AŞEZĂRI
NEOLITICE PE VALEA MUREŞULUI (II)
Noi
cercetări la Turdaş – Luncă
I.
Campaniile anilor 1992-1995
English Title: NEOLITHIC
SETTLEMENTS IN THE VALLEY OF THE MUREŞ (II)
NEW ARCHAEOLOGICAL
RESEARSCH AT TURDAŞ–LUNCĂ, I. THE 1992–1995 CAMPAINGS.
Autor: Sabin Adrian LUCA, BIBLIOTHECA MVSEI APVLENSIS XVII, ISBN 973-590-514,
Editura Economică, 2001 © copyright: Sabin Adrian
Luca,Prelucrare
Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul
pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)
Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice
j. Plastica culturii Petreşti.
Plastica
culturii Petreşti (PAUL 1992, 97-102)
cuprinde atât statuete antropomorfe sau zoomorfe, cât şi alte obiecte de
podoabă sau de cult, modelate în genere din lut, dar şi din
piatră sau os.
Plastica
antropomorfă este reprezentată îndeosebi de statuete feminine sau,
foarte rar, masculine, caracterizate prin schematism şi geometrism.
Maniera în care sunt modelate statuetele în cultura Petreşti – cu o
steatopigie accentuată în faza veche şi moderată în fazele
următoare –, indică o linie evolutivă diferită de
plastica culturii Turdaş, în ciuda unor succesiuni cronologice şi,
parţial, teritoriale ale celor două culturi.
În
aşezările petreştene au mai fost descoperite şi
altăraşe (opaiţe ?) sau scaune miniaturale realizate din lut.
j.1. Plastica petreşteană de la
Turdaş.
O statuetă zoomorfă. La Fig.
3/12 se află ilustrată grafic partea inferioară (postamentul)
unei statuete din lut. Aceasta este de culoare brună, pasta piesei fiind
semifină. Fragmentul de statuetă a fost descoperit în locuinţa
L2/1994–1995
j.1.1. Capace de vas.
La Fig. 3/8 se află butonul din partea
superioară a unui capac de vas. Acesta este de culoare
cărămizie, foarte bine ars şi realizat dintr-o pastă bine
aleasă. Piesa a fost descoperită în locuinţa L2/1994–1995.
Unul dintre „coarnele” provenind de la o
piesă din această categorie, de culoare neagră şi
categorie fină, cu ardere foarte bună, este cea de la Fig. 4/4.
„Cornul” este ascuţit şi faţetat, într-o manieră mai
puţin caracteristică pentru această categorie de obiecte.
j.1.2.
Altăraşe sau opaiţe.
Un
altăraş cu patru picioare (Fig. 3/13), din păcate rupte
din vechime, s-a descoperit în locuinţa L2/1994–1995. Şi
partea superioară a acestuia este ruptă din vechime. Piesa este
cărămizie, semifină, cu o pastă bine frământată
şi aleasă. Arderea la care a fost supusă piesa este foarte
bună.
Un picior,
de această dată, provenind de la o piesă din această
categorie, cea a altăraşelor, se găseşte ilustrată
la Fig. 4/6. Piciorul este de factură semifină, brun, nisipos
şi bine ars.
j.1.3. Amulete.
În
locuinţa L2/1994–1995 s-au descoperit şi trei amulete
realizate din perete de vas.
Amuleta de la
Fig. 3/2 a fost – după toate probabilităţile –
patrulateră, este de culoare cenuşie şi de categorie
fină.
Piesa de la
Fig. 3/3 este întreagă, de formă rotundă, fină ca şi
factură şi de culoare cărămizie. La fel este şi
piesa de la Fig. 3/9 cu menţiunea că este ruptă în
jumătate din vechime. Trebuie să remarcăm faptul că toate
aceste piese au fost perforate din două părţi diametral opuse.
j.1.4. Complexul ritual de fundare al
locuinţei L2/1994–1995 – nivel III (LUCA 1996c; 1997d, 37-42).
În
colţul de nord-vest al acestei locuinţe s-a observat, încă din
anul 1994, o pată de arsură, ce nu părea a fi o vatră
amenajată, peste care se găseau, sparte, un număr de vase de
mari dimensiuni. Tot aici am găsit şi râşniţe întregi,
funcţionale. Toate aceste materiale arheologice au fost descoperite pe
nivelul de călcare al casei, la aproximativ 1,5 m de veriga de cupru
descrisă la capitolul de metalurgie. În anul 1994 săpăturile s-au
oprit la aproximativ 0,40 m adâncime, suprafaţa fiind
pregătită pentru iarnă, după demontarea materialelor
arheologice de pe nivelul de călcare. Cu această ocazie s-a
observat existenţa, imediat sub nivelul de arsură amintit, unei
aglomerări de râşniţe, aflate – în mod cert – sub nivelul de
călcare al casei. În anul 1995, după curăţirea
suprafeţei, s-a constatat că aceste râşniţe erau depuse
într-o groapă rituală, de fundare – după opinia noastră –
a locuinţei. Groapa era de formă ovală, fiind săpată
în asemenea mod încât să cuprindă numai resturile pregătite
pentru ofrandă. Complexul ritual era format din nouă piese:
1.
Râşniţă fragmentară realizată
dintr-o gresie locală, cum se găseşte în malul Mureşului,
chiar sub aşezare, în zona unor izvoare foarte puternice ce curg
astăzi, ca şi în vechime, pe latura de est a sitului. Piesa a fost
ruptă intenţionat în două, doar una dintre părţi
fiind depusă aici. Dimensiunile fragmentului de râşniţă
sunt de 13,5/21/6 cm.
2.
Râşniţă fragmentară realizată din
gresie locală, ruptă în două, de formă ovală. Din
nou, doar o parte a acesteia a fost îngropată. Dimensiunile piesei sunt
de 31/29/12,5 cm.
3.
Râşniţă fragmentară realizată din
gresie locală, spartă în două, de formă ovală
şi ruptă oblic. Partea îngropată are dimensiunile de 22,5/19/9
cm.
4.
Râşniţă aproape întreagă realizată
din gresie locală. Dimensiunile piesei sunt de 29/22,5/7,5 cm.
5.
Fragment de râşniţă realizată din gresie
locală. Piesa este ruptă din vechime, iar laturile sale sunt
neregulate. Dimensiunile piesei sunt de 16,5/8/5 cm.
6.
Râşniţă realizată din gresie
locală, nefinisată. Dimensiunile piesei sunt de 17,5/15/6,5 cm.
7.
Dintr-o bucată de gresie locală s-a obţinut o
piesă în forma literei T având înălţimea de 32 cm.
Lăţimea laturii lungi este de 20 cm şi a laturii scurte de 7,5
cm. Grosimea bucăţii de gresie este de 4 cm.
8.
Bolovan de „silex de Banat” (PĂUNESCU 1974, 85; LAZAROVICI 1979, 83; COMŞA 1987, 89).
Această piesă nu prezintă urme de prelucrare, având culoarea
brun–gălbuie cu intruziuni negre şi roşiatice. Bolovanul
prezintă urmele incendiului care a distrus locuinţa sau – poate –
ale focului făcut deasupra gropii de cult (în urma acestuia a
apărut pata de arsură amintită mai sus). Diametrul piesei
este, în medie, de 18 cm, aceasta fiind aproape rotundă.
Trebuie
să amintim faptul că toate râşniţele descrise la
poziţiile 1–5 au fost aşezate cu faţa pe care se râşnea în jos, fapt ce aparţine –
după toate probabilităţile – ritualului de fundare al casei,
după cum vom vedea mai departe.
Ultima
şi cea mai interesantă piesă a complexului ritual de fundare a
locuinţei L2 / 1994–1995 (nivel III) este realizată tot
dintr-o gresie locală. Aceasta reprezintă un cap având două
„coarne” asimetrice, cel din partea dreaptă fiind rupt din vechime.
Partea inferioară a sculpturii este ruptă (Fig. 6). Forma rupturii
sugerează faptul că piesa poate fi fixată într-un complex de
dimensiuni monumentale. Faţa sculpturii are un număr de 55 de
alveole de câte 1,2–1,5 cm diametru, dispuse simetric pe toată
suprafaţa. Acestea pot reprezenta fie un „ornament”, fie o „martelare” a
chipului unui zeu care, doar prin privirea sa, poate aduce deservicii unei
alte comunităţi decât celei căreia îi aparţine. „Botul”
piesei este situat simetric, la mijlocul feţei acesteia. La lumină
adecvată, razantă, se pot observa două incizii fine, dintre
care cea din partea din dreapta a feţei este mai clară şi
reprezintă modul de redare al ochilor specific comunităţilor
neolitice. Partea din spate a piesei este îngrijit finisată,
rotunjită. În consecinţă, capul nu este de bovideu – aşa
cum ne-am fi aşteptat – ci de om mascat (divinitate ?), pregătit
pentru un ritual (despre mascarea în neolitic: LUCA–DRAGOMIR 1987, 39-42; 1989, 231, 233).
Amănuntul
cel mai important pentru dezlegarea semnificaţiei complexului de cult
descoperit aici este cel după care capul a fost descoperit cu faţa
în sus.
Interpretarea complexului ritual.
După cum s-a putut constata în rândurile anterioare, piesa numărul
9 reprezintă un cap realizat dintr-o gresie locală prin tehnica
cioplirii şi şlefuirii. Această tehnică se întâlneşte
încă din paleoliticul superior în Europa.
Sculptura se
întâlneşte, mai apoi, la Lepenski Vir (SREJOVIĆ 1969), Gura Baciului (VLASSA 1972a, 18-21, Fig. 32; 34-36, 38-40, 43-45;
LAZAROVICI–DRAGOMIR 1993, 10-11) şi în alte zone mai
îndepărtate (VLASSA 1972a, 20,
Fig. 42, 48 – Eynam). De curând, s-a publicat o piesă sculptată
în piatră de la Piatra Elişova, între Cozla şi Sviniţa,
în Clisura Dunării (LAZAROVICI–DRAGOMIR
1993, 7-10). Credem că, în cazul acestei piese, trebuie să
valorificăm ideea după care orizontul cronologic şi cultural
în care se poate încadra este cel celtic, după cum amintea într-un loc
şi colectivul care s-a ocupat cu publicarea sculpturii la începutul
articolului citat (LAZAROVICI–DRAGOMIR
1993, 8). Monumentul, judecat în ansamblul său, nu-şi
găseşte – dealtfel – nici o analogie directă în mediul
cultural citat de autorii articolului. Trăsăturile feţei sunt
mult mai realist – în sens antropomorf – realizate decât în orizontul
Lepenski Vir–Schela Cladovei, sau în cel al aşezării de la Gura
Baciului. Modul de acoperire al capului (păr sau cască ?) şi
de exprimare al pilozităţii faciale nu au nici o legătură
cu „faţa de peşte” a sculpturilor cu care se fac analogiile.
Mergând mai
departe cu descifrarea semnificaţiei complexului de cult din locuinţa
L2/1994–1995 de la Turdaş–Luncă,
nivelul III (nivel Petreşti), credem că observaţia
arheologică cea mai importantă, care ne conduce cu
siguranţă spre descifrarea înţelesului logic al acestei gropi,
este cea după care toate râşniţele
sunt puse cu faţa activă (de râşnit) în jos, pe când capul din gresie se află cu faţa în sus. De asemenea,
importantă este şi observaţia prin care constatam că
piesele sunt aşezate una
lângă alta şi că groapa nu este nici mai adâncă nici
mai lată decât spaţiul necesar pentru a aranja toate piesele direct sub nivelul de călcare al
locuinţei petreştene. Relevantă este şi constatarea
că pe nivelul de călcare, peste acest complex de cult, s-a
făcut foc deschis, fără amenajarea vetrei. După
operaţiunea de ardere, în această zonă a locuinţei s-a râşnit (dovadă
râşniţele întregi descoperite pe nivelul de călcare al
locuinţei) şi s-au
păstrat cereale (dovadă vasele mari, de provizii, descoperite
cu acest prilej).
În
consecinţă, chiar dacă multe dintre semnificaţiile
gesturilor neoliticilor sunt greu de dezlegat, îndrăznim să emitem
o interpretare a înţelesului complexului de cult din mai multe unghiuri
posibile:
1.
Din observaţiile culese cu ocazia cercetării
complexului rezultă că groapa descoperită este una de cult. În
cazul în care semnificaţia gropii se leagă de fundarea locuinţei observăm că ritualul se compune
din mai multe faze în ordinea următoare: mai întâi se râşneşte
(această etapă poate fi şi omisă, deoarece este
ipotetică); se sparg râşniţele; o parte a fiecărei
râşniţe sparte se aruncă, alta se îngroapă şi –
aceste caz este, deocamdată, particular deoarece nu mai sunt descoperiri
de acest fel – se îngroapă capul unei divinităţi (special
făcut pentru acest ritual ?, luat dintr-un complex monumental
preexistent ?) şi o „mostră” a materiei prime necesare pentru
confecţionarea uneltelor cioplite. Faptul că râşniţele
sunt distruse şi îngropate cu faţa în jos semnifică
certitudinea că nu vor mai fi folosite pentru scopul în care au fost
create. Divinitatea este îngropată (capul acesteia) cu faţa în sus
fie pentru a „comunica” cu locuitorii locuinţei, fie pentru că
reprezintă o zeitate a unei comunităţi anterioare sau a uneia
duşmane (în acest caz, cele 55 de alveole de pe faţa sculpturii ar
fi „martelare”, o „pedeapsă” în plus – pe lângă faptul că se
calcă pe faţa acestuia – adusă unui zeu străin sau
răuvoitor).
2.
Legând – însă – aceste observaţii de faptul
că nivelul de călcare este ars doar deasupra gropii şi de
existenţa unor râşniţe funcţionale, precum şi a unor
vase de provizii în această parte a locuinţei, complexul de cult
capătă şi alte semnificaţii. Râşniţele sparte
au fost folosite, aproape sigur, la un „râşnit ritual” (MAKKAY 1978, 13-36; alte tipuri de
depuneri rituale în preistorie:
BOROFFKA 1992, 341-354), operaţiune ce va consacra această parte a locuinţei pentru prelucrarea
cerealelor mai apoi. Capul acestei divinităţi îngropate cu
faţa în sus asigură fertilitatea şi fecunditatea boabelor
păstrate deasupra sa, ferindu-le – şi aici logica noastră
devine firavă – de factori externi care le pot afecta.
3.
Dacă râşnitul efectuat în locuinţă
are un caracter episodic, secvenţial, ritual, atunci întreaga
construcţie se transformă într-un sanctuar, fapt contrazis – cel
puţin până acum – de structura materialului arheologic descoperit
în interiorul său.
j.1.5. Alte obiecte realizate din lut.
O
mărgică este realizată din acest material şi a fost
descoperită în locuinţa L2/1994–1995, nivelul III.
Capitolul IV.
Descrierea materialelor arheologice
a. Industria litică
b. Industria
prelucrării osului şi cornului
c. Torsul,
ţesutul şi pescuitul.
d. Ceramica
culturii Turdaş.
e. Ceramica
culturii Petreşti
f. Ceramica
culturii Coţofeni.
g. Plastica
g.1. Plastica
culturii Turdaş
h. Vase
cu semnificaţii speciale.
i. Alte
materiale arheologice cu semnificaţie specială.
j. Plastica
culturii Petreşti.
k. Plastica
culturii Coţofeni.
l. Activitatea
metalurgică.
|
