|
AŞEZĂRI
NEOLITICE PE VALEA MUREŞULUI (II)
Noi
cercetări la Turdaş – Luncă
I.
Campaniile anilor 1992-1995
English Title: NEOLITHIC SETTLEMENTS IN THE VALLEY OF THE MUREŞ (II) NEW ARCHAEOLOGICAL
RESEARSCH AT TURDAŞ–LUNCĂ, I. THE 1992–1995 CAMPAINGS. Autor: Sabin Adrian LUCA, BIBLIOTHECA MVSEI APVLENSIS XVII, ISBN 973-590-514,
Editura Economică, 2001 © copyright: Sabin Adrian
Luca Coperta 1 / Coperta 2h. Vase cu semnificaţii speciale. h.1. Vasul cu animale. Acest vas aparţinând categoriei semifine şi având culoarea brună cu flecuri mai deschise la culoare are reprezentate două animale, unul surprins în alergare, altul într-o atitudine statică. Acestea sunt realizate în zona gâtului vasului, dispuse diametral opus, fiind incizate (Fig. 29/1). Vasul a fost descoperit în stratul de cultură, într-o mică albiere a nivelului II din zona de vest a sitului de la Turdaş–Luncă şi era rupt în două din vechime. În partea din dreapta a desenului se poate observa un animal cu coarne (cerb ?) cu picioarele din faţă întinse înainte. Se observă că modul de schematizare al alergării este reprezentat prin „multiplicarea” picioarelor sugerând rapiditatea, modalitate des folosită pentru a sugera mişcarea în perioadele vechi. În partea din stânga s-a păstrat partea din spate a unui animal cu coadă (câine ?, lup ?), într-o atitudine statică. Lipsa altor elemente ne face să oprim aici descrierea. Animalele sunt redate pe vas pe părţi diametral opuse, unul urmând celuilalt. La Tărtăria, pe tăbliţa numărul 1 se află reprezentată o capră sau căprioară (VLASSA 1976, p. 41, Fig. 3/1 – partea din dreapta) care, cu bunăvoinţa de rigoare, poate fi asemuită cu „cerbul” de pe vasul de la Turdaş, diferind doar atitudinea. h. 2. Vasul cu „case”. Un vas extrem de interesant a fost descoperit în locuinţa L1/1992 şi aparţine – din punct de vedere stratigrafic – nivelului II – superior (Fig. 26/5). Recipientul ceramic aparţine categoriei fine, este ars la roşu şi este acoperit cu o angobă albă după ardere. Dacă ar fi să interpretăm literar inciziile acestui vas, l-am putea numi un „portret” al satului neolitic de la Turdaş–Luncă. Putem observa două case (colibe ?) în planul central al desenului desfăşurat, mărginite la partea superioară de o linie vălurită (cerul ?) şi având la capetele stâlpilor de susţinere semne incizate (steaguri ?). De o parte şi de alta a caselor se află două incizii, duble, rotunde, un soi de „ochi”, care sunt principalele motive decorative ale registrului opus locuinţelor redate prin incizie. Ţinând cont că butonii vasului despart registrul cu „casele” de cel cu „ochii” şi că părţile umplute cu puncte împunse în pasta moale a vasului sunt realizate ca nişte dinţi care se îmbucă, credem că ne aflăm în faţa unei reprezentări alegorice a celor două lumi obsedante pentru om, lumea viilor şi lumea tenebroasă a morţilor. În timp ce locuinţa apără omul neoliticului de posibilele pericole diurne, în lumea opusă, cea a neviilor, nu mai există această ultimă şansă izbăvitoare. h.3. O apărătoare de sex. Acest obiect, realizat din lut grosier, cu pietricele în pastă şi ars mediu, a fost descoperit în bordeiul B4/1995, locuinţă ce aparţine nivelului II – inferior (Fig. 27/2). Piesa păstrează în interior amprenta unui cap de phalus, pe care se pare că şi a fost modelat lutul moale. Piesa are toarte perforate, dispuse două câte două pe partea diametral opusă a obiectului. Partea superioară a piesei are un rand necesar – după toate probabilităţile – pentru prinderea mai bună a piesei pe sex. Sfoara cu care se fixa piesa era trecută şi prin urechiuşele toartelor. Credem că suntem în faţa uneia dintre piesele, rar păstrate în siturile arheologice, care reprezintă modalitatea practică de aplicare a restricţiilor sexuale la bărbaţi. Bineînţeles că nu putem spune mai multe, amănuntele ritualului rămânând obscure, dar este importantă existenţa piesei în sine pentru a ilustra un ritual bănuit, dar extrem de greu de demonstrat până acum. h.4. Capace de vas. În bordeiul B4/1995
s-a descoperit fragmentul dintr-un capac de vas ilustrat la Fig. 27/5. Acesta
este bine lustruit şi ars, ornamentat cu incizii şi tăieturi
scurte, aparţinând din punct de vedere stratigrafic nivelului II –
inferior. Un model de casă este reprezentat deosebit de realist – după opinia noastră – la Fig. 4/5. Prin cele cinci proiecţii ale desenului se poate constata că piesa descoperită în locuinţa L1/1992, casă ce aparţine nivelului II – superior, este partea superioară a unui capac de vas. Moda după care se realizează modele de casă pe partea superioară a capacelor este binecunoscută în cultura Gumelniţa şi – după câte se pare – şi în cultura Turdaş. Această casă are o intrare largă şi mai multe şiruri de brâuri crestate care reprezintă, după toate probabilităţile, elemente de arhitectură (bârnele care întăreau acoperişul). Dacă ar fi să avem încredere în faptul că acest model de casă este realizat realist, atunci am afirma că bârnele din interiorul structurii de rezistenţă a casei sunt dublate, în cultura Turdaş, cu altele care au drept rol fixarea corespunzătoare a paielor de pe acoperiş împotriva vântului. Platoul pe care este dispusă aşezarea ar impune acest lucru, fiind în calea vânturilor de pe culoarul Mureşului. Piesa este de culoare cărămiziu–gălbuie, este de factură fină şi arderea la care a fost supusă este de bună calitate. Despre modelele de casă sau „căsuţele de cult” de la Turdaş a scris N. Vlassa (VLASSA 1979). În acest articol se specifică faptul că aceste „locuinţe”–miniaturi nu sunt casa duhurilor strămoşilor sau ale unor spirite protectoare (VLASSA 1979, 20, 22) ci, mai degrabă, recipiente în care se păstrau grâne oferite drept ofrandă zeilor (VLASSA 1979, 22). Sigur că această „modă” – cea a căsuţelor miniaturale – este mult mai veche, venind din cultura Starčevo-Criş (LUCA 1993a), unde aceste modele au, după unii autori, şi semnificaţia de imitaţie de cuptor (PETRASCH 1986, 33-83).
|
