CAPITOLUL V

Încadrarea cronologică şi culturală a materialelor arheologice descoperite la Turdaş–Luncă în contextul neoliticului şi eneoliticului românesc

Aşezarea neolitică de la Turdaş–Luncă a dat, de-a lungul timpului, o cantitate imensă de materiale arheologice. Chiar dacă o parte din colecţia Z. von Torma nu pare a proveni de pe acelaşi câmp cu resturi arheologice, totuşi cea mai mare parte a descoperirilor sunt caracteristice – după cum se poate vedea şi prin parcurgerea capitolelor anterioare – stratigrafiei sitului.

Stratigrafia stabilită la începutul secolului pentru nivelurile succesive ale satului neolitic de aici, dar mai ales corelaţia dintre materialele arheologice descoperite şi principalele unităţi stratigrafice existente, nu era tocmai satisfăcătoare, de aici şi erorile de încadrare a unor straturi şi niveluri de la Turdaş faţă de lumea neolitică înconjurătoare.

Tocmai de aceea, trebuie să fixăm – între altele – şi principalele momente cronologice şi culturale din timpul – şi din preajma perioadei – în care cultura Turdaş a înflorit în Transilvania, cel puţin prin prisma rezultatelor stratigrafice şi cronologice relative şi absolute clare pe care le avem la ora actuală, şi după studiile, articolele şi cărţile pe care le-am redactat până în acest moment, referitoare la cele două mari aşezări turdăşene studiate sistematic în ultimul deceniu, cea de la Orăştie–Dealul Pemilor, punct X₂ (LUCA 1994; 1995c; 1995–1996; 1996e; 1997b; 1998c; LUCA şi colab. 1995a; LUCA–BOROFFKA–CIUTĂ 1998; LUCA–COSMA 1993; PAUL–LUCA 1994a; 1994b; 1995a; 1995b) şi Turdaş–Luncă (LUCA 1993; 1995a; 1996a; 1996c; 1996d; 1997a; 1997d; 1998b; LUCA şi colab. 1994; 1995; 1996; 1997; 1998).

Din punct de vedere conceptual, ne-am expus ideile după care ne vom ghida mai jos într-un articol de sinteză apărut nu de mult (LUCA 1999b; 2000).

Toţi cercetătorii sunt de acord cu originea străină a culturii Turdaş, diferenţe existând în ceea ce priveşte momentul cronologic al apariţiei sale. Printre opiniile argumentate de-a lungul timpului, cităm câteva conform cărora începutul culturii este plasat în intervalul cronologic paralelizat cu faza B₁ a culturii Vinča (LAZAROVICI 1977a, 30; PAUL 1992, 129); faza B₂ a aceleiaşi culturi (DUMITRESCU–VULPE 1988, 32; LAZAROVICI–KALMAR 1991a, 95; 1991b, 122-124; LUCA 1997a, 252; 1997b, 73; 1998b, 165 cu menţiunea că apare la sfârşitul fazei B₂); faza B₂/C – cu durată neprecizată – definită de Gh. Lazarovici, sau faza Gradač la Milutin Garašanin (LAZAROVICI 1977b, 223; LAZAROVICI–KALMAR 1991a, 93; 1991b, 123, GARAŠANIN 1993, 14; 1994–1995; LUCA 1998a, 104).

Sunt necesare câteva amănunte ţinând de periodizare. Dacă Vladimir Milojčić împărţea cultura Vinča în patru faze mari (A, B, C, D) şi câteva subfaze pentru momentul cronologic care îl discutăm (B₁, B₂, B₂ târziu – C timpuriu), M. Garašanin paralelizează momentul Vinča A cu faza numită de el Vinča–Turdaş I, Vinča B₁ cu Vinča–Turdaş IIa, Vinča B₁–B₂ cu Vinča–Turdaş IIb, sfârşitul fazei B₂ cu faza Gradač, Vinča B₂/C cu Vinča–Pločnik I, Vinča C cu Vinča–Pločnik IIa şi Vinča D cu Vinča–Pločnik IIb (GARAŠANIN 1993, 8-14). Termenul de Vinča B₂/C este preluat de la Gh. Lazarovici, el desemnând materiale vinciene ce păstrează caracteristicile fazei B₂, dar care dăinuiesc în vremea fazei C, fiind vorba de un fenomen cultural (mai mult decât de o fază culturală delimitată temporal) aparţinând unor comunităţi aflate în involuţie, la graniţa dintre Vinča B şi C (LAZAROVICI 1979, 120-121; DRAŞOVEAN 1996, 27, 29). O altă tendinţă în ceea ce priveşte judecarea momentului cronologic relativ observat este de a îngloba fenomenul B₂/C în Vinča C (LUCA 1998a, 101).

Nici una dintre periodizările menţionate (şi cele mai des utilizate de specialişti) nu reflectă realitatea de la Turdaş, în Transilvania nefiind atestate toate fazele culturii Vinča, cum au fost definite de Vl. Milojčić, iar fazele Vinča–Turdaş I şi II (= Vinča A şi B) în concepţia lui M. Garašanin, nu sunt susţinute de descoperiri de la Turdaş sau din alte situri transilvănene, deoarece cele mai vechi descoperiri de la Turdaş pot fi contemporane, cel mai probabil, doar cu faza numită de M. Garašanin, Gradač (LUCA 1998a, 103), care caracterizează varianta sud-moravă a culturii Vinča.

În concluzie începutul locuirii la Turdaş este plasat, cel mai devreme, la sfârşitul fazei B₂ a culturii Vinča (= faza Gradač), cultura evoluând în spaţiul cronologic al fazei C₁ şi o parte a fazei C₂ a aceleaşi culturi, dar total independent de comunităţile vinciene. Prin particularităţile sale, cultura Turdaş se distinge de celelalte culturi contemporane din Transilvania şi Banat, deşi au fost postulate adesea înrudiri, mai mult sau mai puţin argumentate.

Avându-se în vedere încadrarea cronologică mai sus amintită, cultura Turdaş poate fi considerată ca aparţinând eneoliticului timpuriu, deoarece primele manifestări ale fazei Vinča C reprezintă – după opinia noastră – începutul eneoliticului în Transilvania (LUCA 1998a, 100; GARAŠANIN 1990, 12: Vinča–Pločnik I = Vinča C).

De curând, cercetătorul sârb M. Garašanin cobora şi mai mult limita cronologică de început a eneoliticului timpuriu din sud-estul Europei, o dată faza Gradač a culturii Vinča (GARAŠANIN 1993, 14; 1994–1995), contemporană cu începutul culturii Turdaş, ceea ce ar plasa întreaga cultură – apariţia şi evoluţia sa – în spaţiul temporal eneolitic.

Purtătorii culturii Vinča sosesc în Transilvania începând cu faza Vinča A (Vinča A₂–B₁ la LUCA 1997b, 75; Vinča A₂–A₃ la DRAŞOVEAN 1996, 93) şi au atins încă în momentul sosirii primului – şi mai mult decât probabil unicului lor val timpuriu – şi linia Mureşului (VLASSA 1967, 409). Sosirea lor a fost comparată cu o explozie culturală şi demografică din care se vor naşte grupuri culturale şi civilizaţii prin asimilarea şi / sau dispariţia culturală şi fizică a comunităţilor întâlnite în Transilvania (LAZAROVICI 1977a, 30). Raportat la nivelul culturilor locale, fenomenul a avut amploarea unui şoc cultural (VLASSA 1967, 409).

Tocmai de aceea trebuie să vedem în continuare de ce nu se poate vorbi în Transilvania despre cultura Vinča–Turdaş, aşa cum a fost definită ea de M. Garašanin.

Capitolul V. Încadrarea cronologică şi culturală a materialelor arheologice descoperite la Turdaş–Luncă în contextul neoliticului şi eneoliticului românesc

1. Aşezări aparţinând culturii Vinča, faza timpurie, din Transilvania.

2. Elemente liniare timpurii în Transilvania.

3. Neoliticul dezvoltat în Transilvania. Preliminariile culturii Turdaş.

4. Încadrarea culturală şi cronologică a aşezării de la Turdaş–Luncă sau unele date despre începutul eneoliticului în Transilvania.