|
AŞEZĂRI
NEOLITICE PE VALEA MUREŞULUI (II)
Noi
cercetări la Turdaş – Luncă
I.
Campaniile anilor 1992-1995
English Title: NEOLITHIC SETTLEMENTS IN THE VALLEY OF THE MUREŞ (II) NEW
ARCHAEOLOGICAL RESEARSCH AT TURDAŞ–LUNCĂ, I. THE 1992–1995 CAMPAINGS. Autor: Sabin Adrian LUCA, BIBLIOTHECA MVSEI APVLENSIS XVII,ISBN 973-590-514, Editura
Economică, 2001 © copyright: Sabin Adrian
Luca Coperta 1 / Coperta 2/ Cuprins (Content) Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice a. Industria litică. a.1. În aşezarea de la Turdaş – nivelurile turdăşene – (KALMAR 1991, 8, 10) se găsesc toate tipurile de unelte din piatră cioplită, cele mai multe având aspect lamelar. Materialele folosite pentru confecţionarea acestor unelte sunt opalul, calcedonia, jaspul. Lamele, lamelele şi gratoarele pe lamă sunt cele mai numeroase, fiind urmate de toate tipurile de gratoare (circulare, segmentiforme, semicirculare, fiind simple, duble, triple sau discoidale), răzuitoare, cuţite, vârfuri, etc. (Fig. 1; 2/9). Mare parte dintre uneltele de piatră cioplită descoperite de noi se află la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, unde îşi aşteaptă cercetătorul care se va încumeta să le prelucreze. Eşantioanele numără peste 5.000 de piese. O parte dintre uneltele colectate în periegheze (Orăştie–Dealul Pemilor), dar nu numai, au fost prelucrate de Viorel Ciuntu de la Muzeul Brukenthal, secţia de Ştiinţele Naturii din Sibiu. Analiza liberă a eşantioanelor de la Orăştie arată asemănarea până la identitate a rocilor, fapt ce ne face să ne gândim la surse de „silex” exploatate în comun de membrii comunităţilor turdăşene de pe valea Mureşului (Anexa 2). Uneltele de piatră şlefuită sunt variate ca tip, formă, profil şi funcţionalitate (KALMAR 1991, 10). Cele mai numeroase sunt topoarele calapod (cu tăiş drept sau asimetric) şi trapezoidale, dăltiţele sunt scurte şi lungi, teslele sunt cu tăişul bombat, topoarele perforate sunt frecvente şi de aceleaşi variante ca şi cele neperforate. Acestor unelte perfecţionate li se adaugă râşniţele, zdrobitoarele, percutoarele, lustruitoarele, numeroase pietre cu urme de perforare, între care şi topoarele. În general, materia primă a fost adunată de pe văile colaterale ale râului, din albia Mureşului sau din munţii din apropiere, observaţiile de acest gen fiind făcute încă din secolul al XIX-lea (vezi capitolul cu istoricul cercetărilor). Între uneltele de piatră şlefuită atribuite nivelului II se află şi unele piese din ilustraţia anexată lucrării (inferior; Fig. 2/11 – topor dreptunghiular; superior; Fig. 2/1 – topor trapezoidal, 12 – topor trapezoidal, 15 – fragment de daltă, 17 – greutate (?), 18 – fragment de topor perforat). Observăm faptul că majoritatea rocilor sunt cenuşii sau negre şi că pentru perforare se preferă varietăţile de roci mai dure. a.2. Uneltele de silex descoperite în aşezările petreştene sunt, în principal, lamele – neretuşate sau fin retuşate –, lamele fin denticulate, piesele componente pentru seceri, străpungătoarele şi gratoarele (uneori duble). S-au descoperit şi lame trunchiate la ambele capete, nuclee fragmentare din silex sau obsidian, precum şi percutoare din gresie dură, cuarţoasă. Materia primă constă, în cea mai mare parte, din silex de diferite nuanţe (de tip „bănăţean”, de tip „prebalcanic”), din obsidian, probabil de Tokáy, sau din roci silicoase (silicolite). Uneltele sunt în general de dimensiuni mici şi mijlocii, dar nu lipsesc nici macrolitele (PAUL 1992, 38-39). Privite în ansamblu – şi aceasta este opinia cercetătorului citat –, uneltele de silex din cultura Petreşti sunt asemănătoare până la identitate cu tipurile similare descoperite în aria culturii Turdaş (PAUL 1992, 39). Pentru a dovedi marea varietate a uneltelor de silex din nivelul petreştean de la Turdaş–Luncă am desenat câteva dintre uneltele nivelului III descoperite în locuinţa L2/1994–1995 (Fig. 1). Materialele din care s-au confecţionat aceste unelte sunt de cele mai multe ori de culoare brun–maronie, maronie, gălbuie sau roşiatică cu intruziuni sub forma unor benzi subţiri de culoare mai închisă. Există, mai rar, şi unelte obţinute din roci având culoare unitară, egală. Tot rar s-au descoperit unelte realizate din obsidian. Foarte rar se descoperă unelte realizate din cuarţit. Tipologic, cel mai des întâlnite sunt lamele şi lamelele (Fig. 1/2-10, 12-17, 19-25, 29-33, 38-41, 47), unele retuşate, scobite şi cu urme de lustru pe latura de lucru (Fig. 1/3, 5, 15, 19, 23-24, 38, 40), fapt ce dovedeşte folosirea lor ca piese componente la unelte complexe (seceri) folosite la recoltarea cerealelor. Alte unelte complexe sunt gratoarele simple sau pe lamă (Fig. 1/34-35, 37, 42-43, 45, 48), vârfurile (Fig. 1/11, 18, 28) şi răzuitoarele (Fig. 1/26). Nu am mai reţinut pentru desenat marea varietate de aşchii, nuclee epuizate, nuclee, răzuitoare şi alte piese de mari dimensiuni prezente într-un număr mare în locuinţe. Aceste observaţii ne fac să credem că atât în cultura Turdaş cât şi în cultura Petreşti locuitorii siturilor văii Mureşului foloseau surse de materii prime din zonă, prelucrând uneltele pe loc, în aşezările lor. Uneltele din piatră şlefuită sunt în principal topoare (neperforate sau de tip ciocan), dar şi râşniţe, frecătoare, zdrobitoare şi polizoare (PAUL 1992, 40-43). Nivelului III de la Turdaş–Luncă îi aparţin o parte din topoarele ilustrate în lucrarea noastră (Fig. 2/4 – topor trapezoidal, 5 – fragment de topor plat, trapezoidal, 6 – topor dreptunghiular, 7 – vârf de dăltiţă, 10 – fragment de topor perforat, 12 – topor trapezoidal, 13 – fragment de topor perforat, 14 – fragment de topor perforat, 16 – fragment de topor perforat; 3/5 – fragment de topor trapezoidal, 6 – fragment de daltă, 7 – topor dreptunghiular, 10 – fragment de topor plat, dreptunghiular, 11 – ceafă de topor cilindric, perforat, refolosită ca zdrobitor, 14 – topor perforat fragmentar, 15 – zdrobitor). Mare parte dintre aceste unelte (cele neperforate) sunt realizate din roci mai moi, uneori din calcare. Topoarele perforate sunt realizate, fără excepţie, din roci tari. O altă categorie de unelte realizate
din rocă sunt râşniţele.
Acestea apar în număr foarte mare fiind de cele mai multe ori
fragmentare. Aparte ni se par râşniţele fragmentare folosite pentru
consacrarea gropii de fundare a locuinţei exemplificate la Planul 2 a
(în centrul planului, cu linie punctată). Tot din aceeaşi gresie
s-a realizat şi capul de om în mărime naturală descoperit cu
acest prilej. Gresia este exploatată, fără dubii din partea
noastră, pe loc, din zăcământul pe care s-a construit
aşezarea. a.3. În cultura Coţofeni industria pietrei şlefuite este reprezentată de topoare (pană, cu ceafă cilindrică, trapezoidale, sub formă de daltă), dăltiţe, cuţite (curbe), podoabe (ROMAN 1976, 18). Industria pietrei cioplite este în mare regres, piesele de silex fiind descoperite în cantităţi mici. Uneltele pot fi lamele mici şi mijlocii, fin retuşate, aşchiile de lame, unele denticulate, piesele cu scobituri retuşate, piesele componente pentru seceri, gratoarele sau săgeţile cu baza concavă (ROMAN 1976, 18). Observaţiile autorului citat s-au dovedit reale la cercetarea satului coţofenian de la Turdaş–Luncă, uneltele de piatră cioplită sau şlefuită fiind ca şi inexistente. Este drept că am cercetat o suprafaţă relativ restrânsă şi nu am descoperit decât o parte dintr-un complex de locuire.
Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice b. Industria
prelucrării osului şi cornului c. Torsul,
ţesutul şi pescuitul. f. Ceramica
culturii Coţofeni. g. Plastica h. Vase
cu semnificaţii speciale. i. Alte
materiale arheologice cu semnificaţie specială. j. Plastica
culturii Petreşti. k. Plastica
culturii Coţofeni.
|
