|
ARHEOLOGIE ŞI
ISTORIE (I)
Descoperiri din judeţul Caraş-Severin
Autor:
Sabin Adrian Luca ISBN 973-709-067-5, Editura Economică, 2004. Prelucrare
Web: Cosmin Suciu; Powered
by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural
Transilvanean în Context European
(IPTCE)
Descoperiri
arheologice Z. Zăgujeni (comuna Constantin Daicoviciu) 1. La 1,5 SE de Zăgujeni, pe terasa din stânga Pârâului Măcicaş, se află o întinsă aşezare neolitică aparţinând culturii Vinča.[1] 2. În spatele staţiei CFR s-au adunat materiale ceramice aparţinând epocii bronzului.[2] 3. În hotarul localităţii s-a descoperit un depozit de bronzuri, la aproximativ 50 m de vestigiile construcţiei de tip villa rustica (Zăgujeni I – seria Uriu-Domăneşti, Bz D-Ha A1).[3] 4. La NE de aşezarea neolitică s-a identificat o construcţie romană, probabil o villa rustica. Aceasta este completată cu alte construcţii cu suprastructura uşoară.[4] 5. Din hotarul satului provine un denar imperial roman.[5] Zăsloane (comuna Sicheviţa) 1. Punctul Zăsloane. La ieşirea spre nord din Sicheviţa, la punctul Fântâna cu Cruce, pe terenul lui Balaci s-a descoperit ceramică dacică şi romană târzie (secol IV d.Chr.).[6] Zăvoi (comună) 1. La gară s-au descoperit silexuri. Unele dintre ele par a fi paleolitice.[7] 2. Castrul roman. În imediata apropiere a cimitirului din comună se află ruinele castrului roman de pământ. Castrul
purta în antichitate numele Agnaviae
(?).[8] Zlatiţa (comuna Socol) 1. Punctul Mânăstirea Cusici. Aflată pe malul din dreapta râului Nera a fost descoperită o necropolă din secolul XVIII d.Chr., dar şi ceramică din secolele XIV-XV d.Chr. şi câteva fragmente ceramice atribuite epocii bronzului.Aici se pare că a funcţionat o mănăstire prin din secolul XV d.Chr. Se păstrează ruinele bisericii acesteia.[9] 2. Punctul Stari Selo. Aici se află o vatră medievală cu ceramică de secolul XIV d.Chr., uneori smălţuită.[10] Zorlenţu
Mare (comună) 1. Punctele Codru, Dealul Giurii, Icrelişte, Negruşa, Valea Sacă, Sălaşul lui Momac şi Obârşia Alunişului. Cele şase puncte sunt situate unul lângă altul, pe dealurile de la NE de sat, la o distanţă de aproximativ 4 km de acesta. Aşezarea este descoperită în anul 1892. Aceasta a fost redescoperită în anul 1961 şi cercetată sistematic între anii 1962-1964. Alte săpături s-au efectuat în anii 1973-1975. Autorii cercetării sistematice consideră că aici există trei niveluri de locuire (I-III). Situl aparţine epocii neolitice (Vinča B1-2, B2/C). Aici ar fi
şi surse de silex.[11] |
