 |
|
 |
|---|---|
 |
|
| MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI : FORUM : CĂUTARE |
| B Bb
Introducere
Abrevieri
Repertoriul
descoperirilor
Habitatul
Rural
Planşe
|
VILLAE, VICI,
PAGI – Aşezările rurale din Dacia romană intracarpatică – Autor: dr. Dumitru Popa. ISBN 973-590-706-2, Editura Economică, 2002 Prelucrare
Web: Cosmin Suciu; Powered
by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural
Transilvanean în Context European
(IPTCE)
I. Repertoriul aşezărilor rurale din Dacia
romană intracarpatică
Literele: A, B, C, D, E-F, G, H, I-J, L, M, N-O, P-R, S, Ş, T, Ţ-U, V-Z. 304. HABIC, jud. Mureş (S. XVI) Din această localitate provine un denar de la Antoninus Pius. RepMs, p. 198, pct. LXII. 2, A, b. 305. HAMBA, jud. Sibiu (S. XII) Pe baza unor semnalări mai vechi privind descoperirea unor materiale ceramice şi monede romane, am efectuat o cercetare de teren, în anul 1991, în cursul căreia am descoperit o aşezare rurală amplasată chiar în vatra satului, în curtea şi grădina casei cu nr. 170 şi cele învecinate. Materialul arheologic constă din ceramică romană provincială de bună calitate din pastă roşie (mai puţină) şi mai ales cenuşie. Fragmentele provin de la oale de formă globulară, castroane cu buza îngroşată şi rotundă, căni sau ulcioare, vase de provizii; unele materiale ceramice, lucrate din pastă cenuşie-deschisă, fină, ar putea indica o continuare a locuiri, şi în perioada postromană. Neigebaur, Dacien, p. 292;
Gooss, Chronik, p. 78; I.
Marţian, Repertoriu, nr. 319; TIR, L 35, 306. HAŢEG, jud.
Hunedoara (S. I) 1. Urmele unor vestigii de epocă romană au fost observate pe teritoriul oraşului Haţeg încă de F. Marsigli şi apoi consemnate frecvent în literatura de specialitate. Ele constau din resturi ale unor construcţii, numeroase materiale tegulare, elemente de hypocaust şi tuburi de apeduct; se menţionează de asemenea statui şi alte monumente litice de caracter funerar. Ansamblul acestor descoperiri a fost interpretat ca aparţinând unei villa rustica. 2. Printr-o cercetare de suprafaţă, din anul 1977, au fost descoperite, în punctul „Martin“, situat deasupra oraşului, fragmente de ziduri dintr-o construcţie romană, cărămizi, ţigle şi ceramică. 3. În punctul „Platou“, aflat la ieşirea din oraş spre Unirea, la nord de acest drum, s-au descoperit, în anul 1988, tot în urma unei cercetări de suprafaţă, un fragment dintr-un sarcofag roman şi ceramică; autorul descoperirii presupune existenţa în acest punct a unui cimitir roman. 4. În punctul „Grădina Bernard“, situat pe strada 23 August la numărul 14, s-a descoperit un mozaic roman. 5. În punctul „Dealul Viilor, situat la nord de ferma I. A. S., s-a cercetat, în 1977, o villa rustica, din care s-au recoltat ţigle, olane şi ceramică romană provincială. 1 F. Marsigli, Danubius Pannonico-Mysicus, tab. 58;
Neigebaur, Dacien, p. 88; C.
Daicoviciu, ACMIT, 1, 1926-1928, p. 175; Idem, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 312; D. Tudor, Oraşe, p. 109; TIR,
L 34, p. 64; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 128; 2; 3; 4; 5. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 96, nr.
21. 307. HĂGHIG, jud.
Covasna (S. XXII) În punctul „Şapte Pante“ s-au descoperit cărămizi romane; alte precizări lipsesc. RepCv, p. 89, nr. 257. 308. HĂLMEAG, jud.
Braşov (S. XIX) La aproximativ 4 km nord-vest de sat a fost sondată o aşezare romană rurală. Materialul arheologic recoltat constă din fragmente de chirpic şi ceramică roşie şi cenuşie. Fl. Costea, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 280-281, fig. 1/9, 10 şi 2/7, 8; I. Glodariu, Aşezări, p. 88; RepBv, p. 136. 309. HĂPRIA, jud. Alba (S. VIII) Descoperirile de pe teritoriul satului se grupează în două arii: prima situată al sud de sat (punctele 1-5) şi cea de-a doua, chiar în vatra satului. Existenţa a două aşezări rurale şi foarte posibil a unei villa rustica pare foarte probabilă. 1. În punctul „Vadul Bălgradului“ s-au descoperit urmele unei aşezări constând din resturi de ziduri, ţigle, olane şi ceramică romană. 2. În punctul „La Groape“ s-a descoperit un sarcofag care s-a distrus. 3. În punctul „Gruiul Faurului“ s-a descoperit o fibulă romană. 4. În punctul „Fântâna Lisului“ s-au aflat cărămizi, olane şi fragmente ceramice. 5. În punctul „Gura Zăpozii“ s-au descoperit cărămizi, olane, un apeduct cu tuburi din teracotă şi ceramică romană. 6. La nord de magazinul sătesc, în curtea locuitorului Ioan Mitrofan, cu prilejul unor lucrări de fundaţie, s-au descoperit cărămizi folosite la pilele unui hypocaust. 7. În partea de est a satului, lângă moară, în curtea cetăţeanului Ioan Popa, s-a descoperit un medalion funerar. 8. La vest de sat, pe malul drept al văii Hăpriei, în dreptul podului ce duce spre locul „Morăneşti“, de o parte şi de alta a drumului spre Teleac, se află resturile unei construcţii romane, posibil o villa rustica. 9. Din locuri neprecizate mai provin: o monedă de bronz de la Filip Arabul cu legenda PROVINCIA DACIA, un fronton de la un monument din piatră, un con de piatră şi un fragment de monument pe care este redat un delfin; toate trei fragmentele sunt de caracter funerar şi provin de la o stelă sau o aedicula. 1-9. I. Berciu, Apulum, 3, 1946-1948, p.200, nr. 4; I. Mitrofan, Apulum, 5, 1965, p. 96-101; I. Winkler, SCN, 2, 1958, p. 406, nr. 12; D. Tudor, Oraşe, p. 170; TIR, L 34, p. 64, RepAb, p. 105-106, pct. 87/6-11, 14-16. 310. HĂRĂNGLAB,
jud. Mureş (S. XIII) Pe teritoriul satului s-a descoperit un tezaur monetar din care au fost recuperate 71 de monede de la următorii împăraţii: Septimius Severus, 4, Caracalla şi Elagabal, 11, Severus Alexander, 28, Iulia Mammaea, 3, Iulia Maesa, 2 Maximinus Thrax, 3, Gordian III, 19 antoninieni, Filip Arabul, 1 antoninian. B. Mitrea, SCIV, 15, 1964, 4, p. 576, nr. 49; Idem, Dacia, NS, 8, 1964, p. 377/49; 380, nr. 49; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 26; RepMs, p. 182, pct. LIII. 6, A. 311. HĂRMAN, jud.
Braşov (S. XXI) Din aria localităţii provin câteva obiecte din bronz păstrate la MNIT Cluj-Nap. TIR, L 35, p. 45; RepBv, p. 136-137. 312. HĂRŢĂGANI,
jud. Hunedoara (S. II) Pe teritoriul satului s-au descoperit urmele unor exploatări de aur în punctele „Măgura Băii“ şi pe dealul „Cărbunarilor“. Se presupune că altele au existat în jurul galeriei „Sf. Andrei“, de unde provine o monedă de la Antoninis Pius, şi că romanii au putut cunoaşte şi utiliza şi izvorul termal de lângă această galerie. G. Téglás, HunyadvTört, p. 115; V. Stanciu, Aurul Daciei, p. 65; D. Tudor, Oraşe, p. 192; TIR, L 34, p. 64; V. Wollmann, Mineritul, p. 132. 313. HĂŞDATE, jud.
Cluj (S. X) Din albia Someşului, la 2-3 km depărtare de castrul de la Gherla, s-a scos un altar cu inscripţie fragmentară, având pe o parte o reprezentare a lui Iupiter cu sceptru şi fulger, iar pe alta, un taur de sacrificiu. În acelaşi loc se afla şi un bloc de piatră care nu a putut fi scos. Cele două materiale ar putea proveni, eventual, de la o villa rustica de pe teritoriul unităţii de la Gherla. J. Ornstein, ArchÉrt, 23, 1903, p. 61, 448; D. Tudor, Oraşe, p. 239; TIR, L 34, p. 64; RepCj, p. 231, nr. 2. 314. HĂŢĂGEL,
jud. Hunedoara (S. I) 1. În vatra satului, la 500 m de biserică, s-au descoperit urmele unei aşezări romane; ele constau din fragmente de cărămizi şi ţigle, ceramică şi o monedă. 2. În punctul „Bălţi“, situat la confluenţa văilor Galbena cu Zeicani, s-au descoperit, printr-o periegheză din anul 1979, urmele unei aşezări constând din resturi de ziduri, cărămizi, coloane de marmură, mozaic şi ceramică. Vestigiile din acest punct, judecând după natura lor, ar putea proveni, mai probabil, de la o villa rustica. 1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 96, nr. 22. 315. HENIG, jud. Alba (S. VIII) Pe teritoriul satului sunt menţionate urme romane; alte precizări lipsesc. I. Mitrofan, Apulum, 5, 1965, p. p. 101; D. Tudor, Oraşe, p. 170; RepAb, p. 106, pct. 88/1. 316. HERIA, jud. Alba (S. IX) De pe teritoriul satului provine un sestertius de la Antoninus Pius. RepAb, p. 107, pct. 89/1, d. 317. HERINA, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. De pe teritoriul satului provin două statuete de bronz şi un monument funerar cu inscripţie. Materialele au fost descoperite pe la mijlocul secolului XIX. 2. În urma lucrărilor agricole din anul 1979, în punctul „Crucile Drumului“, a fost pusă în evidenţă o întinsă aşezare aparţinând populaţiei autohtone din provincie. Materialul arheologic recoltat constă din ceramică romană provincială, din pastă roşie şi neagră – zgrunţuroasă, ceramică dacică lucrată cu mâna şi o râşniţă de tip dacic (metta). 1. Neigebaur, Dacien, p. 292; Gooss, Chronik, p. 79; Klio, 10, 1910, p. 505; I. Marţian, Repertoriu, nr. 327; TIR, L 35, p. 45; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16, nr. 44, a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16-17, nr. 44, b, pl. XVII/6-10; XVIII/1-7, 8-10; XIX/1-3. 318. HETIUR, jud. Mureş
(S. XVI) De pe teritoriul satului se menţionează obiecte mărunte de bronz şi monede de la împăratul Hadrian, între care una de bronz emisă între anii 119-121; aşezare incertă. M. J. Ackner, MCC, 5, 1860, p. 25-26; F. Kenner, AKÖG, 29, 1863, p. 320; Gooss, Chronik, p. 133; I. Marţian, Repertoriu, nr. 255; TIR, L 35, p. 46; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 27; RepMs, p. 237-238; pct. LXXVII. 4, A, d. 319. HIREAN, jud. Bistriţa-Năsăud
(S. XIV) În punctul „Grueţe“ a fost descoperită, în urma unei periegheze din anul 1977, o aşezare rurală marcată prin ceramică romană provincială de culoare roşie şi neagră-zgrunţuroasă. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 45, pl. XIX/4-6. 320. HOBIŢA, jud.
Hunedoara (S. IV) 1. În punctul „Dealul Hobenilor“, pe malul stâng al pârâului Hobiţei, a fost cercetată, în anul 1948, o villa rustica. Ferma era înconjurată cu un zid de piatră, legată cu lut, cu traseu poligonal, care închidea o curte de 5850 mp. Pe latura estică a curţii, legat de zidul de incintă se afla un turn de formă aproape patrată (7x7,7 m); acesta pare să fi avut două niveluri, avea un paviment în opus signinum, iar pereţii, acoperiţi cu pictură. Materialele descoperite în el, constând din ceramică şi fragmente de vase de sticlă, indică faptul că el a servit ca locuinţă. Clădirea principală, cu funcţia de locuinţă se afla în partea de nord-est a curţii, nu departe de turn. Ea avea un plan dreptunghiular şi cuprindea următoarele interioare: un mare coridor închis (14 x 5,7 m), amplasat pe frontul de est, pavat cu cărămizi şi în care s-a amenajat, pe latura sa de nord-vest o mică baie; patru încăperi dispuse în spatele acestui vast coridor au fost identificate, pe baza amenajărilor interioare şi a inventarului din ele ca fiind: o bucătărie (culina), un cubiculum, un tablinium şi un coridor de trecere spre partea din spate a casei. Aici se aflau un grajd pentru animalele de muncă (stabulum) şi o curte interioară, probabil, în parte, acoperită. În jumătatea sudică a incintei s-au identificat zidurile unei mari construcţii cu dimensiunile de 18,4 x 36,6 m. Ea pare să fi fost o curte, un saivan pentru animale. În două locuri de pe perimetrul său au fost identificate urmele unor mici construcţii lipite de zidul acestei curţi care au servit, cu certitudine, ca locuinţe pentru muncitorii fermei. Alte construcţii anexe au fost identificate pe laturile de nord şi est ale curţii principale a fermei, lipite de zidul său de incintă. Materialul arheologic descoperit în fermă este deosebit de bogat. În casa de locuit s-au descoperit fragmente de pictură murală, elemente de feronerie, ceramică comună şi terra sigillata, două opaiţe, iar în celelalte construcţii şi pe suprafaţa curţii, un brăzdar de plug roman, râşniţe fragmentare, ceramică comună şi terra sigillata, alte obiecte şi două monede: una de bronz de la Antoninus Pius, anul 139 şi una de argint de la Elagabal, anul 222. În construcţiile fermei s-au descoperit 11 cărămizi cu ştampila L D P, citite Lucius Domitius Primanus, în care am putea identifica pe proprietarul fermei. Pe baza materialelor descoperite, vila de la Hobiţa a fost datată între mijlocul secolului II şi prima jumătate a celui următor, iar unele observaţii par să indice un sfârşit violent, prin incendiere. 2. La 200 m de sat, pe malul drept al Hobiţei, a fost descoperită prin cercetări de suprafaţă din anul 1978, o altă villa rustica ale cărei urme constau din resturi de ziduri, cărămizi, ţigle, olane şi ceramică provincială. 1. O. Floca, Materiale, 1, 1953, p. 743-754; I. Mitrofan, ActaMN, 19, 1973, p. 127; N. Branga, Urbanismul, p. 139, nr. 15; 2. Hr.Tatu, O. Popa, Z.Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 23. 321. HODOŞA, jud. Mureş (S. XVI) De pe teritoriul satului provin două fragmente de monumente funerare cu decor în relief, care par să provină de la pereţi de aedicula; se menţionează de asemenea chirpic. Monumentele votive ar putea proveni de la un mormânt de veteran, care avea probabil o proprietate în teritoriul aparţinător vreunei trupe de pe graniţă. RepMs, p. 145, pct. XLIII. 1, A, b. 322. HOMOROD, jud. Braşov (S. XIX) Dintr-un loc neprecizat de pe teritoriul comunei provine o cheie romană din bronz, iar din apropierea Băilor Homorod provin fragmente ceramice romane provinciale, foarte probabil dintr-o modestă aşezare rurală. TIR, L 35, p. 46; RepBv, p. 138. 323. HONDOL, jud. Hunedoara (S.
V) Pe colina „Coranda“ au fost observate urme ale unor exploatări miniere de aur, ce se datează în epoca romană. Gh. Macarovici, Revista Ştiinţifică Vasile Adamachi, Iaşi, 32, 1946, p. 233; D. Tudor, Oraşe, p. 191; TIR, L 35, p. 65; V. Wollmann, Mineritul, p. 131. 324. HOPÂRTA, jud. Alba (S. IX) 1. În literatura veche se semnalează existenţa unei aşezări pe teritoriul satului. De asemenea se menţionează mai multe monede romane descoperite în valea dinspre Uioara. 2. În vatra satului, pe ambele terase ale pârâului Ştiobului, s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană. Aici se află probabil aşezarea menţionată în literatura veche. 1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 246; Gooss, Chronik, p. 78; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141; TIR, L 34, p. 65; RepAb, p. 107-108, pct. 90/4, 7, 8. 325. HORLACEA, jud. Cluj (S. VII) Din aria satului provin două monumente litice. Primul, descoperit în punctul „Fântâna lui Borza“, este o placă de piatră cu un chenar de tip roman şi care este posibil să fi avut şi un text, iar al doilea, cu loc de descoperire necunoscut, este un fragment de lespede funerară cu un epitaf din care reiese că monumentul a fost pus de femeie pentru un frate sau o soră decedată; piesa se datează în secolul III. Cele două monumente fac foarte posibilă existenţa unei locuiri romane în zonă, cel mai probabil o villa rustica. I. I. Russu, ActaMN, 5, 1968, p. 463-464, il.; RepCj, p. 232, nr. 1, 2. 326. HOSMAN, jud. Sibiu (S. XII) La 238 m est de gara C.F.R., pe locul numit „Luminiş“ („Auf der Hells“), s-au descoperit, în anul 1909 mai multe fragmente ceramice romane din pastă de bună calitate (perete de vas asemănător celor „cu şerpi“, vase de provizii, oale) şi de asemenea, grăunţe de cereale carbonizate şi resturi osteologice; în acelaşi context s-a descoperit şi un fragment de cană din pastă cenuşie fină, de epocă postromană. (Materialele se păstrează în Muz. Bruk. Sibiu, inv. 2186-2215.) Descoperirile indică o aşezare rurală romană care îşi continuă existenţa şi în perioada următoare. I. Berciu, Apulum, 5, 1965, p. 606; TIR, L 35, p. 46. 327. HUNEDOARA, jud.
Hunedoara (S. II) Pe teritoriul oraşului s-au dezvoltat, în epoca romană, în legătură cu exploatarea zăcămintelor de fier, o aşezare rurală şi cimitirul ei, din care provin mai multe descoperiri: 1. Lângă castelul Corvineştilor se menţionează resturi de construcţii romane din care provin şi cărămizi ştampilate, una cu o ştampilă privată P AE T şi mai multe cu ştampila legiunii XIII Gemina. 2. În anul 1955 s-au descoperit, lângă Gara C. F. R., la Cantonul spre Simeria, resturi ale unor sarcofage din cărămidă şi un altar funerar fragmentar, materiale care indică existenţa unei necropole. 3. În punctul „Dealul Sânpetru“ se menţionează un bogat material ceramic dacic şi roman. Un sondaj arheologic, executat în anul 1977, în cimitirul reformat, pe panta nord-estică a acestui deal, a pus în evidenţă un strat de cultură roman ce suprapunea unul dacic. 1. Neigebaur, Dacien, p. 88; C. Daicoviciu, AISC, I/2, 1928-1932, p. 59-60; III, 1936-1940, p. 285, 303; D. Tudor, Oraşe, p. 111; TIR, L 34, p. 65; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 133, p. 144; IDR, III/3, 36; 2. D. Tudor, Oraşe, p. 111; IDR, III/3, 35; 3. I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 24. |
