Cuprins (Content)

 AŞEZĂRI NEOLITICE PE VALEA MUREŞULUI (II)

Noi cercetări la Turdaş – Luncă

I. Campaniile anilor 1992-1995

 

English Title: NEOLITHIC SETTLEMENTS IN THE VALLEY OF THE MUREŞ (II)

NEW ARCHAEOLOGICAL RESEARSCH AT TURDAŞ–LUNCĂ, I. THE 1992–1995 CAMPAINGS.

Autor: Sabin Adrian LUCA, BIBLIOTHECA MVSEI APVLENSIS XVII, ISBN 973-590-514, Editura Economică, 2001 © copyright: Sabin Adrian Luca,Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

 

Coperta 1   / Coperta 2 / Cuprins (Content)
 
Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice

j. Plastica culturii Petreşti.

Plastica culturii Petreşti (PAUL 1992, 97-102) cuprinde atât statuete antropomorfe sau zoomorfe, cât şi alte obiecte de podoabă sau de cult, modelate în genere din lut, dar şi din piatră sau os.

Plastica antropomorfă este reprezentată îndeosebi de statuete feminine sau, foarte rar, masculine, caracterizate prin schematism şi geometrism. Maniera în care sunt modelate statuetele în cultura Petreşti – cu o steatopigie accentuată în faza veche şi moderată în fazele următoare –, indică o linie evolutivă diferită de plastica culturii Turdaş, în ciuda unor succesiuni cronologice şi, parţial, teritoriale ale celor două culturi.

În aşezările petreştene au mai fost descoperite şi altăraşe (opaiţe ?) sau scaune miniaturale realizate din lut.

j.1. Plastica petreşteană de la Turdaş.

O statuetă zoomorfă. La Fig. 3/12 se află ilustrată grafic partea inferioară (postamentul) unei statuete din lut. Aceasta este de culoare brună, pasta piesei fiind semifină. Fragmentul de statuetă a fost descoperit în locuinţa L2/1994–1995

j.1.1. Capace de vas.

La Fig. 3/8 se află butonul din partea superioară a unui capac de vas. Acesta este de culoare cărămizie, foarte bine ars şi realizat dintr-o pastă bine aleasă. Piesa a fost descoperită în locuinţa L2/1994–1995.

Unul dintre „coarnele” provenind de la o piesă din această categorie, de culoare neagră şi categorie fină, cu ardere foarte bună, este cea de la Fig. 4/4. „Cornul” este ascuţit şi faţetat, într-o manieră mai puţin caracteristică pentru această categorie de obiecte.

j.1.2. Altăraşe sau opaiţe.

Un altăraş cu patru picioare (Fig. 3/13), din păcate rupte din vechime, s-a descoperit în locuinţa L2/1994–1995. Şi partea superioară a acestuia este ruptă din vechime. Piesa este cărămizie, semifină, cu o pastă bine frământată şi aleasă. Arderea la care a fost supusă piesa este foarte bună.

Un picior, de această dată, provenind de la o piesă din această categorie, cea a altăraşelor, se găseşte ilustrată la Fig. 4/6. Piciorul este de factură semifină, brun, nisipos şi bine ars.

j.1.3. Amulete.

În locuinţa L2/1994–1995 s-au descoperit şi trei amulete realizate din perete de vas.

Amuleta de la Fig. 3/2 a fost – după toate probabilităţile – patrulateră, este de culoare cenuşie şi de categorie fină.

Piesa de la Fig. 3/3 este întreagă, de formă rotundă, fină ca şi factură şi de culoare cărămizie. La fel este şi piesa de la Fig. 3/9 cu menţiunea că este ruptă în jumătate din vechime. Trebuie să remarcăm faptul că toate aceste piese au fost perforate din două părţi diametral opuse.

j.1.4. Complexul ritual de fundare al locuinţei L2/1994–1995 – nivel III (LUCA 1996c; 1997d, 37-42).

În colţul de nord-vest al acestei locuinţe s-a observat, încă din anul 1994, o pată de arsură, ce nu părea a fi o vatră amenajată, peste care se găseau, sparte, un număr de vase de mari dimensiuni. Tot aici am găsit şi râşniţe întregi, funcţionale. Toate aceste materiale arheologice au fost descoperite pe nivelul de călcare al casei, la aproximativ 1,5 m de veriga de cupru descrisă la capitolul de metalurgie. În anul 1994 săpăturile s-au oprit la aproximativ 0,40 m adâncime, suprafaţa fiind pregătită pentru iarnă, după demontarea materialelor arheologice de pe nivelul de călcare. Cu această ocazie s-a observat existenţa, imediat sub nivelul de arsură amintit, unei aglomerări de râşniţe, aflate – în mod cert – sub nivelul de călcare al casei. În anul 1995, după curăţirea suprafeţei, s-a constatat că aceste râşniţe erau depuse într-o groapă rituală, de fundare – după opinia noastră – a locuinţei. Groapa era de formă ovală, fiind săpată în asemenea mod încât să cuprindă numai resturile pregătite pentru ofrandă. Complexul ritual era format din nouă piese:

1.            Râşniţă fragmentară realizată dintr-o gresie locală, cum se găseşte în malul Mureşului, chiar sub aşezare, în zona unor izvoare foarte puternice ce curg astăzi, ca şi în vechime, pe latura de est a sitului. Piesa a fost ruptă intenţionat în două, doar una dintre părţi fiind depusă aici. Dimensiunile fragmentului de râşniţă sunt de 13,5/21/6 cm.

2.            Râşniţă fragmentară realizată din gresie locală, ruptă în două, de formă ovală. Din nou, doar o parte a acesteia a fost îngropată. Dimensiunile piesei sunt de 31/29/12,5 cm.

3.            Râşniţă fragmentară realizată din gresie locală, spartă în două, de formă ovală şi ruptă oblic. Partea îngropată are dimensiunile de 22,5/19/9 cm.

4.            Râşniţă aproape întreagă realizată din gresie locală. Dimensiunile piesei sunt de 29/22,5/7,5 cm.

5.            Fragment de râşniţă realizată din gresie locală. Piesa este ruptă din vechime, iar laturile sale sunt neregulate. Dimensiunile piesei sunt de 16,5/8/5 cm.

6.            Râşniţă realizată din gresie locală, nefinisată. Dimensiunile piesei sunt de 17,5/15/6,5 cm.

7.            Dintr-o bucată de gresie locală s-a obţinut o piesă în forma literei T având înălţimea de 32 cm. Lăţimea laturii lungi este de 20 cm şi a laturii scurte de 7,5 cm. Grosimea bucăţii de gresie este de 4 cm.

8.            Bolovan de „silex de Banat” (PĂUNESCU 1974, 85; LAZAROVICI 1979, 83; COMŞA 1987, 89). Această piesă nu prezintă urme de prelucrare, având culoarea brun–gălbuie cu intruziuni negre şi roşiatice. Bolovanul prezintă urmele incendiului care a distrus locuinţa sau – poate – ale focului făcut deasupra gropii de cult (în urma acestuia a apărut pata de arsură amintită mai sus). Diametrul piesei este, în medie, de 18 cm, aceasta fiind aproape rotundă.

Trebuie să amintim faptul că toate râşniţele descrise la poziţiile 1–5 au fost aşezate cu faţa pe care se râşnea în jos, fapt ce aparţine – după toate probabilităţile – ritualului de fundare al casei, după cum vom vedea mai departe.

Ultima şi cea mai interesantă piesă a complexului ritual de fundare a locuinţei L2 / 1994–1995 (nivel III) este realizată tot dintr-o gresie locală. Aceasta reprezintă un cap având două „coarne” asimetrice, cel din partea dreaptă fiind rupt din vechime. Partea inferioară a sculpturii este ruptă (Fig. 6). Forma rupturii sugerează faptul că piesa poate fi fixată într-un complex de dimensiuni monumentale. Faţa sculpturii are un număr de 55 de alveole de câte 1,2–1,5 cm diametru, dispuse simetric pe toată suprafaţa. Acestea pot reprezenta fie un „ornament”, fie o „martelare” a chipului unui zeu care, doar prin privirea sa, poate aduce deservicii unei alte comunităţi decât celei căreia îi aparţine. „Botul” piesei este situat simetric, la mijlocul feţei acesteia. La lumină adecvată, razantă, se pot observa două incizii fine, dintre care cea din partea din dreapta a feţei este mai clară şi reprezintă modul de redare al ochilor specific comunităţilor neolitice. Partea din spate a piesei este îngrijit finisată, rotunjită. În consecinţă, capul nu este de bovideu – aşa cum ne-am fi aşteptat – ci de om mascat (divinitate ?), pregătit pentru un ritual (despre mascarea în neolitic: LUCA–DRAGOMIR 1987, 39-42; 1989, 231, 233).

Amănuntul cel mai important pentru dezlegarea semnificaţiei complexului de cult descoperit aici este cel după care capul a fost descoperit cu faţa în sus.

Interpretarea complexului ritual. După cum s-a putut constata în rândurile anterioare, piesa numărul 9 reprezintă un cap realizat dintr-o gresie locală prin tehnica cioplirii şi şlefuirii. Această tehnică se întâlneşte încă din paleoliticul superior în Europa.

Sculptura se întâlneşte, mai apoi, la Lepenski Vir (SREJOVIĆ 1969), Gura Baciului (VLASSA 1972a, 18-21, Fig. 32; 34-36, 38-40, 43-45; LAZAROVICI–DRAGOMIR 1993, 10-11) şi în alte zone mai îndepărtate (VLASSA 1972a, 20, Fig. 42, 48 – Eynam). De curând, s-a publicat o piesă sculptată în piatră de la Piatra Elişova, între Cozla şi Sviniţa, în Clisura Dunării (LAZAROVICI–DRAGOMIR 1993, 7-10). Credem că, în cazul acestei piese, trebuie să valorificăm ideea după care orizontul cronologic şi cultural în care se poate încadra este cel celtic, după cum amintea într-un loc şi colectivul care s-a ocupat cu publicarea sculpturii la începutul articolului citat (LAZAROVICI–DRAGOMIR 1993, 8). Monumentul, judecat în ansamblul său, nu-şi găseşte – dealtfel – nici o analogie directă în mediul cultural citat de autorii articolului. Trăsăturile feţei sunt mult mai realist – în sens antropomorf – realizate decât în orizontul Lepenski Vir–Schela Cladovei, sau în cel al aşezării de la Gura Baciului. Modul de acoperire al capului (păr sau cască ?) şi de exprimare al pilozităţii faciale nu au nici o legătură cu „faţa de peşte” a sculpturilor cu care se fac analogiile.

Mergând mai departe cu descifrarea semnificaţiei complexului de cult din locuinţa L2/1994–1995 de la Turdaş–Luncă, nivelul III (nivel Petreşti), credem că observaţia arheologică cea mai importantă, care ne conduce cu siguranţă spre descifrarea înţelesului logic al acestei gropi, este cea după care toate râşniţele sunt puse cu faţa activă (de râşnit) în jos, pe când capul din gresie se află cu faţa în sus. De asemenea, importantă este şi observaţia prin care constatam că piesele sunt aşezate una lângă alta şi că groapa nu este nici mai adâncă nici mai lată decât spaţiul necesar pentru a aranja toate piesele direct sub nivelul de călcare al locuinţei petreştene. Relevantă este şi constatarea că pe nivelul de călcare, peste acest complex de cult, s-a făcut foc deschis, fără amenajarea vetrei. După operaţiunea de ardere, în această zonă a locuinţei s-a râşnit (dovadă râşniţele întregi descoperite pe nivelul de călcare al locuinţei) şi s-au păstrat cereale (dovadă vasele mari, de provizii, descoperite cu acest prilej).

În consecinţă, chiar dacă multe dintre semnificaţiile gesturilor neoliticilor sunt greu de dezlegat, îndrăznim să emitem o interpretare a înţelesului complexului de cult din mai multe unghiuri posibile:

1.            Din observaţiile culese cu ocazia cercetării complexului rezultă că groapa descoperită este una de cult. În cazul în care semnificaţia gropii se leagă de fundarea locuinţei observăm că ritualul se compune din mai multe faze în ordinea următoare: mai întâi se râşneşte (această etapă poate fi şi omisă, deoarece este ipotetică); se sparg râşniţele; o parte a fiecărei râşniţe sparte se aruncă, alta se îngroapă şi – aceste caz este, deocamdată, particular deoarece nu mai sunt descoperiri de acest fel – se îngroapă capul unei divinităţi (special făcut pentru acest ritual ?, luat dintr-un complex monumental preexistent ?) şi o „mostră” a materiei prime necesare pentru confecţionarea uneltelor cioplite. Faptul că râşniţele sunt distruse şi îngropate cu faţa în jos semnifică certitudinea că nu vor mai fi folosite pentru scopul în care au fost create. Divinitatea este îngropată (capul acesteia) cu faţa în sus fie pentru a „comunica” cu locuitorii locuinţei, fie pentru că reprezintă o zeitate a unei comunităţi anterioare sau a uneia duşmane (în acest caz, cele 55 de alveole de pe faţa sculpturii ar fi „martelare”, o „pedeapsă” în plus – pe lângă faptul că se calcă pe faţa acestuia – adusă unui zeu străin sau răuvoitor).

2.            Legând – însă – aceste observaţii de faptul că nivelul de călcare este ars doar deasupra gropii şi de existenţa unor râşniţe funcţionale, precum şi a unor vase de provizii în această parte a locuinţei, complexul de cult capătă şi alte semnificaţii. Râşniţele sparte au fost folosite, aproape sigur, la un „râşnit ritual” (MAKKAY 1978, 13-36; alte tipuri de depuneri rituale în preistorie: BOROFFKA 1992, 341-354), operaţiune ce va consacra această parte a locuinţei pentru prelucrarea cerealelor mai apoi. Capul acestei divinităţi îngropate cu faţa în sus asigură fertilitatea şi fecunditatea boabelor păstrate deasupra sa, ferindu-le – şi aici logica noastră devine firavă – de factori externi care le pot afecta.

3.            Dacă râşnitul efectuat în locuinţă are un caracter episodic, secvenţial, ritual, atunci întreaga construcţie se transformă într-un sanctuar, fapt contrazis – cel puţin până acum – de structura materialului arheologic descoperit în interiorul său.

j.1.5. Alte obiecte realizate din lut.

O mărgică este realizată din acest material şi a fost descoperită în locuinţa L2/1994–1995, nivelul III.

 

Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice

a. Industria litică

b. Industria prelucrării osului şi cornului

c. Torsul, ţesutul şi pescuitul.

d. Ceramica culturii Turdaş.

e. Ceramica culturii Petreşti

f. Ceramica culturii Coţofeni.

g. Plastica

g.1. Plastica culturii Turdaş

h. Vase cu semnificaţii speciale.

i. Alte materiale arheologice cu semnificaţie specială.

j. Plastica culturii Petreşti.

k. Plastica culturii Coţofeni.

l. Activitatea metalurgică.