|
b
Cuprins
Prescurtări
GLOSAR
DE TERMENI
 
|
BRESLELE
PRODUCĂTORILOR DE ARME DIN SIBIU, BRAŞOV ŞI CLUJ
SECOLELE XIV-XVI
Autor: Ioan Marian
Ţiplic.
ISBN 973-651-337-8, Editura
Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu 2001.
© copyright Institutul
pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în
Context European, Marian Ţiplic
Cercetarea
breslelor transilvănene, ca parte a evoluţiei societăţii
medievale, se loveşte de o dublă dificultate: complexitatea
fenomenului şi fragilitatea documentaţiei pe care se
reazămă reconstituirea istoriei lor.
Interesul
pentru producţia de arme şi în special pentru piesele cu o
încărcătură istorică specială s-a manifestat de
foarte timpuriu. Interesul pentru arme a atins apogeul în perioada de final a
secolului al XIX-lea datorită, în mare parte, istoriografiei romantice,
care a revitalizat şi repus în circulaţie virtuţile
cavalerilor medievali. S-a născut astfel o adevărată modă
ca fiecare persoană publică să-şi organizeze o
colecţie particulară de arme. Această situaţie a dus
şi la apariţia unor lucrări ce tratau istoricul unor piese de
colecţie sau al unor colecţii întregi. Deşi implicarea celor
ce făureau arme a fost în domeniile cele mai variate - economic,
politic, social şi militar -, apariţia şi dezvoltarea multora
dintre breslele transilvănene rămân procese insuficient cercetate
şi clarificate de istoriografia modernă, fie ea de limbă
română, germană sau maghiară, singura lucrare de sinteză,
în limba română, referitoare la breslele transilvane este cea a lui
Ştefan Pascu, de la apariţia căreia au trecut aproape 50 de ani.
Ca
şi trecutul pe care îl cercetează, istoria, ca disciplină
umanistă, este o permanentă devenire, orice nouă descoperire
impune reinterpretarea faptelor, iar aceasta atrage reînnoirea
interpretărilor. Lucrarea de faţă, pornită iniţial
ca o temă de cercetare în perioada studenţiei, nu se vrea a fi un
capăt de drum, ci doar un eventual instrument de lucru pentru cei care
se apleacă asupra studiului istoriei economice a Transilvaniei în
perioada secolelor XIV-XVI. Alegerea celor trei oraşe - Sibiu,
Braşov şi Cluj - nu are altă motivaţie decât aceea
că sunt principalele oraşe ale Transilvaniei medievale şi nu
numai, fiind şi principalele centre de producere a armelor din
Transilvania.
Nu putem să încheiem aceste câteva rânduri
introductive fără să aducem mulţumiri celor care prin
sfatul şi îndrumarea lor au concurat la închegarea acestui studiu
şi ne gândim aici la prof. dr. Th. Nägler, conf. dr. Zeno K. Pinter, cei
care au fost îndrumătorii cei mai apropiaţi, la prof. Gh. Săbău,
M. Crîngaci, cei care s-au aplecat cu răbdare asupra textului, tuturor
le sunt recunoscător.
iunie 2001
|