|
CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN PEŞTERA
CAUCE
(I)
(sat Cerişor,
comuna Lelese, judeţul Hunedoara)
English Abstract: ARCHAEOLOGICAL STUDIES IN THE CAUCE CAVE (I) Autori: Sabin Adrian LUCA,Cristian ROMAN, Dragoş DIACONESCU, ISBN 973-590-995-2 Cu contribuţii de: Eugen
ORLANDEA, Cosmin SUCIU şi
Corneliu BELDIMAN. |
|
|
Materia primă
folosită pentru obţinerea uneltelor şi armelor cioplite în
neolitic, pentru această parte a României este aşa-numitul „silex
de Banat”[3]. În zona
cercetată cu această ocazie şi în ultimii ani s-au descoperit
mai multe puncte posibile a fi fost folosite drept surse de materie
primă în preistorie. Cercetarea peşterii Cauce ne-a dat
prilejul aflării unei zone de exploatare folosită de cei care au
folosit-o.
În continuare vom vedea
principalele caracteristici ale pieselor realizate din piatră
cioplită pe nivelurile de folosire a peşterii.
Nivelul I. Cultura
Starčevo-Criş
Uneltele publicate de noi
pentru a ilustra acest nivel sunt lamele (pl. I/1, 3; II/3, 14; III/9-10;
IV/1, 7-8, 12; VI/4, 7; VII/13-14, 16). Unele dintre acestea au urme de
lustru, semn că au fost folosite şi ca piese componente a unor
unelte complexe (pl. IV/12). Una dintre piese este retuşată (pl.
II/14).
Culoarea uneltelor este
variată: gri-maroniu (pl. I/1), brun cu intruziuni negre (pl. I/3;
II/3-4; IV/1, 7-8, 12; VII/13-14, 16), brun (pl. III/9-10) sau cenuşiu
(pl. VI/4, 7).
Piesele cioplite sunt
descoperite între adâncimile de 1,50-1,60 m, în carourile 4 (pl. I/1, 3;
II/14; III/9-10; IV/12; VII/14, 16), 5 (pl. II/3; IV/1, 8; VI/4, 7) şi 6
(pl. IV/7; VII/13).
Unele dintre uneltele
cioplite ale acestui nivel au fost analizate de inginerul Eugen Orlandea,
expert în metale preţioase.[4]
Eşantioanele descrise[5]
reprezintă roci silicioase-silicolite de tipul unor jaspuri-opaluri
comune, cu forme de tranziţie între cei doi termeni
menţionaţi.
La nivelul eşantioanelor s-au identificat
urme specifice ale unei prelucrări antropogene (şlefuire, lustruire,
cioplire, ardere).
Compoziţia mineralogică şi
structura rocilor sugerează formarea acestora prin
depunerea-îmbătrânirea diagenetică a unor geluri silicioase în
mediu marin pe un substrat bogat în muscovit (şisturi
cristaline-micaşisturi).
Toate aceste considerente justifică
acceptarea, ca ipoteză de lucru, a provenienţei acestor roci din
niveluri subţiri, jasperoide, situate în cadrul flişului Jurasic
Superior-Cretacic Mediu, cel mai probabil Vraconian-Cenomaniene, vârsta
absolută a depozitelor silicioase fiind apreciată la cca.102-98
milioane ani.
Astfel de pachete de roci se cunosc în versantul
stâng al văii Zlaşti, pe teritoriul satelor Groşi şi
Ciulpăz, respectiv pe cursul superior al afluenţilor de stânga ai
văii Zlaşti şi în apropierea interfluviului cu valea
Nandrului.
Rocile
investigate şi descrise în anexă reprezintă în totalitate
aluviuni mai mult sau mai puţin rulate, constituite din amfibolite
cristalofiliene, diferenţiate, vulcanice, bazice, de tipul unor
metadiabaze şi gresii muscovitice cu ciment carbonatic.
Eşantioanele provin în mod cert din aluviunile văii Runcului –
cursul inferior (C141-08, 09), respectiv văii Zlaştiului sau
afluenţilor de stânga ai acesteia (C141-10).
|
|
Galetul de rocă cristalină este probabil
de vârsta Precambriană (cca. 2 600 milioane ani), metabazitul este
apreciat ca aparţinând Jurasicului superior (140-160 milioane ani), iar
gresia muscovitică este încadrabilă în formaţiunile de vârsta
Badenian-sarmatiană (cca. 10-15 milioane ani).
Galetul este de cuarţ filonian, iar
fragmentul de calcar dolomitic slab carstificat provine din complexul
epimetamorfic al Masivului Poiana Ruscă. Ambele eşantioane provin
din imediata apropiere a sitului arheologic în care au fost găsite.
Cele
două eşantioane îşi au originea, deci, în aluviunile uneia
dintre văile secundare situate în versantul drept al văii Runcului
şi din imediata vecinătate a peşterii în care au fost
identificate. Vârsta acestor roci este apreciată ca fiind situată
la nivelul Paleozoicului superior, depăşind probabil cca 300
milioane de ani.
Nivelul II. Cultura
Turdaş
Eşantionul publicat
este mai variat tipologic decât cel anterior.
Remarcăm lamele (pl.
I/2, 4, 8; II/2, 7, 12, 15; III/1-3, 6, 12; IV/6, 11, 13; VII/9-11) şi
vârful (pl. IV/5). Unele dintre aceste piese sunt retuşate, semn al
folosirii lor la operaţiuni specializate (pl. II/6, 11).
Culoarea pieselor
publicate sunt brunul cu intruziuni negre (pl. I/2, 4, 8; II/2, 6-7, 11-12,
15; III/1-3, 6, 12; IV/5-6, 11), cenuşiul (pl. IV/13; VII/9-10) şi
brunul (pl. VII/11).
Adâncimea de
provenienţă a uneltelor subliniază locul descoperirilor în
contextul stratigrafiei de la Cauce: 1,10-1,20 m (pl. I/2, 4; II/11,
15; VII/9); 1,20-1,30 m (pl. II/12; III/12; IV/11; VII/10); 1,30-1,40 m (pl.
I/8; II/2; III/6; IV/6) şi 1,40-1,50 m (pl. II/6-7; III/1-3; IV/5, 13;
VII/11). Piesele publicate provin din carourile 4 (pl. I/4, 8; II/2, 12; III/1,
3, 6; IV/5-6; VII/10-11) şi 5 (pl. I/2; II/6-7, 11, 15; III/2, 12;
IV/11, 13; VII/9).
Unele dintre uneltele
cioplite ale acestui nivel au fost analizate de inginerul Eugen Orlandea,
expert în metale preţioase.[6]
Eşantioanele descrise[7]
reprezintă, cu excepţia nr. 23-C141, roci silicioase-silicolite de
tipul unor jaspuri-opaluri comune cu forme de tranziţie între cei doi
termeni menţionaţi, provenite dintr-un nivel stratigrafic bine
individualizat, relativ subţire (metric), eterogen din punct de vedere compoziţional.
Cu certitudine, acest set de eşantioane provine din aceeaşi
sursă cu cele expertizate anterior (Buletin 41 / 2001 – Anexa 1 în
această lucrare).
Spre deosebire de
eşantioanele din expertiza 41 / 2001 acest set provine din întreaga
suită stratigrafică a nivelului de roci jasperoide. Astfel, s-au
identificat:
- eşantioane cu
silice opalină de culoare deschisă de la partea superioară a
stratului;
- eşantioane cu
calcedonie-opal de culoare maronie roşcată ce provin din zona
mediană a stratului;
- eşantioane
calcedonice de culoare închisă, relativ omogene şi cu textura
masivă ce provin de la partea inferioară a stratului;
La majoritatea
eşantioanelor s-au identificat urme specifice ale unei prelucrări
antropogene (ciopliri-zimţuiri ale muchiilor, rotunjiri-şlefuiri
ale colţurilor, şlefuiri-lustruiri ale feţelor şi în mod
excepţional arderea-vitrificarea marginilor). Frecvenţa şi
gradul de prelucrare este în mod evident mai mare decât la eşantioanele
precedente.
Compoziţia
mineralogică şi structura rocilor sugerează formarea acestora
prin depunerea-îmbătrânirea diagenetică a unor geluri silicioase în
mediu marin pe un substrat bogat în muscovit (şisturi
cristaline-micaşisturi). Ca argument în plus pentru geneza marină sau
vârsta cretacică a acestor roci amintim identificarea, în câteva
eşantioane, a unor microorganisme marine fosile din Clasa
Foraminiferelor (speciile Orbitolina, Textularia etc.).
|
|
Toate aceste
considerente justifică acceptarea, ca ipoteza de lucru, a
provenienţei acestor roci din nivelele subţiri jasperoide situate
în cadrul flişului Jurasic superior-Cretacic mediu, cel mai probabil
Vraconian-Cenomaniene, vârsta absolută a depozitelor silicioase fiind
apreciată la cca.102-98 milioane ani.
Eşantionul
23-C141 reprezintă un topor de piatră confecţionat dintr-un
cuarţit carbonatic grezos cu textura rubanată-orientată, ce a
fost colectat, probabil, din apropierea stratului jasperoid anterior descris.
În opinia noastră, acest material diferit a fost selectat de omul
primitiv datorită durităţii medii ponderate a rocii, mai mici
decât a silicolitelor (între 5,5-7 unităţi pe scara Mohs),
asigurând totodată o compactitate-rezistenţă la uzura
acceptabilă scopului pentru care a fost confecţionat.
Eşantionul
23-C141 provine deci din seriile cristaline epimetamorfice ale Masivului
Poiana Ruscă, cel mai probabil din Seria de Ghelar de vârsta
Paleozoică (Devonian-Carbonifer inferior), vârsta absolută a rocii
fiind apreciată de noi ca fiind cuprinsă în intervalul 345-325
milioane ani.
Astfel de pachete de roci
silicioase şi cuarţite carbonatice se cunosc în versantul stâng al
văii Zlaşti, pe teritoriul satelor Groşi şi Ciulpăz,
respectiv pe cursul superior al afluenţilor de stânga al văii
Zlaşti şi în apropierea interfluviului cu văii Nandrului
(harta 5).
Nivelul III. Cultura
Petreşti
Tipurile de unelte
cioplite specifice acestei culturi ;i descoperite la Cauce sunt lamele
(pl. II/1, 13; III/4-5) şi gratoarul pe lamă (pl. IV/3).
Materialele analizate sunt
obţinute din acelaşi „silex” ca mai sus. Aceste este de culoare
brună cu intruziuni negre (pl. II/1, 13; III/4-5; IV/3).
Adâncimea de la care au
fost recoltate piesele este cuprinsă între 1,10-1,20 m (pl. II/1, 13;
IV/3) şi 0,80-0,95 m (pl. III/4-5).
Caroul de descoperire al
uneltelor cioplite aparţinând acestui nivel este cel notat cu cifra 5
(pl. II/1, 13; III/4-5; IV/3).
Nivelul IV. Cultura
Tiszapolgár
Uneltele caracteristice acestui
nivel sunt variate. Tipurile cele mai întâlnite sunt lama (pl. I/5-6; II/4,
8-9; III/7-8, 13-14; IV/2, 4, 10; VII/3, 12, 15), vârful (pl. I/7) şi
gratoarul (pl. I/9; IV/9. Unele piese prezintă retuşuri foarte fine
(pl. III/8 – retuşată pe ambele laturi; IV/10).
Materia primă
folosită pentru obţinerea uneltelor este acelaşi „silex” ca
şi în nivelurile mai vechi (pl. I/5-7; II/4, 8-9; III/7-8, 13-14; IV/2,
4, 9-10; VII/3, 12, 15). Într-un caz am recunoscut opalul (pl. I/9). Culoarea
uneltelor cioplite este variată, ea trecând de la brunul cu intruziuni
negre (pl. I/5-7; II/4, 8-9; III/7-8, 13-14; IV/2), cenuşiul închis cu
intruziuni negre (pl. IV/4), cenuşiul (pl. I/9), cenuşiul-verzui
(pl. IV/9-10), la brun (pl. VII/3, 12, 15).
Adâncimile de la care s-au
recoltat piesele reflectă situaţia stratigrafică a culturii
Tiszapolgár din sit. Acestea sunt: 0,60-0,70 m (pl. II/8; III/14), 0,70-0,80
m (pl. I/7; IV/4, 9), 0,80-0,95 m (pl. I/6, 9; II/9; III/7-8, 13), 0, 95-1,10
m (pl. IV/2, 10; VII/3, 12, 15) şi 1,10-1,20 m (pl. II/4).
Descoperirile
provin din carourile 4 (pl. I/5; II/4, 8; III/7, 14; IV/2), 5 (pl. I/6, 9;
II/9; III/8, 13; IV/10; VII/3, 12, 15) şi 6 (pl. I/7; IV/4, 9).
Grupurile
de eşantioane I, II, III (Anexa A.3[8],
harta 6), descrise în prezenta lucrare, reprezintă roci
silicioase-silicolite de tipul unor jaspuri-opaluri comune cu forme de
tranziţie între cei doi termeni menţionaţi, provenite dintr-un
nivel stratigrafic bine individualizat, relativ subţire (metric),
heterogen din punct de vedere compoziţional, după cum urmează:
-
Grupul de eşantioane I este caracterizat de jaspuri opaline cu culori
deschise, care conţin benzi, filme de opal alb lăptos mat,
provenind de la partea superioară a stratului;
-
Grupul de eşantioane II conţine jaspuri comune, subordonat jaspuri
opaline cu nuanţe variabile, eterogene din punct de vedere
compoziţional, prezentând adesea texturi pătate datorită
prezenţei oxihidroxizilor de fier;
-
Grupul de eşantioane III, unde includem jaspuri comune şi în mod
excepţional opaluri cu culori închise datorate relativei abundenţe
a oxihidroxizilor de fier, şi care frecvent au o granulaţie mai
ridicată decât a grupurilor anterioare.
|
Harta
6. |
Cu
certitudine, aceste seturi de eşantioane provin din aceeaşi
sursă cu cele expertizate anterior (Buletin 41 /
2001, Buletin 2 / 2002).
Aproape
în totalitate, la nivelul eşantioanelor studiate, s-au identificat urme
specifice ale unei prelucrări antropogene (ciopliri-zimţuiri ale
muchiilor, rotunjiri-şlefuiri ale colţurilor,
şlefuiri-lustruiri ale faţetelor dorsale ale lamelelor) şi în
mod excepţional, la eşantionul P6-C121 din Grupul III studiat, prelucrarea
afectează în totalitate forma iniţială a fragmentului de
rocă: în acest caz se constată toată gama de procedee tehnice
utilizate pentru a crea obiectul dorit şi util (zimţuire-cioplire,
şlefuire, lustruire).
Frecvenţa
de prelucrare este în mod evident mai mare decât la eşantioanele
precedente, deşi se constată şi o relativă specializare a
omului neolitic din acest nivel în două direcţii principale,
şi anume:
-
sursa de material pentru unelte o constituie cu precădere partea
inferioară a stratului (45% din eşantioane provin din Grupul III de
eşantioane analizat), care datorită granulaţiei mărite
sunt mai uşor de prelucrat;
-
tipul de prelucrare principal este cioplirea-zimţuirea muchiilor pentru
obţinerea unei forme regulate tip „lamelă paralelipipedică”
şi, subordonat, şlefuirea-lustruirea feţelor-faţetelor
lamei respective; acest fapt sugerează o selectare mult mai
elaborată a materialului prelucrat, alegându-se fragmentele de rocă
care prin decrepitare naturală prezentau feţe plane şi
fără asperităţi.
Compoziţia
mineralogică şi structura rocilor sugerează formarea rocilor
prin depunerea-îmbătrânirea diagenetică a unor geluri silicioase în
mediu marin pe un substrat bogat în muscovit (şisturi
cristaline-micaşisturi). Geneza marină şi vârsta
Cretacică a acestor roci este sugerată şi acum de
identificarea în Eşantionul P14-C123 a unor microorganisme marine fosile
din Clasa Foraminiferelor. Gelurile silicioase reprezintă probabil
rezultatul unei activităţi post magmatice şi paleovulcanice
bazice asociată Vulcanitelor Iniţiale Alpine.
Toate
aceste considerente justifică acceptarea, ca ipoteză de lucru, a
provenienţei acestor roci din nivelurile subţiri, jasperoide,
situate în cadrul flişului Jurasic Superior-Cretacic Mediu, cel mai
probabil Vraconian-Cenomaniene, vârstă absolută a depozitelor
silicioase fiind apreciată la cca 102-98 milioane ani.
Astfel
de pachete de roci silicioase se găsesc în versantul stâng al Văii
Zlaşti, pe teritoriul satelor Groşi şi Ciulpăz, respectiv
pe cursul superior al afluenţilor de stânga al Văii Zlaşti
şi în apropierea interfluviului Valea Nandrului (harta 6).
Eşantioanele cuprinse
în Grupul IV din prezentul buletin, reprezintă roci mai mult sau mai
puţin „exotice”, situate la niveluri stratigrafice inferioare
depozitelor de silicolite, şi care sunt constituite din paleovulcanite
bazice diabaz-doleritice sticloase sau spilitizate. Gradul de prelucrare a
acestor specimene de roci este în general redus sau inexistent, acestea
reprezentând o proporţie nesemnificativă din totalul eşantioanelor
identificate şi expertizate (8%). Rocile investigate şi descrise
mai sus reprezintă în totalitate produse paleovulcanice ale
magnetismului ofiolitic alpin şi provin probabil din perimetrul
delimitat de localităţile Ulm – Cornu Alb – Groşi – Ciulpăz.
Rocile vulcanice bazice sunt apreciate ca aparţinând geo-cronologic
Jurasicului Superior – Cretacicului Inferior, vârstă absolută fiind
cuprinsă în intervalul 130-160 milioane de ani.
Nivelul VI. Cultura
Coţofeni
Acestui nivel îi corespund
tipuri de unelte precum lama (pl. II/10), gratoarul (pl. II/5) şi
deşeuri de prelucrare precum aşchia (pl. III/11).
Materia primă
folosită este „silexul” de culoare brună, cu intruziuni negre (pl.
II/5, 10) sau brună (pl. III/11).
Adâncimea de descoperire a
pieselor este cuprinsă între 0,40-0,50 m (pl. II/5, 10) şi
0,50-0,60 m (pl. III/11).
Provenienţa în
stratigrafia orizontală a uneltelor este legată de caroul 4 (pl.
II/5; III/11) şi 5 (pl. II/10).
Nivelul VII. Cultura
Wietenberg
|
Harta 7. |
Uneltele cioplite sunt tot
mai puţine în epoca bronzului, unele fiind chiar refolosite. La Cauce,
o lamă brună cu intruziuni negre (pl. II/16), descoperită la
adâncimea 0,20-0,30 m, în caroul 4, face parte, cu certitudine, dintre
descoperirile epocii (Anexa A.4, harta 7).
Conform buletinului de
analiză[9] grupul de
eşantioane I delimitat în prezenta lucrare reprezintă roci
silicioase silicolite de tipul unor jaspuri opaline cu forme de
tranziţie între cei doi termeni menţionaţi, provenite în
exclusivitate de la partea
inferioară şi mediană a nivelului de silicolite. În mod
excepţional, eşantionul P7-C116 reprezintă o secvenţă opalină, situată
însă în mod cert la partea inferioară a stratului respectiv. Din
punct de vedere stratigrafic, aceste eşantioane sunt în general identice
cu cel descrise în grupurile II şi III în Buletinul nr.4/2002.
Cu un grad de
probabilitate ridicat, aceste eşantioane provin din aceeaşi
sursă cu cele expertizate anterior (Buletin nr. 1/2002, nr. 2/2002,
Buletin nr. 4/2002).
La nivelul
eşantioanelor studiate s-au identificat urme specifice ale unei
prelucrări antropogene (ciopliri-zimţuiri ale muchilor, rotunjiri-şlefuiri
ale colţurilor, şlefuiri-lustruiri ale faţetelor dorsale ale
lamelor).
Gradul de prelucrare este
în mod evident mai redus decât la eşantioanele Neolitice relevându-se
două aspecte majore şi anume:
- sursa de material pentru
unelte o constituie în exclusivitate partea inferioară-mediană a
stratului, care datorită granulaţiei mărite sunt mai uşor
de prelucrat;
- tipurile de prelucrare
principale sunt cioplirea-zimţuirea muchiilor pentru obţinerea unei
forme geometrice tip „lamela paralelipipedică”, uneori cu muchii
curbate, şi şlefuirea-lustruirea feţelor faţetate ale
lamelei respective; acest fapt sugerează aici (împreună cu gradul
redus de prelucrare) ca uneltele de piatră expertizate au devenit
obiecte secundare în utilizarea lor de către omul primitiv. Regresul
înregistrat în prelucrarea silicolitelor face ca acest grup de eşantioane să fie comparabil din acest
punct de vedere cu cele paleolitice.
Compoziţia
mineralogică şi structura rocilor sugerează formarea rocilor
prin depunerea-îmbătrânirea diagenetică a unor geluri silicioase în
mediu marin pe un substrat bogat în muscovit (situri
cristaline-micaşisturi). Geneza marină şi vârsta
Cretacică a acestor roci a fost demonstrată anterior. Gelurile
silicioase reprezintă probabil rezultatul unei activităţi post
magmatice asociate punerii în loc a vulcanitelor iniţiale alpine.
Toate aceste considerente
justifică acceptarea ca ipoteză de lucru a provenienţei
acestor roci din nivele subţiri jasperoide situate în cadrul
flişului Jurasic Superior-Cretacic Mediu, cel mai probabil
Vraconian-Cenomaniene, vârsta absolută a depozitelor silicioase fiind
apreciată la cca 102-98 milioane ani.
Astfel de pachet de roci
silicioase se cunosc în versantul stâng al văii Zlaşti, pe
teritoriul satelor Groşi şi Ciulpăz, respectiv pe cursul
superior al afluenţilor de stânga al văii Zlaşti şi în
apropierea interfluviului cu valea Nandrului (Harta 7).
Eşantioanele cuprinse
în Grupul II de eşantioane din prezentul buletin, reprezintă roci
mai mult sau mai puţin „exotice”, situate la nivele stratigrafice
diferite în raport cu depozitele de silicolite.
Formaţiunea
stalagmitică / stalagtitică P1-C101 de vârstă recentă,
probabil Holocenă, provine în mod accidental sau nu din imediata
apropiere a sitului arheologic (formaţiune de peşteră) şi
nu prezintă urme clare de prelucrare ulterioară.
Eşantioanele P6-C116
reprezintă un fragment de topor de microgabrou, roca provenind din
corpurile de paleovulcanite bazice cu o poziţie stratigrafică
inferioară silicolitelor, situate în apropierea localităţii
Groşi (Harta 7).
Roca bazică
aparţinând produselor paleovulcanice ale magmatismului ofiolitic Alpin
este apreciată ca aparţinând geo-cronologic Jurasicului
Superior-Cretacicului Inferior, vârsta absolută fiind cuprinsă în
intervalul 130-160 milioane de ani. Selectarea rocii vulcanice holocristaline pentru duritatea
şi coeziunea ei, precum şi gradul ridicat de prelucrare prin
cioplire-şlefuire sunt caracteristice de bază ale acestui specimen.
A.2. Uneltele
realizate din piatră şlefuită
Nivelul I. Cultura Starčevo-Criş
În nivelul
Starčevo-Criş nu au fost descoperite unelte realizate din
piatră şlefuită.
Nivelul II. Cultura
Turdaş
Culturii Turdaş îi
aparţine un topor şlefuit, cu muchie teşită (pl. V/1)
realizat dintr-o rocă locală. Culoarea piesei este cafenie.
Nivelul VII. Cultura
Wietenberg
Acestei culturi îi
aparţine un frecător (pl. V/2) şi un topor perforat (pl.
VI/8), ambele realizate din roci dure de culoare cenuşie
A.3. Uneltele din corn
Amplasarea sitului într-o
zonă montană, plină de vânat, face ca materia primă
pentru realizarea uneltelor de corn să fie abundentă şi
folosită în consecinţă.
Nivelul I. Cultura
Starčevo-Criş
Acestei culturi îi
aparţine un străpungător din corn de cerb (pl. XI/3) de
culoare cafenie deschis.
Nivelul II. Cultura
Turdaş
Nivelului
turdăşean îi aparţin trei străpungătoare (pl. X/4-5;
XI/1), realizate din corn de culoare brun-cenuşie.
Nivelul IV. Cultura
Tiszapolgár
Prima unealtă ce
aparţine acestui nivel este un străpungător (pl. X/2) de
culoare brun-cenuşie. Acesta a fost realizat dintr-un corn de
căprior.
A doua unealtă este o
săpăligă (pl. X/3) realizată din corn de cerb de culoare
brun-cenuşie.
Nivelul VII. Cultura
Wietenberg
Tot din corn de cerb este
realizată şi săpăliga (pl. VI/10) de culoare
brun-cenuşie descoperită în acest nivel.
A.4. Uneltele din os[10]
Nivelul I. Cultura
Starčevo-Criş
În
locuinţa aparţinând acestei culturi s-au descoperit doi colţi
de mistreţ (?), cu urme de prelucrare (pl. VI/5-6) şi o
spatulă (pl. VI/9) din os.
Nivelul II. Cultura
Turdaş
O spatulă (pl. VII/1)
a fost descoperită în nivelul turdăşean alături de trei
străpungătoare (pl. IX/2-3, 7).
Nivelul III. Cultura
Petreşti
Culturii Petreşti îi
aparţine un străpungător (pl. IX/4) realizat din os.
Nivelul IV. Cultura
Tiszapolgár
În acest nivel au fost
descoperite mai multe străpungătoare (pl. VIII/7-8; IX/1, 5-6, 8;
X/1), în secţiunea S I / 1998-1999, la adâncimi cuprinse între 0,60-0,70
m (pl. IX/6, 8; X/1), 0,70-0,80 m (pl. IX/1, 5) şi 0,95-1,10 m (pl.
VIII/7-8; IX/8), în carourile 4 (pl. VIII/7; IX/5, 8) şi 5 (pl. VIII/8;
IX/1, 6, 8; X/1).
|
|
Nivelul VI. Cultura
Coţofeni
Culturii Coţofeni îi
aparţine un străpungător din os (pl. IX/9).
Nivelul VII. Cultura
Wietenberg
Un os prelucrat (pl. XI/2)
a fost descoperit în nivelul aparţinând epocii bronzului.
