Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

Burgunzii

Din cele arătate până în prezent, se poate deduce că goţii nu au fost singurul popor germanic ce a invadat provinciile Imperiului Roman de Apus, contribuind la prăbuşirea acestuia. Încă inainte ca Athaulf cu supuşii săi să treacă Alpii, la cumpăna anilor 406-407, mai multe populaţii germanice trec Rinul fără să întâmpine practic nici o rezistenţă, căci trupele limesului renan fuseseră concentrate de Stilicho în Italia împotriva goţilor.

Burgunzii străpung limesul renan în anul 407, aşezându-se mai întâi ca federaţi în apropierea oraşelor Mainz şi Worms. Burgunzii au fost unul dintre popoarele germanice mai puţin mobile, fiind aşezaţi la începutul primului mileniu în zona cursului mijlociu al râului Main, deci în imediata vecinătate a limesului şi făceau probabil parte din acea categorie de triburi germanice despre care Tacitus afirmă că adoptaseră unele obiceiuri romane ca folosirea monedei în relaţiile comerciale. Practic burgunzii vor ocupa doar zona imediat învecinată, de pe malul celălalt al Rinului, de unde se vor extinde în deceniile 6-7 ale secolului al V-lea spre sud-estul Galiei. Încercând să-şi extindă teritoriile spre vest, regele burgund Gunther se va lovi de marele strateg roman al acestei perioade, generalul Aetius. Acesta îi foloseşte cu abilitate diplomatică împotriva burgunzilor pe alţi duşmani ai imperiului şi anume pe înspăimântătorii huni, sperând în acest fel să slăbească potenţialul ambilor inamici pentru a-i putea supune. În anul 437 hunii atacă statul burgund şi îl înfrâng pe regele Gunther, ce moare pe câmpul de luptă alături de mulţi dintre războinicii săi. Cei scăpaţi din încleştarea cu hunii vor fi colonizaţi de Aetius în jurul lacului Geneva şi pe versantul de nord-vest al Alpilor, unde se va dezvolta ulterior al doilea stat al burgunzilor. O parte a acestor tumultoase evenimente din istoria burgunzilor sunt redate şi în vechiul poem germanic „Cântecul Nibelungilor”, desigur faptele istorice reale fiind învăluite într-un aer de legendă şi de multe ori eronat plasate în spaţiu, cum este cazul eroicei bătălii cu hunii din 437, plasată la curtea lui Attila din Pannonia.