 |
|
 |
|---|---|
 |
|
| MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI : FORUM : CĂUTARE |
|
Introducere
Abrevieri
Repertoriul
descoperirilor
Habitatul
Rural
Planşe
|
VILLAE, VICI,
PAGI – Aşezările rurale din Dacia romană intracarpatică –
Autor: dr. Dumitru Popa. ISBN 973-590-706-2, Editura Economică, 2002 Prelucrare
Web: Cosmin Suciu; Powered
by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural
Transilvanean în Context European
(IPTCE)
I. Repertoriul aşezărilor rurale din Dacia
romană intracarpatică
Literele: A, B, C, D, E-F, G, H, I-J, L, M, N-O, P-R, S, Ş, T, Ţ-U, V-Z. 127.
CALBOR, jud. Braşov (S. XV) Pe dealul „Făgetul Calborului“, la circa 3 km spre nord-vest de Olt, s-a identificat şi cercetat o necropolă tumulară de incineraţie formată din aproximativ 50 de tumuli. Prin cercetările din anii 1955-1956 s-au cercetat 8 tumuli. Ei reprezentau morminte individuale cu arderea pe loc a defuncţilor, iar inventarul era format din vase de ofrandă lucrate la roată – unele forme specifice ceramicii norico-pannonice (Dreifussschale) – fibule din bronz, mărgele, silexuri folosite la aprinderea rugului, scoabe şi cuie de la mobilierul funerar. Prin rit, ritual şi aspectul inventarului, necropola de la Calbor prezintă analogii perfecte cu cea de la Caşolţ, jud. Sibiu, iar atribuirea ei, tot unui grup de colonişti norico-pannonici apare pe deplin justificată. M. Macrea, Materiale,
4, 1957, p. 141-144; Idem, Dacia,
NS, 1, 1957, p. 214; N. Lupu, FVL,
1, 1958, p. 81-107; M. Macrea, E. Dobroiu, N. Lupu, Materiale, 5, 1959, p. 414-415; S. Morintz, Materiale, 7, 1961, p. 445; Idem, Dacia, NS, 5, 1961, p. 407-408; D. Protase, Continuitatea, p. 21, 22, 79, 82; Idem, Riturile, p. 85-86, 90; Idem, Autohtonii,
p. 133-134, 234; M. Macrea, Viaţa,
p. 262-263; M. Babeş, Dacia, NS,
14, 1970, p. 195, 204-205; I. Glodariu, ActaMN,
14, 1977, p. 103; RepBv, p. 129. 128.
CAŞOLŢ, jud. Sibiu (S.
XII) Pe teritoriul satului se află o mare necropolă tumulară şi trei aşezări rurale: 1. În punctul numit „La Morminţii cei Mulţi“ situat în pădurea de la sud de sat, pe vechiul drum spre Bradu, aproape de culmea dealurilor ce despart bazinul hidrografic al Oltului de cel al Hârtibaciului, a fost identificată, încă din anul 1844, o mare necropolă tumulară de incineraţie. Monumentul a făcut obiectul a numeroase cercetări, dar şi răscoliri din partea căutătorilor de comori cele mai ample fiind cercetările executate între 1954-1957 când s-a executat o numărare a tumulilor şi o ridicare topografică a necropolei. S-au identificat aproximativ 300 de tumuli, dintre care au fost cercetaţi, în decursul timpului, 223. Necropola se întinde pe o lungime de aproximativ 840 m, iar tumulii formează şiruri cu orientarea est-vest. Dimensiunile tumulilor sunt foarte diferite, variind între 5-17 m diametrul şi 0,3-1,8 m înălţimea. Trăsăturile comune ale tuturor mormintelor sunt: arderea defuncţilor pe loc, absenţa urnelor funerare şi a monumentelor sculpturale sau epigrafice, inventarul relativ unitar. O serie de detalii observate permit stabilirea a trei grupe de morminte, situaţie ce ar putea corespunde cu structura etnică a grupului ce se înmormânta aici şi a cărui aşezare nu se cunoaşte. Grupa cea mai numeroasă o formează mormintele fără groapă sepulcrală la care rugul a fost construit direct pe solul antic şi doar o mică gropiţă amplasată în zona capului servea probabil pentru aprinderea rituală a rugului şi pentru tiraj. Tumulul era construit direct peste resturile cremaţiei şi vasele de ofrandă. O a doua grupă este formată din mormintele la care resturile rugului au fost strânse într-o cutie cu pereţii din lespezi de piatră împlântate în solul antic, având un capac tot dintr-o lespede, iar cea de-a treia o formează mormintele cu groapă sepulcrală de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile reconstituite din desene, de 1,5 x 0,7 m, cu laturile uşor curbate şi colţurile rotunjite. Se pare că defuncţii erau aşezaţi pe rugul construit deasupra gropii în poziţie chircită şi orientaţi după poziţia soarelui. Inventarul mormintelor de la Caşolţ nu este prea bogat. În cele mai multe cazuri el constă din fibule de bronz, inele din fier, unele cu piatră, un inel sigilar având gravată o felină, mărgele din sticlă, două brăţări fragmentare, ceramică şi monede. Ceramica este formată din vase de ofrandă: vas mare pentru lichide, de regulă câte unul singur, în interiorul căruia se afla unul mai mic cu rolul de ceaşcă, străchini, între care mai multe de tipul Dreifussschale, ceşti, cupe cu picior, farfurii capace. Monedele cunoscute, în număr de aproximativ 30, întregi şi jumătăţi, sunt cu o singură excepţie din bronz şi de regulă cele mai mici nominale. Cea mai veche a fost emisă la Corcyra în secolul II î. Hr., apoi un bronz republican roman, şi aşi de la Galba până la Marcus Aurelius Caesar. În săpăturile din 1938 s-a descoperit şi o monedă de argint. Necropola de la Caşolţ a aparţinut unei comunităţi formate în principal din colonişti norico-pannoni şi foarte probabil şi illiri, aflaţi într-un grad nu prea avansat de romanizare. 2. La aproximativ 1 km spre sud de locul necropolei, la confluenţa Văii Highiului cu Valea Bradului, pe amplasamentul unei pepiniere silvice şi pantele situate pe partea dreaptă a Văii Highiului, s-a descoperit şi sondat, în paralel cu necropola, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Atunci s-au surprins urmele unor locuinţe de suprafaţă, constând din mase de chirpic, pietre mărunte, ceramică, obiecte din fier şi bronz. Un sondaj de verificare executat de noi, în anul 1990, a evidenţiat faptul că locuirea s-a concentrat mai ales în terenul aflat la confluenţa celor două văi şi a fost în mare parte deranjată de amenajarea pepinierei; în restul teritoriului urmele de locuire sunt mai sărace, iar suprafaţa aproximativă pe care ele se dispersează este de 3,5 ha. S-au descoperit urmele unor locuinţe de suprafaţă constând din chirpic mărunt, probabil locuinţe sezoniere, ceramică, o gresie şi doi bulgări de zgură. Ceramica descoperită în aşezare conţine forme comune romane-provinciale (oale, castroane, vase de provizii) şi vase dacice lucrate cu mâna, ceşti şi oale borcan; nu apar formele descoperite în cimitirul tumular. Aşezarea a avut foarte probabil un caracter dispersat, iar durata sa de existenţă se poate să nu acopere toată perioada provinciei. 3. În cursul unor cercetări de suprafaţă am identificat o aşezare rurală în teritoriul aflat deasupra bisericii reformate şi în spatele grajdurilor fostei C. A. P. Urmele ei constau numai din fragmente ceramice romane-provinciale. 4. Cu prilejul construirii căii ferate înguste spre Agnita, la începutul secolului XX, s-au descoperit la nord de sat, în locul unde calea ferată traversează Pârâul Dăii, mai multe fragmente ceramice de factură superioară, între care şi părţi din două cupe cu picior scund şi bazin tronconic, lucrate din pastă roşie fină şi cu un decor în relief sub formă de solzi. Materialele se păstrează la Muzeul Brukenthal Sibiu. O cercetare de teren nu a condus la descoperirea altor materiale romane astfel că existenţa unei aşezări în acest punct rămâne incertă. 1. N. Lupu, SCŞ, Cluj, 6, 1955, 3-4, p. 98-116 (pentru cercetările mai vechi); M. Macrea şi col., SCIV, 6, 1955, 3, p. 609-610; Idem, Materiale, 4, 1957, p. 120-134; Idem, Materiale, 5, 1959, p. 403-409; Idem, Materiale, 6, 1959, p. 416-419; K. Horedt, Untersuchungen, p. 31-34; S. Morintz, Materiale, 7, 1961, p. 214; M. Macrea, Viaţa, p. 260-264; M. Babeş, SCIV, 22, 1971, 2, p. 37, D. Protase, Riturile, p. 90; Idem, Autohtonii, p. 133-134. 2. M. Macrea şi col., Materiale, 5, 1959, p. 409-410; Idem, Materiale, 6, 1959, p. 416-419; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145; D. Protase, Autohtonii, p. 45-46; 3; 4. Inedite. 129.
CAŢA, jud. Braşov (S.
XIX) O aşezare romană rurală se află în punctul „La Curbă“, situat la 1,5 km spre sud de sat. Aici s-au descoperit fragmente ceramice şi de olane şi părţi dintr-un apeduct. Materialele mai vechi se păstrează la Muzeul Brukenthal Sibiu. TIR, L 35, p. 31, RepBv, p. 129-130. 130.
CĂBEŞTI, jud. Hunedoara (S.
II) Pe teritoriul satului se semnalează resturile unor construcţii romane cu ziduri de piatră şi ale unui apeduct. Ele atestă existenţa unei villa rustica sau chiar o aşezare mai dezvoltată. O. Floca, Sargetia, 1, 1937, p. 79-82. 131. CĂDACIU MIC, jud. Harghita (S. XX) De pe teritoriul satului provine capul unei statuete din lut, reprezentând-o pe Libera sau o bachantă. C. Pop, Apulum, 6, 1967, p. 176, nr. 10, fig. 10. 132.
CĂIANU, jud. Cluj (S. X) 1.
În punctul „Dijmaşi“, la 50 m de hotarul dintre Căianu şi
Suatu, s-a descoperit, cu ocazia unor lucrări edilitare, un monument
sculptural din piatră reprezentând un altar sau o bază de statuie.
Locul descoperirii se află la numai 2. În punctul „La Feredeu“, aflat la sud de sat, s-a descoperit, în anul 1878, un altar din piatră, închinat lui Aesculapius. Monumentul se afla în vecinătatea unor resturi de construcţii romane şi materiale de construcţie (cărămizi şi ţigle), precum şi ceramică provincială. Ansamblul descoperirilor din acest punct ar putea indica existenţa unei villa rustica. 1. RepCj, p. 78, nr. 2; 2. K. Torma, AEM, 3, 1879, p. 97; Idem, Limes, p. 18; CIL, III, 7655; D. Tudor, Oraşe, p. 230; TIR, L 34, p. 43, RepCj, p. 78, nr. 3. 133. CĂIANU MIC, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) În punctul „Poderei“, situat pe dealul Poduri, s-a descoperit, în anul 1977, un depozit de unelte format din: un brăzdar de plug, un hârleţ, o seceră, o cuţitoaie, o daltă, un sfredel şi un vârf de lance. Depozitul se datează în sec. III şi a aparţinut, probabil, unui veteran cu o proprietate rurală, în vecinătatea castrului de la Ilişua. G. Marinescu, Al. Retegan, SCIVA, 30, 1979, 2, p. 253-260, G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10, pct. 16. 134. CĂINELU DE SUS, jud.
Hunedoara (S. II) În vatra satului s-au descoperit cărămizi pavimentare şi monede romane. Ele atestă existenţa unei aşezări a minerilor de la exploatările de aur din zonă. G. Téglás, HunyadvTört, p. 167 şi urm; I. Marţian, Repertoriu, nr. 120; D. Tudor, Oraşe, p. 192; TIR, L 34, p. 43; V. Wollmann, Mineritul, p. 132. 135.
CĂLAN, AQUAE, jud.
Hunedoara (S. IV) Aşezarea romană menţionată de Ptolemeu (III, 8, 4) sub forma Hydata şi în TabPeut sub forma Ad Aquas se afla pe traseul drumului roman la 14 mp de Sarmizegetusa. Ruinele sale se întind pe teritoriul oraşului Călan şi în satele învecinate. În decursul timpului s-au descoperit urmele mai multor construcţii, elemente arhitectonice din piatră, cărămizi şi ţigle, unele cu ştampila LEG XIII G sau ale unor producători privaţi, cărămizi pavimentare, piese sculpturale şi epigrafice. Aquae a fost o importantă staţiune termală ce valorifica izvoarele termale existente aici. S-au descoperit o parte din amenajările şi instalaţiile construite în acest scop, respectiv un bazin săpat în stâncă ce colecta apele izvorului termal, prevăzut cu stăvilare verticale pentru reglarea volumului de apă şi urmele unor construcţii legate de funcţionarea staţiunii. Aşezarea îşi asigura prosperitatea şi din exploatarea şi prelucrarea pietrei, activităţi atestate prin cariere de piatră şi un atelier de lapicizi, condus de Diogenes, dar şi din practicarea altor meşteşuguri şi a agriculturii. Aquae a avut statutul de pagus în territorium-ul Coloniei Ulpia Traiana, iar în fruntea sa este atestat un praefectus care era şi decurion al coloniei, dar această situaţie ar putea fi, în opinia unor cercetărori, doar una temporară. Neigebaur, Dacien, p. 91-92, M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 11, 96; 2, 1857, p. 82; Gooss, Chronik, p. 82; RE, II, 1895, col. 294; G. Téglás, HunyadvTört, p. 110-114; D. Tudor, Oraşe, p. 115-119; TIR, L 34, p. 29-30; N. Branga, Urbanismul, p. 104, nr. 17; IDR, III/3, 6-13. 136.
CĂLĂRAŞI, jud. Cluj (S.
IX) Pe locul numit „Bogat“, aflat la nord-vest de sat, s-au descoperit substrucţii de ziduri, cărămizi, ţigle şi olane, precum şi un mormânt în sarcofag din cărămizi; descoperirile indică cu multă certitudine o villa rustica în territorium-ul oraşului Potaissa. I. Téglás, ArchÉrt,
33, 1913, p. 59-60; D. Tudor, Oraşe,
p. 207; TIR, L 34, p. 44; RepCj, p. 82, nr. 2. 137. CĂLUŞERI, jud.
Mureş (S. XVI) În punctul „Fântâna lui Sf. Petru“ se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente de cărămizi, greutăţi de plasă şi monede romane. RepMs, p. 126, pct. XXXI. 2, D. 138. CĂPRIOARA, jud. Cluj (S. X) În punctul „Sălişte“, la capătul de nord al satului, între şosea şi stâlpii de înaltă tensiune, au fost descoperite, în anul 1968, fragmente ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale. RepCj, p. 84-86, nr. 1.
139. CĂPUD ap. Teiuş, jud.
Alba (S. VIII) Fără precizări topografice sau de altă natură, pe teritoriul satului sunt menţionate urme romane. RepAb, p. 67-68, pct. 31/5, c. 140. CĂRACIU, jud. Hunedoara (S. II) În epoca romană aici se afla un important centru al exploatării aurului ce aparţinea celui mai vestic sector de exploatare de pe valea Crişului Alb. Alături de galeriile de extracţie, au fost identificate şi urmele unor locuinţe ale minerilor. G. Téglás, HunyadvTört, p. 166; V. Christescu, Viaţa ec., p. 12; V. Stanciu, Aurul Daciei, p. 53; D. Tudor, Oraşe, p. 192-193; TIR, L 34, p. 44; V. Wollmann, Mineritul, p. 132-133. 141. CÂLNIC, jud. Alba (S. VIII) În două puncte de pe hotarul comunei s-au descoperit materiale tegulare romane: 1. În punctul „Şanţul Gardului Viu“, aflat la nord-est de comună, s-au descoperit două ţigle, între care una cu ştampila L S. 2. În punctul „Panta cea Mare“ s-au descoperit cărămizi între care şi una cu ştampila P AEL T. Cele două descoperiri indică, mai probabil, existenţa a două villae rusticae. 1; 2. C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 310; D. Tudor, Oraşe, p. 140; N. Branga, Urbanismul, p. 106, nr. 70; IDR, III/4, 6, 7; RepAb, p. 80-81, pct. 47/4, 5. 142. CÂMPENI, jud. Alba (S. VI) Pe malurile Arieşului s-au observat urme ale spălării aurului în epoca romană, iar în apropierea oraşului se semnalează descoperiri de monede romane. Neigebaur, Dacien, p. 192-193; M. J Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; Gooss, Chronik, p. 144; V. Christescu, Viaţa ec., p. 12; TIR, L 34, p. 47, RepAb, p. 82, pct. 48/1,2.
143.
CÂRJIŢI, jud. Hunedoara (S.
II) În punctul „Grohotea“ se află urmele unei aşezări rurale cu un nivel apreciabil de dezvoltare, judecând după natura acestor urme. S-au descoperit resturi de ziduri, urme ale stratului de tencuială, cărămizi, ţigle, olane, ruinele unui mic mausoleu cu coloane de piatră, lespezi de piatră, sculpturi reprezentând lei funerari, ceramică. Se menţionează ca provenind tot de aici, dar pierdute între timp, inscripţii şi o cărămidă cu ştampila I S. Pe dealul Dumbrăviţa s-au observat urmele unei cariere romane. Aşezarea era, foarte probabil, a lucrătorilor de aici, dar avea şi o importanţă agricolă. G. Téglás, HunyadvTört, p. 150, 185; I. Marţian, Repertoriu, p. 125; D. Tudor, Oraşe, p. 127; TIR, L 34, p. 47; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 105; IDR, III/3, 40-43. 144.
CÂRNEŞTI, jud. Hunedoara (S.
I) În punctul „Mezeiniţă“, aflat la 300 m sud de sat, într-o periegheză din anul 1984, s-au descoperit cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană. Descoperirile aparţin, foarte probabil, unei villa rustica. Hr. Tatu, Oct. Popa, Z, Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 95, pct. 14. 145.
CEANU MIC, jud. Cluj (S. IX) În hotarul satului se află o aşezare rurală romană. Urmele sale au fost observate pe traseul drumului roman care trecea pe la aproximativ 1 km spre sud-vest de sat. În punctul „Valea Rozelor“ apa a scos la suprafaţă blocuri mari de piatră ce puteau proveni de la podul roman, iar cu prilejul unei inundaţii, din anul 1910, s-au putut observa alte blocuri de piatră, un altar votiv, ţigle şi olane, precum şi ceramică romană. I. I. Russu, Materiale, 6, 1959, p. 877-878; D. Tudor, Oraşe, p. 218; TIR, L 34, p. 45; RepCj, p. 93, nr. 1. 146.
CECĂLACA, jud. Mureş (S.
XIII) Fără precizări topografice, se cunosc de pe teritoriul satului fragmente ceramice romane şi un as de la Antoninus Pius; materialele indică existenţa unei aşezări rurale. RepMs, p. 52-53, pct. VII. 3, A, g. 147.
CENADE, jud. Alba (S. XII) Pe teritoriul satului se află o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, de pe aria căreia provin fragmente ceramice romane provinciale, din pastă cenuşie fină şi fragmente de vase dacice lucrate cu mâna. Din aria localităţii se menţionează şi un dupondius de la Nerva. I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 26; RepAb, p. 68, pct. 32/1. 148. CEPARI, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. În punctul „Fântâna Albă“ se află o aşezare rurală romană din care provin fragmente ceramice şi un catillus. 2. Un fragment de vas roman din pastă roşie s-a descoperit în punctul „Pe Pleş“. 1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10, pct. 17, b, c. 149. CERNATU DE JOS, jud. Covasna (S. XXIII) În punctul numit „Pământul lui Robert“ s-a cercetat, în anii 1962-1963, o aşezare dacică de epocă Latčne târziu, care, pe baza ceramicii romane descoperite în două dintre semibordeiele cercetate, se pare că îşi continuă existenţa şi în primul secol de existenţă a provinciei. Z. Székely, SCIV, 14, 1963, 4, p. 457, nr. 58; Idem, Cumidava, 3, 1969, p. 101-102; TIR, L 35, p. 32; D. Protase, Autohtonii, p. 46-47. 150. CERU-BĂCĂINŢI,
jud. Alba (S. V) Fără precizări topografice se menţionează descoperiri de fragmente ceramice romane provinciale; ele indică, foarte probabil, existenţa unei aşezări rurale. Al. Popa, Apulum, 4, 1961, p. 269; RepAb, p. 69, pct. 35/a. 151. CETEA, jud. Alba (S. VIII) În punctul numit „La Pietri“, situat pe partea stângă a văii Cetei, la aproximativ 3 km distanţă de sat, se află o succesiune de aşezări, suprapuse stratigrafic şi databile din neolitic până în epoca feudală. Staţiunea a fost cercetată succesiv de către mai mulţi cercetători în secolele XIX şi XX. Din epoca romană au fost scoase la lumină urmele unei aşezări rurale cu construcţii din zid de piatră şi ale unui cimitir. Materialul arheologic descoperit în decursul timpului este deosebit de bogat şi constă din: ceramică romană provincială, terra sigillata, unelte din bronz şi fier (cuţite, chei, cuie, ace), vase de bronz, piese de podoabă (fibule, brăţări, mărgele, verigi). Neigebaur, Dacien, p. 170-171; M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 21; II, 1857, p. 87; Gooss, Chronik, p. 216; K. Torma, ErdMúz, 1879, p. 32; I. Berciu, Apulum, 1, 1939-1942, p. 2; I.Berciu, D.Berciu, Apulum, 2, 1943-1945, p. 23, 24, 28-32, 74; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 46, RepAb, p. 72, nr. 6; p. 73, nr. 12. 152. CHEIA, jud. Cluj (S. IX) 1. În vatra satului, pe malul stâng al Arieşului, s-a identificat o aşezare romană. Din sat, dar şi din alte locuri neprecizate, s-au semnalat numeroase descoperiri de epocă romană: coloane, capiteluri, capacul unui sarcofag din piatră pe care s-au mai putut citi literele AE, diferite monumente votive, între care şi un altar închinat lui Iupiter, o cheie din bronz cu inel. Nu este cert că toate aceste materiale sunt locale, unele se consideră aduse de la Potaissa. 2. Din locul numit „Câmpie în Unghi“ provin o monedă de bronz de la Traian şi o monedă grecească de argint. 3. Din puncte neprecizate, de pe teritoriul satului, se mai cunosc descoperiri monetare de la Traian, Marcus Aurelius şi Iulia Domna. 1. B. Orbán, Székelyföld, p. 5, 161; Gooss, Chronik, p. 92; CIL, III, 7673, 7707; I. Téglás, ArchÉrt, 28, 1908, p. 391; D. Tudor, Oraşe, p. 217-218; TIR, L 34, p. 46; M. Bărbulescu, LegVM, p. 49; RepCj, p. 94, nr., 1; 2. 3. I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 125, nr., 4/1-4, 6-9; RepCj, p. 95, nr. 2, 3. 153. CHEILE TURZII, jud. Cluj (S. IX) În punctul „Dealul Alb“, aflat la ieşirea de nod-est din chei, la începutul văii Parde, s-au descoperit urmele unei cariere romane de alabastru. Aici au fost observate şi urmele unor construcţii cu ziduri de piatră, cărămizi şi ţigle romane şi s-au descoperit materiale ceramice. Alte puncte cu materiale romane sunt: „La Cuptor“ şi la ieşirea estică din defileu în zona cabanei din Cheile Turzii. Tot din această zonă, fără preciziuni topografice, se mai cunosc descoperiri monetare: o monedă de bronz de la Traian, un dupondius de la Commodus, o monedă de argint de la Gordian III şi un denar din sec. I-III. B. Orbán, Torda, p. 51, 400; G. Téglás, ArchÉrt,
9, 1889, p. 295; M. Bărbulescu, LegVM,
p. 85; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP,
p. 126, nr. 5/3-6; RepCj. 104, nr.,
20, 21, 26, 28, m. 154. CHENDU, jud. Mureş (S. XVI) În albia Târnavei a fost descoperită o fibulă mare de bronz de epocă romană. Gooss, Chronik, p. 86; RepMs, p. 75, pct. XII. 3, A, h. 155. CHEŢANI, jud. Mureş (S. XIII) O aşezare rurală a fost identificată pe locul vechiului târg comunal; urmele ei constau din ceramică romană provincială de culoare roşie şi cenuşie şi diverse alte obiecte romane. Tot în acest punct s-au surprins şi urmele unui drum roman. M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 23; Gooss, Chronik, p. 86; TIR, L 35, p. 22; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 24, nr., 13; RepMs, p. 93, pct. XIX. 1, A. d. 156. CHICHIŞ, jud. Covasna (S. XXII) În punctul „După Arini“ s-au descoperit fragmente ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale. TIR, L 35, p. 32; RepCv, p. 75, pct., 205. 157. CHINARI, jud. Mureş (S. XVI) Între localităţile Chinari şi Sângeorgiu de Mureş a fost identificată, în cursul unor periegheze din anii 1953-1954, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Urmele constau în fragmente ceramice romane provinciale şi dacice şi resturi ale unor posibile locuinţe de suprafaţă. Din aria localităţii, fără precizări topografice, se menţionează şi o monedă de argint de la Traian, anul 100. D. Protase, Autohtonii, p. 71; RepMs, p. 224-225, pct. LXXVI. 3, A, b, d.
158. CHINTENI, jud. Cluj (S. X) 1. În punctul „Pustafalău“, pe dreapta Văii Chintăului, s-au descoperit substrucţiile a şase clădiri, cărămizi, olane, elemente de hypocaust, tuburi de apeduct şi ceramică romană provincială. La nord-vest de acest grup de clădiri s-au identificat urmele altor două construcţii; în acest sit s-a descoperit o tegula mammata cu ştampila VAL CAT întregită Valerius Catullinus, procurator financiar al Daciei Porolissensis sub Commodus. Din acest context provin probabil şi alte materiale: o bază de coloană, o ţiglă cu ştampilă, un ac de os şi o monedă. Ansamblul descoperirilor din acest punct arată cu multă certitudine o villa rustica sau poate una suburbana. 2. Pe dealul „Tulgheş“, situat în hotarul dintre municipiul Cluj-Napoca şi satul Chinteni, săpături sistematice, începute în anul 1988, au adus la lumină vestigiile uneia din cele mai mari villae rusticae din Dacia. Incinta are o suprafaţă de 4 ha şi este înconjurată cu un zid de piatră de care sunt adosate mai multe clădiri şi un turn. În total, în interiorul incintei au fost identificate 11 corpuri de clădire, între care au fost cercetate o clădire cu rosturi economice, o casă de locuit şi o baie foarte extinsă. Materialul arheologic descoperit constă din unelte agricole şi meşteşugăreşti, chei, fragmente de foaie de sticlă, fibule, o aplică din bronz, ace din os, mărgele din sticlă şi ceramică provincială romană. 3. În apropierea punctului descris anterior, pe terasa „Polog“, au fost identificate alte clădiri romane. 1. I. Mitrofan, ActaMN, 2, 1965, p. 666; Idem,
ActaMN, 11, 1974, p. 42; Al. V.
Matei, Sargetia, 11-12, 1974-1975,
p. 299-300; Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, ActaMN,
22-23, 1985-1986, p. 726; RepCj, p.
106, nr., 1; 2. D. Alicu, ActaMN, 31/1, 1994, p. 539-567; RepCj, p. 106, nr., 3; 3. Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, ActaMN, 22-23, 1985-1986, p. 728; RepCj, p. nr, pct., 7. 159. CHIOCHIŞ, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) În punctul „Fântâna Puturoasă“ se menţionează o aşezare rurală; cercetările de teren nu au condus la identificarea ei. I. Marţian, Repertoriu, nr. 159; TIR, L 35, p. 32; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10-11, nr. 18. 160. CHIRALEŞ, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. Pe teritoriul satului a fost descoperită, în anul 1898, o urnă funerară cu un denar de la Vespasian. 2. În punctul „Pe Deal“, a fost identificată o aşezare rurală din care provin fragmente ceramice romane provinciale. 1: 2. ProgrammBistritz, 1898, p. 62; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 11, nr. 19. 161. CHITID, jud. Hunedoara (S. IV) În punctul „Dealu Pleşa“ s-au observat la suprafaţa terenului cărămizi, ţigle şi olane, iar sătenii au scos piatră pentru construcţii; situl descris ar putea fi amplasamentul unei villa rustica. I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 21, s. v. 162. CHIUZA, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. Pe teritoriul satului se presupune existenţa unor exploatări de sare din epoca romană. 2. Dintr-o descoperire întâmplătoare provine un antoninian de la Traianus Decius. 1. TIR, L 35, p. 32; V. Wollmann, Mineritul, p. 243; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 11, nr. 20. 163. CIB, jud. Alba (S. V) Pe teritoriul satului au existat în epoca romană mai multe exploatări de aur şi mercur, în legătură cu care este semnalată şi descoperirea unor unelte. Ceramică romană, atestând existenţa unor aşezări ale minerilor, a fost descoperită în hotarul satului, pe locul numit „Faţa Măgurii“ şi la 3 km sud de sat în cătunul Cib-Chei, pe locul numit „Ruptura“. Din aceste puncte şi din altele aflate în împrejurimile satului s-au recoltat numeroase materiale de epocă romană păstrate într-o colecţie locală. M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 16; E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 39; Al. Popa, Apulum, 4, 1961, p. 261 sqq; D. Tudor, Oraşe, p. 189; TIR, L 34, p. 46; RepAb, p. 74-75, pct. 38/11-13, 15, 16; V. Wollmann, Mineritul, p. 138. 164. CICĂU, jud. Alba (S. IX) La marginea nord-vestică a satului, pe locul numit „Sălişte“, aflat pe malul stâng al pârâului Vale, a fost cercetată între anii 1969-1973, o întinsă aşezare rurală în care s-au observat două faze de locuire. În prima fază locuinţele erau uşor adâncite în pământ, cu pereţii din împletitură de nuiele şi lipiţi cu lut, iar în faza a doua se construiau locuinţe de suprafaţă, cu pereţii din bârne orizontale aşezate pe o bază de piatră fără liant, iar acoperişul era din ţigle. În substrucţia unei clădiri s-a folosit un fragment de coloană, iar pe suprafaţa aşezării s-a găsit un leu funerar. Materialul arheologic recoltat din aşezare este deosebit de bogat şi constă din unelte agricole şi meşteşugăreşti din fier, ceramică comună şi terra sigillata, un vârf de săgeată, un stilus din os, materiale din fier folosite la construcţii, o monedă emisă de Marcus Antonius şi un sestertius de la Traian. D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 47; I. Winkler, M. Takács, Gh. Păiuş, ActaMN, 14, 1977, p. 269-276; 15, 1978, p. 263-272, Iidem, Apulum, 17, 1979, p. 129-131; 18, 1980, p. 23-59; P. Georoceanu şi colab, ActaMN, 14, 1977, p. 285-290; RepAb, p. 75-76, pct. 39/2. 165. CICEU-GIURGEŞTI, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. Pe teritoriul satului se semnalează o aşezare rurală marcată prin ceramică. 2. Din loc neprecizat, se menţionează un denar de la Antoninus Pius. 1.
B. Posta, ErdMúzÉvk, 1907, p. 39;
G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p.
11, nr. 22, a; 2. G. Marinescu, FileIst, p. 11, nr. 22, b.
166. CINCIŞ, jud. Hunedoara (S. I) Cercetările efectuate, în anii 1961-1962, în partea de hotar numită „Popeasca“, în apropiere de Valea Cernei, au condus la dezvelirea a două obiective arheologice: o villa rustica şi un cimitir. A. Villa era formată dintr-o singură construcţie de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 15,5 x 22,7 m, cuprindea cinci încăperi şi avea un acoperiş de ţigle. Materialul arheologic descoperit în interiorul construcţiei este sărac şi constă din ceramică comună, un mortarium, unelte din fier, o râşniţă, o balama de bronz, o fibulă şi alte obiecte mărunte. B. Cimitirul era format dintr-o construcţie funerară şi un spaţiu de înmormântare exterior construcţiei în care s-au identificat 13 morminte de incineraţie. Construcţia era formată dintr-o cameră şi în
continuarea ei un spaţiu împrejmuit (o grădină) cu zid de
piatră. În interiorul încăperii nu s-au descoperit morminte, doar
în spaţiul neacoperit au fost surprinse trei morminte de
incineraţie şi unul cu sarcofag de cărămizi care se
presupune că era de inhumaţie. La intrarea în acest ansamblu funerar
s-au surprins resturile unui pavaj cu dale de piatră şi ale unui
postament pe care au fi putut fi amplasate două statui funerare despre
existenţa cărora se ştie dintr-o consemnare mai veche. În
jurul construcţiei cu grădina funerară s-au cercetat cele 13
morminte de incineraţie. Arderea defuncţilor s-a făcut pe loc, gropile aveau forma
albiată şi orientarea est-vest, iar în unele cazuri au fost
acoperite cu câte o lespede de piatră. La toate mormintele de
incineraţie s-au descoperit la baza solului antic câte 1-3 cercuri, cu
diametre cuprinse între 3,1-6m, formate din pietre care în opinia autorului
trebuiau să protejeze tumuli ridicaţi deasupra mormintelor, dar
care în săpătură nu au fost în nici un fel sesizaţi. Inventarul mormintelor, în pofida condiţiilor precare de conservare a mormintelor, este bogat şi valoros. El cuprinde mai multe lame de cuţit din fier, două fibule din argint şi mai multe din bronz, un inel de aur cu gemă, cuie, ţinte, scoabe şi piroane (probabil de la rugul funerar), ceramică variată (ulcioare, căni, farfurii), de bună calitate, inclusiv terra nigra, opaiţe, flacoane de sticlă şi monede. În unele morminte se menţionează în pământul de umplutură al gropii sepulcrale şi bulgări de minereu de fier, situaţia putând fi interpretată ca un indiciu asupra ocupaţiei celor înmormântaţi. În mormântul notat cu nr. 10 s-a descoperit o stelă funerară cu relief. Autorul menţionează în inventarul mai multor morminte ceramică lucrată cu mâna, pe care o consideră autohtonă. Caracteristicile necropolei de la Cinciş indică o populaţie de origine illiră, iar construcţia considerată villa rustica şi cimitirul sunt legate, mai degrabă, de exploatările de fier din zonă. C. Daicoviciu, ACMIT, 2, 1929, p. 306-307; O. Floca, M. Valea, ActaMN, 2, 1965, p. 163-192; TIR, L 34, p. 47. 167. CINCU, jud. Braşov (S. XV) Pe teritoriul satului s-a descoperit o cărămidă cu ştampila legiunii XIII Gemina. Existenţa unei aşezări şi caracterul ei rămân incerte. IDR, III/4, 183; RepBv, p. 130, s.v. 168. CINTA, jud. Mureş (S. XVI) De pe teritoriul satului provine un denar suberat cu efigia Plautillei. RepMs, p. 98, pct. XXIII. 3, A. 169. CIOPEIA, jud. Hunedoara (S. I) 1. Pe teritoriul satului s-au semnalat, în secolul trecut, urmele unor construcţii de epocă romană cu ziduri de piatră, ţigle şi monede romane. 2. În punctul „Meleea“, pe malul drept al văii Ploştina, s-au descoperit recent materiale romane considerate inedite. Nu cunoaştem raportul topografic dintre cele două semnalări; ar putea fi vorba de o aşezare mai întinsă sau de două villae rusticae. 1. Gooss, Chronik, p. 70, D. Tudor, Oraşe, p. 109; TIR, L 34, p. 47; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 94-95, nr. 13. 170. CIPĂU, jud. Mureş (S. XIII) O aşezare a populaţiei autohtone a fost identificată, cu prilejul unor periegheze din anii 1953-1954, în punctul „Cipăul Mic“, situat în dreapta şoselei Ogra-Cipău, înainte de intrarea în sat. De aici au fost culese fragmente ceramice romane provinciale şi câteva de factură dacică lucrate cu mâna. N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 29, nr. 13; D. Tudor, Oraşe, p. 175-176; D. Protase, Autohtonii, p. 47; RepMs, p. 155, pct. XLVII. 2, L. 171. CISNĂDIOARA, jud. Sibiu (S. XI) În poarta dinspre răsărit a cetăţii medievale s-a descoperit o monedă de bronz de la Filip Arabul cu legenda PROVINCIA DACIA. Inedită. 172. CISTEI, jud. Alba (S. VIII) În apropierea cantonului C F R, lângă bariera de trecere a drumului vechi, s-au descoperit, în 1983, mai multe blocuri de piatră fasonată ce proveneau, foarte probabil de la o construcţie romană; alte informaţii lipsesc. RepAb, p. 76, pct. 40/2. 173. CIUC-SÂNGEORGIU, jud. Harghita (S. XXIII) În punctul numit „Uriaş“ sau „Dealu Mesteacănului“ se află o aşezare rurală; de aici provin: o statuetă din bronz reprezentându-l pe Hercule, o fibulă şi o cataramă. B. Orbán, Székelyföld, II, p. 39; D. Tudor, Oraşe¸ p. 278; M. Bărbulescu, ActaMN, 14, 1977, p. 181, nr. 18, fig., X/3. 174. CIUGUD, jud. Alba (S. VIII) Pe teritoriul comunei, aparţinătoare de municipiul Alba Iulia, s-au descoperit materiale romane în două puncte: 1. Pe malul stâng al Mureşului, la locul numit „Gorneţ“, aflat mai sus de podul plutitor au fost descoperite materiale romane. 2. În zona carierei de bentonită se află o aşezare romană din care provin fragmente ceramice de factură provincială; tot de aici provine şi o statuie a lui Iupiter, executată din calcar. RepAb, p. 77, pct. 42/1, 3. 175. CIUGUDU DE JOS, jud. Alba (S. IX) Pe locul „La Hârtioi“, situat între satele Ciugudu de Sus şi Ciugudu de Jos, s-au descoperit o greutate de la războiul de ţesut, posibil de epocă romană, şi o cărămidă romană. Existenţa unei aşezări, pe baza acestor materiale, rămâne totuşi incertă. RepAb, p. 78, pct. 43. 176. CIUGUDU DE SUS, jud. Alba (S. IX) 1. Pe terenul numit „Herţa, La Biserică“, aflat la est de sat, se află substrucţii de clădiri cu ziduri de piatră, mari cantităţi de cărămizi şi ţigle romane. Din acest sit provin un capitel corintic, un bloc de piatră fasonată, servind foarte probabil ca prag de poartă, mai multe blocuri de piatră, păstrate prin cele două Ciuguduri, apoi ceramică romană numeroasă şi de forme variate, un opaiţ cu ştampilă ilizibilă şi un sestertius de la împăratul Traian. Ansamblul descoperirilor din acest punct indică o villa rustica. 2. La hotarul dintre Ciugudu de Sus şi Ciugudu de Jos s-au descoperit mai multe obiecte de bronz: un vas, o fibulă, o placă perforată. Materialele descrise par a fi de epocă romană, iar punctul ar putea fi acelaşi cu cel descris la Ciugudu de Jos. 1. I. Téglás, ArchÉrt, 31, 1911, p. 435-437; D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 48; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 42, M. Bărbulescu, Sargetia, 13, 1977, p. 236; I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 18; RepAb, p. 78, pct. 44/4. 2. I. Téglás, ArchÉrt, 31, 1911, p. 435-437; RepAb, p. 78, pct. 44/5. 177. CIUGUZEL, jud. Alba (S. IX) Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală, neidentificată în teren, din care provin mai multe obiecte romane păstrate la Muzeul din Aiud: 25 de vase între care o oală de mărime mică, o cană, o farfurie, un ulcior, apoi un suport şi un mâner de bronz, o râşniţă şi două monede de bronz. B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 541, D. Tudor, Oraşe, p. 175; TIR, L 34, p. 48; RepAb, p. 78-79, pct. 45/4. 178. CIUMĂFAIA, jud. Cluj (S. X) În anul 1911, cu prilejul lucrărilor agricole de primăvară, au fost dezvelite, pe terasa superioară a dealului „Dombor“, aflat lângă sat, la nord de acesta, şase altare votive. Cinci dintre ele au fost dedicate de Aelius Iulius pentru: Dibus, Deabus şi Fortuna Conservatrix, apoi Iuno Regina, Apollo, Mercurius şi Minerva. Un altar a fost închinat de către P. Aelius Maximus zeului sincretist Hercules Magusanus. În acelaşi context s-au descoperit blocuri de piatră, fragmente ceramice romane şi o verigă din fier. În acelaşi an s-au observat la poalele dealului menţionat, în punctul „Păluta“, urmele unor clădiri, blocuri de piatră fasonată, cărămizi şi ţigle romane, iar din descoperiri mai vechi din acelaşi punct se menţionează o conductă de apă şi o inscripţie. Cercetările executate în 1943 au condus la dezvelirea parţială a unei villa rustica cu o incintă dreptunghiulară împrejmuită cu zid de piatră păstrat pe o lungime de 172,5 m, în interiorul căruia se aflau mai multe construcţii. Clădirea principală cu rost de locuinţă avea 11 încăperi, era dotată cu instalaţie de hypocaust şi pavimente în opus signinum. În una din încăperi a fost descoperit in situ un altar votiv închinat lui Silvanus Domesticus de către acelaşi personaj Aelius Iulius, care ridicase cinci dintre altarele descoperite pe dealul „Dombor“. Alte două construcţii adosate zidului de incintă au fost dezvelite numai parţial. Materialul arheologic recoltat în timpul cercetărilor este deosebit de bogat: material de construcţie şi de la instalaţia de hypocaust, ceramică, unelte şi un denar de la Septimius Severus, anii 195 sau 197. Observaţiile efectuate în timpul săpăturii au pus în evidenţă două faze de construcţie, prima databilă în a II-a jumătate a sec. II. Pe baza altarelor votive a căror legătură cu villa este evidentă, cei doi proprietari succesivi ai fermei au fost Aelius Iulius şi P. Aelius Maximus, tată şi fiu, cel de al doilea un personaj bine cunoscut în societatea provincială daco-romană. A. Buday, Dolg, 2, 1911, p. 260-268; M. Macrea, AISC, 5, 1944-1948, p. 227-232; Z. Székely, StComMuzBruk, 14, 1969, p. 155-184; TIR, L 34, p. 48; I. Mitrofan, ActaMN, 10, 1973, p. 133-136; RepCj, p. 114, nr. 5, 6. 179. CIUMBRUD, jud. Alba (S. IX) Pe teritoriul satului, care în epoca romană aparţinea, probabil, de pagus-ul de la Brucla, au existat mai multe aşezări rurale semnalate prin descoperiri diverse: 1. Pe prima terasă a Mureşului, la marginea satului şi la sud-vest de punctul numit „Todireu“, se află o aşezare care, după natura materialului – ceramică romană provincială şi dacică lucrată cu mâna, fragmente de chirpic şi un opaiţ cu ştampilă –, a aparţinut populaţiei autohtone din provincie. 2. În punctul „La Cioca“, într-un sondaj executat în anul 1968, s-au descoperit materiale romane: ceramică comună şi terra sigillata şi un ac de bronz. 3. Din curtea Liceului Agricol se menţionează descoperirea unui vas de provizii roman. 4. În punctul „La Ic“, cu prilejul unor cercetări din anul 1968, s-au descoperit materiale romane: ceramică, o seceră şi o conductă. 1. A. Dancanits, Şt. Ferenczi, Materiale, 6, 1959, p. 606, 614; Şt. Ferenczi, ProbMuz, 1960, p. 241; D. Protase, Continuitatea, p. 203; Idem, Autohtonii, p. 48; D. Tudor, Oraşe, p. 180-181; TIR, L 34, p. 48; RepAb, p. 81-82, pct. 46/6. 2. 3. 4. I. Winkler, L. Chiţu, A. Borda, Apulum, 10, 1972, p. 688-701; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145; RepAb, p. 81-82, pct. 46/7, 8, 9. 180. CIUNGA, jud. Alba (S. IX) În legătură cu exploatarea importantelor zăcăminte de sare din zonă s-au dezvoltat mai multe aşezări rurale ale coloniştilor, dar şi ale populaţiei autohtone: 1. La aproximativ 2 km spre sud-est de sat, pe ambele părţi ale văii Ciunga, în punctele „Bora“ şi „Orăslaci“, a fost identificată, în urma unei periegheze, din anul 1963, o aşezare a populaţiei autohtone ce se întinde pe circa 8 ha. Urmele arheologice constau din bucăţi de mortar şi pietre, interpretate de autorul cercetării de teren ca indicii ale unor locuinţe de suprafaţă din lemn şi mai ales din ceramică autohtonă şi romană provincială. Prima categorie este lucrată majoritar cu mâna, dar şi la roată (fructiere cenuşii), iar ceramica romană cuprinde farfurii, castroane, căni, oale de diferite mărimi, cu şi fără toarte, vase de provizii. 2. În vatra localităţii, pe ambele laturi ale străzii Vânătorilor, s-au descoperit, alături de materiale din alte epoci şi unele de epocă romană. 3. În locul numit „Hotonfa“ s-au descoperit fragmente ceramice dacice, datate în sec. II î. Hr.–I d. Hr. şi ceramică romană. Ar putea fi vorba de o aşezare autohtonă cu continuitate din perioada statului dac. 1. ActaMN, 1, 1964, p. 353; D. Protase, Continuitatea, p. 31; Idem, Autohtonii, p. 48; D. Tudor, Oraşe, p. 205; TIR, L, 34, p. 48; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145 sq; RepAb, p. 195-196, pct. 196/12. 2. 3. Gh. Lazarovici, N. Cristea, ActaMN, 16, 1979, p. 431-446; RepAb, p. 195-196, pct. 196/3, 5.
181. CLOPOTIVA, jud. Hunedoara (S. I) 1. Pe teritoriul satului s-au descoperit numeroase urme ale unor construcţii romane, unele grupate, altele izolate, precum şi cărămizi, ţigle, şi un apeduct. Este foarte probabil ca ele să reprezinte amplasamentele unor villae rustice şi suburbane din vecinătatea Ulpiei Traiana. 2. Într-o periegheză din anul 1981, au fost descoperite, în punctul „Gruiul Măgurii“, substrucţii de clădiri, cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană; situl indică tot o villa rustica. 1. Neigebaur, Dacien, p. 70; Gooss, Chronik, p. 87; I. Marţian, Repertoriu, nr. 88; I. I. Russu, SCIV, 14, 1963, 2, p. 445; D. Tudor, Oraşe, p. 104; TIR, L 34, p. 48; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 94-95, nr. 13. 182. COASTA, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) În vatra satului, în jurul casei locuitorului Poenar Iacob, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia provin fragmente de vase romane roşii şi cenuşii şi o fusaiolă din lut. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 24. 183. COASTA GRINDULUI, jud.
Mureş (S. IX) Fără precizări topografice, se menţionează de aici o monedă de bronz de la Commodus. RepMs, p. 93, pct. XIX. 2, A. 184. COJOCNA, jud. Cluj (S. IX) Urmele exploatărilor de sare din epoca romană au fost observate în secolul XIX de către M. J. Ackner. Se menţionează şi o fibulă romană de bronz. M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 36; Gooss, Chronik, p. 88; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; TIR, L 34, p. 48; RepCj, p. 115, nr. 6; V. Wollmann, Mineritul, p. 243. 185. COPĂCENI, jud. Cluj (S. IX) 1. În hotarul acestui sat a existat o aşezare rurală romană. Urmele sale, constând din cărămizi şi fragmente ceramice, au fost identificate în mai multe puncte, iar cărămizi cu ştampila legiunii V Macedonica au fost folosite la pavarea bisericii vechi. 2. În punctul numit „Salca“, „La Cruci“, s-au găsit fragmente de coloană din piatră, un capitel şi blocuri cioplite; tot de aici provin un denar de la Lucius Verus şi unul de la Elagabal. Materialele ar putea indica, eventual, o villa rustica sau o construcţie mai importantă din aşezarea deja menţionată. 3. Pe hotarul satului au fost descoperite urmele a două apeducte construite din tuburi de teracotă şi cărămizi, instalaţii care aprovizionau cu apă castrul legionar şi oraşul Potaissa. 4. Fără preciziuni topografice se menţionează un denar de la Severus Alexander. 1. I. Téglás, Erdély, 10, 1901, p. 35; P. P. Király, Dacia, II, p. 26; I. Téglás, Clio, 11, 1911, p. 502; D. Tudor, Oraşe, p. 218; TIR, L 34, p. 49; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepCj, p. 159, nr. 7; 2. I. Winkler, A Hopârtean, MAP, p. 126, nr., 7/1-2; M. Bărbulescu, Sargetia, 13, 1977, p. 238; 3. I. Téglás, ArchÉrt, 16, 1896, p. 427-428; Idem, Erdély, 10, 1901, p. 35; E. A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 71; M. Bărbulescu, LegVM, p. 43, 86, 92-94; RepCj, p. 159-161, nr. 9, 10; 4. I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 126-127, nr., 7/3-9; RepCj, p. 161, nr. 13. 186. COPŞA MICĂ, jud. Sibiu
(S. XII) 1. Dintr-o descoperire mai veche, fără precizări topografice, se păstrează la Muz. Brukenthal, un medalion funerar. 2. Pe dealul „Cetate“ a fost cercetată o aşezare locuită în perioada dacică, romană şi postromană. Aria cea mai extinsă a ocupat-o aşezarea de epocă romană. S-au descoperit bordeie, locuinţe uşor adâncite în pământ şi, pe baza observaţiilor stratigrafice, se susţine existenţa şi a unor locuinţe de suprafaţă. Unele locuinţe aveau vetre la interior, iar în aria aşezării s-au descoperit vetre exterioare şi gropi de provizii. Materialul arheologic descoperit constă din ceramică cenuşie şi roşie, zgrunţuroasă şi fină (oale, străchini, boluri, chiupuri, capace, mortarium), râşniţe, gresii de ascuţit, două lame de cuţit, două dălţi, un dorn, cuie, scoabe, balamale, un vârf şi un călcâi de lance, două vârfuri de suliţă, o mărgea de sticlă, un pieptene bilateral şi un antoninian de la Filip cel Tânăr. Autorii cercetării presupun că aşezarea a avut mai ales un caracter pastoral, iar prezenţa ceramicii dacice în complexe de epocă romană indică prezenţa elementului autohton în aşezare. 1. Inedit; 2. Dacia, NS, 19, 1975, p. 282, nr. 59; D. Protase, Autohtonii, p. 49; I. Winkler, M. Blăjan, ActaMP, 3, 1979, p. 451-471. 187. CORDOŞ, jud. Cluj (S. X) O aşezare rurală, sau numai o villa rustica, se află în lunca Nadăşului, pe traseul drumului roman spre Porolissum. În acest punct s-au descoperit fusuri de coloană şi pietre cioplite. K. Torma, Limes, p. 21; Şt. Ferenczi, OmDaic, p. 193; RepCj, p. 163, nr. 3. 188. CORNĂŢEL, jud. Sibiu (S. XII) De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provine un vas de provizii, de epocă romană, din pastă cenuşie-zgrunţuroasă, decorat cu benzi de linii în val. (Muz. Bruk) Inedit. 189. CORNEŞTI, jud. Cluj (S. X) În locul numit „Fântâna de la Lacul cu Noroi“ se menţionează descoperirea a două fragmente dintr-un vas roman. D. Tudor, Oraşe, p. 239; RepCj, p. 168, nr. 5. 190. CORNEŞTI, jud. Mureş (S. XIII) 1. În punctul „Pe Şes“, cu prilejul unui sondaj, executat în anul 1978, s-au descoperit cărămizi, ţigle (între care şapte cu ştampila unei unităţi militare), olane şi ceramică romană provincială. Aşezarea ar putea avea un caracter militar (opinie exprimată şi de autorul cercetărilor), dar nici posibilitatea unei villa rustica a unui veteran nu poate fi complet ignorată. 2. Fără precizări topografice, se menţionează câte un sestertius de la Vespasian şi Maximinus Thrax. 1. V. Lazăr, Marisia, 11-12, 1981-1982, p. 709; RepMs, p. 39, pct. II. 3, D; 2. RepMs, p. 39, pct. II. 3, E. 191. COROISÂNMARTIN, jud. Mureş (S. XVI) Din aria localităţii provine un dupondius de la Maximinus Thrax. RepMs, p. 95, pct. XXI. 1, A. 192. CORPADEA, jud. Cluj (S. X) Mai multe materiale de epocă romană provin de pe teritoriul satului: obiecte mărunte de bronz, cuţite de fier, o verigă de fier, opaiţe din lut, un ulcioraş, un antefix cu o figură umană; ele indică existenţa unei aşezări rurale. N. Gostar, ArhMol, 1, 1961, p. 160, nr., 10, p. 173, nr., 462; D. Tudor, Oraşe, p. 231; TIR, L 34, p. 49; H. Daicoviciu, RömR,
p. 242, G. 72; C. Pop, ActaMN, 7,
1970, p. 160; RepCj, p. 168, nr. 5. 193. CORVINEŞTI, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) Pe teritoriul satului s-au identificat trei aşezări rurale: 1. În vatra satului, în jurul casei locuitorului Ioan Pop, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie şi cenuşie şi în acelaşi context şi un fragment de vas dacic lucrat cu mâna. 2. În jurul bisericii vechi a satului s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie. 3. În punctul „Pe Vale“ s-au descoperit fragmente ceramice de culoare roşie şi un brăzdar de plug roman. 1. 2. 3. G. Marinescu, Analele Someşene, 3, 1974, p. 304, fig. 7; Idem, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 25. 194. COŞERIU, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) În punctul „Dosul Coşeriului“ se află o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, marcată prin ceramică romană provincială de culoare roşie şi ceramică dacică. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 26. 195. COVASNA, jud. Covasna (S. XXIII) 1. În interiorul cetăţii dacice se menţionează construcţii romane din piatră şi material ceramic de aceeaşi epocă; caracterul aşezării rămâne incert. 2. În valea pârâului Mişca, s-a cercetat, în anul 1942, un mic edificiu (?) roman. 3. Se menţionează un mic tezaur roman, format din 6 piese, emise în sec. I î. Hr., şi de către împăraţii Vespasian şi Hadrian. 1. TIR, L 35, p. 35, 2. RepCv, p. 79, pct., 209; 3. B. Mitrea, SCIV, 21, 1970, 2, p. 338; RepCv, p. 79, pct., 218. 196.
CRĂCIUNEL, jud. Harghita (S.
XIX) Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care se cunosc descoperiri în următoarele puncte: A. În punctul „Bilmezö“ s-au descoperit vase, monede de sec. II, urne, inscripţii, între care şi un altar votiv pus de Aelius Valerianus împreună cu fiul său, Valerianus, beneficiar consular. Primul dedicant ar putea fi un proprietar rural în teritoriul unităţii de la Sânpaul. B. În punctul „Velencze“ se menţionează cărămizi şi ţigle romane. A. B. B. Orbán, Székelyföld, I, p. 185-186; AEM, 1, 1877, p. 34; Gooss, Chronik, p. 83; ArchKözl, 19, 1895, p. 44; D. Tudor, Oraşe, p. 277; TIR, L 35, p. 35; IDR, III/4, 256, 257, 258. 197.
CRĂCIUNELU DE SUS, jud. Alba (S.
XII) Pe „Dealul Furcilor“ s-a găsit o piatră funerară romană cu inscripţie. Textul indică o familie de cetăţeni, defunctul, Caius Ulpius Sabinus, fiind decurion al coloniei Napoca. Nu se cunosc condiţiile descoperiri şi nu se exclude ipoteza ca monumentul să se fi aflat într-o poziţie secundară. Din locuri neprecizate mai provin o fibulă de bronz şi o monedă de bronz din sec II. Existenţa unei aşezări rămâne totuşi incertă. Gooss, Chronik, p. 83; I. Marţian, Repertoriu, p. 201; D.Tudor, Oraşe, p. 173-174; TIR, L 35, p. 35; IDR, III/4, 96; RepAb, p. 85, pct., 55/1,2. 198.
CRĂCIUNEŞTI, jud. Hunedoara (S.
II) Într-o periegheză din anul 1969 a fost identificată o aşezare rurală, marcată numai prin ceramică. L.
Mărghitan, Sargetia, 11-12,
1974-1975, p. 38, s. v. 199.
CRĂCIUNEŞTI, jud. Mureş (S. XVI) Din aria localităţii provine un tipar de lut în formă de disc cu reprezentarea lui Serapis; este posibil ca obiectul să provină totuşi din atelierele de la Cristeşti. A. Alföldi, FA, 5, 1945, p. 68; RepMs, p. 97, pct. XXIII. 1, A, e. 200.
CRĂGUIŞ, jud. Hunedoara (S.
I) Pe teritoriul satului au fost semnalate, în literatura mai veche, substrucţiile unei construcţii romane. Cu prilejul unei periegheze, din anul 1982, s-a descoperit, în punctul „Holda Bolduş“, aflat la sud de sat, pe malul drept al pârâului Crăguiş, o aşezare rurală cu resturi de ziduri, cărămizi, ţigle, olane şi un fragment de zăbală; este posibil ca cele două semnalări să se refere la acelaşi sit. TIR, L 34, p. 50; Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 95, nr. 15. 201. CRĂIEŞTI, jud.
Mureş (S. XIV) Din aria localităţii se menţionează un antoninian foarte uzat. RepMs, p. 99, pct. XXIV. 1, 202. CREACA, jud. Sălaj (S. VII) Pe teritoriul satului, în punctele „Piatra Lată“ şi „Ţâcla“, funcţionau în epoca romană cariere de piatră pentru necesităţile oraşului Porolissum. D. Tudor, Oraşe, p. 250-251; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 108; Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 125, nr. 11 b; N. Gudea, ActaMP, 13, 1989, p. 198-199. 203. CRICĂU, jud. Alba (S. VIII) Pe teritoriul satului a existat în epoca romană o aşezare de caracter rural cu un nivel de dezvoltare remarcabil. Urmele acestei aşezări au fost surprinse în mai multe puncte: 1. A. La biserica reformată, cu prilejul cercetării acestui monument, au fost descoperite fragmentele unui sarcofag de piatră şi baza unei statui. Din acest punct sunt menţionate şi descoperiri anterioare, constând din cărămizi, unele cu ştampila Leg. XIII Gemina. B. La Consiliul Comunal s-au descoperit două cărămizi mari, un vas de piatră spart, un bloc de piatră prelucrat şi sculpturi din epoca romană. C. Lângă drumul spre Tibru s-au descoperit cărămizi şi ceramică romană. D. Din locuri neprecizate se menţionează descoperiri de ceramică şi cărămizi romane. 2. În punctul „Rât“ se menţionează existenţa unei villa rustica. 1. A. R. Heitel, Al. Bogdan, Apulum, 7/1, 1968, p. 486, nota 9; RepAb, p. 85-86, pct. 56/2; B; C.
Neigebaur, Dacien, p. 169-170; M.
J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 21; II,
1857, p. 87, 96; Gooss, Chronik, p.
289; E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899,
p. 21; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141,
534, 545, 546; I. Marţian, Repertoriu,
p. 204; RepAb, p. 85-86, pct. 56/4,
5; D. B. Cserni, AFM, 2/1, p. 120;
D. Tudor, Oraşe, p. 178-179;
2. D. Tudor, Oraşe, p.
178-179.
204. CRISTEŞTII CICEULUI, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) Pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe materiale romane: ceramică, monede şi alte obiecte din metal; ele ar putea proveni dintr-o aşezare rurală aflată prin apropierea castrului de la Ilişua. TIR, L 35, p. 36; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 27. 205. CRISTIAN, jud. Sibiu (S. XII) 1. La est de sat, pe malul stâng al Cibinului, au fost observate, în secolul XIX, substrucţiile unei clădiri, cărămizi, elemente de pavaj în formă de 8 şi ceramică romană provincială. O cercetare de teren făcută în zonă nu a condus la identificarea aşezării, dar este posibil ca ea să fie acoperită de revărsările ulterioare ale Cibinului. 2. O aşezare rurală se află la vest de sat, de o parte şi de alta a şoselei naţionale, exact la baza dealului străbătut de şosea. 1. Gooss, Chronik, p. 77; I. Marţian Repertoriu, nr. 207; TIR, L 35, p. 36; 2. Inedită. 206. CRISTUR, jud. Hunedoara (S. II) Un altar votiv închinat lui Silvanus Domesticus de către Ulpius (Valerius) Saturninus a fost descoperit la marginea satului; monumentul ar putea proveni de la o villa rustica neidentificată în teren. D. Tudor, Oraşe, p. 120; IDR, III/3, 28. 207. CRISTUR-ŞIEU, jud.
Bistriţa-Năsăud (S. XIV) 1. De pe teritoriul satului sunt semnalate descoperiri monetare de epocă romană. 2. În punctul „La Baie“ se află o aşezare rurală a populaţiei autohtone, marcată prin ceramică romană provincială din pastă roşie şi cenuşie-zgrunţuroasă şi prin ceramică dacică lucrată cu mâna. 1. I. Marţian, Repertoriu, nr. 657; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 13, nr. 28, a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 13, nr. 28, b. 208. CRIŞ-MUREŞ, jud.
Mureş (S. XV) Pe teritoriul satului au fost identificate două aşezări rurale: 1. În punctul „Valea Ciobănelului“, aflat la 2,5 km sud de sat s-au descoperit numeroase fragmente ceramice din pastă fină sau zgrunţuroasă de culoare roşie sau cenuşie; fragmentele provin de la pahare, boluri, amforete, oale cu toarte canelate, vase de provizii. 2. În punctul „Unghiul lui Schmiedt“, pe malul râului Criş, se află o altă aşezare, marcată tot prin ceramică provincială roşie şi cenuşie. 1. Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIACluj-Nap., 28, 1987-1988, p. 101-102, pl. X, 1-2; RepMs, p. 115-116, pct. XXVIII. 2, D; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 174, nr. 5; RepMs, p. 115-116, pct. XXVIII. 2, E. 209. CRIŞCIOR, jud. Hunedoara (S. II) În aria comunei s-au observat urmele exploatării aurului (mine ? ) de epocă romană. Gooss, Chronik, p. 65; TIR, L 34, p. 50; V. Wollmann, Mineritul, p. 134, sqq. 210. CRIŢ, jud. Braşov (S. XIX) 1. În anul 1876, cu prilejul construirii casei parohiale evanghelice, s-au descoperit substrucţii de ziduri şi ceramică romană provincială. 2. Din puncte neprecizate de pe hotarul satului provin o statuetă de bronz reprezentând o felină şi mai mulţi denari imperiali romani. 1; 2. Gooss, Chronik, p. 89; Şt. Pascu, Monografia judeţului Târnava Mare, Sighişoara, 1943, p. 166; TIR, L 35, p. 36; RepBv, p. 131, s. v. 211. CRIZBAV, jud. Braşov (S. XIX) În literatura mai veche se menţionează aici o aşezare rurală, dar în teren ea nu a fost identificată. TIR, L 35, p. 36; RepBv, p. 131, s. v. 212. CUCERDEA, jud. Mureş (S. XIII) În punctul „Grădina de Legume“ s-a descoperit un denar de la Hadrian, anii 128-132. RepMs, p. 109, pct. XXVI. 1, E. 213. CUCI, jud. Mureş (S. XIII) În punctul „Grădina lui Miki“ a fost sondată, în anul 1977, o aşezare rurală; au fost observate urme de locuinţe şi s-a descoperit material ceramic. Din această aşezare ar putea proveni şi alte materiale (fragmente de chiupuri şi amfore romane) semnalate aici fără precizare topografică. TIR, L 35, p. 36; D. Protase, A. Zrinyi, Marisia, 8, 1978, p. 78; RepMs, p. 111, pct. XXVII. 1, A, h, G. 214. CUCIULATA, jud. Braşov (S. XIX) 1. La poalele promontoriului „Pleşiţa Pietroasă“ a fost identificată o aşezare rurală marcată prin ceramică romană provincială. 2. În vatra satului s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale şi segmente dintr-un apeduct, iar în aşezarea feudală de sec. VIII-IX, ţigle romane au fost folosite la calota unui cuptor. 3. La sud de punctul „Gruiul Văcarului“ s-au descoperit monede romane. 1. Gh. Bichir, StComMuzBruk, 14, 1969, p. 114, 137, 149, il.; 2. 3. RepBv, p. 131, s. v. 215. CULPIU, jud. Mureş (S. XIII) La sud de sat, s-a descoperit un antoninian de la Gordian III. RepMs, p. 91, pct. XVIII. 4, A. 216. CUNŢA, jud. Alba (S. VIII) De pe teritoriul satului provin fragmente de vase romane; se menţionează şi urmele drumului roman. Inscripţia mithriacă aflată cândva aici nu este locală. Existenţa unei aşezări romane rurale pare foarte probabilă. D. Tudor, Oraşe, p. 140; RepAb, p. 89, pct. 58. 217. CURCIU, jud. Sibiu (S. XII) 1. Din descoperiri mai vechi se menţionează ca provenind de aici un chiup şi o mărgea de pastă, ambele de epocă romană. 2. La sud-est de sat, pe locul numit „La Fântâni“ s-a identificat o aşezare rurală de epocă romană care suprapunea aşezări mai vechi din epoca bronzului şi din prima şi a doua epocă a fierului. Materialul roman constă din ceramică comună, fragmente de râşniţe, cărămizi fragmentare (?), lipitură de lut cu urme de nuiele, oase de animale. În contextul acestor materiale se menţionează şi fragmente ceramice lucrate cu mâna. Situaţia stratigrafică neclară împiedică până la noi cercetări o atribuire clară a aşezării; deocamdată certă este doar datarea acesteia pe parcursul epocii romane. 3. Pe locul numit „La Cruce“, aflat la jumătatea distanţei dintre Curciu şi Dârlos, s-a descoperit accidental, cu prilejul lucrărilor de deviere a drumului comunal, un vas de provizii din pastă cenuşie cu decor format din benzi de linii în val şi o fusaiolă bitronconică. Din descrierea descoperirii reiese şi prezenţa a două morminte de inhumaţie, dar legătura lor cu vasul roman şi încadrarea cronologică rămân neclare. 1. RepTrans, ms; 2. 3. D. Radu, ActaMN, 8, 1971, p.483-497; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 146; D. Protase, Autohtonii, p. 50. 218. CUŞMA, jud.
Bistriţa-Năsăud (S.
XVII) Pe teritoriul satului sunt menţionate mai multe descoperiri de monede romane şi un inel de aur; obiectele ar putea proveni dintr-un tezaur sau dintr-o aşezare rurală neidentificată în teren. Neigebaur, Dacien, 292; Gooss, Chronik, p. 89; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 13, nr. 29, a. 219. CUT, jud. Alba (S. VIII) În punctul numit „Fântâna Dârgului“, aflat la curba de la intrarea în sat, cu ocazia construirii şoselei, au fost descoperite diferite materiale de construcţie romane, printre care şi o conductă din lut ars. Descoperirile ar putea indica, eventual, o villa rustica. RepAb, p. 89, pct. 60/3. 220. CUZĂPLAC, jud. Sălaj (S. VII) La est de sat au fost descoperite, în secolul trecut, ziduri, ţigle şi cărămizi romane ştampilate; vestigiile ar putea aparţine unei aşezări rurale. K. Torma, Limes, p. 29; Al. V.Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 125, nr. 12. 221. CUZDRIOARA, jud. Cluj (S. X) De pe teritoriul satului, fără alte precizări, provine o pateră de bronz cu inscripţia: Marti Cornelia L(uci) f(ilia) Ossa v(otum) s(olvit), datată în sec. III. C. Pop, Civiltŕ, E, 335; RepCj,
p. 172, nr. 2. |
