 |
|
 |
|---|---|
 |
|
| MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI : FORUM : CĂUTARE |
|
Bb
Introducere
Abrevieri
Repertoriul
descoperirilor
Habitatul
Rural
Planşe
|
VILLAE, VICI,
PAGI – Aşezările rurale din Dacia romană intracarpatică – Autor: dr. Dumitru Popa. ISBN 973-590-706-2, Editura Economică, 2002 Prelucrare
Web: Cosmin Suciu; Powered
by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural
Transilvanean în Context European
(IPTCE)
I. Repertoriul aşezărilor rurale din Dacia
romană intracarpatică
Literele: A, B, C, D, E-F, G, H, I-J, L, M, N-O, P-R, S, Ş, T, Ţ-U, V-Z. 355. LANCRĂM, jud. Alba
(S. VIII) Din locuri neprecizate de pe teritoriul comunei provin mai multe cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina şi un cap de statuie din piatră, înfăţişând o femeie; descoperirile ar putea proveni dintr-o villa rustica, neidentificată în teren. D. Tudor, Oraşe, p. 141;
TIR, L 34, p.73; RepAb, p.
115, pct. 101/1, e, f. 356. LASLEA, jud. Sibiu (S. XV) În punctul „Sub Unghi“ sau „Unghiul Prodului“, situat la 1,5 km nord-vest de sat, în apropierea Târnavei Mari, s-a descoperit, prin cercetări de suprafaţă, o întinsă aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Materialul arheologic recoltat constă din ceramică provincială şi dacică lucrată cu mâna, resturi de chirpic, cărbune şi fragmente de râşniţe romane. În aria aşezării a fost descoperit, în anul 1967, un tezaur monetar din care s-au recuperat 20 de monede de argint şi bronz, provenind de la împăraţi de la Augustus până la Valentinianus I. Pe baza acestui tezaur aşezarea s-a datat şi în epoca postromană. D. Protase, Autohtonii, p. 52. 357. LECHINŢA, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. Lângă drumul ce duce spre Vermeş, în apropierea grajdurilor fostei C. A. P., se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice de culoare cenuşie. 2. Cu prilejul executării fundaţiilor pentru fabrica de zahăr s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi cenuşie. 1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 18, nr. 49/a, b. 358. LECHINŢA, jud.
Mureş (S. XIII) Pe teritoriul satului s-au cercetat două aşezări rurale şi un cimitir de incineraţie: 1. Pe platoul „Podei“, situat la vest de sat şi având o poziţie dominantă, s-au executat cercetări arheologice în anii 1951, 1985 şi 1986. În timpul săpăturilor din 1951 s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale, mai multe accesorii vestimentare şi obiecte de podoabă (limbă de cataramă din argint aurit, cercel din bronz, mărgea sferică din pastă de sticlă, fibulă din fier), un vârf de săgeată din fier şi fragmente de obiecte din bronz. Tot atunci s-a descoperit şi un depozit de unelte agricole format din cinci brăzdare de plug de tip dacic, două pietre de râşniţă romane, şi alte materiale. Un al doilea depozit de unelte agricole (râşniţe şi alte obiecte a fost descoperit cu prilejul unui sondaj executat în anul 1985. Săpăturile din 1986 au pus în evidenţă existenţa locuinţelor de suprafaţă cu schelet de pari, împletitură de nuiele şi lipitură din lut. În resturile acestor locuinţe s-au descoperit materiale de construcţie din fier: piroane, cuie, cârlige; au fost identificate de asemenea şi bordeie. Cercetările din acest an au evidenţiat faptul că aşezarea de epocă romană a ocupat întreg platoul Podeiului. 2. Al doilea obiectiv cercetat la Lechinţa se află pe platoul „Săliştea”; acesta se află la vest de sat, la aproximativ 500 m de „Podei“, între malul drept al Mureşului şi cursul pârâului Comlod şi are o suprafaţă de circa 8 ha. Cercetări arheologice s-au făcut în anii 1924, 1951, 1956, 1960, 1983, 1984 şi 1985-1988. Rezultatele cele mai concludente pentru caracterizarea aşezării s-au obţinut în campaniile din anii 1985-1988, când s-au descoperit 11 locuinţe, 14 gropi de provizii şi mai multe vetre exterioare locuinţelor. Locuinţele erau adâncite în pământ cu 40-50 cm, erau construite dintr-un schelet de pari şi nuiele împletite, peste care s-a aplicat o tencuială de lut, aveau podina amenajată din lut bătătorit şi făţuit. Suprafaţa lor varia între 10-12 m, iar unele e posibil să fi avut două camere. Gropile de provizii aveau forme de butoi, căldare, sac şi cilindrice, cu fundul rotunjit, aveau diametrul gurii între 1-1,6 m şi adâncimi cuprinse între 1,6-1,7 m. Cinci dintre ele erau situate în interiorul locuinţelor, unele aveau pereţii făţuiţi. Conţinutul lor consta din chirpic fragmentar, ceramică romană provincială şi dacică, resturi osteologice şi câteva pietre de ascuţit din gresie. Ceramica romană din aşezare constă din forme comune (străchini, castroane, oale, căni, ulcioare, cupe, pahare), lucrate din pastă fină roşie sau cenuşie şi oale şi chiupuri lucrate din pastă cenuşie - zgrunţuroasă. S-au descoperit de asemenea fragmente de vase terra nigra şi terra sigillata. Autorii cercetării precizează caracterul local al materialului ceramic care prezintă bune analogii cu produsele centrului de la Cristeşti. Ceramica dacică reprezintă 8-10% din întreaga cantitate rezultată din săpături şi este formată din oale lucrate cu roata sau cu mâna, puţine ceşti, iar decorul este cel tradiţional: brâuri alveolare, gropiţe sub buza vaselor, butoni, linii incizate orizontale sau ondulate. În aşezare s-au mai descoperit râşniţe, pietre de ascuţit din gresie, resturi osteologice de la animale domestice şi un sestertius de la Hadrian. Aşezarea de pe platoul „Săliştea“ a luat naştere la scurt timp după organizarea provinciei, prin strămutarea unei comunităţi dacice şi a ocupat cu densităţi diferite întreg platoul. 3. În grădina fostei G. A. S., situată în nord-estul
satului, s-au descoperit întâmplător,
înainte de primul război mondial, trei morminte romane de
incineraţie în urnă. Două urne erau oale fără toarte
din pastă roşie şi erau acoperite, una cu un capac, alta cu o
lespede de piatră, iar cea de a treia era de culoare cenuşie. Cu
prilejul cercetărilor din anul 1951 s-au descoperit alte două
morminte de acelaşi tip, iar în săpăturile din 1957, încă
trei morminte, astfel că numărul total al mormintelor cunoscute
este de 8. Dintre acestea două sunt fără urnă, la unul
resturile incinerării au depuse într-o groapă ce avea pe fund
şi pe margini lespezi de piatră ce formau o cutie, iar
celălalt avea resturile incinerării depuse direct într-o
groapă de formă ovală. Inventarul mormintelor consta din: o fibulă, un inel cu gemă şi o brăţară din bronz, un cercel lucrat din fir simplu de argint, o mărgea din os, un cuţit din fier şi câteva fragmente de obiecte din bronz neidentificabile. 1. K. Horedt şi col. SCIV, 3, 1952, p. 321, nr. 1, 2, p. 324, nr. 5, fig. 7; K. Horedt, Dacia, NS, 4, 1960, p. 79; Idem, ActaMN, 3, p. 408, nr. 4; I. H. Crişan, SCIV, 11, 1960, 2, p. 285-301; Idem, ActaMN, 2, 1965, p. 41, 45-52; D. Tudor, Oraşe, p. 274; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 31; RepMs, p. 161-163, pct. XLVII. 4, A; 2. D. Popescu, Dacia, 2, 1925, p. 323-344; K. Horedt, col., SCIV, 3, 1952, p. 324; K. Horedt, ActaMN, 3, 1966, p. 407-409; D. Protase, Continuitatea, p. 36-37; Idem, Autohtonii, p. 52-53; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 146-147, D. Protase, V. Lazăr, M. Grozav, Apulum, 25, 1988, p. 181-206; RepMs, p. 163-167, pct. B; 3. K. Horedt, colab., SCIV, 3, 1952, p. 321, 324; M. Macrea, Dacia, NS, 1, 1957, p. 219; K. Horedt, Untersuchungen, p. 20-22; D. Protase, Materiale, 6, 1959, p. 445-448; Idem, Continuitatea, p. 37-38; Idem, Riturile, p. 91, 94-95; Idem, Autohtonii, p. 105-106; RepMs, p. 167-168, pct. C. 359. LEŞNIC, jud.
Hunedoara (S. II) La marginea de vest a satului au fost descoperite, în secolul XIX, urmele unor construcţii romane din care s-au colectat mai multe cărămizi, ţigle, olane, tegulae mammatae şi tuburi din lut; o ţiglă poartă ştampila unui producător particular M(arcus) Va(lerius) Au(relianus). Vestigiile descoperite la Leşnic aparţin unei villa rustica, iar cetăţeanul atestat pe ştampila tegulară ar putea fi proprietarul acesteia. G. Téglás, AEM, 1882, p. 143; Idem, HTRTÉ, 1889-1890, p. 110; Idem, HunyadvTört, I, p. 148; D. Tudor, Oraşe, p. 126; TIR, L 34, p. 73; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 45; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 148, p. 141-142; IDR, III/3, 44. 360. LEŢ, jud. Covasna (S. XXIII) Prin săpăturile executate în anii 1949 şi 1955, în punctul „Dealul Cetăţii“, situat pe partea dreaptă a Râului Negru, la 500 m nord de acesta, a fost descoperită o locuire de epocă romană. Z. Székely, SCIV, 18, 1967, 2, p. 330; RepCv, p. 54, nr. 91. 361. LITA, jud. Cluj (S. VI) La sediul fostului C. A. P., în urma unor sondaje arheologice din anii 1977 şi 1978, s-au descoperit materiale ceramice de epocă romană; ele indică existenţa aici a unei aşezări rurale. RepCj, p. 253. 362. LIVADA, jud. Cluj (S. IX) Pe teritoriul satului se menţionează urmele unei construcţii romane constând din ziduri de piatră, cărămizi şi ţigle. TIR, L 34, p. 74; RepCj, p. 256. 363. LIVADIA, jud. Hunedoara
(S. IV) 1. În literatura veche se semnalează existenţa unei aşezări rurale în aria satului. 2. În punctul „Livezea“, situat la 500 m de fosta fermă C. A. P., pe malul stâng al văii Lupului, s-au descoperit, în anul 1978, urmele unei aşezări romane, constând din cărămizi, ţigle şi ceramică provincială. 1. G. Téglás, ArchÉrt, 20, 1900, p. 390-391; TIR, L 34, p. 74; 2. Hr.
Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia,
21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 24. 364. LIVEZI, jud. Hunedoara (S. I) În aria satului au fost observate, la mijlocul secolului XIX, urmele unei aşezări rurale. Se menţionează fundamente de clădire, ţigle, olane şi ceramică romană. Şt. Moldoveanu, FMIL, 1853, 35, p. 310; TIR, L 34, p. 60; N. Branga, Urbanismul, p. 107, nr. 112. 365. LIVEZILE, jud. Alba (S. IX) Pe teritoriul satului, fără precizarea locului, se semnalează materiale de construcţie romane: cărămizi patrate şi rotunde şi un capitel; materialele ar putea proveni de la o villa rustica. B. Cserni, AFM, 2/1, 141, 552; D. Tudor, Oraşe, p. 190; TIR, L 34, p. 43; RepAb, p. 117, nr. 8. 366. LOGIG, jud. Mureş (S. XVII) La intrarea în sat, în apropierea cimitirului, s-a descoperit un denar de la Traian. RepMs, p. 178, pct. L. 4, A. 367. LOPADEA NOUĂ, jud.
Alba (S. IX) Pe valea Lopezii, la 300 m de sediul fostului C. A. P., s-a descoperit, în anul 1981, o placă votivă în relief, din marmură albă, cu reprezentarea lui Mithras; monumentul a fost pus de un magistrat al municipiului Apulum, care, foarte probabil, avea o proprietate de tip villa rustica prin apropiere. C. L. Băluţă, SCIVA, 40, 1989, p. 381-383; IDR, III/4, 63; RepAb, p. 118, nr. 7. 368. LOPADEA VECHE, jud.
Alba (S. IX) În punctul „Jidovină“, s-a descoperit, în urma unor cercetări arheologice, din anii 1967-1968, un nivel de cultură de epocă romană, marcat numai prin ceramică; el atestă existenţa unei modeste aşezări rurale. V. Lazăr, Apulum, 15, 1977, p. 620, nota 12; Idem, Apulum, 17, 1979, p. 65-85, nr. 13; RepAb, p. 119, pct. 105/1. 369. LOŢU, jud.
Mureş (S. XVI) La aproximativ 4 km de satul Sângeorgiul de Pădure, pe partea dreaptă a văii pârâului Loţ, în terenul lui Ráduly Ferenc, se află o aşezare cu urme de locuire din mai multe epoci istorice. Locuirea de epocă romană este marcată în principal prin ceramică. B. Orbán, Székelyföld, I, p. 150; M. Roska, Rep, p. 49, nr. 196; SCIV, 10, 1959, 1, p. 151, nr. 54; 11, 1960, 1, p. 187, nr. 54; 12, 1961, 1, p. 141, nr. 77; 13, 1962, 1, p. 212, nr. 95, Z. Székely, SCIV, 13, 1962, 1, p. 48, 53, 54; Idem, Aluta, 1, 1969, p. 60; Idem, Materiale, 7, 1961, p. 184-185; 8, 1962, p. 336-337; 9, 1970, p. 297; Idem, Marisia, 6, 1976, p. 117; RepMs, p. 217-218, pct. LXXII. 4, A. 370. LOVNIC, jud.
Braşov (S. XIX) La ieşirea din sat spre Văleni se presupune existenţa unei aşezări romane rurale; de aici ar putea proveni o râşniţă romană menţionată în literatura mai veche. Gooss, Chronik, p. 90; TIR, L 35, p. 49; RepBv, p.
139. 371. LUDUŞ, jud.
Mureş (S. XIII) 1. Din puncte neprecizate de pe teritoriul oraşului provin mai multe descoperiri de epocă romană: ceramică romană provincială, elemente de hypocaust şi două monede (un sestertius de la Antoninus Pius, anii 153-154 şi un denar de la Caracalla, anul 215). 2. În punctul „Ferma Legumicolă“, situat între Mureş şi şoseaua naţională Tg. Mureş – Turda, se află o aşezare rurală întinsă pe aproximativ 4 ha. Cercetările executate în anul 1987, au adus la lumină o însemnată cantitate de ceramică romană provincială. 1. RepMs, p. 173, pct. A, i, j; p. 175, pct.I; 2. V. Lazăr, Revista
Bistriţei, Bistriţa-Năsăud, 7, 1993, p. 83; 8, 1994,
p. 63, 72, 73; RepMs, p. 175, pct.
G. 372. LUIERIU, jud.
Mureş (S. XVII) 1. În punctul numit „Susurduc“, situat la nord-vest de sat, s-au descoperit întâmplător cărămizi romane fragmentare şi ceramică. 2. În punctul „Huroc“, situat la sud de sat, se menţionează existenţa unor substrucţii de ziduri şi cărămizi romane. 3. În punctul „Capătul Dealului“, aflat la sud-vest de sat se află o aşezare rurală care, prin natura ceramicii (cenuşie-zgrunţuroasă), se datează mai ales spre sfârşitul epocii romane. 1; 2; 3. RepMs, p. 248, pct. LXXXII. 2, B, C, D. 373. LUJERDIU, jud. Cluj (S. X) 1. În locul „La Stupini“, aflat la aproximativ 2 km nord – nord-est de sat, s-a descoperit, în anul 1956, un tezaur monetar roman, depus într-o amforetă şi format din 278 denari emişi în intervalul cronologic de la Traian la Septimius Severus. 2. Din loc neprecizat provin câţiva antoninieni de la Gordian III, descoperiţi în anul 1946. 3. Pe teritoriul satului se menţionează o carieră romană de tuf dacitic. 1. Dacia, NS, 3, 1959, p. 604, nr. 6; SCIV, 10, 1959, 1, p. 157; E. Chirilă, SCN, 3, 1960, p. 405-431, il.; TIR, L 34, p. 75; RepCj, p. 256, nr. 1; 2. E. Chirilă, SCN, 3, 1960, p. 407; RepCj, p. 256, nr. 2, b; 3. V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 112; RepCj, p. 256, nr. 2, c. 374. LUNA DE JOS, jud. Cluj (S. X) La est de sat, pe un deal, în dosul locului numit „Cort“, s-au găsit fragmente ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale. E. Orosz, ErdMúz, 22, 1905, p. 309; M. Roska, Rep, p. 120, nr. 77; RepCj, p. 256-258, nr. 2. 375. LUNCA MUREŞULUI,
jud. Alba (S. IX) 1. La est de sat, în
punctele „Fântâna de Piatră“ şi „Cetatea Stejarului“ se află o
întinsă aşezare romană din care s-au descoperit resturile unor
construcţii cu ziduri de piatră, numeroase cărămizi,
ţigle şi fragmente ceramice. Din aceleaşi locuri provin
şi cărămizi cu ştampila legiunii V Macedonica şi un
fragment cu literele LE. 2. Pe platoul „Deasupra Viilor“, situat la nord – nord-est de sat, s-a identificat o întinsă aşezare rurală cu substrucţii de clădiri din piatră, cărămizi, olane, şi ceramică romană provincială. 3. La nord-vest de sat, pe locul numit „Disnoser“ s-au descoperit fragmente ceramice romane. Numeroasele puncte cu descoperiri romane de pe aria comunei ar putea aparţine unei singure mari aşezări rurale. B. Orbán, Székelyföld, V, p.
66, 70; Gooss, Chronik, p. 88; G.
Téglás, Klio, 11, 1911, p. 503; D.
Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 75; RepAb, p.
120, pct. 107/1, 2; 2; 3. RepAb, p. 120, pct. 107/5, 6. 376. LUNCA MUREŞULUI,
jud. Mureş (S. XVII) Din aria localităţii provin patru monede romane imperiale: as de la Traian, as de la Antoninus Pius, sestertius de la Iulia Mammaea şi dupondius de la Maximinus Thrax. RepMs, p. 46, pct. IV. 3, A. 377. LUNCA TÂRNAVEI, jud.
Alba (S. VIII) Descoperirile cunoscute, toate amplasate la est de sat, par să aparţină unei singure aşezări şi cimitirului ei. 1. În vatra satului se
menţionează descoperirea unor urne cu cenuşă şi oase
umane calcinate, precum şi un dupondius de la împăratul Traian,
emis între anii 2. La marginea estică a satului, pe partea dreaptă a şoselei Blaj-Târnăveni, în punctul „Şipot“, s-a identificat o aşezare rurală romană, marcată prin resturile unor construcţii cu fundaţii de piatră şi ceramică romană. 3. Pe terasa situată la sud-est de sat, în zona carierei de pietriş, în punctul „Borcioaie“ se află bogate urme romane constând din cărămizi fragmentare, râşniţe de asemenea fragmentare, ceramică, resturi de schelete umane răvăşite de lucrările agricole, şi trei monede: un as de la Traian, anii 104-111 şi doi denari de la Severus Alexander, din anii 222 şi 225. 1; 2; 3. E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9, 1979, p. 107; RepAb, p. 121, pct. 108/1, 2, 4. 378. LUNCANI, jud. Cluj (S. IX) Singurele descoperiri certe de pe teritoriul satului sunt doi denari, între care unul de la Severus Alexander. I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 128, nr. 9/1, 2; RepCj, p. 260, nr. 2. 379. LUPENI, jud. Hunedoara (S. IV) De pe teritoriul oraşului provin mai multe cărămizi, una cu o ştampilă, cu lectura nesigură, şi un fragment de sculptură din marmură. Existenţa unei aşezări, ca şi caracterul ei civil sau militar, sunt nesigure. TIR, L 34, p. 75; C. Pop, Sargetia, 9, 1972, p. 67; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 153; IDR, III/3, 4. 380. LUPŞA, jud. Alba (S. VI) Mai multe movile şi gropi de pe valea Arieşului ar putea reprezenta dovezi ale spălării nisipurilor aurifere în epoca romană. Urmele unei posibile aşezări a lucrătorilor la exploatările aurifere au fost descoperite, printr-o cercetare de teren din anul 1979, în punctul „Hădărău”; ele constau din ţigle şi ceramică romană. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 153; Idem, Chronik, p. 90; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; D. Pop, Apulum, 2, 1943-1945, p. 429-430; TIR, L 34, p. 75; RepAb, p. 122, pct. 109/1, 2. |
