri din piatră, iar în celelalte puncte s-au descoperit numeroase materiale tegulare: cărămizi, ţigle, tuburi din lut, tegulae mammatae, şi ceramică romană provincială. În Muzeul Brukenthal Sibiu, alături de alte materiale romane provenite de aici, se află şi un fragment de placă de calcar cu relief, provenind, foarte probabil, de la un monument funerar (Inv. 7279).

 

M. V. Kimakowicz, KVSL, 19, 1896, 11; I. I. Russu, ActaMN, 5,  1968, p. 459; Idem, Srgetia, 5, 1968, p. 90; N. Lupu, Forschungen zur Volks-und Landeskunde, Sibiu, 13, 1, 1970, p. 71-73; TIR, L 35, p. 64; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 226; IDR, III/4, 86, 87.   

 

 

543. SĂCĂRÂMB, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează galerii, practicate la capătul sudic al masivului Cetraş, pentru extragerea aurului în epoca romană.

 

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 13; I. Marţian, Reperoriu, nr. 572, V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; D. Tudor, Oraşe, p. 191; TIR, L 34, p. 98; V. Wollmann, Mineritul, p. 131.

 

 

544. SĂCEL, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului, în curţile aflate la sud de drumul spre Sânpetru, s-a descoperit, în anul 1981, o aşezare rurală marcată prin fragmente de cărămizi, ţigle şi ceramică romană provincială.

 

H. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 100, nr. 50.

 

 

545. SĂLAŞU DE SUS, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „Şasa“, aflat la 3 km nord-est de sat se află resturile unei construcţii romane constând din: ziduri din piatră, bulgări de mortar, cărămizi, ţigle şi fragmente ceramice romane. De aici provin 5 monumente votive: trei sunt reliefuri din marmură cu reprezentarea Cavalerului Trac, un alt relief, tot din marmură, îl reprezintă pe Hercules şi un altar este închinat lui Silvanus. Din aceeaşi zonă provine o urnă funerară.

Numeroase materiale de construcţie: piese arhitectonice (bază şi fus de coloană, blocuri de piatră fasonate, ancadramente au fost refolosite la ridicarea a două monumente medievale din zonă, o biserică la Sălaşul de Sus şi donjonul de la Mălăieşti. În acest al doilea monument s-au descoperit şi un altar anepigraf şi un fragment de sarcofag, cu o inscripţie, în tabula ansata, din care se mai pot citi doar literele OS.

Ansamblul descoperirilor din acest punct indică, cu multă certitudine, o villa rustica, cu o mică necropolă de familie.

2. În curtea Consiliului Popular s-a descoperit o altă locuire romană marcată prin cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană.   

 

1. M. D. Lazăr, Sargetia, 10, 1973, p. 409-411; A. A. Rusu, V. Eskenasy, SCIVA, 29, 1978, 4, p. 573-578; V. Eskenasy, A. A. Rusu, AIIA, Cluj-Nap., 25, 1982, p. 86, fig. 16; IDR, III/3, 2, 3; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 99, nr. 49.

 

 

546. SĂLAŞURI, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Tanarok“, în grădina locuitoarei Ilona Simó, s-a descoperit, în anul 1961, un tezaur monetar, format din 3200 de piese depuse într-un mic cazan de bronz. Structura tezaurului este următoarea: 3 monede republicane, 19 de la Marcus Antonius, 3 drahme de Lycia, emise în timpul împăraţilor Domitian, Nerva şi Traian, iar în rest monede imperiale de la Nero până în anul 158. Se consideră că îngroparea tezaurului a fost cauzată de evenimentele din anii 158-159.

 

B. Mitrea, SCIV, 13, 1962, 1, p. 221-222, nr. 39; I. Molnár, I. Winkler, ActaMN, 2, 1965, p. 269-294; D. Protase, Continuitatea, p. 85, nota 22; RepMs, p. 278-279, pct. C. 

 

 

547. SĂLCIUA DE JOS, jud. Alba (S. VI)

1. Pe malul Arieşului, înspre Sălciua de Sus, s-au observat urmele spălării nisipului aurifer.

2. Din locuri neprecizate provin: un sestertius de la Traian, o monedă de bronz de la Septimius Severus şi o alta, foarte uzată, din sec. I-III. 

 

1. G. Téglás, OTTÉ, 12, 1887, p. 84; M. Roska, Rep, p. 21, nr. 73; RepAb, p. 162-163, pct. 156/4; 2. I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 21; RepAb, p. 162-163, pct. 156/5.

 

 

548. SĂLCIUA DE SUS, jud. Alba (S. VI)

1. Pe malul Arieşului s-au observat urmele spălării nisipului aurifer.

2. Din puncte neprecizate, dar legate de activităţile minere, provin mai multe descoperiri monetare: o monedă de bronz de la Marcus Aurelius, un denar de la Septimius Severus şi un sestertius de la Severus Alexander.

 

1. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 24, Gooss, Chronik, p. 112; V. Christescu, Viaţa ec, p. 17; D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p. 98; RepAb, p. 163, pct. 157/2; 2. I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 21; RepAb, p. 163, pct. 157/3.

 

 

549. SĂLCUŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Cu prilejul construirii magaziei fostei C. A. P., în anul 1961, s-au descoperit, la săparea fundaţiilor acesteia, fragmente ceramice romane provinciale.

 

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 23, nr. 72.

550. SĂLICEA, jud. Cluj (S. IX)

Din această localitate, fără precizări topografice, provin trei vase romane fragmentare.

 

RepCj, p. 335.

 

 

551. SĂLIŞTEA, jud. Alba (S. V)

1. Din aria satului, fără precizări topografice, se menţionează descoperiri de obiecte mărunte din bronz şi o monedă cu legenda PROVINCIA DACIA.

2. La nord de sat, cu ocazia construirii căii ferate, în anul 1865 s-a descoperit o lespede funerară a unui veteran din legiunea V Macedonica, decurion al Coloniei Dacica. Monumentul ar putea fi pus în legătură cu descoperirea unor resturi de construcţii romane, aflate la limita dintre hotarele satelor Pianul de Sus şi Săliştea şi unde se pare că se afla o villa rustica. 

 

1; 2. K. Torma, ArchKözl, 6, 1866, p. 149-150; D. Tudor, Oraşe, p. 136; TIR, L 34, p. 47; I. Winkler, SCN, 5, 1971, p. 154; IDR, III/3, 278; I. Piso, EphNap, 5, 1995, p. 72; RepAb, p. 163-164, pct. 158/2, g, 158/4. 

 

 

552. SĂNDULEŞTI, jud. Cluj (S. IX)

În punctul „Piatra Tăiată“, la 1,5 km de intrarea în Cheile Turzii, se afla principala carieră a oraşului Potaissa şi a castrului legionar. De aici se exploatau cvarţul terţiar, marne şi gresii. În secolul XIX, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observaţii detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de rocă şi de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul Cheia o coloană înaltă de 1,5 m şi cu diametrul de 0,34 m. În carieră şi în împrejurimile ei s-au descoperit: ţigle, chei, opaiţe, fragmente ceramice şi mai multe monede (o tetradrahmă, un denar de la Domitian, unul de la Macrinus şi alţi doi tociţi. Descoperirile indică existenţa unei aşezări în apropierea carierei.

 

G. Téglás, ArchÉrt, 9, 1889, p. 289-295, il.; Idem, FöldtKözl, 23, 1893, p. 13-19, il.; Idem, ArchÉrt, 18, 1898, p. 121; P. Király, Dacia, II, p. 399-404; B. Orbán, Torda, p. 51, 399-400; E. Orosz, ErdMúz, 25, 1908, p. 259; V. Christescu, Viaţa ec, p. 39-42; C. Daicoviciu, TransAnt, p. 135; M. Macrea, Viaţa, p. 308; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 125, nr. 4/5; 126, nr. 6/1-4; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 108; Idem, Mineritul, p. 270, pl. CXI, CXII; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50, 85-86; Idem, Potaissa mon, p. 105-106; RepCj, p. 338-341.  

 

 

553. SĂRMAŞU, jud. Mureş (S. XIV)

În zona secţiei de mecanizare, se află o aşezare rurală din care provin fragmente de vase, din pastă roşie şi cenuşie, precum şi două râşniţe.

 

RepMs, p. 208, pct. LXIX. 1, A, d.

 

 

554. SĂSCIORI, jud. Alba (S. VIII)

Pe „Dealul Viilor“ se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică.

 

RepAb, p. 165, pct. 160/4.

 

 

555. SĂULEŞTI (DEVA), jud. Hunedoara (S. II)

Lângă confluenţa Cernei cu Mureşul, au fost identificate, pe la mijlocul sec. XIX şi apoi prin anii 1960-1970, substrucţii de clădiri, cărămizi şi ţigle fragmentare, ceramică, morminte şi unele monumente de caracter funerar: capac de aedicula, leu funerar. Se menţionează şi două altare votive, dar provenienţa lor nu este sigură.

Prin natura lor, descoperirile din acest punct (vezi şi DEVA, pct. 10), indică existenţa aici a unei villa rustica.

 

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 6; A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 37; O. Floca, Sargetia, 6, 1969, p. 28; 11-12, 1974-1975, p. 41; IDR, III/3, 26, 27.

 

 

556. SÂNCEL, jud. Alba (S. VIII)

În punctul numit „Fundătura“, situat la obârşia pârâului „Pe Vale“, la aproximativ 4 km est – sud-est de sat, se află o aşezare rurală de epocă romană.

 

RepAb, p. 174, pct. 169/2.

 

 

557. SÂNCRAI, jud. Alba (S. IX)

1. În curtea castelului feudal s-au descoperit fragmente ceramice romane pro­vinciale, o lingură şi o cheie din bronz, monede romane, greutăţi din lut pentru plasa de pescuit, dălţi din fier şi un burghiu.

2. Din locuri neprecizate provin următoarele monumente romane: baza unui monument funerar cu reprezentarea Lupei Capitolina, doi pereţi de la o aedicula funerară, păstraţi la biserica reformată, unul încastrat în peretele vestic al bisericii şi o conductă romană din lut, probabil de la un apeduct.

Ansamblul descoperirilor indică existenţa unei villa rustica, posibil chiar o aşezare mai extinsă.

 

1. G. Téglás, OTTÉ, 12, 1887, p. 82; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 548, nr. 38; D. Tudor, Oraşe, p. 190; TIR, L 34, p. 102; RepAb, p. 174-175, pct. 170/3, a, b; 2. C. Pop, ActaMN, 8, 1971, p. 179, nr. 6, il.; V. Wollmann, R. Grecu, Apulum, 14, 1976, p. 114-117, il.; RepAb, p. 174-175, pct. 170/4, 5, 6.

 

 

558. SÂNCRAIU, jud. Cluj (S. VII)

În hotarul numit „Vermeş“ s-au descoperit, accidental, în anul 1964, mai multe fragmente de monumente sculpturale romane. Unul dintre ele este o stelă funerară din calcar.

 

L. David, V. Pintea, ActaMN, 3, 1966, p. 459-463, il.; IstCj, p. 44; TIR, L 34, p. 121; RepCj, p. 353.

559. SÂNCRAIU ALMAŞULUI, jud. Sălaj (S. VII)

De pe teritoriul satului provine un leu funerar.

 

Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 131, nr. 38.

 

 

560. SÂNGĂTIN, jud. Sibiu (S. VIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care provin mai multe cărămizi, ţigle şi olane romane.

 

N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 232.

 

 

561. SÂNGEORGIU DE CÂMPIE, jud. Mureş (S. XIII)

1. Fără precizări topografice, se menţionează descoperiri monetare pe teritoriul satului, între care şi o monedă cu legenda PROVINCIA DACIA.

2. În punctul „La Comoară“ se află o aşezare rurală ale cărei urme constau din resturi de ziduri, materiale tegulare, mortar. Din aşezare provin o statuetă din bronz, un medalion din lut având reprezentată o bufniţă, două fragmente de vase cu decor în relief reprezentând şerpi şi ceramică comună romană provincială.

 

1. I. Marţian, Repertoriu, nr. 528; M. Macrea, AISC, 3, 1936-1940, p. 300-301; I. Winkler, SCN, 5, 1971, p. 145; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMS, p. 33, nr. 42; RepMs, p. 221-222, pct. LXXV. 5, A; 2. C. Torma, Limes, p. 19; M. Macrea, AISC, 3, 1936-1940, p. 300, nr. 13; D. Tudor, Oraşe, p. 274; TIR, L 35, p. 67; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 233; S. Cociş, Marisia, 15-22, 1992, p. 557-558; RepMs, p. 221-222, pct. LXXV. 5, C.

 

 

562. SÂNGEORGIU DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XVI)

1. În punctul „Dealul Bunii“, situat la marginea de nord-est a localităţii, în cadrul unor sondaje arheologice din anii 1987, 1988, 1989, a fost identificat şi un nivel de locuire de epocă romană, format numai din ceramică.

2. În punctul „Vârful Dealului“, situat în centrul comunei, pe terasa superioară a Mureşului, au fost descoperite, accidental, urme de locuire de epocă romană.

3. Din punctul „Cânepişte“, situat în apropierea băilor de sare, provine un opaiţ roman.

4. Din punctul „Dealul Cetăţelei“ provine un fragment de olan roman.

5. În punctul „Bercu Mare“, aflat la aproximativ 2 km nord-vest de comună, pe terasa inferioară a Mureşului, se află o aşezare a populaţiei autohtone, de pe suprafaţa căreia s-au cules, cu prilejul unor cercetări de suprafaţă din anii 1953-1954, fragmente ceramice romane provinciale şi dacice; de aici provine şi un antoninian de la Gordian III, anii 241-243.

Poziţia topografică a punctelor cu descoperiri romane sugerează existenţa a două aşezări: una în vatra satului, punctele 1-4, ale cărei vestigii indică o populaţie colonizată, şi o alta, autohtonă, aflată la aproximativ 2 km de prima.   

 

1. V. Lazăr, Steaua Roşie, Târgu Mureş, din 5. 02, 1989, p. 3; RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, A; 2. V. Lazăr, I. Opriş, Apulum, 26, 1989, p. 91-97; RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, D; 3. RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, E; 4. RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, H; 5. D. Protase, Autohtonii, p. 71; RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, G. 

 

 

563. SÂNGEORGIU DE PĂDURE, jud. Mureş (S. XVI)

În centrul satului, lângă clădirea Tribunalului, se află o aşezare romană ale cărei vestigii constau din ceramică romană provincială.

 

Z. Székely, Materiale, 6, 1959, p. 242, nr. 5; TIR, L 35, p. 66; RepMs, p. 214-215, pct. LXXII. 1, E.

 

 

564. SÂNGEORZU NOU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În literatura veche se menţionează descoperirea, între Sângeorzu Nou şi Vermeş a mai multor monede imperiale, între care una sigur de la Septimius Severus, precum şi a altor materiale (coif, sabie, statuete de bronz); încadrarea cronologică şi culturală a ultimelor materiale nu este sigură.

2. În zona grajdurilor fostei I. A. S. şi a silozurilor se află o aşezare a populaţiei autohtone, marcată prin ceramică romană provincială şi dacică lucrată cu mâna.

3. La ieşirea din sat, în dreapta şoselei spre Sânmihaiu de Câmpie, la aproximativ 3 km vest de aşezarea descrisă anterior, se află o altă aşezare de acelaşi tip. Pe lângă ceramica romană provincială şi dacică, aici s-a găsit şi un denar de argint.

4. La 4 km spre vest de aşezarea descrisă anterior, în dreapta şoselei spre Sânmihaiu de Câmpie, în jurul saivanelor fostei C. A. P., se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale. 

 

1. Neigebaur, Dacien, p. 292; D. Tudor, Oraşe, p. 270; TIR, L 35, p. 66; G. Marinaescu, FileIst, 6, 1989, p. 24, nr. 79/a; 2; 3; 4. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 24, nr. 79/b, c, d, il.

 

 

565. SÂNGER, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Câneţel“ se află o aşezare rurală din care provin: un tezaur monetar, cu piese din perioada imperială, descoperit în anul 1845, mai multe obiecte de epocă romană, precum şi ceramică roşie şi cenuşie.

 

B. Orbán, Székelyföld, V, p. 61-62; B. Pósta, ErdMúzÉvk, 1907, p. 38; M. Roska, Rep, p. 179, nr. 206; TIR, L 35, p. 66; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 46; RepMs, p. 219, pct. LXXIII. 1, C.

 

 

 

566. SÂNMARTINU DE CÂMPIE, jud. Mureş (S. XIII)

De pe teritoriul satului provine o statuetă din bronz reprezentând un copil nud, foarte probabil Eros. De o valoare artistică excepţională, piesa este un import şi se datează la mijlocul sec. II.

 

TIR, L 35, p. 67; C. Pop, ActaMN, 17, 1980, p. 109-110, il.; RepMs, p. 201, pct. LXV. 11, A. 

 

 

567. SÂNMICLĂUŞ, jud. Alba (S. XII)

Pe o colină situată în sud-vestul satului se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale.

 

RepAb, p. 175-176, pct. 171/4.

 

 

568. SÂNMIHAIU DE CÂMPIE, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. La intrarea în sat dinspre Bistriţa, pe partea dreaptă a drumului, în punctul „Podişele“, se află o aşezare a populaţiei autohtone de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale, de culoare roşie şi cenuşie şi ceramică dacică lucrată cu mâna şi decorată cu brâuri alveolate şi linii incizate în val.

2. În jurul grajdurilor fostei C. A. P. se află o altă aşezare rurală marcată prin ceramică romană provincială. 

 

1. D. Protase, Continuitatea, p. 204; Idem, Autohtonii, p. 71; TIR, L 35, p. 66; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 24, nr. 80/a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 24, nr. 80/b.

 

 

569. SÂNNICOARĂ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului provin: un denar de la Faustina Senior, unul de la Severus Alexander şi fragmente ceramice romane provinciale; existenţa unei aşezări pare foarte probabilă.

 

E. Orosz, NumKözl, 12, 1913, p. 115; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 81/a, b.

 

 

570. SÂNNICOARĂ, jud. Cluj (S. X)

Pe teritoriul satului s-au descoperit, în mai multe puncte, vestigii romane ce indică existenţa unei importante aşezări rurale, posibil şi a două villae rusticae, aşezate în vecinătatea drumului roman de pe valea Someşului.

1. În vatra satului, lângă casa parohială, apar fragmente ceramice romane.

2. La sud de sat, s-au găsit ruinele unor mari edificii romane în care s-au descoperit monumente sculpturale şi alte obiecte nedeterminate, între timp dispărute; se consideră că de aici ar proveni şi monumentele ce au fost zidite în castelul din sat: relief funerar cu bustul unui bărbat şi inscripţie, un basorelief cu reprezentarea unui bărbat nud, lei funerari, un fragment dintr-o inscripţie, cu litera D. Ansamblul descoperirilor din acest punct indică existenţa unei villa rustica şi a unui cimitir familial.

3. La nord-vest de sat, pe locul numit „După Capul Satului“, s-au executat săpături arheologice într-un edificiu cu ziduri de piatră, în opus incertum, groase de 1-1,5 m. S-au descoperit: cărămizi, ţigle, resturile unei instalaţii de hypocaust şi ceramică romană provincială; descoperirile din acest punct ar putea aparţine, de asemenea, unei villa rustica.

4. Aproape de marginea vestică a terasei pe care o ocupă satul, apar urmele unei alte construcţii romane, în aceeaşi tehnică, iar în vecinătate s-au identificat urmele unui cimitir roman.    

 

1. E. Orosz, OTTÉ, 26, 1901, p. 25; Idem, ErdMúz, 20, 1903, p. 91; RepCj, p. 356, nr. 9; 2. K. Torma, ArchKözl, 6, 1866, p. 147; Idem, Limes, p. 16, 18; G. Finŕly, ErdMúz, 15, 1898, p. 468; Idem, ArchÉrt, 18, 1898, p. 427, 428; RepCj, p. 356, nr. 10; 3. C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 62, D. Tudor, Oraşe, p. 230; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 45; RepCj, p. 356, nr. 11; 4. I. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 47-48; RepCj, p. 356, nr. 12; 357, nr. 14.

 

 

571. SÂNPETRU, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „La Măru“, pe malul drept al Râului Mare, la 300 m vest de drum, s-au descoperit, în anul 1979, substrucţiile unor construcţii romane, resturi de la un mozaic, ceramică provincială şi zgură.

2. În sat, în gospodăria locuitorului Vulc, s-au descoperit de asemenea, urmele unor construcţii, ceramică şi zgură de fier.

3. În punctul „Grădişte“ sau „La Bordeie“, pe o suprafaţă de aproximativ 80 x 70 m se află urmele unor construcţii, cu ziduri din piatră, fragmente de cărămizi şi ţigle.

4. În punctul „Movilă“, aflat la 400 m vest de sat, s-au descoperit, în anul 1982, urmele unor construcţii cu ziduri legate cu mortar, olane, ceramică romană şi un drum pietruit.

Cele patru puncte cu vestigii romane ar putea aparţine unei singure aşezări mai extinse.

 

1; 2; 3; 4. L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41; Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 100, nr. 53.

 

 

572. SÂNPETRU ALMAŞULUI, jud. Sălaj (S. VII)

În punctul numit „Gura Corbului“, situat la aproximativ 2 km nord-est de sat, au fost descoperite fragmente ceramice romane provinciale. În malul văii ce mărgineşte la vest zona respectivă, se poate observa stratul de cultură de epocă romană. În aceeaşi zonă s-au descoperit, anterior, mai multe monede. Descoperirile indică o aşezare rurală.

 

Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 131-132, nr. 40.

 

573. SÂNPETRU DE CÂMPIE, jud. Mureş (S. XIII)

Cu prilejul construirii unei case din localitate a fost descoperită o statuetă din bronz, parţial aurită, reprezentând un efeb.

 

C. Pop, ActaMN, 17, 1980, p. 111-112, il.; TIR, L 35, p. 67; RepMs, p. 221, pct. LXXV. 1, B.

 

 

674. SÂNTANA DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XVI)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin trei vase romane; existenţa unei aşezări rurale este foarte probabilă.

 

RepMs, p. 227, pct. LXXVI. 1, A, b.

 

 

575. SÂNTĂMĂRIA DE PIATRĂ, jud. Hunedoara (S. V)

1. În pădurea Făget, s-au descoperit, la sfârşitul secolului XIX, urmele unei întinse cariere romane; se menţionează şi descoperirea unor unelte folosite în carieră.

2. În punctul „Grădişte“, aflat la 1 km nord de sat, pe malul drept al Streiului, se află o aşezare rurală. Urmele sale constau din cărămizi – una cu ştampila ASCLEPI – ţigle, olane, tuburi şi tegulae mammatae de la instalaţii de hypocaust, elemente arhitectonice din piatră: coloane, capiteluri şi ceramică romană provincială. Din aria aşezării mai provin: un fragment statuar din marmură reprezentându-l pe Dionysos, un altar votiv închinat lui Silvanus Domesticus, două opaiţe, o fibulă din bronz şi un tezaur monetar.

 

1; 2. G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 113-115; Idem, ArchÉrt, 32, 1912, p. 55, 400-401; C. Pop, Apulum, 6, 1967, p. 176, nr. 8, il; D. Tudor, Oraşe, p. 118; TIR, L 34, p. 103; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 105 sqq; C. Băluţă, Sargetia, 13, 1977, p. 219, nr. 1, 19; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 237; IDR, III/3, 23, 24, 25.  

 

 

576. SÂNTĂMĂRIA-ORLEA, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului s-au descoperit, în mai multe puncte, importante vestigii de epocă romană. Unele sunt villae rusticae, altele ar putea reprezenta părţi ale unei aşezări rurale cu o dezvoltare deosebită.

1. Pe terasa „Grindanu“, situată pe partea stângă a şoselei spre Subcetate, a fost observat şi descris încă de la mijlocul sec. XIX, un vast câmp cu ruine. Prin cercetările executate în anul 1971, s-au dezvelit, parţial, ruinele uneia din cele mai mari vilae rusticae cunoscute în Dacia. Curtea vilei, împrejmuită cu zid de piatră, avea o suprafaţă de aproximativ 3 ha, iar în interiorul ei au fost identificate 5 corpuri de clădire. Una dintre clădiri avea un plan dreptunghiular, cu dimensiunile de 22 x 15,8 m şi ziduri în opus incertum, din piatră de carieră şi de râu. S-au dezvelit doar 3 încăperi, de dimensiuni mai mici, una prevăzută cu instalaţie de hypocaust şi prezentând urmele unei refaceri sau modificări. După natura descoperirilor din interior, acest corp de clădire se pare că era locuinţa stăpânului.

Al doilea corp de clădire se afla la 40 m vest de locuinţă, avea dimensiunile de 23 x 15 m şi era lucrat în aceeaşi tehnică cu locuinţa. Zidul sudic al acestei construcţii era, foarte probabil, chiar zidul de incintă, ceea ce însemnează că ea era adosată acestuia. Din colţul de nord-est al locuinţei pornea un zid spre nord, considerat ca fiind al incintei şi la 120 m pe traseul său se afla un alt corp de clădire. Ar rezulta că una din laturile curţii avea cel puţin această dimensiune.

Deşi restrânse ca amploare săpăturile de pe Grindanu au oferit suficiente informaţii pentru clasificarea vilei. Ea aparţine, cu multă probabilitate, tipului cu construcţiile dispersate în interiorul unei incinte, iar casa de locuit are un plan asemănător celei de la Mănerău.

Materialul arheologic rezultat din săpături este format, pe lângă materialele tegulare fragmentare, din obiecte de fier, din os, din sticlă şi ceramică. Din fier s-au descoperit numeroase cuie, piroane şi scoabe, un fragment dintr-un ornament de feronerie, un lanţ pentru tractat de mari dimensiuni şi un vârf de săgeată.

Ceramica este foarte numeroasă şi cuprinde, în marea ei majoritate, vase de uz comun din pastă roşie sau cenuşie, produsă în ateliere provinciale. Ceramica fină, mai redusă cantitativ, este reprezentată prin fragmente de la vase mici, de culoare roşie sau cenuşie, acoperite cu vopsea. În dărâmăturile clădirii principale s-au descoperit şi câteva fragmente de vase dacice, lucrate la roată, între care se menţionează şi o buză de fructieră, dar poziţia lor stratigrafică nu este foarte clară.

În vilă s-a descoperit şi o monedă din anii 201-210. Autorul cercetărilor menţionează existenţa a două faze în evoluţia locuirii din acest punct, cea de a doua, tot de epocă romană, dar într-un interval cronologic când clădirea principală era deja parţial ruinată.

2. În punctul „Grindanul“, la 300 m vest de confluenţa Râului Mare cu valea Galbena, s-au descoperit, în anul 1974, urmele unor construcţii constând din cărămizi, ţigle, olane, un prag de marmură şi fragmente ceramice romane. Autorul semnalării consideră descoperirea ca amplasamentul unei alte villa rustica inedită, şi nu face vreo referire la situl descris anterior. Este posibil totuşi ca cele două descoperiri să aparţină unui singur complex.

3. Pe terenul de fotbal s-au descoperit, în anul 1980, urmele unor construcţii de epocă romană, cărămizi şi ceramică.

4. În punctul „Troian“, situat pe malul Streiului, s-au descoperit, în anul 1978, urmele unei construcţii, un pavaj, un drum pavat şi ceramică romană provincială.     

Materialele epigrafice şi sculpturale aflate la biserica reformată se consideră că au fost aduse de la Ulpia Traiana şi Aquae.

 

1. Neigebaur, Dacien, p. 83; Şt. Moldoveanu, FMIL, 1854, p. 190-191; Gooss, Chronik, p. 68; I. Marţian, Repertoriu, nr. 599; TIR, L 34, p. 103; R. Popa, ActaMN, 9, 1972, p. 439-461; IDR, III/3, p. 15; 2; 3; 4. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 100-101, nr. 54.

 

 

577. SÂNTEJUDE, jud. Cluj (S. X)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin mai multe fragmente de terra sigillata.

 

TIR, L 35, p. 67; RepCj, p. 357-358, nr. 3, c.

578. SÂNTIMBRU, jud. Alba (S. VIII)

Din aria localităţii, fără precizări topografice, provin următoarele materiale romane: două fibule din bronz, statuia unei zeiţe şi alte 3 monumente; existenţa unei aşezări rurale pare foarte probabilă.

 

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 548; RepAb, p. 165-166, pct. 161/5.

 

 

579. SÂNTIOANA DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XVI)

1. La aproximativ 600 m vest de Mureş şi la 500 m sud de sat se află o aşezare rurală marcată prin ceramică romană provincială.

2. Din aria acestei localităţi provine şi un tezaur monetar cu piese emise până în timpul lui Marcus Aurelius.

 

1; 2. T. Cipariu, Archivu pentru filologia şi istoria, Blaj, 3, 1869, p. 424; I. Marţian, Repertoriu, nr. 603; B. Mitrea, SCIV, 5, 1954, 3-4, p. 473, il.; RepMs, p. 193-194, pct. LX. 5, A, c. 

 

 

580. SÂNTU, jud. Mureş (S. XVII)

Din aria satului provin trei monede imperiale romane, una emisă de Domitian, în anul 84.

 

RepMs, p. 178, pct. L. 5, B.

 

 

581. SÂNTUHALM, jud. Hunedoara (S. II)

Pe „Dealul Paiului“, situat la sud-vest de sat, s-au descoperit fragmente de coloane şi un capitel din gresie de stil compozit; se presupune existenţa în acest loc a unei villa rustica.

 

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41.

 

 

582. SÂNZÂIENI, jud. Covasna (S. XXIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care s-au descoperit cărămizi, ţigle şi olane fragmentare, tuburi de lut, tegulae mammatae, o vatră şi fragmente ceramice romane provinciale.

 

C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 320; TIR, L 35, p. 67; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 238.

 

 

583. SCĂRIŞOARA, jud. Alba (S. III)

Pe valea pârâului Scărişoara se menţionează urmele unor şteampuri pentru spălarea aurului în epoca romană.

 

G. Téglás, Ungarische Revue, Budapest, 9, 1889, p. 330; D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p. 100; RepAb, p. 166, pct. 162.

584. SEBEŞ, jud. Alba (S. VIII)

1. La est de oraş, în punctul „Podul Pricopului“, prin cercetările executate în anii 1960, 1966-1967, s-a identificat şi o aşezare de epocă romană. Urmele sale constau din ceramică, cărămizi fragmentare şi fibule, tipul „cu piciorul întors pe dedesubt“, databile în sec. II-IV. Având în vedere că aici există şi o aşezare dacică din Latčne târziu, s-a avansat opinia că în aşezarea romană există şi o componentă etnică autohtonă.

2. În dreapta văii Secaşului, peste valea Slatinei, spre nord până la câmpul numit „Ruzga“, se întind vestigiile unei importante aşezări rurale romane. În mai multe puncte au fost observate resturile unor construcţii cu ziduri din piatră, numeroase cărămizi, ţigle, olane şi tuburi de la instalaţii de hypocaust. În decursul timpului, pe suprafaţa aşezării s-au descoperit numeroase monumente din piatră, între care şi un sfinx, obiecte din bronz (umbo, vase fragmentare, brăţări, obiecte mărunte), râşniţe din piatră, opaiţe, fragmente de vase din sticlă, ceramică şi monede.

În anul 1909 s-a descoperit, la sud-est de „Râpile Roşii“ un puţ, ale cărui margini erau zidite cu cărămizi şi din care pornea, pe lunca Secaşului, un apeduct format din tuburi de lut ce se îmbucau unul în altul şi erau legate cu mortar. Conducta, al cărei traseu a fost urmărit pe aproximativ 80 de m, era aşezată într-un canal ale cărei margini erau placate cu ţigle romane. Între materialele tegulare descoperite în aşezare se menţionează şi o cărămidă cu ştampila MENAN.

3. În marginea de est a oraşului, pe ridicătura numită „Lehmberg“ sau „Dealul Furcilor“, mai multe descoperiri de caracter funerar indică existenţa unei ne­cropole. Se menţionează morminte de incineraţie, probabil în groapă, care aveau ca inventar vase lucrate cu mâna şi cu decor asemănător vaselor dacice, precum şi o monedă romană de bronz. Tot aici s-au descoperit morminte de inhumaţie – unul cu sarcofag de piatră în care se afla un schelet de copil şi un denar de argint – cărămizi, ceramică şi un fragment dintr-un monument funerar cu inscripţie.

Două monumente funerare cu inscripţie se află zidite în zidul bisericii evanghelice din oraş şi este posibil ca ele să provină din această necropolă.

4. La nord-vest de oraş, în lunca Vinţului, s-a descoperit un monument sculptural din piatră, decorat cu motive vegetale şi o monedă. Ele pot proveni dintr-o necropolă familială de pe o villa rustica.

 

1. K. Horedt, colab., Apulum, 6, 1967, p. 19-25; D. Protase, Continuitatea, p. 48; Idem, Autohtonii, p. 68; RepAb, p. 167, nr. 4; 2. Neigebaur, Dacien, p. 257-258; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14, 26; J. Vass, Erdély a rómaiak alatt, Cluj, 1863, p. 107, 109; ProgrammMühlbach, 1864-1865, p. 34; 1865-1866, p. 54; 1868-1869, p. 40, 1869-1870, p. 57; 1873-1874, p. 63-64; F. Rómer, ArchKözl, 6, 1866, p. 182; C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 172; Idem, Chronik, p. 94-95; G. Téglás, OTTÉ, 12, 1887, p. 65, Idem, FöldtKözl, 19, 1891, p. 86; I. Marţian, Repertoriu, nr. 611; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 310; D. Tudor, Oraşe, p. 141-142; TIR, L 34, p. 100; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 230; IDR, III/4, 19-26; RepAb, p. 168-170, nr. 16; 3. ProgrammMühlbach, 1865-1866, p. 54; C. . Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 172; Idem, Chronik, p. 94-95; G. Téglás, FöldtKözl, 19, 1891, p. 86; K. Horedt, Untersuchungen, p. 23, 30; D. Protase, Continuitatea, p. 48; Idem, Riturile, p. 98; Idem, Autohtonii, p. 115-116; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 194; V. Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p. 176-177, il.; RepAb, p. 167, nr. 8, b;4. ProgrammMühlbach, 1865-1866, p. 54; C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 172; Idem, Chronik, p. 94-95; RepAb, p. 168, nr. 13, b.        

585. SEBEŞEL, jud. Alba (S. VIII)

1. La nord-est de sat, pe un deal se menţionează urmele unor construcţii şi ceramică romană; de aici provine, probabil, şi partea superioară a unei râşniţe romane.

2. În punctul „Pârloage“ s-au descoperit monede romane din aur şi capul unei statuete reprezentând o divinitate feminină.

 

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 259; ProgrammMühlbach, 1865-1866, p. 54; Gooss, Chronik, p. 110; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 550; I. Marţian, Repertoriu, nr. 612; TIR, L 34, p. 100; RepAb, p. 171-172, pct. 164/4, 5.

 

 

586. SECUIENI, jud. Harghita (S. XVI)

Din această localitate se menţionează un altar votiv, pierdut între timp.

 

IDR, III/4, 205.

 

 

587. SELEUŞ, jud. Mureş (S. XV)

1. Pe locul numit „În Tău“, situat la 4 km nord de comună, la confluenţa pâraielor Seleuş şi Tău, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale.

2. Din partea de hotar dinspre castrul de la Sighişoara „Podmoale“, provin două monede romane, sesterti, de la Marcus Aurelius şi Commodus.

 

1. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 181, nr. 19, il.; RepMs, p. 116-117, pct. XXVIII. 3, B; 2. Fr. Müller, MCC, 4, 1859, p. 72; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 16, nr. 51; RepMs, p. 116-117, pct. XXVIII. 3, A, e.  

 

 

588. SENEREUŞ, jud. Mureş (S. XVI)

Se menţionează, ca provenind de aici, un grup statuar din teracotă reprezentând două personaje (divinităţi ?), stând pe un tron cu spătar înalt. Lucrarea este de epocă romană.

 

B. Pósta, ErdMúzÉvk, 1911, p. 47, C. Daicoviciu, TransAnt, p. 154; RepMs, p. 76, pct. XII. 6, A, b.

 

 

589. SFĂRAŞ, jud. Sălaj (S. VII)

În secolul XIX, în hotarul satului a fost descoperit un leu funerar.

 

Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 131, nr. 37.

 

 

590. SFÂNTU GHEORGHE, jud. Covasna (S. XXII)

1. În valea „Debren“, a fost cercetată, printr-un sondaj, o aşezare rurală, în care s-au descoperit substrucţii de ziduri, ceramică romană provincială şi o monedă de la Hadrian; tot aici se menţionează morminte de incineraţie.

2. Din alte descoperiri se cunosc monede de la Antoninus Pius şi Severus Alexander.

 

1; 2. Z. Székely, Materiale, 6, 1960, p. 523-530; D. Tudor, Oraşe, p. 278-279.

 

 

591. SFÂNTU GHEORGHE, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Pe Şes“, situat la marginea de sud-est a satului, pe malul drept al Mureşului, a fost cercetată, prin mai multe campanii (1954, 1955, 1960, 1990-1994), o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. S-au descoperit locuinţe de suprafaţă şi un bordei de formă patrulateră, precum şi gropi de provizii. Ceramica este formată din cele două categorii obişnuite în astfel de aşezări: romană provincială şi dacică, lucrată cu mâna.

 

K. Horedt, colab., SCIV, 5, 1954, 1-2, p. 214; 6, 1955, p. 3-4, p. 661, nr. 2 b; M. Rusu, Materiale, 2, 1956, p. 700; Idem, ActaMN, 3, 1966, p. 402-405, il.; N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 25-26, il.; D. Protase, Continuitatea, p. 49; Idem, Autohtonii, p. 68-69; M. Rusu, C. Cosma, Cronica cercetărilor arheologice, 1995, p. 45, nr. 65 B; RepMs, p. 169-171, pct. XVII. 9, A.

 

 

592. SIC, jud. Cluj (S. X)

Zăcămintele de sare de aici au fost exploatate în epoca romană, iar urmele acestor exploatări au putut fi observate încă în secolul XIX. În jurul acestor exploatări s-au descoperit, într-un număr mare de puncte, urme de locuire din epoca romană:

1. La marginea de vest – sud-vest a satului, pe o terasă situată între drumul spre satul Coasta şi albia pârâiaşului ce curge din fundul fostului „Lac Rotund“, se găsesc fragmente ceramice romane şi din epoca postromană, iar imediat deasupra acestui loc, pe o treaptă mică de teren, s-au descoperit urmele unei clădiri romane din care provin fragmente de cărămizi, ţigle şi ceramică romană. 

2. În apropiere de capătul de vest al părţii de sat numite „Cipcheseg“, pe terenul cu nr topo, 276, au ieşit la iveală urmele unei construcţii cu numeroase blocuri de piatră, ţigle şi olane romane. Aici se presupune existenţa şi a unui cimitir de epocă romană.

Cele două puncte cu descoperiri descrise până aici ar putea aparţine unei singure aşezări.

3. La aproximativ 3 km spre sud – sud-est de centrul localităţii, se deschide gura Văii Selecii, o vale lungă de aproximativ 3 km, pe traseul căreia s-au descoperit, în mai multe puncte, materiale romane, îndeosebi ceramică; astfel de descoperiri sunt menţionate chiar la începutul văii, punctul „Gura Văii Selecii“, apoi la 1 km mai sus pe această vale, în faţa punctului „Tolba de Sus“ şi mai sus în apropierea movilei „Dâmbul Rotund“. Cele trei puncte aparţin, foarte probabil, unei singure aşezări, înşirate pe Valea Selecii.

4. În partea de hotar numită „Vane Mari“, între punctele „Bideşcut“ şi „Silaşi“, se află fragmente ceramice romane; aceleaşi materiale se găsesc şi în punctul „Locane Gerţa“, aflat în aceeaşi zonă.

5. În punctul „Valea Sărată“, situat la sud de comună, nu departe de punctele cu descoperiri de pe Valea Selecii, s-a descoperit un altar votiv închinat lui Silvanus de către sclavul Myro, în numele stăpânului său, Cl. Rufinus. Descoperirea a fost interpretată ca un indiciu al funcţionării aici a unui birou al unui arendaş al salinelor.

6. În partea de hotar numită „Dorna Mare, situată la sud – sud-est de comună, prin recunoaşteri de teren şi un sondaj, executat în anul 1963, s-a descoperit o aşezare a populaţiei autohtone. S-au cercetat trei locuinţe uşor adâncite în pământ cu pereţii din pari, nuiele împletite şi lipitură de lut şi s-au recoltat fragmente ceramice romane provinciale şi dacice lucrate cu mâna. Prezenţa aşezărilor băştinaşe pe lângă marile exploatări de sare din Dacia romană, este pe baza acestui repertoriu, bine documentată.   

 

Pentru exploatările de sare: M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 36; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; V. Wollmann, Mineritul, p. 243; pentru locuirile din zonă: 1; 2. RepCj, p. 347, nr. 17; 350, nr. 34; 3. RepCj, p. 348-349, nr. 22-24; 350, nr. 30, 31; 4. RepCj, p. 350, nr. 32, 33; 5. K. Torma, ArchKözl, 6, 1866, p. 147; Idem, Limes, p. 19-20; Gooss, Chronik, p. 112; D. Tudor, Oraşe, p. 237; TIR, L 34, p. 101; RepCj, p. 351, nr. 37; 6. M. Macrea, I. H. Crişan, ActaMN, 1, 1964, p. 360, nr. 94, 98; D. Protase, Continuitatea, p. 47, s. v. Sava; Idem, Autohtonii, p. 67; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 173, s. v. Sava; RepCj, p. 349, nr. 26.

 

 

593. SIGHIŞOARA, jud. Mureş (S. XV)

În epoca romană, teritoriul oraşului şi zona sa învecinată au fost intens locuite de comunităţi rurale. Pe baza unor descoperiri întâmplătoare şi prin săpături sistematice, se cunosc două aşezări, un cimitir şi alte descoperiri izolate:

1. Pe platoul „Podmoale“ sau „Burgstadel“, aflat la 3,5 km nord-vest de oraş, pe malul stâng al Târnavei Mari, s-a construit în primii ani ai provinciei un castru de pământ. Cercetările efectuate aici, în anii 1964-1967, au relevat faptul că după părăsirea castrului, survenită destul de repede, pe amplasamentul său s-a dezvoltat o aşezare civilă de caracter rural.

2. În punctul „Valea Dracului“, pe o vale laterală aflată la sud de Târnava Mare, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale, provenind, foarte probabil, dintr-o altă aşezare rurală.

3. În punctul „Pârâul Hotarului“, aflat la 1,5 km de la marginea sudică a oraşului, pe partea dreaptă a drumului spre Saeş, se cunoşteau, încă din sec. XIX, descoperiri de caracter funerar. Cercetările efectuate în anii 1960, 1969-1970 şi 1971-1973 au relevat existenţa unui mare cimitir de incineraţie. Au fost descoperite două tipuri de morminte: cu resturile incinerării depuse în urne şi cu resturile depuse în gropi de formă rectangulară, albiate şi cu pereţii arşi. Din descoperirile mai vechi se menţionează o stelă cu medalion şi inscripţie, iar în cursul ultimelor cercetări au fost descoperite şase lespezi funerare, cioplite sumar şi fără decor în relief, precum şi un altar. Epitafurile de pe lespezi, redactate cu multe stângăcii şi forme rustice, pun în evidenţă o populaţie amestecată de celto-illyri, unii cetăţeni, alţii peregrini, despre care se consideră că sunt originari din zonele de contact dintre Pannonia şi Dalmatia.

Inventarul mormintelor este format din cuţite, vârfuri de lănci, fibule din bronz şi fier, un inel din bronz şi mai ales ceramică romană din pastă fină de culoare roşie sau cenuşie şi din pastă cenuşie zgrunţuroasă. Se menţionează de asemenea vase lucrate cu mâna, considerate de autorii cercetărilor ca fiind de tradiţie autohtonă. De remarcat este şi numărul mare al monedelor descoperite în cimitir.

Înmormântările în cimitirul de la „Pârâul Hotarului“ continuă şi în perioada postromană.

4. În punctul „Kulterberg“, aflat la marginea platoului „Breite“, s-a săpat, în anul 1861, un interesant complex de caracter funerar. Acesta consta dintr-o platformă de 4,3 x 3 m, amenajată pe panta dealului, pe care s-au depus succesiv trei straturi de cenuşă, separate prin straturi mai subţiri de pământ galben steril. Alături de cenuşă cele trei straturi mai conţineau cărbuni, fragmente de oase umane, vase întregi şi fragmentare, unele umplute cu cenuşă şi cărbuni şi interpretate ca urne, altele, ca vase de ofrandă. Despre vasele de ceramică se menţionează că erau rudimentare, friabile, din pastă cenuşie lucrate cu mâna. În cele trei straturi de cenuşă au fost descoperite 114 monede, denari emişi după cum urmează: republicani (7 buc.), de la Marcus Antonius triumvir, Nero (1), Otho (1), Vitellius (1), Vespasian (17), Titus (4), Domitianus (4), Traian (17), Hadrian (17), Sabina (2), Antoninus Pius (19), Faustina I (6), Marcus Aurelius Caesar (11), Faustina II (5) şi Elagabal (1). Tot din acest punct se menţionează descoperirea unei monede de bronz de la împăratul Constans, anii 341-351. Descoperirea de pe platoul Kulterberg a fost interpretată ca loc de înmormântare al unei familii de daci din Dacia romană, interpretare ce nu poate fi acceptată fără rezerve.

5. De pe teritoriul oraşului se cunosc numeroase descoperiri monetare:

- în punctul „Axente Sever“ s-a descoperit o monedă de bronz cu legenda PROVINCIA DACIA, de la Filip Arabul;

- în punctul „Fabrica de Textile“, un sestertius de la Commodus;

- fără precizări topografice, se menţionează monede, câte un denar, de la Hadrian, Sabina, Faustina I, Lucius Verus, Iulia Maesa şi monede de bronz de la Traian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Faustina II şi Filip Arabul.

 

1. Neigebaur, Dacien, p. 255-256; I. Mitrofan, Gh. Moldovan, ActaMN, 5, 1968, p. 99-109; D. Tudor, Oraşe, p. 175; Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 183; RepMs, p. 231, pct. H, p. 235, pct. S; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 185, nr. 25, il.; RepMs, p. 227, pct. D; 3. K. Horedt, Siebenbürgische Viertljahrschrift, XLII, 1939, p. 124; D. Protase, Continuitatea, p. 50, nr. 30 b; Idem, Riturile, p. 99-100, nr. 13 b; Idem, SCIVA, 29, 1978, 4, p. 497, nota 2 şi p. 500; Idem, Marisia, 10, 1980, p. 57; N. Lupu, Al. Mureşan, StComMuzBruk, 13, 1967, p. 175-183, il.; D. Tudor, Oraşe, p. 175; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 200, 205; 15, 1971, p. 387, nr. 159; Idem, SCIV, 22, 1971, 1, p. 37, nr. 2; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 25-30; I. Mitrofan, ActaMN, 18, 1981, p. 99-110, il.; C. C. Petolescu, SCIVA, 34, 1983, 4, p. 379, nr. 171-173; IDR, III/4, 190-204; RepMs, p. 236, pct. Ş; 4. ProgrammSchässburg, 1860-1861, p. 61; 1861-1862, p. 85; K.Fabricius, AVSL, 3, 1862, p. 287-314, il.; M. Macrea, Dacia, NS, 1, 1957, p. 219; D. Protase, Dacia, NS, 6, 1962, p. 186-187, nr. 42, p. 189; Idem, Continuitatea, p. 50-51; Idem, Riturile, p. 12, 64, 108-109; Idem, Autohtonii, p. 116-119; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 17-19, nr. 121-179; RepMs, p. 234-235, pct. R; 5. Fr. Müller, AVSL, 2, 1855, p. 388; F, Kenner, AKÖG, 24, 1880, p. 402; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 17, nr. 100-111, p. 24, nr. 21; RepMs, p. 226, pct. A, k, p. 234, pct. O, P.            

 

 

594. SILIVAŞ, jud. Alba (S. IX)

În vatra satului, pe terenul gospodăriilor cu numerele 136, 137, se află o aşezare rurală marcată prin ceramică romană provincială.

 

RepAb, p. 173, pct. 167/2

 

 

595. SILIVAŞU DE CÂMPIE, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului se menţionează existenţa a trei aşezări rurale: două dintre acestea se află la aproximativ 3 km nord-est de centrul satului, în punctele „Drâmboaia“ şi respectiv „Fânaţe“, iar a treia, la aproximativ 4 km sud de sat, în punctul „Dosul Săicii“. De pe suprafaţa acesteia s-au cules numeroase fragmente ceramice romane provinciale, dar şi dacice, ceea ce indică o aşezare a populaţiei autohtone din provincie.

 

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 23, nr. 76.

 

 

596. SILVAŞU DE JOS, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „Între Ogăşii“, situat la 1 km sud de sat, s-a descoperit întâmplător, în anul 1977, o construcţie romană cu ziduri din piatră de râu şi un paviment în opus signinum, precum şi ceramică romană.

2. În punctul „Între Ogrăzi“, aflat la 1 km vest de ferma fostei C. A. P., s-a descoperit, în anul 1979, o aşezare rurală ale cărei urme constau din ceramică romană provincială.

3. La ferma fostei C. A. P., se semnalează descoperirea unor ateliere şi cuptoare romane pentru ceramică.

Descoperirile de la punctele 2, 3, aflate la mică distanţă, par să aparţină unei singure aşezări.

 

1. I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 26-27; 2; 3. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 100, nr. 51.

 

 

597. SIMERIA, jud. Hunedoara (S. V)

1. Pe teritoriul oraşului a existat o aşezare rurală dezvoltată în legătură cu exploatările de piatră de la Uroiu.

2. Pe teritoriul fostului sat Sântandreiu se menţionează o villa rustica.

 

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 104-105; Gooss, Chronik, p. 70; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 118; D. Tudor, Oraşe, p. 127; TIR, L 34, p. 101; IDR, III/3, p. 207.

 

598. SIMONEŞTI, jud. Harghita (S. XX)

În urma unui sondaj executat pe terasa unui pârâu ce se varsă în Nicău, a fost dezvelită o vatră, în mare parte distrusă, în jurul căreia se aflau fragmente ceramice dacice şi romane provinciale, precum şi o monedă de bronz de la Antoninus Pius sau Marcus Aurelius. Din descrierea autorilor cercetării se poate presupune existenţa unei locuiri de epocă romană, ce a aparţinut unei comunităţi autohtone din provincie.

 

Z. Székely, Cumidava, 3, 1969, p. 102; D. Protase, Autohtonii, p. 70-71.

 

 

599. SLIMNIC, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul comunei se cunosc patru aşezări ale populaţiei autohtone; două au fost cercetate prin săpături sistematice, iar celelalte două sunt cunoscute prin cercetări de suprafaţă:

1. Aşezarea din punctul „Şarba-Stempen“ sau „Schelzenthal“ ocupă o arie întinsă, mărginită la nord de confluenţa pâraielor Băcia cu Şarba şi prelungită spre sud – sud-est, pe valea Şarba, pe o lungime de mai bine de 1,2 km. Lăţimea aşezării variază între câteva zeci de metri la extremitatea sa nordică şi câteva sute de metri în zona sa centrală. Cercetările, efectuate între anii 1970-1973, au evidenţiat că aşezarea îşi începe existenţa pe la sfârşitul sec. III î.Hr. şi continuă, pe aceeaşi vatră, până în a doua jumătate a sec. III d. Hr. Din faza romană a aşezării, s-au descoperit 10 locuinţe, adâncite în pământ cu 0,4-0,5 m, o locuinţă de suprafaţă şi 14 gropi de provizii. Locuinţele aveau planuri diverse: ovale, trapezoidale cu colţurile rotunjite, dreptunghiulare sau neregulate, la care o latură era dreaptă, iar celelalte curbe. Suprafaţa lor era, în general, mică, cea mai spaţioasă având puţin peste 14 mp, iar podina prezenta urmele unor refaceri periodice, prin lutuire. Pereţii locuinţelor erau realizaţi dintr-un schelet de stâlpi, groşi de 0,2-0,3 m, între care se realiza o împletitură de nuiele şi apoi o tencuială cu lut; unii pereţi prezentau pe suprafaţa lor decoruri în relief sau incizate. La unele locuinţe s-a putut identifica intrarea, marcată printr-o treaptă de pământ, cruţată încă de la săparea interiorului locuinţei. Pe suprafaţa locuinţelor nu s-au găsit cuie, scoabe sau piroane din fier, astfel că acoperişurile trebuie să fi fost din paie sau stuf. Se remarcă lipsa, aproape constantă, a unor amenajări pentru făcut focul. Într-o locuinţă s-a descoperit o vatră simplă, fără un pat de pietre la bază, într-o alta un fragment de gardină de la o vatră şi într-o a treia un căţel de vatră fragmentar. Într-o locuinţă s-a descoperit, sub podină, o groapă de provizii.

Gropile de provizii, aflate în exteriorul locuinţelor, aveau, cele mai multe, forma de căldare şi fundul albiat, iar dimensiunile lor variau: între 1,1-1,6 m diametrul la gură, iar adâncimea, între 0,8-2,2 m, cele mai multe însă între 1,4-1,6 m. Alte forme întâlnite au fost cele de clopot sau de pâlnie. Comparativ cu epoca dacică, numărul gropilor este mai redus.

Materialul ceramic descoperit în aşezare cuprinde cele două categorii prezente în aşezările de acest tip. În ceramica romană este prezentă specia fină, de culoare roşie, cu vopsea sau firniş şi cenuşie, precum şi ceramica zgrunţuroasă, din pastă cenuşie cu nisip şi mică în compoziţie. Formele cele mai frecvente sunt: oala, strachina, castronul, bolul, amforeta, ulciorul, farfuria, capacul şi vasul de provizii. S-au descoperit şi două fragmente de la vase cu decor în relief reprezentând şerpi, iar din descoperirile mai vechi, un castron terra nigra. Ceramica dacică este lucrată cu mâna şi cuprinde vase borcan şi ceşti, iar ca ornamente se întâlnesc: butonii simpli sau crestaţi în formă de cruce, brâuri simple sau cu alveole, motive incizate. Din lut s-au mai descoperit prâsnele, căţei de vatră, între care unul cu o protomă zoomorfă şi brâu alveolar.

Alte materiale descoperite în aşezare sunt: fragmente de râşniţe din tuf, gresii de ascuţit, două piroane şi o daltă din fier, un fund de vas şi alte obiecte mai greu de identificat, precum şi bucăţi de zgură din fier. Din bronz s-au descoperit două fibule şi câteva bucăţi de tablă. De pe suprafaţa aşezării provin un belciug din fier şi două monede: câte un sestertius de la Traian, anii 111-115 şi respectiv Antoninus Pius, anul 139.

2. Cea de-a doua aşezare cercetată sistematic se află în punctul „La Saivane“, o zonă relativ retrasă, pe cursul inferior al unui pârâu ce se uneşte, la marginea aşezării cu valea Şarba. Suprafaţa aşezării este de aproximativ 3 ha, din care s-a cercetat doar o mică parte. S-au descoperit 4 locuinţe şi 3 gropi de provizii. Locuinţele sunt de acelaşi tip şi construite în aceeaşi tehnică ca şi cele de la „Şarba Stempen“, iar gropile sunt două în formă de căldare şi una de pâlnie.

Ceramica romană cuprinde străchini, oale cu toarte şi cu incizii pe buze, căni, capace, un fragment de vas cu şerpi. Ceramica fină roşie şi cenuşie este bine reprezentată, iar din pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie s-au lucrat mai ale capacele şi oalele. Ceramica dacică este formată, cu o singură excepţie, din vase lucrate cu mâna, mai ales oale de dimensiuni mijlocii şi mici, cu decoruri constând din brâuri cu alveole, butoni.

Alte materiale descoperite în aşezare sunt: fragmente de râşniţe şi trei monede descoperite accidental: un denar de la Faustina, anii 139-141, un altul de la Caracalla, anul 207, şi un sestertius de la Gordian III, anul 241.

Pe baza materialelor descoperite în aşezare se relevă că ea a luat fiinţă în prima jumătate a sec II d. Hr. şi a durat pe tot parcursul epocii romane.         

3. La nord de Slimnic, la o distanţă de 5-8 km, în partea de hotar numită „În Rusu“, la punctul „Lunca Frumoasă“, se află o altă aşezare daco-romană, verificată printr-o periegheză din anul 1970. Materialele culese de pe suprafaţa aşezării constau din ceramică, chirpic mărunt, fragmente de râşniţe şi oase de animale. Ceramica cuprinde fragmente de vase dacice, lucrate cu mâna şi la roată şi fragmente de vase romane provinciale. Pe baza materialului ceramic dacic (chiup cu buza în trepte, fructiere lucrate cu mâna şi la roată), aşezarea din acest punct a fost datată începând din Latčne târziu şi până la sfârşitul epocii romane.

4. Pe drumul spre satul Mândra, la 2 km de la marginea Slimnicului, pe malul drept al văii Slimnicului, în punctul „Pe Vale“, se află o altă aşezare rurală, de pe suprafaţa căreia, în cursul unei periegheze, din anul 1976, s-au cules fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi romane provinciale. Aşezarea a aparţinut tot unei comunităţi de daci din provincie.

 

1. M. Kimakowicz, KVSL, 30, 9-10, 1907, p. 89-92; D. Protase, Continuitatea, p. 52, nr. 31; Idem, Autohtonii, p. 71-74; I. Glodariu, ActaMN, 9, 1972, p. 119-139, Idem, Aşezări, p. 11-61, 72-77, il.; 2. I. Glodariu, Aşezări, p. 62-71, 72-77, il.; 3; 4. I. Glodariu, Aşezări, p. 78-80.      

 

 

600. SOMEŞENI, jud. Cluj (S. X)

1. În grădina şcolii şi a bisericii s-au găsit fragmente ceramice romane, iar în zidul ce împrejmuieşte biserica reformată s-a descoperit un leu funerar, despre care însă nu se ştie de unde provine.

2. Din loc neprecizat provine un denar de la Caracalla

 

1. N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 36; RepCj, p. 362, nr. 5; 2. E. Chirilă, colab., ActaMP, 2, 1978, p. 59; RepCj, p. 362-363, nr. 10, b.

 

 

601. SOPORU DE CÂMPIE, jud. Cluj (S. IX)

1. Pe locul numit „Măzărişte“, la dreapta drumului ce iese din sat, pe o terasă, se semnalează o aşezare din epoca romană.

2. La poalele dealului „Cuntenit“ sau „Hodaie“, situat la aproximativ 2 km sud de sat, s-a descoperit şi apoi s-a cercetat sistematic, între anii 1956-1961, un cimitir al populaţiei autohtone din provincie. S-au dezvelit, în total, 189 de morminte, la care se adaugă cele distruse până la începerea cercetărilor, astfel că numărul total de morminte a fost estimat la 215. Dintre mormintele cercetate, 168 erau de incineraţie, iar 21 de inhumaţie. La toate mormintele de incineraţie arderea defuncţilor s-a făcut la ustrinum, iar după modul cum au fost depuse resturile incinerării s-au constatat următoarele tipuri de morminte:

- morminte cu urnă depusă într-o groapă simplă, 136;

- morminte cu urnă, aceasta fiind depusă într-o cutie formată din lespezi de piatră, 3;

- morminte cu urnă depusă într-o groapă acoperită cu un podium din lespezi, 2;

- morminte fără urne, cu resturile incinerării depuse direct într-o groapă simplă, de mici dimensiuni şi forma rotund-ovală, 27.

În cele mai multe cazuri s-au folosit drept urne vase de uz comun, întregi sau fragmentare îndeosebi oale de factură romană, cu şi fără toarte, lucrate din pastă fină roşie sau din pastă cenuşie-brună, zgrunţuroasă, precum şi oale de factură dacică, lucrate cu mâna din pastă grosieră, de culoare cenuşie-negricioasă şi cu ornamentele specifice ceramicii dacice: butoni mici, brâuri alveolate sau crestate. Cele mai multe urne erau acoperite cu capace speciale sau cu capace improvizate din ceşti dacice, lespezi de gresie, farfurii, străchini, funduri de oală. Urnele erau umplute doar parţial şi conţineau oase calcinate, cenuşă şi cărbune şi obiectele de inventar.

Într-un mormânt cu cistă de piatră s-au descoperit două urne, fiind vorba, foarte probabil, de două înmormântări succesive.

Mormintele acoperite cu un podium de lespezi de piatră aveau urnele acoperite cu capace, iar podiumul avea circa 1mp şi se afla cu 5-7 cm deasupra urnelor.

Mormintele fără urnă aveau o groapă simplă, nearsă şi conţineau oase calcinate, cenuşă, foarte rar fragmente ceramice, niciodată vase întregi şi doar într-un singur mormânt s-a găsit o fibulă de bronz, fragmentară.

Mormintele de inhumaţie au aparţinut, toate, unor copii sub 7 ani; erau situate la adâncimi de aproximativ 1 m şi erau, în general, lipsite de inventar. În două astfel de morminte s-au găsit fragmente de vase romane, iar într-unul, fragmente dintr-o oală dacică. Aceste morminte apar pe toată suprafaţa cimitirului şi sunt contemporane cu cele de incineraţie.

În ansamblul cimitirului ceramica dacică s-a descoperit în 62 de morminte, în 45 este asociată cu cea romană, în restul mormintelor apare singură.

Inventarul mormintelor, mai mult prezent în cele cu urnă, constă, pe lângă fragmentele ceramice depuse cu ofrande, din: obiecte de podoabă corporală (cercei şi inele din argint, mărgele de forme şi din materiale diverse, brăţări din fir de argint sau din bronz, pandantive din fier sau bronz), accesorii vestimentare (fibule din bronz sau fier, ace), mai multe lame de la cuţitaşe din fier, cuiţe de fier, butoni şi aplice stilizate din bronz, fusaiole din lut ars şi 6 monede de bronz de la Traian, Faustina I, Marcus Aurelius şi Crispina Commodi. Obiectele de podoabă poartă urmele trecerii lor prin foc.

Pe suprafaţa cimitirului au fost descoperite mai multe lespezi de piatră locală, interpretate ca semne de căpătâi.

Pe baza întregului material arheologic şi a caracteristicilor sale, cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat începând cu mijlocul sec. II, până la sfârşitul epocii romane şi atribuit unei comunităţi autohtone din provincie.

 

1. E. Orosz, ErdMúz, 25, 1908, p. 258-259; M. Roska, Rep, p. 180, nr. 213; RepCj, p. 366, nr. 1, 2. I. Ţigăra, ProbMuz, 1955, p. 107-115, il.; D. Protase, I. Ţigăra, Materiale, 5, 1959, p. 425-434, il.; 6, 1959, p. 391-393, il.; D. Protase, OmDaic, p. 455-465; Idem, Materiale, 7, 1961, p. 423-430; 8, 1962, p. 527-536; Idem, Dacia, NS, 6, 1962, p. 186-188; 13, 1969, p. 291-317; Idem, Continuitatea, p. 52-59; Idem, Riturile, p. 100-103; Idem, Un cimitir dacic din epoca romană la Soporu de Câmpie. Contribuţie la problema continuităţii în Dacia, Buc. 1976; Idem, Autohtonii, p. 119-124; M. Macrea, Dacia, NS, 1, 1957, p. 219; Idem, Viaţa, p. 474; K. Horedt, ActaMN, 8, 1971, p. 583; Gh. Bichir, Cultura carpică, Buc., 1973, p. 168; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 205-206; M. Bărbulescu, LegVM, p. 41, 50; RepCj, p. 366-368, nr. 5. 

 

 

602. SOVATA, jud. Mureş (S. XX)

În punctul „Feldioara“ s-au descoperit urme ale unor construcţii, cărămizi şi ceramică romană. Ele indică existenţa unei aşezări, dezvoltată în legătură cu exploatarea sării, practicată la Sovata şi la Praid.

 

B. Orbán, Székelyföld, IV, p. 14; Dolg, 8, 1917, p. 227, 230, 232; M. Roska, Rep, p. 278, nr. 256; V. Lazăr, Marisia, 5, 1975, p. 380, nr. 2; TIR, L 35, p. 68; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 239; RepMs, p. 240-241, pct. LXXIX. 1, F; V. Wollmann, Mineritul, p. 244. 

603. SPINI, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează cărămizi, ţigle şi olane romane; ele indică, foarte probabil, o aşezare rurală.

 

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 149; TIR, L 34, p. 105; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 240.

 

 

604. STĂNIJA, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului s-au descoperit numeroase urme ale exploatării aurului în epoca romană. Pe dealurile „Ungurului“, „Măgura“, pe vârful „Fericeaua“, pe „Valea Coacăzelor“, s-au descoperit galerii săpate în stâncă, cu târnăcopul, iar în mina „Roşia“, de pe „Dealul Ungurului“ s-au descoperit bucăţi de lemn folosite la armarea galeriilor.

În vecinătatea punctelor de extracţie s-au descoperit urmele aşezărilor lucrătorilor mineri, constând din cărămizi, ţigle, olane, piuliţe pentru zdrobit minereul, opaiţe, râşniţe şi mai ales ceramică romană.

 

G. Téglás, HTRTÉ, 1881-1882, p. 41; 1891-1892, p. 32; Idem, Aranybányászat, I, p. 42, 43; Idem, HunyadvTört, I, p. 169; P. Király, Apulum, Cluj, 1892, p. 376; D. Tudor, Oraşe, p. 193; TIR, L 34, p. 105; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 241; V. Wollmann, Mineritul, p. 136-137.

 

 

605. STEJĂRENI, jud. Mureş (S. XV)

1. Pe Valea Stejăreni, aflată la sud de Târnava Mare, la aproximativ 5 km de Sighişoara, se menţionează o aşezare rurală din care provin materiale ceramice şi o râşniţă.

2. În punctul „Poarta Fânaţei“, situat la 5 km sud de sat, se află o aşezare rurală, marcată prin ceramică provincială.

 

1. TIR, L 35, p. 68; RepMs, p. 117-118, pct. XXVIII. 4, A, b; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap., 28, 1987-1988, p. 186, nr. 27, il.; RepMs, p. 117-118, pct. XXVIII. 4, H.

 

606. STEJERIŞ, jud. Cluj (S. IX)

De pe teritoriul satului provine un denar de la Iulia Maesa (sau Mammaea ?).

 

I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 132-133, nr. 19; RepCj, p. 369, nr. 5, b.

 

 

607. STEJERIŞ, jud. Mureş (S. XVI)

La nord-est de sat, pe lângă pârâul Covata, s-au identificat urmele drumului roman; din această zonă provine un ulcior roman de formă sferică, lucrat din pastă cenuşie.

 

RepMs, p. 36, pct. I. 7, B.

 

 

 

608. STOLNA, jud. Cluj (S. VI)

De pe teritoriul satului provine un relief fragmentar din piatră, pe care sunt redate cinci figuri feminine, în picioare; descoperirea permite ipoteza existenţei unui mic cimitir de familie, posibil pe lângă o villa.

 

C. Pop, ActaMN, 5, 1968, p. 487-488, il.; IstCj, p. 43; RepCj, p. 371, nr. 2.

 

 

609. STRAJA, jud. Alba (S. VIII)

1. Pe terasa „Sub Măgură“, în locul numit „Fântâna Barnii“, la aproximativ 2 km sud-est de sat, s-au descoperit, în cursul unor cercetări de suprafaţă, resturi de ziduri, cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina, râşniţe şi ceramică romană provincială; materialele indică existenţa, în acest punct, a unei aşezări rurale.

2. Pe hotarul satului, în punctul „Şesul Mic“, s-au descoperit temelii de ziduri, numeroase materiale tegulare fragmentare şi ceramică romană provincială. Se menţionează, fără posibilitatea de a se mai verifica informaţia, descoperirea în acest punct a unei statui şi a altor monumente romane, toate dispărute.

Cele două puncte cu descoperiri, situate la o distanţă relativ mică, ar putea aparţine unei singure aşezări mai întinse.

 

1. IDR, III/4, 39, 40; RepAb, p. 177-178, pct. 175/2; 2. I. Berciu, Apulum, 3, 1946-1948, p. 200-208; I. Mitrofan, Apulum, 5, 1965, p. 93; Idem, ActaMN, 11, 1974, p. 46; TIR, L 34, p. 106; RepAb, p. 177-178, pct. 175/4.

 

 

610. STREI, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul satului a existat o aşezare rurală sau numai o villa rustica, ale cărei urme, constând dintr-un grup de clădiri, au fost surprinse în cursul unor cercetări arheologice executate prin anii ’70 ai secolului XX. Cu privire la cele două inscripţii de caracter funerar, zidite în bisericuţa ortodoxă de aici, s-a admis că una ar putea fi locală.

 

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41; IDR, III/3, 5. 

 

 

611. STREI-SĂCEL, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul acestui sat se află una dintre carierele romane de calcar din zona pagus-ului Aquae. Din aşezarea dezvoltată pe lângă carieră se menţionează numeroase descoperiri: cărămizi, ţigle, olane, tuburi de lut, tegulae mammatae, coloane din piatră, un sarcofag şi o stelă funerară a unei numeroase familii de cetăţeni romani.

 

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 110-115; D. Tudor, Oraşe, p. 117; TIR, L 34, p. 107; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 105 sq; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 242; IDR, III/3, 16.

 

 

 

612. STREISÂNGEORGIU, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul satului se află o carieră romană de calcar. În legătură cu aceasta
s-a dezvoltat o aşezare rurală ale cărei urme au fost observate încă de la mijlocul sec. XIX. Se menţionează resturi de construcţii cu ziduri din piatră, cărămizi, ţigle, olane şi ceramică. Necropola aşezării, identificată şi cercetată prin anii ’70 ai sec. XX, conţine morminte de incineraţie. Din acest cimitir provine o lespede funerară păstrată parţial.

 

Neigebaur, Dacien, p. 92; Gooss, Chronik, p. 78; G. Téglás, HTRTÉ, 1883-1884, p. 66; Idem, ArchÉrt, 32, 1912, p. 55-56; D. Tudor, Oraşe, p. 117; TIR, L 34, p. 107; Dacia, NS, 20, 1976, p. 37-61; V. Eskenasy, SCIVA, 28, 1977, p. 603-609; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 234; IDR, III/3, 14.

 

 

613. STREMŢ, jud. Alba (S. VIII)

În vatra satului ai fost descoperite substrucţiile unor clădiri de epocă romană, cu ziduri din piatră: De aici şi din alte puncte învecinate provin numeroase materiale romane: cărămizi cu ştampilă, capiteluri de coloane, opaiţe din lut, o statuetă din bronz reprezentând un genius înaripat, o cheie, o fibulă, un glob de bronz (?), o monedă de argint şi numeroase fragmente ceramice romane provinciale.

Fără precizări topografice, se mai menţionează doi denari de la Lucius Verus şi respectiv, Maximinus.

Ansamblul descoperirilor indică, cu multă certitudine, existenţa, aici, a unei aşezări rurale importante. 

 

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 540; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 124; B. Mitrea, Dacia, NS, 5, 1961, p. 591, nr. 47; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 107; RepAb, p. 178, pct. 176/1, d.

 

 

614. STRUGURENI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În vatra satului se află o întinsă aşezare rurală romană de pe suprafaţa căreia
s-a cules ceramică provincială de culoare roşie şi cenuşie.

 

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 83.

 

 

615. SUATU, jud. Cluj (S. X)

Urmele romane descoperite pe teritoriul localităţii indică existenţa, foarte probabil, a două aşezări rurale:

1. A. În partea de hotar numită „Fânaţele de Jos“, aflată la sud de pârâul Gădălin, în hotarul cu satul Căianul Mic, în urma unor cercetări de salvare, executate în anul 1987, s-au descoperit fragmente ceramice romane, care indică o locuire sporadică în acest punct.

B. Tot în această zonă, la aproximativ 500 m de hotarul satului Căianul Mic, s-a descoperit, incidental, în 1987, un coronament de monument funerar roman, reprezentând doi lei adosaţi şi între ei un sfinx cu mască funerară.

C. În punctul „Dijmaşi“, situat pe ambele maluri ale pârâului Gădălin, în dreptul casei lui Ioan Brumar, care aparţine de satul Căianul Mic, se află fragmente ceramice romane.

Cele trei puncte cu descoperiri aparţin, foarte probabil unei singure aşezări, dezvoltate pe valea Gădălinului. 

2. În centrul comunei, lângă moară, s-au descoperit substrucţiile unei clădiri şi multe cărămizi romane; este posibil ca tot de aici să provină şi un relief, reprezentând pe o faţă doi gladiatori, iar pe cealaltă, un bărbat călare. Monumentul descris pare a fi un perete de aedicula, iar ansamblul descoperirilor ar putea indica existenţa în acest punct a unei villa rustica.

3. De pe teritoriul localităţii provine un denar de la Septimius Severus.

 

1. A, B, C. RepCj, p. 372-373, nr. 1, 4, 5; 2. ErdMúz, 5, 1878, p. 244; K. Torma, Limes, p. 18, 19; TIR, L 34, p. 107; RepCj, p. 373, nr. 3; 3. E. Chirilă, V. Lucăcel, ActaMP, 3, 1979, p. 133; RepCj, p. 374-375, nr. 7, e.

 

 

616. SUCEAGU, jud. Cluj (S. VII)

1. În hotarul „Hordoşcut“, la punctul „Oltovani“ s-au descoperit urmele unei construcţii romane cu instalaţie de hypocaust, din care s-au scos numeroase cărămizi şi ţigle romane, dintre care unele cu ştampila P AEL QVI, a unui producător civil, altele, cu ştampilele AL(a) S(iliana) şi C B. Tot de aici se cunoaşte şi un tipar din fier pentru ştampilat material ceramic cu literele N(umerus) P(almyrenorum). Construcţia descoperită în acest punct a fost interpretată ca o villa rustica. Rămâne mai greu explicabilă prezenţa tiparului unei unităţi militare într-o proprietate civilă.

2. La nord de punctul descris anterior, în punctul numit „Ibrok“, în valea „Fânaţe“, s-a descoperit, în 1877, un monument funerar cu inscripţie. Tot de aici provine un relief mithriac, păstrat la MIC. Pe marginea sudică a unui mic platou se observă contururile unei construcţii cu dimensiunile de 15 x1 8 m considerate ca aparţinând tot unei villa rustica.  

3. În vatra satului s-a descoperit o inscripţie CIL, III, 852.

4. Din locuri neprecizate provin: un altar votiv închinat lui Bonus Puer şi un opaiţ roman.

5. În hotarul comunei se menţionează şi o carieră romană.

6. Cât priveşte vestigiile de pe dealul „Chintăul Gilăului“, ele sunt, mai sigur, de caracter militar.

7. În punctul „Oradba“, în partea de hotar spre Rădaia, lângă grajdurile fostei C. A. P., se află în curs de cercetare o aşezare romană din care s-au recoltat numeroase materiale de construcţie (cărămizi şi elemente arhitectonice), precum şi fragmente ceramice.

 

1; 2; 3; 4; 5; 6. K. Torma, AEM, 3, 1879, p. 96; Idem, Limes, p. 22, 119, 126; Gooss, Chronik, p. 111; I. Marţian, Repertoriu, nr. 642; C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 63; D. Tudor, Oraşe, p. 232; TIR, L 34, p. 107; A. Bodor, OmDaic, p. 47; IstCj, p. 34; I. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 37-38, 55, 56; Idem, ActaMN, 9, 1973, p. 404, nr. 22; RepCj, p. 377-378, nr. 11-18; 7. S. Cociş, A. Paki, ActaMN, 26-30, I/2, 1989-1993, p. 477-494.

617. SURDUC, jud. Cluj (S. IX)

În vatra satului se află urme importante legate de spălarea nisipului aurifer în epoca romană.

 

I. Téglás, ArchÉrt, 18, 1898, p. 432; D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p. 104; Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974, p. 38; RepCj, p. 308; V. Wollmann, Mineritul, p. 148.