 |
|
 |
|---|---|
 |
|
| MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI : FORUM : CĂUTARE |
|
Introducere
Abrevieri
Repertoriul
descoperirilor
Habitatul
Rural
Planşe
|
VILLAE, VICI,
PAGI – Aşezările rurale din Dacia romană intracarpatică – Autor: dr. Dumitru Popa. ISBN 973-590-706-2, Editura Economică, 2002 Prelucrare
Web: Cosmin Suciu; Powered
by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural
Transilvanean în Context European
(IPTCE)
I. Repertoriul aşezărilor rurale din Dacia
romană intracarpatică
Literele:
A,
B, C,
D, E-F,
G, H,
I-J, L,
M, N-O,
P-R, S,
Ş,
T, Ţ-U,
V-Z. 425. NANDRU, jud. Hunedoara (S. II) Pe teritoriul satului, în punctul „Cărămidă“, au fost descoperite fragmente de cărămizi şi ţigle romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale. C. Gooss, AVSL, 14, 1878, p. 65; G. Téglás, HunyadvTört, p. 152; D. Tudor, Oraşe, p. 113; 426. NAZNA, jud. Mureş (S. XIII) Pe teritoriul fostului sat Miceşti, unit cu Nazna, se menţionează descoperiri de materiale ceramice de caracter roman provincial.
M. Roska, Közl, 1, 1941, p. 61, nr. 134; Idem, Rep, p. 126, nr. 151; RepMs, p. 210, pct. LXX. 2, A, a. 427. NĂLAŢVAD,
jud. Hunedoara (S. I) 1. În punctul „Casa Mora“, aflat la 100 m sud-vest de Preventoriu, pe malul stâng la Râului Mare, s-au descoperit, în 1978, resturi de ziduri romane, cărămizi şi ceramică. 2. În punctul „Grădina Covaci“, pe malul stâng al râului Gârlete, în acelaşi an, s-au descoperit urme de ziduri, cărămizi, ţigle şi ceramică romană. 1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97. 428. NICULA, jud. Cluj (S. X) Din aria localităţii provine o monedă de bronz de la Faustina I. E. Chirilă, I. Chifor, ActaMN, 15, 1978, p. 54; RepCj, p. 293. 429. NIMIGEA DE JOS, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) În jurul grajdurilor fostei C. A. P., se află o întinsă aşezare rurală din care provin fragmente ceramice din pastă fină, roşie şi cenuşie şi din pastă zgrunţuroasă. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20, nr. 58, pl. XXI/6-12. 430. NOŞLAC, jud. Alba (S. IX) 1. În punctul „Şumughi“, aflat la aproximativ 6 km sud de sat, a fost cercetată prin săpături sistematice, în anii 1963-1966, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, ce se întinde pe o suprafaţă de circa 3 ha. S-au descoperit 6 locuinţe uşor adâncite în pământ, 13 gropi de provizii, resturile unui cuptor, două vetre de foc, ceramică romană provincială şi dacică, unelte şi alte obiecte. Locuinţele se adânceau în solul antic cu 0,4-0,45 m, aveau planuri patrulatere şi suprafeţe cuprinse între 6-12 mp. Cuptorul se afla în interiorul unei locuinţe şi era construit din pietre de râu şi lespezi de gresie. Trei dintre gropile de provizii erau amenajate în interiorul locuinţelor, sub podină, restul, în imediata vecinătate a acestora; ele aveau forma conică sau cilindrică, cu diametre cuprinse între 0,8-1,35 m şi adâncimi de 0,9-2,2 m. Ceramica din aşezare este, în proporţie de 45%, dacică, restul romană provincială. Ceramica dacică este lucrată cu mâna şi la roată şi constă din oale, ceşti, chiupuri (?), fructiere din pastă cenuşie fină, deschisă la culoare şi lustruită. Ceramica romană este formată din oale cu toarte, străchini, căni, castroane, farfurii, cupe-strecurători şi vase de provizii. Unele vase romane au decor ştampilat cu motive vegetale, iar într-un caz s-a folosit pentru imprimare o gemă ce redă un personaj masculin. În locuinţe, în gropi şi în stratul de cultură s-au mai descoperit: un cuţit de plug, râşniţe fragmentare, o daltă, un vârf de lance, cuie din fier, prâsnele din lut, gresii de ascuţit, zgură de fier, un cercel şi un ac de fibulă din bronz. 2. În malul Mureşului, la aproximativ 100 m est de punctul „Pompa de Apă“, a fost observat un bordei cu ceramică romană provincială şi dacică lucrată cu mâna. 3. Fără precizări topografice, pe teritoriul comunei se semnalează o aşezare romană 1. M. Rusu, ProbMuz, 1964, p. 33; D. Protase, Continuitatea, p. 42, 134; Idem, Autohtonii, p. 55-57; D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 84; I. Mitrofan, în vol. Sesiunea de comunicări ştiinţifice a muzeelor de istorie, Buc., vol. I, 1970, p. 440-456; Idem, ActaMN, 9, 1972, p. 148-150; RepAb, p. 131, nr. 4; 2. SCIV, 12, 1961, 1, p. 136; M. Rusu, ProbMuz, 1964, p. 33; RepAb, p. 131, nr. 3; 3. N. Vlassa, ActaMN, 3, 1966, p. 17; RepAb, p. 131, nr. 6, a. 431. NUŞENI, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) De pe teritoriul satului provin nişte fragmente de sticlă romană; alte precizări lipsesc. TIR, L 35, p. 54; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20, nr. 59. 432. OARDA, jud. Alba (S. VIII) 1. Pe teritoriul fostului sat Oarda de Jos, fără precizarea locului, sunt menţionate mai multe monumente romane: sculpturi, o statuie a lui Iupiter, capiteluri, fragmente de basorelief şi o inscripţie votivă închinată lui Hercules, de către sclavul Callistus. Originea lor –locale sau aduse de la Apulum- nu este cunoscută. 2. Pe teritoriul fostului sat Oarda de Sus, în punctul „Între Pâraie“, s-a descoperit un monument mithriac. 1. Gooss, Chronik, p. 118; M. Bărbulescu, ActaMN, 14, 1977, p. 175; RepAb, p. 132, pct. 125/1, c; 2. Al. Popa, OmDaic, p. 443-445, il.; RepAb, p. 132, pct. 125/2. 433. OBREJA, jud. Alba (S. VIII) 1. În punctele „Cânepi“ şi „Tăul lui Filip“, aflate la capătul de sud-est al satului, spre Secaş, a fost cercetată prin săpături sistematice, în anii 1961-1966 şi 1969-1973, o întinsă aşezare a populaţiei autohtone din provincie, ale cărei urme se întind pe aproximativ 6 ha. Au fost descoperite 30 de bordeie, 8 locuinţe de suprafaţă, 80 de gropi de provizii şi un cuptor de copt pâine. Bordeiele erau adâncite, în solul antic, cu 0,9-1,2 m, aveau planuri rectangulare sau rotund-ovale, iar suprafeţele lor variau între 10-15 mp. Podina era simplă, din lut bătătorit, iar instalaţiile de încălzire, în cele mai multe cazuri, lipseau. Mai rar, s-au descoperit, în interior, cuptoare clădite din pietre legate cu lut sau vetre simple. Inventarul bordeielor consta din ceramică romană provincială şi dacică, din râşniţe fragmentare, verigi şi cuie din fier, prâsnele din lut, gresii pentru ascuţit, fragmente de ţigle romane reutilizate, ace din os şi bronz. Locuinţele de suprafaţă erau marcate prin platforme de chirpic cu urme de nuiele, aveau suprafeţe cuprinse între 10-12, mp, podina era simplă, iar focul se făcea direct pe aceasta. Într-un singur caz, o locuinţă de suprafaţă suprapunea un bordei. În locuinţele de suprafaţă nu s-au găsit fragmente ceramice de factură dacică. Gropile de provizii, devenite, după o perioadă de folosire, gropi menajere, se aflau în apropierea bordeielor; ele aveau forme de sac, butoi, cartuş, căldare, iar dimensiunile variau între 1,2-2,3 m adâncimea şi 1-1,7 m diametru. La unele gropi pereţii erau finisaţi cu lipitură de lut sau chiar arşi. Materialul arheologic din gropi era format din ceramică fragmentară, romană şi dacică, fragmente de râşniţe, unelte din fier (seceră sau coasă şi verigă de prindere), pietre de ascuţit din gresie, fibule. Ceramica dacică reprezintă 10-15% din totalul materialului ceramic şi este lucrată cu mâna şi la roata olarului. Din analiza materialului arheologic descoperit rezultă că aşezarea de la Obreja a luat fiinţă către mijlocul sec. II şi a dăinuit până în a doua jumătate a sec. IV. Ea se afla, probabil, pe teritoriul legiunii XIII Gemina şi, alături de populaţia dacică majoritară, era locuită şi de elemente colonizate. 2. La 400 m vest de aşezare a fost descoperită şi cercetată necropola ei. Între anii 1967-1971 au fost cercetate 243 de morminte, dar, având în vedere suprafaţa afectată de lucrările la o plantaţie viticolă, se estimează că numărul total era de aproximativ 300. Dintre mormintele cercetate, 236 sunt de incineraţie şi au fost clasificate în trei grupe mari: - morminte cu urnă 116; - morminte fără urnă, cu resturile rugului puse într-o groapă mică de formă rotund-ovală, 113; - morminte fără urnă cu resturile rugului depuse într-o groapă mare, oval alungită, 13. În toate cazurile, arderea defuncţilor s-a făcut în alt loc. Mormintele din prima grupă aveau, ca urne, oale romane cu sau fără toarte, din pastă roşie sau cenuşie, şi oale dacice lucrate cu mâna. Întreg inventarul mormântului se afla depus în urnă. Mormintele din grupa a doua erau cele mai simple forme de înmormântare din cimitir, iar inventarul lor era cel mai modest; ele erau dispersate pe întreaga arie a cimitirului şi sunt contemporane cu celelalte. Mormintele din grupa a treia aveau, în şase cazuri, groapa purificată ritual, unele par a fi morminte de copii şi se aflau dispersate pe toată suprafaţa cimitirului. Cinci dintre ele au avut şi inventar, format din mărgele, o lamă de cuţit, fragmente de vase romane, dar şi dacice. În cimitir s-au descoperit 7 morminte de inhumaţie, două de adult şi celelalte de copii. Ele erau orientate cu capul spre vest sau nord-vest şi erau, în general, lipsite de inventar. În ansamblul ei, ceramica din cimitir se află în următoarele proporţii: ceramică romană provincială din pastă cenuşie-zgrunţuroasă, în 20 de morminte; ceramică romană din pastă fină de culoare roşie, în 38 de morminte; ceramică romană din pastă cenuşie fină, în 7 morminte; ceramică dacică lucrată cu mâna, în 12 morminte. În toate cazurile, ceramica dacică era asociată cu cea romană. Din totalul mormintelor, obiecte de inventar s-au descoperit în aproximativ 100. Cele mai frecvente sunt piesele de podoabă corporală (mărgele, brăţări, cercei, inele cu piatră) şi vestimentară (18 fibule), piese de toaletă (oglindă, pieptene), un pahar de sticlă, un lacrimarium şi două monede. Pe baza inventarului necropola a fost datată începând cu mijlocul sec. II şi până la sfârşitul sec. III. Ea a aparţinut populaţiei dacice din aşezarea învecinată dar unele morminte ar putea aparţine şi unor indivizi de altă etnie. 1; 2. D. Protase, Continuitatea, p. 52-45; Idem, ActaMN, 8, 1971, p. 136-146, 146-160; Idem, Autohtonii, p. 57-63, 107-115; RepAb, p. 132- 134, pct. 126/1, d, 2. 434. OCNA DEJULUI, jud. Cluj
(S. X) 1. Se presupune existenţa unor saline romane în aria oraşului, dar urmele lor sunt cu totul nesigure. 2. Din loc neprecizat provin două brăzdare de plug de epocă romană. 1. I. Marţian, Repertoriu, nr. 473; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; D. Tudor, Oraşe, p. 239; TIR, L 34, p. 85; RepCj, p. 298, nr. 2; 2. H. Daicoviciu, RömR, p. 158, E 115-116; RepCj, p. 298, nr. 3. 435. OCNA MUREŞ, SALINAE,
jud. Alba (S. IX) Exploatarea intensă a zăcămintelor de sare, în epoca romană, a favorizat dezvoltarea unei importante aşezări de caracter rural, identificată cu Salinae din itinerariile antice (Ptolemeu, III, 8, 4, Salinai; TabPeut, VIII, 2; GeogrRav, 14, 7, Saline), ale cărei urme arheologice se întind pe o arie vastă, pe ambele maluri ale Mureşului. Fără cercetări sistematice, se cunosc numeroase descoperiri ce provin de pe aria oraşului şi din împrejurimi, fără posibilitatea unor precizări topografice: substrucţii de clădiri, numeroase materiale tegulare, sculpturi din marmură, vase ceramice, un opaiţ cu marca FORTIS şi alte obiecte. Din zona minelor de sare provin trei inscripţii fragmentare, iar din alte locuri, mai multe monede de argint şi bronz, între care şi un dupondius de la Faustina, anii 138-141. La marginea de est a localităţii, lângă drumul spre Uioara de Sus, s-au descoperit, în anul 1931, trei morminte cu sarcofage din cărămizi, acoperite cu ţigle; unele cărămizi aveau ştampile de producători particulari, P AE TERN şi TI. Numeroase descoperiri monetare se semnalează şi la sud de oraş, în valea de la Hopârta: un sestertius de la Traian, o monedă de bronz şi alta de argint. Neigebaur, Dacien, p. 246; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 23; B. Orbán, Székelyföld, V, p. 109; C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 160; Idem, Chronik, p. 117; ErdMúzÉvk, 1881, p. 312; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 150, 480, 548; I. Marţian, Repertoriu, nr. 454; C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 61-62; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; O. Floca, Sargetia, 2, 1941, p. 43-44; A. Bodor, Dacia, NS, 7, 1963, p. 217, 227; I. H. Crişan, ActaMN, 2, 1965, p. 68; N. Gostar, ArhMold, 1, 1966, p. 164, 176; M. Macrea, Viaţa, p. 147, 152, 154, 306, 307, 367; E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9, 1979, p. 109; IDR, III/4, 67, 68, 69; RepAb, p. 134-136, pct. 127/6, 7, 8, 9; V. Wollmann, Mineritul, p. 241. 436. OCNA SIBIULUI, jud. Sibiu (S. XII) 1. Zăcămintele de sare de aici au fost exploatate în epoca romană, iar urmele acestor exploatări au mai putut fi observate în sec. XVIII. De aici provin şi două ciocane din fier folosite la despicarea blocurilor de sare. În legătură cu aceste exploatări s-au dezvoltat în teritoriul oraşului mai multe aşezări rurale. 2. În vatra oraşului se afla, probabil, aşezarea cea mai importantă din care provin mai multe descoperiri, toate fortuite. Se cunosc de aici cărămizi, ţigle, arme (?), capul unei statui reprezentându-l pe Mithras sau un acolit al său, ceramică comună şi terra sigillata, o toartă de vas cu inscripţia SONOIK, posibil un meşter ceramist, monede izolate şi un tezaur format din 381 monede de argint de la Commodus până la Gordian III. 3. La aproximativ 5 km nord de oraş, pe locul numit „Zmiţe“, pe un platou de pe partea stângă a luncii „Râura“, a fost cercetată, în anii 1964-1965, o aşezare a populaţiei autohtone. Urmele ei constau din chirpic cu urme de nuiele şi fragmente ceramice romane provinciale şi dacice. Deşi nu au fost surprinse ca atare, se presupune existenţa unor locuinţe de suprafaţă. Ceramica romană, de culoare roşie, cenuşie sau brun-negricioasă, provine de la oale, farfurii, străchini, capace, vase de provizii, iar cea dacică, aflată în cantitate destul de mare de la oale, ceşti dacice, strecurători, toate lucrate cu mâna sau de la fructiere cenuşii lucrate cu roata. Alte materiale descoperite în timpul săpăturii sunt râşniţele fragmentare şi pietrele de ascuţit din gresie. Pe baza aspectului materialului ceramic, aşezarea a fost datată mai ales în sec. III. 4. În punctul „Faţa Vacilor“ aflat la vest de sat, pe partea stângă a Visei, la marginea aşezării eneolitice, cultura Petreşti, au fost descoperite, în timpul cercetării acestei staţiuni, şi fragmente ceramice romane provinciale. Un sondaj executat în acest punct a evidenţiat existenţa unei aşezări a populaţiei autohtone din provincie. Materialul arheologic recoltat constă numai din ceramică, din cele două categorii, obişnuite în astfel de aşezări. 5. Urme de locuire de epocă romană, pe hotarul oraşului, constând din fragmente ceramice romane provinciale, au fost descoperite şi în următoarele puncte: „Râura“, „Sub Stupini“, „La Stupină“, „La Podul de Piatră“. 1. K. Horedt, MBBM, 9-10, 1944, p. 110; V. Wollmann, Mineritul, p. 242-243; 2. J. G. Seidl, Öesterreichischen Blätter für Literatur und Kunst, 3, 1846, p. 148; M. J. Ackner, AVSL, 4, 1851, p. 30; Neigebaur, Dacien, p. 292; Gooss, Chronik, p. 50, 105-106; E. A. Bielz, KVSL, 1, 1878, p. 94-95; I. Téglás, AEM, 9, 1885, p. 245; Idem, OTTÉ, 12, 1887, p. 200; Idem, ArchÉrt, 8, 1888, p. 158; K. Horedt, MBBM, 9-10, 1944, p. 110; C. Pop, Apulum, 7/1, 1968, p. 229-240; TIR, L 35, p. 54; IDR, III/4, 89; 3. D. Protase, Continuitatea, p. 104, Idem, Apulum, 7/1, 1968, p. 229-239; Idem, Autohtonii, p. 63-64; 4, 5. I. Paul, RepTrans, ms.
437. OCNIŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. Din punctele „Osteze“, „Între Dâlme“ şi „Pe Dric“ provin mai multe fragmente ceramice romane provinciale şi o râşniţă fragmentară. În ultimul punct menţionat s-a descoperit şi o statuetă de plumb reprezentând un soldat. 2. În punctul „Pe Ştiob“ s-a descoperit un denar de la Plautilla, anii 202-205. 3. O aşezare rurală este cunoscută în punctul „La Ştefănucu“, situat la aproximativ 5 km nord-est de sat. De aici s-au cules fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie şi cenuşie fină şi din pastă zgrunţuroasă, precum şi un sestertius de la Septimius Severus. 1. TIR, L 35, p. 54; Şt. Dănilă, Materiale, 9, 1970, p. 437, fig. 8/3-5; C. Pop, Şt. Dănilă, Banatica, 1, 1971, p. 127-128, il.; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20-21, nr. 60/a, b; 2; 3. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20-21, nr. 60/c, d, pl. XXII/1-8, pl. XXIII/1-4. 438. OCOLIŞ, jud. Alba (S. VI) Dintr-un loc neprecizat de pe teritoriul satului provine o monedă de bronz din sec. II-III. I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 20; RepAb, p. 136, pct. 128. 439. OGRA, jud. Mureş (S.
XIII) 1. În punctul „Fermă“, situat la marginea comunei, a fost sondată, în anul 1977, o aşezare rurală de epocă romană şi postromană. S-au descoperit fragmente ceramice de culoare roşie şi ceramică cenuşie fină, lucioasă şi cu decor lustruit. 2. În punctul „Cipău Mic“ situat între satele Cipău şi Ogra, se află o aşezare rurală de mică întindere. 1. D. Protase, A. Zrinyi, Marisia, 8, 1978, p. 78-79; RepMs, p. 189, pct. LVIII. 1, D; 2. N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 29, K; D. Tudor, Oraşe, p. 175; Al. Popa, Marisia, 6, 1976, p. 14, 24; RepMs, p. 189, pct. LVIII. 1, E. 440. OHABA, jud. Alba (S. VIII) În Valea Ghibarţului, în apropiere de dealul „Bolunda“ sau „Măgherat“, a fost descoperită, fortuit, în anul 1981, o statuie din piatră reprezentându-l pe Priap. RepAb, p. 137, pct. 130/2. 441. OHABA DE SUB PIATRĂ,
jud. Hunedoara (S. IV) În punctul „Dealul Viilor“ se menţionează o aşezare, ale cărei urme constau numai din ceramică romană. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97. 442. OHABA-PONOR, jud.
Hunedoara (S. IV) În punctul „Vad“, la 500 m de vadul de trecere a Streiului, au fost descoperite, în anul 1980, urmele unei construcţii constând din cărămizi, ţigle şi ceramică romană; este posibilă existenţa aici a unei villa rustica. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97. 443. OIEJDEA, jud. Alba (S. VIII) Din aria satului, fără precizări topografice, provin numeroase materiale de epocă romană: cărămizi – una cu ştampila legiunii XIII Gemina, ţigle, elemente ceramice pentru mozaic, tuburi de hypocaust, un vas pentru topit sticla, o placă de marmură, un relief mithriac şi ceramică romană provincială. Ele indică existenţa unei aşezări, sau, mai probabil, o villa rustica. B. Cserni, AFM, 2/1, p. 551; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 85; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 179; RepAb, 137, pct. 131/4, a. 444. ORĂŞENI, jud.
Harghita (S. XIX) Se menţionează descoperirea aici a unui mormânt în sarcofag de piatră, precum şi alte obiecte: inel de argint cu gemă din carneol, monede, de la Vespasian la Marcus Aurelius. Nu este exclus ca aceste descoperiri să provină din necropola şi vicus-ul militar de la Sânpaul. B. Orbán, Székelyföld, I, p. 168; M. J. Ackner, MCC, 4, 1859, p. 164; M. Roska, Rep, p. 301, nr. 48; TIR, L 35, p. 55. 445. ORĂŞTIE, jud.
Hunedoara (S. V) 1. La aproximativ 1 km nord-vest de oraş, în direcţia satului Folt, au fost observate, în secolul XIX, urmele unei construcţii cu ziduri de piatră, material tegular şi ceramică provincială; ele au fost interpretate ca aparţinând unei villa rustica. 2. Din loc neprecizat provin mai multe cărămizi cu ştampila unui cunoscut producător particular P AE T (AE în ligatură); şi ele ar putea proveni de la construcţii de acelaşi tip. 1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 94; Gooss, Chronik, p. 115; D. Tudor, Oraşe, p. 134; TIR, L 34, p. 86; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 180; IDR, III/3, 258. 446. ORĂŞTIOARA DE JOS,
jud. Hunedoara (S. V) 1. De pe teritoriul satului provin cărămizi, ţigle şi olane romane. 2. Pe panta dealului „Glemea“ s-au descoperit, accidental, un coronament de stelă funerară, un monument cu doi lei, cărămizi şi fragmente ceramice; materialele indică o aşezare sau, mai probabil, o villa rustica şi un cimitir de familie. D. Tudor, Oraşe, p. 134; TIR, L 34, p. 86; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 181. 447. ORMENIŞ, jud. Alba
(S. IX) Pe malul drept al văii Sărătura, pe înălţimea „La Cărămidă“, se află urmele unei aşezări rurale. De aici provin cărămizi, olane, ceramică romană provincială, un cui, o fibulă fragmentară, o verigă şi o aplică, toate de bronz, precum şi două monede, între care una de argint de la Caracalla sau Elagabal. I. Téglás, ArchÉrt, 21, 1911, p. 370-371; M. Roska, Rep, p. 218, nr. 81; TIR, L 34, p. 86; I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 20; RepAb, p. 138, pct. 132/5. 448. ORMENIŞ, jud.
Mureş (S. XVI) 1. Dintr-un loc neprecizat se menţionează un cuţit din fier, curb, cu lama lată (cosor ?), probabil de epocă romană. 2. În punctul „Valea Pietrilor“ s-a descoperit o monedă de argint de la Antoninus Pius, iar în „Grădina Şcolii“, o monedă de bronz de la Commodus. 1; 2. G. D. Teutsch, KVSL, 3, 1880, p. 110; RepMs, p. 280, pct. XCIV, 2, A, e, C, D. 449. OROSFAIA, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) În punctul „Pe Faţă“ s-au descoperit, întâmplător, două monede romane: un denar de argint de la Domitianus, emis la Roma, în anul 86 şi un denar de bronz de la Iulia Domna, emis între anii 196-202. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 21, nr. 62. 450. OROSIA, jud. Mureş
(S. XIII) Pe teritoriul satului se menţionează, fără alte precizări, o mică aşezare rurală de epocă romană. B. Orbán, Székelyföld, V, p. 53-54; Gooss, Chronik, p. 97; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 549, nr. 46; RepMs, p. 114, pct. XXVII. 4, A, c. 451. OSTROV, jud. Hunedoara (S. I) 1. Pe teritoriul satului s-au descoperit, încă din sec. XIX, urmele unei aşezări rurale constând din resturi de construcţii, cărămizi, ţigle, olane, ceramică şi monede romane; tot aici se menţionează şi o necropolă, iar din descoperiri mai recente se cunoaşte un mormânt având ca inventar trei vase romane. 2. În anul 1975 s-au descoperit, în punctul „Luncă“, situat la est de pârâul Ortovarniţa şi la sud de drumul spre Sarmizegetusa, urmele unei villa rustica; de aici provine şi o statuetă a Dianei.
1. Neigebaur, Dacien, p. 71; Gooss, Chronik, p. 97; HTRTÉ, 1883-1884, p. 89; HTRTÉ, 1909, p. 12; D. Tudor, Oraşe, p. 104; TIR, L 34, p. 86; L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 187; 2. C. Pop, E. Nemeş, ActaMN, 11, 1974, p. 85-92; A. Rusu, E. Nemeş. C. Pop, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 102; Hr.Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 31. 452. OSTROVEL, jud.
Hunedoara (S. I) În punctul „Hotar“ situat la est de drumul ce intră în sat, s-au descoperit, în anul 1985, urmele unor construcţii romane constând din ziduri, cărămizi, ţigle şi ceramică. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 32. 453. OZD, jud. Mureş (S. XIII) 1. În punctul „Fântâna de pe Dealul Cocoşului“ se află o aşezare romană. Locul ei exact nu se cunoaşte, fiind indicate o colină pe care se află biserica şi un castel feudal sau terasa pârâului care traversează comuna. Cu prilejul unor cercetări vechi s-au pus în evidenţă substrucţii de ziduri. Din acelaşi sit, dar în condiţii nu întotdeauna bine cunoscute au mai apărut: un basorelief votiv închinat lui Mithras de către un adorator pe nume Victorinus, descoperit accidental, în urma lucrărilor agricole din anul 1964, un cap de statuetă feminină, probabil zeiţa Isis, mai multe cărămizi şi ţigle, între care două cu ştampila CIVB (Cohors I Ubiorum), una găsită în spatele castelului feudal, apoi o râşniţă romană, ceramică şi mai multe monede, denari de la Antoninus Pius şi Commodus. S-a formulat opinia că situl descris ar putea fi un burgus, dar aceasta nu este foarte sigur, căci materialele tegulare ştampilate puteau ajunge aici şi în legătură cu castelul feudal. 2. În punctul „Lotul Domnişoarei“, situat la est de localitate, pe terasele din dreapta pârâului Ozdului, se află o aşezare rurală romană, cercetată printr-un sondaj, din anul 1965. 3. În punctul „Teleac“ s-au descoperit fragmente de chiupuri cenuşii de factură dacică (?), romană şi postromană. 1. B. Orbán, Székelyföld, V, p. 60; Gooss, Chronik, p. 98; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 549, nr. 47; I. Marţian, Repertoriu, nr. 491; D. Protase, Dacia, N.S., 6, 1962, p. 507, nota 21; 17, 1973, p. 325, nr. 7; N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 25, nr. 9; A, Zrinyi, StMat, Tg.Mureş, 2, 1967, p. 63-72, pl. XLVI/1; I. I. Russu, Sargetia, 5, 1968, p. 91; D. Tudor, Oraşe, p. 175; TIR, L 35, p. 56; M. Moga, ActaMN, 7, 1970, p. 142; Al. Popa, Marisia, 6, 1976, p. 15, 24; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 35; IDR, III/4, 131, 132; RepMs, p. 80, pct. G; 2. SCIV, 17, 1966, 4, p. 712, nr. 22; Dacia, N.S., 10, 1966, p. 386, nr. 22, 387, nr. 22; RepMs, p. 79, pct. C; 3. RepMs, p. 79, pct., B. |
