ARCHAEOLOGICAL STUDIES IN THE CAUCE CAVE (I) chapter4ÎNCADRAREA CRONOLOGICĂ ŞI CULTURALĂ

CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN PEŞTERA CAUCE (I)

(sat Cerişor, comuna Lelese, judeţul Hunedoara)

English Abstract: ARCHAEOLOGICAL STUDIES IN THE CAUCE CAVE (I)

Autori: Sabin Adrian LUCA,Cristian ROMAN, Dragoş DIACONESCU, ISBN 973-590-995-2

Cu contribuţii de: Eugen ORLANDEA, Cosmin SUCIU şi Corneliu BELDIMAN.

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

CAPITOLUL IV

ÎNCADRAREA CRONOLOGICĂ ŞI CULTURALĂ

A NIVELURILOR I-V DIN PEŞTERA-CAUCE

Nivelul I. Cultura Starčevo-Criş

Observaţiile efectuate în timpul cercetărilor arheologice, precum şi cele ce decurg din prelucrarea materialelor arheologice descoperite, în special cele legate de studiul ceramicii, ne fac să afirmăm că resturile aparţinând acestei culturi rezultă în urma unei locuiri.

Desigur că specificul locuirii de peşteră este altul decât cel al locuirilor de suprafaţă. Tocmai de aceea se pare că locuitorii de la Cauce au căutat să folosească şi amenajeze mai mult spaţiul de către pereţii peşterii şi din apropierea bolovanilor de incaziune. De aici şi unele particularităţi ale depunerilor stratigrafice nefireşti în aşezările în aer liber. Şi construirea locuinţelor presupune alte tipicuri. În mare parte, toate aceste caracteristici se potrivesc şi pentru celelalte niveluri de locuire din peşteră.

În cazul depunerilor Starčevo-Criş credem că este vorba despre o locuire permanentă.

Cea mai timpurie manifestare a neoliticului din Transilvania este reprezentată prin orizontul cultural Starčevo-Criş[1] care este – în primele sale momente – o fază genetică a acestuia[2]. Observaţia este valabilă pentru Transilvania, unde definirea termenului de cultură Precriş[3] (ca prim moment al neolitizării) este întemeiată pe prea puţine observaţii clare, complexe arheologice cercetate integral, statistici şi analize moderne a materialului arheologic, stratigrafii orizontale şi verticale corespunzătoare.[4]

Aceste rânduri vin să adauge câteva idei la conturarea viziunii sintetice, redactată în ultimii ani, asupra modului de ocupare al teritoriului de comunităţile neolitice vechi.[5] Pătrunderea purtătorilor noii culturi se realizează sub forma a mai multe migraţii. Noi vom încerca să dezbatem, pe baza descoperirilor nivelului I din Peştera Cauce, problematica celei de a doua migraţii.[6]

Într-o scurtă introducere, constatăm că evoluţia marelui complex cultural Starčevo-Criş al neoliticului timpuriu – componentă a complexului balcano-anatolian al neoliticului vechi[7] – începe, în Transilvania, cu nivelurile corespunzătoare ale staţiunilor de la Gura Baciului I[8], Ocna Sibiului-Triguri I şi II[9] şi Miercurea Sibiului-Petriş Ia[10].

Poate că cea mai importantă staţiune aparţinând momentului primar de neolitizare este cea de la Cluj-Gura Baciului. Orizontul I de aici[11] cuprinde complexe arheologice ce-şi încep evoluţia încă din faza IA a complexului cultural Starčevo-Criş[12]. Cel mai important complex de locuire pentru această fază este bordeiul B_2A, considerat de descoperitori drept cel mai vechi din acest sit arheologic[13], paralelizat (nivelul) de N. Vlassa cu etapa Protosesklo[14].

O altă staţiune importantă a neoliticului timpuriu din Transilvania este cea de la Ocna Sibiului-Triguri[15]. Primele trei niveluri succesive (Ia-IIa) din acest sit aparţin unui orizont Protosesklo, iar ultimele două niveluri – IIIa-IIIb – unor secvenţe ale complexului cultural Starčevo-Criş.[16] Concluzia autorului citat este că orizontul Protosesklo apare ca o cultură distinctă cu o evoluţie relativ îndelungată, pe care o numeşte Precriş, în cadrul căreia sunt sesizate două aspecte regionale nord-dunărene: cel oltenesc, Cârcea şi cel transilvănean, Ocna Sibiului-Gura Baciului, observând şi existenţa a două etape de evoluţie, I şi II.[17]

Aşezarea preistorică de la Miercurea Sibiului-Petriş a început să fie cercetată prin periegheze în primăvara anului 1997.[18] Materialele arheologice recuperate cu această ocazie, ca şi cele provenite din perieghezele ulterioare, au fost deja publicate.[19] Atunci constatam că aici există materiale arheologice aparţinând fazelor timpurii ale culturii Starčevo-Criş, precum şi altele aparţinând fazelor timpurii a culturii Vinča, epocii eneolitice (Petreşti) şi celei a bronzului, neputând face şi alte precizări.

Locuirea purtătorilor culturii Starčevo-Criş din zona localităţii Miercurea Sibiului nu se rezumă doar la ocuparea punctului Petriş. În anul 2003 am descoperit şi un alt sit arheologic, situat la aproximativ 6 km est de Petriş, numit Pustia, unde există o locuire Starčevo-Criş, de fază IIIA.

Cel mai vechi orizont neolitic din acest punct (Petriş) este cel notat cu sigla Ia, definit prin bordeiul B₁₀ / 2003. Această locuinţă este puţin adâncă, patrulateră, cu colţurile rotunjite, fiind parţial tăiată, în colţul de nord-vest de bordeiul B₁ / 1998, 2003 aparţinând unei faze ulterioare a aceleaşi culturi, paralele cu nivelul I din Peştera Cauce. Din păcate locuinţa B₁ (Starčevo-Criş IC-IIA) a fost grav afectată de construirea bordeiului B₄ / 2003 (Vinča A₃). În consecinţă s-au păstrat doar părţi din bordei şi o groapă–puţ care va fi făcut parte din acesta. Bordeiul are dimensiunile destul de mari (6 / 4 m) şi aparţine (în stratigrafia verticală şi orizontală a staţiunii) orizontului Ib de locuire, contemporan cu Starčevo-Criş IC, poate IIA.

78% din vasele complexului sunt fine sau semifine, pleava apărând în pastă la 94% din fragmente. Specia degresată cu nisip apare în proporţie de 6%, în scădere faţă de complexul arheologic anterior (Starčevo-Criş IA(?)-B). 49% din ceramică este lustruită, iar 74% este arsă bine. Remarcăm că 14% din fragmente sunt arse foarte bine, sticlos. Culoarea exterioară a fragmentelor ceramice este foarte diversificată, scăzând mult numărul fragmentelor ceramice roşcate (13%) în detrimentul celor cărămizii, care cresc (23%). Caracteristicile principale ale tehnologiei de realizare a ceramicii se potrivesc cu cele din nivelul I de la Cauce.

În acest bordei s-a descoperit şi o piesă cu caracter special, un idol bucranium. El are înălţimea de 3,7 cm şi lăţimea maximă de 2 cm. Terminaţiile, coarnele, acesteia sunt rupte din vechime. Corpul este rotunjit, puţin îngroşat, ornamentat pe partea anterioară cu incizii adânci, paralele, organizate unghiular. Piesa stilizată este de culoare neagră, factură fină, atent lustruită, cu arderea foarte bună.

Aceste piese sunt publicate sub denumirea de idoli bucranium sau labrete[20] şi sunt realizate din lut, piatră, os sau alte materiale.[21]

În România se găsesc în aşezări aparţinând complexului cultural Starčevo-Criş (până în faza IIA, inclusiv). În Banat acestea au apărut la: Dubova-Cuina Turcului[22], Foeni-Sălaş[23] şi Timişoara-Fratelia[24]. Astfel de piese apar în Transilvania la: Cluj-Gura Baciului[25], Ocna Sibiului-Triguri[26] şi bineînţeles, cea publicată de noi provenind de la Miercurea Sibiului-Petriş[27]. În Oltenia s-a descoperit o singură piesă de acest tip la Sălcuţa[28]. Analogiile pentru aceste amulete sunt extrem de numeroase în sud-estul Europei la: Blagotin[29], Divostin[30], Dobanovici-Ciglana[31], Donja Branjevina[32], Grivac[33], Knjepiste[34], Kozluk[35], Lepenski Vir[36], Lug-Obrenovac[37] şi Rakitovo[38]. Din punct de vedere tipologic, statuetele stilizate de tip bucranium reprezintă o varietate destul de mare[39], după cum urmează: a[40], a₁[41], a₂[42], b[43], b₁[44], c[45], c₁[46], c₂[47], c₃[48], d[49], d₁[50], d₂[51].[52]

Încadrarea culturală a acestor piese este Starčevo-Criş, faza IIA (IC ?).[53] În cazul nostru asocierea piesei cu ceramica din bordeiul B₁ ne face să încadrăm şi complexul arheologic în faza IC-IIA a pomenitei culturi. În consecinţă, acesta ar fi contemporan cu Gura Baciului I, complexele bordeiul B₈, bordeiul B_2A1, gropile G₁₁, bordeiul B_9B, groapa G₃₃, bordeiul B₁₀ şi bordeiul B_2B[54] sau cu Precriş Ib – groapă, semibordei, locuinţa 9[55], locuinţa 1 / 1997 de la Şeuşa-La cărarea morii[56], Iosaş-Anele[57] şi Cerişor-Peştera Cauce nivel I. Cele mai apropiate descoperiri, din punct de vedere geografic, dar şi cultural, de Cerişor-Peştera Cauce nivel I sunt cele de la Crăciuneşti-Peştera Balogu[58] şi – poate – cele de la Haţeg-Câmpul Mare[59].

Unii cercetători români au preferat să încadreze aşezările neolitice timpurii fără pictură (Monocrom la Dimitrijević[60]) în faza IC-IIA a acestui mare complex cultural, palier cronologic la care se stipula dispariţia – sau foarte rara apariţie – a picturii[61] (lucru caracteristic, de exemplu, şi fazei IA; sigur că mai există şi alte caracteristici care singularizează momentul de început al neoliticului). La nivelul nostru de cunoaştere pictura cu buline albe se dezvoltă în fazele IB şi IC a complexului cultural Starčevo-Criş, apariţiile în alte momente datorându-se cronologice, mai degrabă, unor întâmplări sau fenomene secundare.

Acest orizont ar marca cea de a doua migraţiune neolitică timpurie la Gh. Lazarovici şi Z. Kalmar.[62]

Acum, calea de pătrundere „tradiţională” spre Transilvania (via Oltenia), este dublată cu o alta, dinspre sud-vest (Banat), ale cărei vestigii se regăsesc în peşterile din carstul munţilor Poiana Ruscă sau din sudul Munţilor Apuseni (Cerişor-Peştera Cauce[63] sau Crăciuneşti-Peştera Balogu[64]), unele dintre ele încă necercetate. Drumul de acces se va dezvolta, încetul cu încetul, urmând ca în momentul de starcevizare al comunităţilor din sudul Transilvaniei, căile de pătrundere să fie mult mai variate.

[1] Vlassa 1966a, p. 9-48; Lazarovici 1975, p. 8-12; 1977, p. 34-42; 1979, p. 39-56; 1983a, p. 9-34; 1984, p. 49-104; 1992, p. 25-59; 1993; 2001; Dumitrescu et alii 1983, p. 69; Ursulescu 1984, p. 90 şi urm.; Paul 1989a, p. 3-28; Luca 1999b, p. 5-7.

[2] Pavúk 1993, p. 231; Brukner 2000, p. 287.

[3] Paul 1989a; 1995; Ciută 1998; 2000; 2001.

[4] Lazarovici 2001, p. 42-45.

[5] Lazarovici et Kalmar 1995, p. 199-200.

[6] Ibidem.

[7] Garašanin 1990.

[8] Vlassa 1976, p. 198-264; Lazarovici et Kalmar 1995, p. 199, 201.

[9] Paul 1989a; 1995, p. 28-68.

[10] Luca 2002; 2004; Luca et alii 1998; 1999; 2000b; 2001; 2002.

[11] Vlassa 1976, p. 198-264.

[12] Lazarovici et Kalmar 1995, p. 5, 63, 68-79.

[13] Lazarovici et Kalmar 1995, p. 68-69.

[14] Vlassa 1976, p. 257-260.

[15] Paul 1989a; 1995, p. 28-68.

[16] Paul 1989a, p. 10.

[17] Paul 1989a, p. 11.

[18] Luca et alii 2000, p. 40; 2000c, p. 7.

[19] Ibidem.

[20] Karmanski 1986, p. 12, prilog 1.

[21] Karmanski 1986, p. 11.

[22] Lazarovici 1979, p. 34; Păunescu 1979, p. 37, fig. 14/11.

[23] Ciubotaru 1998, p. 75, pl. III/6-7, 9.

[24] Draşovean 2001, p. 34, pl. 4/4-5

[25] Vlassa 1976, p. 211, 230, fig. 14/3-4; Lazarovici et Kalmar 1995, p. 155, fig. 22/6; Brukner 2000, p. 298-299.

[26] Paul 1995, p. 51, pl. VIII/5-6; XXX/3 a-b, 4 a-b.

[27] Luca 2002.

[28] Lazarovici 1979, p. 34, n. 170. D. Berciu încadrează foarte timpuriu primul nivel de la Piscul Cornişorului: Berciu 1961, p. 29-30, 160, 161, 162, 167, 185-192

[29] Ciubotaru 1998, p. 75. El afirmă că piesele s-au descoperit în apropierea unui complex de cult şi ar putea avea o destinaţie utilitară, poate în corelaţie cu acesta.

[30] Karmanski 1988, p. 12.

[31] Tasić 1973, p. 89, 91, T. XLVIII/186-187.

[32] Lazarovici 1979, p. 34, n. 166; Karmanski 1989, pl. 9/2-6, 10-12, 14; 2000, T. XXII; Brukner 2000, p. 309.

[33] Lazarovici 1979, p. 34, n. 168.

[34] Brukner 2000, p. 309.

[35] Tasić 1973, p. 90; Lazarovici 1979, p. 34, n. 165 (19 exemplare).

[36] Srejović 1969, p. 306, pl. 8; 85/2; Tasić 1973, p. 90; Lazarovici 1979, p. 34, n. 167

[37] Jovanović 1967, p. 20; Tasić 1973, p. 90; Lazarovici 1979, p. 34, n. 169.

[38] Matsanova 1996, p. 105-127.

[39] Luca 2004.

[40] Donja Branjevina – Karmanski 1988, p. 11-12; T I/3-5, 7, 9; 1989, pl. 9/2, 10; 2000, T. XXII/2, 4-7; Divostin – Stanković 1985, T. I/5-6; Karmanski 1986, p. 13, T III/3, 6-8; 1988 a, T II/3-4, 6; Matsanova 1996, T. 9/9-10.

[41] Donja Branjevina – Karmanski 1986, p. 13, T III/4; 1988, p. 11-12; T I/8, 10; 1989, pl. 9/3-4; 2000, T. XXII/1 (inciziile sub formă de brăduţ); XXII/3 (inciziile sub formă de brăduţ răsturnat; XXII/23 (inciziile paralele, perpendiculare pe corpul piesei).

[42] Donja Branjevina – Stanković 1985, T. I/3, 8-9; Karmanski 1986, p. 13, T III/2; 1987, T I/2; 1988, p. 11-12; T I/1-2; 1989, pl. 9/11-12; 2000, T. XXII/8-9, 11-16, 18-20; Matsanova 1996, T. 9/1-4.

[43] Donja Branjevina – Stanković 1985, T. I/1-2; Karmanski 1986, p. 13, T III/1; 1988 a, p. 11-12; T I/6; 1989, pl. 9/5-6, 14; 2000, T. XXII/17, 22.

[44] Divostin – Karmanski 1988, T II/5.

[45] Ocna Sibiului-Triguri – Paul 1995, p. 51, pl. VIII/5 şi XXX/3 a-b; Dubova-Cuina Turcului – Păunescu 1979, p. 37, fig. 14/11; rar în Serbia la Divostin – Stanković 1985, T. I/7; Karmanski 1988, T II/1-2 sau Bulgaria – Matsanova 1996, T. 9/5, 7.

[46] Ocna Sibiului-Triguri – Paul 1995, p. 51, pl. VIII/6, XXX/ 4a-b.

[47] Luca 2004a, fig. 1/2, foto 2.

[48] Matsanova 1996, T. 9/6.

[49] Stanković 1985, T. I/10-12; Karmanski 2000, T. XXII/24.

[50] Stanković 1985, T. I/13; Matsanova 1996, T. 9/8.

[51] Stanković 1985, T. I/14-18.

[52] Luca 2004a, pl. I.

[53] Lazarovici 1983a, p. 13; Ciubotaru 1998, p. 75; Draşovean 2001.

[54] Lazarovici et Kalmar 1995, p. 68-79.

[55] Paul 1995, p. 30-31, Abb. 2, 5-6.

[56] Ciută 1998; 2000.

[57] Luca et Barbu 1992-1994.

[58] Roman et Diaconescu 2002, p. 7-8.

[59] Roman et Diaconescu 2002, p. 8-9.

[60] Dimitrijević 1974.

[61] Lazarovici 1979, p. 43.

[62] Lazarovici et Kalmar 1995, p. 200; Lazarovici 2001, p. 42.

[63] Luca et alii 1997, p. 19, 24.

[64] Roman et Diaconescu 2002, p. 7-8