CAPITOLUL V

Încadrarea cronologică şi culturală a materialelor arheologice descoperite la Turdaş–Luncă în contextul neoliticului şi eneoliticului românesc

4. Încadrarea culturală şi cronologică a aşezării de la Turdaş–Luncă sau unele date despre începutul eneoliticului în Transilvania.

b. Cultura Petreşti.

Originea culturii şi cea a ceramicii pictate care o caracterizează a fost problema cea mai des abordată de către toţi cercetătorii care s-au ocupat, direct sau tangenţial, cu studiul culturii Petreşti (PAUL 1992, 117).

S-au emis ipoteze şi s-au sugerat soluţii diferite încercându-se, mai ales, explicarea apariţiei ceramicii pictate pe baze locale mai vechi. A câştigat teren ipoteza potrivit căreia cultura Petreşti, respectiv ceramica pictată ce o caracterizează, s-a născut prin preluarea tehnicii aplicării ei înainte de ardere din cultura Criş, prin intermediul culturii Turdaş (BERCIU 1961, 21).

N. Vlassa considera cultura Petreşti ca dezvoltându-se organic din cultura Turdaş (VLASSA 1967, 419; 1976, 135) prin etapele evolutive Tărtăria–Tăualaş şi Lumea Nouă, care o preced. Mai mult, acesta aprecia (VLASSA 1962; 1963; 1976, 29-30) că, cultura Petreşti ia naştere ca o specie pictată a ceramicii culturii Turdaş, rămânând, până la sfârşitul evoluţiei sale, numai o categorie pictată, alături de care evoluează lent formele de vase neornamentate şi motivele decorative moştenite genetic din cultura Turdaş. Un argument pentru aceasta este faptul că în faza finală a culturii Turdaş, caracteristica bandă punctat incizată delimitată de două linii, se descompune, rămânând doar o fâşie de puncte sau incizii, o categorie ceramică componentă a ceramicii Petreşti, fiindu-i cel puţin la fel de proprie ca şi specia pictată (VLASSA 1976, 66).

Profesorul I. Paul care a cercetat îndeaproape cultura Petreşti, realizând monografia dedicată acesteia (PAUL 1992), consideră că procesul de difuziune şi lărgire treptată a ariei culturii Petreşti a cuprins întregul teritoriu din partea de vest–sud-vest a Podişului Transilvaniei, ocupat anterior de cultura Turdaş. Procesul pare să fi fost lent şi treptat, precedat de o mişcare în sens invers a purtătorilor culturii Turdaş dinspre vest spre est–sud-est şi de un anumit proces de convieţuire, schimburi şi influenţe etno–culturale reciproce, soldate cu împrumuturi, preluări, adoptări ale unor elemente de cultură materială şi spirituală, reflectate îndeosebi în ceramică. El se încheie însă, invariabil, prin suprapunerea (ocuparea) de către purtătorii culturii Petreşti a tuturor aşezărilor de tip Turdaş din zonele amintite. Rezultatul este dispariţia treptată a formelor de cultură materială turdăşene, predominarea şi apoi exclusiva manifestare a culturii materiale şi spirituale tipice pentru cultura Petreşti, precum şi extinderea considerabilă a aşezărilor iniţial mai restrânse şi, probabil, mixte (PAUL 1992, 18-19).

La limita sud–sud-estică a ariei de răspândire a fenomenului turdăşean constatăm o încercare de pătrundere în grupuri relativ mici a unor comunităţi turdăşene, urmată de o convieţuire de scurtă durată, soldată cu asimilarea acestora de către purtătorii culturii Petreşti. Cele două culturi continuă să se dezvolte însă, în unele zone, în paralel, încă o lungă perioadă de timp: Turdaşul în bazinul central al văii Mureşului şi în zonele limitrofe, iar Petreştiul, în centrul şi sud-estul Podişului Transilvaniei (PAUL 1992, 19). În intervalul de timp ce coincide, parţial, cu dezvoltarea etapei finale a fazei A şi cu o bună parte din evoluţia fazei A–B a culturii Petreşti, influenţele etno–culturale şi presiunea permanentă a acestora se fac adânc simţite în întregul bazin central al văii Mureşului precum şi în zonele limitrofe. Convieţuirea Turdaş – Petreşti pare a fi fost de mai lungă durată în această zonă. Ea se încheie până la urmă şi aici cu generalizarea treptată a culturii Petreşti, sub forma aşezărilor de mare întindere corespunzând fazelor A–B şi B (PAUL 1992, 20).

Suprapunând stratigrafic, de cele mai multe ori, marile aşezări de tip Turdaş, cultura Petreşti dezvoltă aşezări întinse pe terase ale Mureşului şi a afluenţilor săi principali, mai ales Târnavele.

Chiar şi Iuliu Paul consideră neclar procesul genezei propriu-zise a culturii Petreşti (PAUL 1992, 124) considerând sigur doar faptul că ea s-a născut pe fondul general vechi neolitic, de sorginte egeo–microasiatică. Geneza şi evoluţia sa internă reprezintă o ilustrare a procesului de conturare şi constituire, în epoca neo–eneolitică şi în această zonă, a culturilor distincte, cu specific propriu, rezultat al unei dezvoltări independente şi originale, dar şi a unor continue şi complexe influenţe reciproce dintre ariile culturale învecinate. Din acest proces nu sunt excluse influenţe mai îndepărtate, exercitate pe calea schimburilor, din aproape în aproape sau chiar prin aporturi etno–culturale directe, prin mişcări de populaţie de amploare diferită. Determinantă trebuie să fi fost, până la urmă, evoluţia internă a societăţi, a grupurilor umane care au creat cultura Petreşti (PAUL 1992, 124-125).

Relativ recent a fost susţinută originea sudică a culturii Petreşti (LAZAROVICI 1979, 167; 1987, 39-40), argumentată şi de noile descoperiri din Banat, care susţin ideea conform căreia, drumul infiltrării culturii Petreşti în Transilvania este prin Banat (DRAŞOVEAN 1993, 168), materialele de aici părând a fi mai vechi decât cele din Transilvania. Astfel, cele mai timpurii manifestări Petreşti din Transilvania pot fi stabilite în vremea fazei C₁ a culturii Vinča, foarte probabil la sfârşitul acestei etape (DRAŞOVEAN 1996, 99), fiind legate de fenomenul Petreşti A / Grup Foeni din Banat (DRAŞOVEAN 1996, 99), definit de Fl. Draşovean. Poate că noile teze formulate de cercetătorul timişorean cu privire la geneza şi evoluţia fazei A a culturii Petreşti sunt suficiente pentru remodelarea unor observaţii mult prea teoretizante ale autorului transilvănean (DRAŞOVEAN 1994 a–c; 1996, 93-100).

Trebuie să adăugăm o nuanţă uneia dintre afirmaţiile colegului Fl. Draşovean, care spune că:. . . – cultura Petreşti faza A este cea care pune capăt evoluţiei grupului Turdaş din valea Mureşului mijlociu. . . .(DRAŞOVEAN 1994b, 19). Observaţiile stratigrafice şi tipologico–stilistice făcute în ultimii 10 ani prin cercetarea sistematică a unor situri arheologice din Transilvania (Turdaş–Luncă, Orăştie–Dealul Pemilor, punct X₂ sau Miercurea Sibiului–Petriş) arată că, după un moment pe care-l putem numi cultură Turdaş „pură”, apar purtătorii grupului cultural Foeni–Mintia care transformă decisiv mediul cultural în sens petreştean, dar nu duc la dispariţia elementelor culturale Turdaş – poate, pe alocuri, a culturii Turdaş ? –, care supravieţuiesc până către sfârşitul culturii Petreşti, împreună cu acestea.

Cert este faptul că prima fază a culturii Petreşti îşi începe evoluţia la un orizont cronologic contemporan cu faza Precucuteni II şi cu faza C₂ a culturii Vinča. Cultura Petreşti s-a constituit ca o cultură profund originală capabilă apoi să emită impulsurile necesare pentru naşterea marelui complex Ariuşd–Cucuteni–Tripolije (PAUL 1992, 132). Cele două culturi (Petreşti şi Cucuteni) s-au dezvoltat apoi sub semnul unui sincronism parţial, cu un anumit specific care a constat în faptul că fiecare dintre fazele culturii Petreşti le-a precedat în timp pe cele ale culturii Cucuteni, faza B a celei din urmă continuând să se dezvolte încă o bună bucată de timp după încheierea procesului de dezvoltare a Petreştiului B.

Materiale turdăşene se găsesc în aşezări (sau niveluri) ale culturii Petreşti până în faza A–B, inclusiv, a acesteia, ele pierzându-şi cu timpul identitatea culturală (LUCA 1997b, 71). Asupra raporturilor Turdaş – Petreşti este suficientă precizarea că nivelurile Turdaş sunt anterioare celor Petreşti.

Întreaga dezvoltare a culturii Petreşti cu cele trei faze ale sale (A, A–B, B) se înscrie în cursul celui de-al treilea mileniu î.Chr., pe o durată de 500–600 ani.

Noile cercetări arheologice de la Turdaş efectuate de S. A. Luca între anii 1992–1998 arată faptul că cea mai veche locuire petreşteană vine după trei subniveluri mai vechi, turdăşene (LUCA 1998, 252-263). În cele mai noi subniveluri turdăşene apar şi elementele Foeni–Mintia, nepictate, după cum rezultă din descoperirile efectuate până la ora actuală.

Nivelul (–urile) petreştene de la Turdaş–Luncă aparţin fazei A–B a culturii, această încadrare va putea fi mai bine dovedită o dată cu publicarea volumului II a prezentei monografii.

Capitolul V. Încadrarea cronologică şi culturală a materialelor arheologice descoperite la Turdaş–Luncă în contextul neoliticului şi eneoliticului românesc

1. Aşezări aparţinând culturii Vinča, faza timpurie, din Transilvania.

2. Elemente liniare timpurii în Transilvania.

3. Neoliticul dezvoltat în Transilvania. Preliminariile culturii Turdaş.

4. Încadrarea culturală şi cronologică a aşezării de la Turdaş–Luncă sau unele date despre începutul eneoliticului în Transilvania.