

HOME	MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI :CURSURI : FORUM : CĂUTARE

Cuprins

ROŞCANI

– cercetări arheologice –

Autor: prof.univ.dr. Sabin Adrian LUCA.

La realizarea acestui volum şi-au adus contribuţia şi

Silviu Istrate PURECE, Cristian ROMAN şi Dragoş DIACONESCU

ISBN 973-8163-82-X, Editura Emia, Deva 2004

Volum realizat cu sprijinul deosebit al Asociaţiei „Morala Creştină”, Roşcani, Preşedinte Dr.Ing. Ioan Ovidiu Muntean

Coperta 1

Coperta 2

Cuprins / Content

Capitolul I. Caracteristicile mediului geografic al localităţii Roşcani

Capitolul II. Date despre localizarea unor obiective cercetate în perimetrul localităţii Roşcani

Capitolul III. Date despre carstul din perimetrul localităţii Roşcani

Capitolul IV. Concluzii istorice şi arheologice

Ilustraţia

Prescurtări

REZUMAT

Lucrarea noastră este rodul unui efort colectiv. Principalele elemente ale acestui efort sunt Asociaţia „Morala Creştină” din Roşcani, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi Muzeul „Castelul Corvineştilor” din Hunedoara. Toate aceste instituţii, sprijinite de studenţii Universităţii „Lucian Blaga”, au concurat la apariţia acestor rânduri. Ca autor, le mulţumesc !

După o introducere, lucrarea străbate drumul firesc al excursului ştiinţific, reflectat prin punerea în pagină a elementelor ajutătoare, necesare cercetătorului istoric atunci când încearcă să-şi facă o imagine asupra habitatului şi modalităţilor de exploatare / acomodare cu acesta.

Tocmai de aceea am realizat capitolele de început, dedicate mediului geografic – geomorfologie, geografie, relief, ape, floră, faună, dar şi elemente legate de geneza şi evoluţia peşterilor din zonă, chiar şi zăcămintele fosilifere – modului în care omul a imaginat relaţia sa cu natura. Amintesc aici superbul zăcământ fosilifer de la Roşcani – Panc de unde provin frumoasele piese publicate de noi în această lucrare.

În primele momente ale cercetărilor noastre am întreprins un vast program de periegheze în urma căruia am depistat posibile obiective de interes arheologic. Între acestea se pot enumera peşteri, terase ale râurilor din zonă sau chiar dealuri întregi.

Astfel am ajuns să cunoaştem şi din punct de vedere arheologic Peştera Nr. 1 şi 2 din Valea Voichii unde am depistat urme arheologice din vremea culturii Coţofeni (eneoliticul final) şi din epoca modernă. Aceste urme arheologice (Coţofeni) se înscriu în faza clasică a culturii, moment de maximă înflorire a acesteia.

Alte urme arheologice sunt cele de pe Dealul Cerăt. Am fost atraşi aici de mai multe elemente cu potenţial arheologic.

În primul rând, pe deal şi pe coastele acestuia se descoperă bulgări de „silex” şi cuarţit, materii prime folosite intens pentru obţinerea uneltelor de piatră cioplită în preistorie. De la bun început ne-am imaginat că este imposibil ca locuitorii preistorici ai văii Mureşului să nu fi profitat de această oportunitate. În săpăturile noastre am descoperit, în anul 2002, o groapă care conţinea unelte şi resturi de prelucrare din perioada paleolitică (mousterian sau paleolitic superior).

În al doilea rând am constat existenţa unor urme de barare prin şanţuri a şeii care face legătura dintre deal şi dealurile din spate. De asemenea, am fost atraşi de forma coamei dealului, unde se vedeau la suprafaţa solului blocuri de piatră cu urme de fasonare. Cele două secţiuni de verificare trasate de noi au confirmat existenţa a două şanţuri care barau şaua, în mod cert realizate de om, şi a unor pietre fasonate de mari dimensiuni. Din păcate nu am descoperit materiale arheologice care să ne lămurească asupra epocii posibile de construire a complexului. Cele două ipoteze de lucru pe care le-am reţinut în vederea următoarei etape de cercetare sunt: fie că viitoarele săpături vor duce la descoperirea unor complexe arheologice tipice, fie că suntem în faţa unei cetăţi de refugiu nefolosită ca atare unde – în mod cert – resturile arheologice sunt greu de depistat sau lipsesc.

În al treilea rând, dealul este înconjurat, pe o curbă de nivel inferioară, de mai bine de 40 de movile grupate în mai multe nuclee. Acestea sunt înalte aproximativ 1,5 şi au un diametru de 8-10 m. Am cercetat sistematic două movile. Am constat că sunt construite de om (bolovani fasonaţi în centru, manta de piatră, cenuşă), dar nu am putut să le încadrăm în epocă datorită lipsei artefactelor. Din nou cercetările viitoare îşi vor spune cuvântul.

Preocupările noastre faţă de zona Roşcaniului au fost influenţate şi de existenţa unor descoperiri întâmplătoare. Este vorba despre două topoare realizate din piatră şlefuită aflate în colecţia Şcolii generale din localitate. Unul dintre ele aparţine neoliticului târziu, iar cel de al doilea epocii bronzului.

Toate materialele arheologice descoperite cu ocazia campaniilor de cercetare din anii 2002-2003 au fost încadrate în epocă în ultimul capitol al lucrării.

Cu acest prilej am realizat şi o imagine de ansamblu asupra locuirii de suprafaţă sau în peşteră de jur-împrejurul munţilor Poiana Ruscă.

În sprijinul argumentaţiilor mele am adus un aparat critic elaborat, ilustraţii fotografice şi grafice, planuri şi relevee, stratigrafii şi tot ceea ce este necesar pentru ca imaginea pe care o avem noi faţă de Roşcaniul istoric şi preistoric să fie dată şi cititorului prezentelor rânduri.