AŞEZĂRI
NEOLITICE PE VALEA MUREŞULUI (II)
Noi
cercetări la Turdaş – Luncă
I.
Campaniile anilor 1992-1995
English Title: NEOLITHIC
SETTLEMENTS IN THE VALLEY OF THE MUREŞ (II)
NEW ARCHAEOLOGICAL
RESEARSCH AT TURDAŞ–LUNCĂ, I. THE 1992–1995 CAMPAINGS.
Autor: Sabin Adrian LUCA, BIBLIOTHECA MVSEI APVLENSIS XVII,ISBN 973-590-514, Editura
Economică, 2001 © copyright: Sabin Adrian
Luca;
Prelucrare Web: Cosmin
Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural
Transilvanean în Context European (IPTCE)
Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice
g. Plastica.
g.1. Plastica culturii Turdaş (ROSKA 1928, Fig. 1/17, 19; 4-5; 21-26;
27/7; 29/13; 1941, Taf. XCVII–XCIX; C/2; CI–CIV; CXII/16-19; CXIV/6-7;
CXVI/1-7; CXXI/11-21; CXXIX/20-24; CXXXVII–CXLIV; VLASSA 1966; COMŞA
1995, Fig. 28-30; 71;95/2-3; 104/1-2; 110; LAZĂR 1974–1975) este
foarte numeroasă, dar nestratigrafiată în totalitate, majoritatea
provenind din colecţia Z. von Torma. Ea constă din statuete
antropomorfe de diferite tipuri, dintre care sunt de remarcat aşa zisele
statuete cu cap mobil (acestea
având schiţate mâinile şi/sau picioarele) şi statuetele cilindrice (ornamentate cu
incizii, având faţa schematizată sau acoperită cu o mască
triunghiulară). Inciziile redau la unele statuete coafura şi/sau
amănunte de vestimentaţie. Adesea sunt modelaţi şi sânii,
uneori fesele. Formal, plastica culturii Turdaş este
asemănătoare celei vinciene (pentru exemple vezi lucrările: VASIĆ 1936b; TASIĆ
1973; BĂLĂNESCU 1979; 1982; BĂLĂNESCU–LAZAROVICI 1979;
COMŞA 1969; 1995; COMŞA–RĂUŢ 1969; LUCA 1990; 1998).
În categoria
plasticii se mai înscriu statuetele zoomorfe, picioare stilizate,
reprezentările antropomorfe în relief pe pereţii vaselor,
reprezentări antropo– şi zoomorfe pe capacele vaselor şi pe
afumători, altare cu trei sau patru picioare, ornamentate cu incizii
şi cu protome zoomorfe şi impresiuni sau tăbliţe /
amulete, incizate sau nu.
g.1.1. Plastica antropomorfă.
Între
descoperirile acestei categorii făcute la Turdaş–Luncă între anii 1992–1995
şi aparţinând nivelurilor turdăşene se disting piesele de
la Fig. 4/1-3; 5/1, 8, 12; 7/6-8, 10-11, 14-15; 8/3; 10/ 3. Această
scurtă enumerare arată şi marea varietate a plasticii în lut
specifică culturii Turdaş.
Statuetele antropomorfe. Trebuie
remarcată, în primul rând, existenţa acestei categorii plastice
(Fig. 4/3; 7/6-8, 10-11, 14). Statuetele de lut sunt fragmentare, fapt
sesizat în aproape toate staţiunile vinciene sau turdăşene.
Excepţiile la această regulă se referă la statuete având
atribute artistice deosebite.
Piesa de la Fig. 7/6 a–c
reprezintă un personaj feminin, cu sânii modelaţi şi cu
braţele ridicate, dispuse paralel cu postamentul pe care va fi stat.
Picioarele sunt sugerate prin schiţarea unei adâncituri la
jumătatea inferioară a piesei. Pasta din care s-a realizat statueta
este semifină, de culoare maronie. Capul lipseşte din vechime fiind
rupt – probabil – în momentul distrugerii locuinţei în care a fost
descoperită. Piesa a fost descoperită în nivelul II – superior,
locuinţa L4/1995.
Altă piesă descoperită cu acest
prilej este cea de la Fig. 7/7 a–b. S-a păstrat jumătatea
părţii superioare, capul şi o parte din bust. Faţa piesei
este acoperită cu o mască triunghiulară ale cărei
principale atribute redate plastic sunt ochii, nasul şi gura. Privirea
statuetei este orientată oblic, în sus. Alt element plastic sugerat de
artistul neolitic sunt sânii – dintre care unul s-a pierdut de-a lungul
timpului – şi braţul stâng rupt de la bază. Statueta a fost
arsă secundar şi este de culoare brun–roşiatică. Factura
pastei este semifină. Fragmentul de statuetă s-a descoperit în
nivelul II – superior, locuinţa L4/1995.
Piesa fragmentară de la Fig. 7/8
a–b este ceafa unei statuete de aceeaşi factură tipologică ca
şi cea anterior descrisă. Deosebirea constă în faptul că
factura pastei este fină, culoarea piesei este ciocolatie şi
părul reprezentării este redat prin incizii. Aceasta a fost
descoperită în nivelul II – superior, locuinţa L4/1995.
Fragmentul de statuetă de la Fig.
7/11 reprezintă, din nou, ceafa unei reprezentări. Ceafa este
redată ca având o proeminenţă sub forma unei borduri reprezentând – cu semnul de întrebare
de rigoare – o coafură. Se observă şi reprezentarea urechilor,
fapt mai rar întâlnit la statuetele neolitice. Piesa este de culoare
cenuşie, pasta din care a fost modelată fiind fină şi a
fost descoperită în bordeiul B3/1994 care face parte din nivelul
II – inferior.
Postamentul care reprezintă
restul unei statuete prezentat grafic la Fig. 7/14 a–c este ornamentat cu
incizii într-o manieră care ne aminteşte de simbolistica plasticii
de la Rast sau din nivelele vinciene târzii din Banat. Pasta este semifină
şi culoarea piesei este virată spre cărămiziu din cauza
arderii secundare. Partea inferioară a postamentului este
lăţită pentru a asigura o stabilitate mai mare statuetei.
Piesa a fost descoperită în nivelul II – inferior, bordeiul B3/1994.
Un alt postament / parte inferioară de
statuetă este cel de la Fig. 7/10 a–b. Neornamentat, acesta este de
culoare brună, fiind realizat dintr-o pastă semifină. Restul
de postament reprezintă, de fapt, un picior, desprins de celălalt
pe traiectul canelurii care sugerează diferenţierea dintre cele
două membre inferioare. Acest fragment ne arată şi faptul
că uneori membrele inferioare sunt modelate separat şi lipite
pentru a se realiza partea inferioară/postamentul statuetei. Piesa s-a
descoperit în nivelul II – inferior, bordeiul B3/1994.
Vasele antropomorfe. Piciorul de la
Fig. 27/3 este de culoare gri–cenuşie şi a fost descoperit în
bordeiul B4/1995 ce aparţine ca unitate stratigrafică
nivelului II – inferior. Acesta a aparţinut cu siguranţă unui
vas cu caracteristici antropomorfe sau, poate, unei statuete.
Piciorul de la Fig. 4/3 este de
culoare neagră şi are factură fină. Artistul neolitic a
redat cu precizie degetele piciorului, acesta făcând parte – după
opinia noastră – dintr-un vas cu caracteristici antropomorfe, nefiind o
reprezentare separată a unui membru inferior. Fragmentul a fost
descoperit în nivelul II – superior, locuinţa L1/1992.
g.1.2. Plastica zoomorfă.
Principalele
categorii ale plasticii zoomorfe descoperite până în acest moment sunt
statuetele zoomorfe (Fig. 7/15) şi vasele zoomorfe (Fig. 5/8, 12).
Statuetele zoomorfe. Statueta de la Fig. 7/15 este
ruptă în jumătate. Ea a fost descoperită în aceeaşi
locuinţă cu majoritatea statuetelor antropomorfe descrise în
paragrafele anterioare. Piesa este de culoare brun–cărămizie,
păstrându-se partea din faţă cu pornirea picioarelor din
faţă şi a gâtului. Pe pulpa din dreapta animalul este
reprezentată o umflătură şi două incizii. Fragmentul
a fost descoperit în bordeiul B3/1994, care este reprezentativ pentru
arhitectura nivelului II – inferior.
La Fig. 4/2 se află reprezentate grafic
şase proiecţii ale unei statuete zoomorfe, cărămizii,
fine şi bine arse. Capul piesei şi o parte din picioare au
dispărut din vechime. Se poate constata sexul masculin al reprezentării
care este – cu îndoielile de rigoare – un porc (?). Statueta a fost
descoperită în locuinţa L1/1992 care aparţine
nivelului II – superior.
O altă piesă zoomorfă, frumos
ornamentată cu incizii adânci, a fost descoperită în aceeaşi
locuinţă. Animalul este realizat dintr-o pastă fină, bine
aleasă şi arsă. Culoarea gălbuie a piesei reflectă
dorinţa omului din neolitic de a crea o piesă cu valenţe
artistice deosebite.
Vasele zoomorfe de la Fig. 5/8 a–c, 12
a – c reprezintă – după toate aparenţele – porci. S-a
păstrat, în ambele cazuri, numai porţiunea de către rât.
Ambele vase sunt încadrabile în categoria fină, fiind de culoare
cărămiziu–gălbuie. Dimensiunea vaselor este mică. Cele
două vase zoomorfe au fost descoperite în locuinţa L1/1992
aparţinând nivelului II – superior.
g.1.3. Amuletele.
Acestui nivel
îi aparţin şi amulete de mici dimensiuni obţinute din
pereţi de vase aparţinând categoriei fine (de obicei, aceste
amulete au fie culoarea neagră, fie prezintă efectul cromatic blacktoped). Acestea s-au obţinut
prin decuparea peretelui vasului – de obicei în zona curburii burţii
acestuia – fiind uzuale în toate aşezările neolitice.
Amuleta de la
Fig. 5/9 este de culoare neagră, semifină şi de formă
uşor rotunjită. Piesa este nisipoasă ca factură şi a
fost descoperită în locuinţa L1/1992, complexul
aparţinând nivelului II – superior. Din acelaşi context
stratigrafic provine şi piesa de la Fig. 5/5. Aceasta este de culoare
cărămizie şi are şi o a doua încercare de perforare. A
treia piesă (Fig. 5/6 a–b) este semifină, gălbuie la culoare
şi făinoasă. Este interesant că perforarea s-a făcut
dintr-o singură parte, piesa fiind mai degrabă restul unui vas
„reparat”.
Tot o
amuletă de lut realizată dintr-un perete de vas s-a descoperit
şi în locuinţa L4/1995, nivelul II – superior.
g.1.4. Alte obiecte realizate din lut. În
bordeiul B3/1994 s-a descoperit fragmentul unui altar de cult
ilustrat la Fig. 18/7. Acesta este bine lustruit şi ars şi
aparţine din punct de vedere stratigrafic nivelului II – inferior.
Din acest
material s-a realizat o lingură cu coadă scurtă,
semifină, bine arsă, cenuşie. Ea a fost descoperită în
locuinţa L4/1995 din nivelul II – superior.
g.1.5. Tăbliţe cu semne
incizate.
În campania
arheologică a anului 1992, prima din noua serie de cercetări
sistematice, am descoperit, în bordeiul B1/1992, o
tăbliţă de lut cu semne incizate (Fig. 5/1), piesă
publicată la scurt timp după prelevare (LUCA 1993, 21-23). Tăbliţa aparţine, din punct de
vedere stratigrafic, primului şi celui mai vechi nivel de locuire de la
Turdaş.
Amuleta (îi
spunem astfel datorită existenţei unor perforaţii, după
cum se va vedea mai departe) are o formă rotundă şi 7,5 cm în
diametru. Ea este realizată dintr-un lut bine ales şi
frământat. Degresantul folosit este nisipul fin în care apar mici
bucăţi de pietre sparte şi mică fină. Pasta este
foarte bine arsă, poate şi din cauza unei arderi secundare
datorată incendiului din momentul distrugerii bordeiului. Culoarea
piesei este roşu–cărămizie.
Tăbliţa
are patru găuri dispuse opus, două câte două. Orificiile au
câte 0,3 cm în diametru şi sunt dispuse la 0,5 cm unul de celălalt
– cele din partea superioară –, şi 1 cm unul de celălalt, în
partea inferioară. Perforaţiile par realizate după trasarea
semnelor incizate.
Inciziile
sunt realizate cu un obiect de os sau lemn şi au adâncimea de 0,15 cm.
„Mesajele”
transmise de această piesă trebuie privite cu deosebită
prudenţă, posibilitatea de interpretare subiectivă a semnelor
fiind relativ mare.
În sfertul
din stânga–sus se poate distinge o „săniuţă”, simbol existent
destul de frecvent şi în Orient (VLASSA
1976, p. 176, Fig. 14 – sfertul din dreapta sus, Fig. 15/11). Pentru
reprezentarea acestui obiect există extrem de puţine analogii,
chiar dacă sania era – după toate probabilităţile –
principalul mijloc de transport al obiectelor grele până la
apariţia roţii pline.
Sub
„săniuţă” se află – şi după opinia noastră
acest semn este foarte clar – silueta unui personaj aflat în plină
mişcare – dans ? Modul acesta de redare al dansatorului este des întâlnit
pe obiectele ceramice din neolitic (MAKKAY
1990, Fig. 13/6-8; 24/k; 25/Ib6 – analogie perfectă; 32/o, p; 33/12).
Frapează analogia perfectă cu poziţia personajului de la Çatal
Hüyük (MAKKAY 1990, Fig. 25/I6),
dar şi asemănarea frapantă cu stilul de schematizare a personajului uman în aşezarea
anatoliană. Piesa de la Fig. 25/I3 are şi capul reprezentat în
acelaşi stil ca şi la personajul nostru.
Cu puţin
efort de imaginaţie putem constata prezenţa unui alt personaj uman
în dreapta (cum privim noi) celui descris până acum. Acesta este redat
„răsturnat” şi fără cap.
Sub
picioarele primului personaj şi sub mâna dreaptă a celui de al
doilea sunt incizate două „valuri”, ca şi în cazul altor
descoperiri de acelaşi fel (MAKKAY
1990, Fig. 18/7, 8d; 21/1; 24/b – d; 36/4). Este greu să
afirmăm cu siguranţă semnificaţia acestui simbol, dar în
cazul în care unul dintre personajele noastre este sacrificat de
celălalt, atunci „valurile” por reprezenta lichidul sanguin al celui
sacrificat.
Asocieri
între „valuri” şi personaje umane schematizate se întâlnesc la
Turdaş şi incizate pe un vas publicat în anul 1941 (ROSKA 1941, Taf. XCII/12).
Semne de
margine (MAKKAY 1990, Fig. 7/2, 5 –
Tărtăria; 13/1; 18/8a;19/3; 33/8; 34 – coloana reprezentând semnele
de la Troia; primul simbol; 37/7; 38/1(5)), „V-uri” care apar la
intervale relativ egale ca distanţă, pot fi fie semne
despărţitoare sau cu alte înţelesuri care ne scapă.
Din
tăbliţă lipseşte o porţiune de aproximativ 10%.
Resturile de incizii lasă să se înţeleagă un simbol antropomorf
(?).
Tăbliţa
de la Turdaş aduce noi informaţii cu privire la „mesajele”
transmise nouă de oamenii neoliticului, alături de descoperirile de
la Tărtăria (VLASSA 1976,
31-33). „Textul” tăbliţei nu reprezintă – mai degrabă
– decât o legendă, o „poveste” care are rol de protecţie
mistică a unor produse sau gesturi umane. În bordeiul B1
nimic din structura materialului arheologic nu ne lasă să gândim la
un complex ritual. Mai degrabă, rolul „textului” tăbliţei era
de a proteja grăunţele găsite într-unul dintre vasele de acolo
sau – în cel mai banal caz – a fost pierdută în momentul incendierii
„cămării” neolitice.
Capitolul IV.
Descrierea materialelor arheologice
a. Industria litică
b. Industria
prelucrării osului şi cornului
c. Torsul,
ţesutul şi pescuitul.
d. Ceramica
culturii Turdaş.
e. Ceramica
culturii Petreşti
f. Ceramica
culturii Coţofeni.
g. Plastica
g.1. Plastica
culturii Turdaş
h. Vase
cu semnificaţii speciale.
i. Alte
materiale arheologice cu semnificaţie specială.
j. Plastica
culturii Petreşti.
k. Plastica
culturii Coţofeni.
l. Activitatea
metalurgică.
|
