| bb B Capitolul I
Capitolul II
Capitolul IVIlustraţia
|
ROŞCANI � cercetări
arheologice � Autor: prof.dr.Sabin Adrian LUCA La realizarea acestui volum şi-au
adus contribuţia şi Silviu Istrate PURECE, Cristian
ROMAN şi Dragoş DIACONESCU
ISBN 973-8163-82-X, Editura Emia,
Deva 2004 Volum realizat cu sprijinul deosebit
al Asociaţiei �Morala Creştină�, Roşcani, Preşedinte
Dr.Ing. Ioan Ovidiu Muntean Copyright � 2004 by Emia, Copyright � 2004 by Sabin Adrian Luca; Copyright � 2004 by Morala Creştină.
CAPITOLUL I CARACTERISTICILE MEDIULUI
GEOGRAFIC AL LOCALITĂŢII
ROŞCANI
Satul Roşcani aparţine de teritoriul administrativ al comunei Dobra şi este situat �n nord-estul masivului Poiana Ruscă, la cca. 6 km de vărsarea r�ului Dobra �n Mureş, �n judeţul Hunedoara. [1] La nord-est, se �nvecinează cu satul Mihăieşti, la est este mărginit de satul Lăpugiu. �n sud şi sud-vest, localităţile Bătr�na şi Panc sunt vecinii roşcănanţilor. Satul este �ncadrat geografic �n partea central-nordică a masivului Poiana Ruscă Altitudinea medie a regiunii cercetate este de cca. 400 m. [2] Relieful are aspect colinar, culmile fiind, �n general, paralele cu Valea Dobrii. Versantele sunt puternic �mpădurite şi lasă loc unor mici organisme hidrografice cu caracter torenţial. Valea Dobra are o luncă largă şi un profil longitudinal cu pantă redusă, ceea ce constituie un nivel de bază local pentru drenajul carstic. [3] Din punct
de vedere geologic, cele mai răsp�ndite roci din masivul Poiana
Ruscă sunt cele metamorfice, cunoscute şi sub denumirea de
Cristalinul Getic. Şisturile cristaline conţin numeroase intercalaţii
de calcare şi dolomite. Local, formaţiunile dolomitice şi
calcaroase ating grosimi de 3000 m, form�nd masive de roci carbonatice,
cum sunt cele de la Hunedoara, Runcu, Lelese, Groşi şi Nandru.
[4]
� Relieful
şi evoluţia geologică Localitatea Roşcani este amplasată la zona de contact �ntre partea marginală a masivului, reprezentată de dealuri cu altitudini de p�nă la 300 m (culoarul Lăpugiului), şi zona muntoasă propriu-zisă, �n cadrul căreia se distinge un platou, cu mai multe trepte de nivelare, arealul studiat afl�ndu-se �ntre altitudinile de 400-500 m, �n partea marginală nordică a acestuia. Aspectul de masivitate al munţilor Poiana Ruscă �n zona Roşcani, se poate observa cu uşurinţă datorită contactului brusc creat �ntre zonele depresionare marginale (identificate cu sedimentarul friabil) şi cele muntoase, cristaline [5] (Grupaj 1 / 1). Din culmea centrală a munţilor Poiana Ruscă, ce uneşte v�rfurile principale (Padeşul, 1374 m şi Rusca, 1365 m), porneşte radiar una dintre culmi (picioare, �n limbaj popular), ajung�nd prin v�rful Chicioara �n dealul Bătr�na, de aici descriind două ramificaţii, una spre Roşcani, iar cealaltă spre cotul văii Dobra [6] . Zona nord�nord-vestică� a localităţii Roşcani face parte din bazinul sedimentar Rusca Montană, marcat de puternice dislocaţii tectonice, zonă caracterizată de asociaţii de roci de v�rstă cretacică (gresii flişoide, conglomerate, marne), pe care se grefează un relief muntos, cuprinz�nd regiunea mai largă Dobra � Roşcani � Făgeţel � Răduleşti � Dumbrăviţa şi Leşnic [7] . Din punctul de vedere al evoluţiei geologice, cea mai veche unitate tectonică este p�nza getică, ce cuprinde, de la nord de falia Cinciş � Vadul Dobrii � Tincova, subunitatea epimetamorfică, de v�rstă proterozoic superior � paleozoic inferior [8] , formate �n condiţiile ciclului hercinic. �n urma unor studii petrografice şi micro-tectonice de detaliu (Grupaj 5, harta 1) [9] s-au putut deosebi, pentru şisturile epimetamorfice din Poiana Ruscă, seria de Padeş, care, şi pentru zona Roşcani, cuprinde două complexe. Primul dintre acestea, complexul şisturilor sericito-cloritoase, cu grosimi �ntre 1000-2500 m, care are ca trăsătură de bază reducerea rocilor carbonatice. Al doilea complex, cel al şisturilor cloritoase şi al metatufurilor acide, este predominant terigen, apăr�nd �n asociere cu cuarţite negre, metatufuri acide şi calcare. Acest complex cu grosime de 2000 m �ncheie suita epimetamorfică din Poiana Ruscă [10] . � Consideraţii
geomorfologice Tipurile litologice diferite, ca şi activitatea tectonică variată, motivează şi �n zona Roşcani un profil rectiliniu al marginilor de nord ale munţilor Poiana Ruscă. Caracteristica esenţială a reliefului zonei este prezenţa culmilor prelungi ce dau un aspect de platou, puternic ferestruit de ape, văile fiind ad�nci şi �nguste (Grupaj 5 / harta 1). Văile ad�nci şi �nguste ale acestor areale carstice reduse de la Roşcani au pante abrupte, fiind puternic �mpădurite. Imaginea actuală a reliefului este dată de ridicarea �n bloc al masivului, de cobor�rea �n acelaşi timp geologic a periferiilor şi a �ncastrării puternice a văilor [11] , exemplul cel mai edificator fiind cel al r�ului Dobra � Bătr�na. Existenţa unor roci utile pentru activităţile omului a făcut ca zona să fie exploatată �ncă din epoca paleolitică. Cele mai puternice acţiuni antropice se realizează, �nsă, �n perioada modernă şi contemporană prin exploatarea rocilor �n cariere, unele de foarte mari dimensiuni. �n jurul acestor cariere s-au dezvoltat transporturile terestre prin construirea de drumuri de acces şi căi ferate �nguste. Căile ferate �nguste (Mocăniţa) există, �ncă, �n amintirea localnicilor. După demontarea acestora au rezultat drumuri frecventate şi astăzi pentru transportul lemnelor şi a pietrei de carieră. �
Reţeaua hidrografică Cel mai important curs de apă care drenează teritoriul localităţii Roşcani este r�ul Dobra � Bătr�na [12] . Acesta aparţine bazinului hidrografic al Mureşului. Cursul de apă �şi are ob�rşia �n zona v�rfului Rusca şi are ca şi afluenţi principali p�raiele Lunca Vadului, Ţiganului, Ivanului, Cornet şi Muncel. R�ul Dobra � Bătr�na, prin lungimea de 45 km şi 180 km� suprafaţă drenată (165 km� �n zona muntoasă şi 15 km� �n cea de dealuri), reprezintă al doilea afluent al Mureşului ce izvorăşte din Poiana Ruscă [13] . Caracteristicile climatice, implicit precipitaţiile, conduc, �n urma ultimelor determinări, la stabilirea unui debit de 2,8-2,9 m3/s pentru r�ul Dobra [14] . Principalele p�raie colectoare sunt marcate de văile: Albă, Baniului, Căşagului, Pancului, Str�mbului şi Voichii [15] . Densitatea şi debitul deosebit al reţelei hidrografice a făcut ca aceasta să fie intens utilizată �n scopuri manufacturiere şi industriale. Sunt cunoscute instalaţii care folosesc puterea apei pentru realizarea sc�ndurii sau pentru măcinarea cerealelor. Acum nu foarte mulţi ani acestea funcţionau cu succes, �n special pe r�ul Dobra. � Condiţii
climatice Microzona Roşcani � Dobra este influenţată de climatul văii Mureşului, concretizat de un tip zonal colinar cu nuanţe mediteraneene. Temperaturile medii anuale ale zonei se situează �ntre 9 şi 11�C, variaţia sezonieră a valorilor temperaturii fiind următoarea: -1 la -3�C (ianuarie), 10 la 11�C (aprilie), 20 la 21�C (iulie) şi 11�C (octombrie) [16] , pentru ca amplitudinea termică anuală să oscileze �ntre 22 şi 23�C. �n ceea ce priveşte umiditatea relativă a zonei, s-a ajuns la valoarea de 72-73 %, premisă pentru dezvoltarea unei vegetaţii relativ bogate [17] . Din punctul de vedere al cantităţii de precipitaţii, zona �n studiu, deţine valori medii de 350-400 mm �n sezonul cald şi de 200-300 mm �n cel rece. Numărul anual de zile cu precipitaţii oscilează �ntre 120 şi 130 de zile, �n timp ce un interval de 25 la 50 de zile este ocupat de perioada cu strat de zăpadă. C�t priveşte circulaţia aerului, predominantă este direcţia nord-vestică [18] . � Vegetaţia
şi solurile Distribuţia vegetaţiei este determinată de condiţiile climatice, altitudine şi suportul parental. La nord de localitatea Roşcani, se �nt�lnesc �ntinse suprafeţe de păşuni, pajişti şi terenuri agricole (cartofi, porumb, gr�u), un loc important fiind ocupat de zonele cu pomi fructiferi. Spre sud, pădurile de cer şi garniţă, ce urcă p�nă la 400 m altitudine, fac tranziţia spre zona montană, dominată de pădurile de fag. �nspre est există aceleaşi păduri de fag. Local apare şi mesteacănul, at�t sub formă de p�lcuri (zona sud-vestică a satului), c�t şi �n amestec [19] (Grupaj 5 / harta 2). Dintre fructele valorificabile amintim zmeura, mura, fragii, coacăzele, merişoarele, afinele şi măceşele. Solurile şi repartiţia lor reflectă, �n principal, condiţiile climatice şi pedologice �n urma cărora acestea au luat naştere. �n funcţie de altitudine, distingem solurile aluvionare şi cernoziomurile, ambele tipice zonelor joase, solurile brune de terasă, local podzolice, secundar cele brune şi brun-roşcate de pădure, alături de cernoziomuri, fiind predominante �n zona colinară. Solurile brune, brun-roşcate de pădure, slab podzolite, apar �n zonele �nalte. [20] Condiţiile naturale amintite �n ultimele paragrafe fac ca zona să fie �mp�nzită cu livezi roditoare şi terenuri agricole destul de productive (mai ales �n anii ploioşi). Lemnul pădurilor este exploatat din vremuri imemoriale. Şi astăzi se mai păstrează vechile sisteme obşteşti de folosire a pădurii. � Fauna �n zonele de vegetaţie deja menţionate, este prezentă o faună bogată, un alt criteriu al distribuţiei ei fiind şi altitudinea. Pădurea de fag este populată de ursul brun (Ursus arctos), cerb carpatin (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus) şi mistreţ (Sus scrofa). Se �nt�lnesc, de asemenea, lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), iepurele, mai ales �n zona dealurile dinspre nordul localităţii. Dintre speciile de peşti, cel mai cunoscut este păstrăvul (Salmo trutta fario), alături de care apar c�teva specii de raci. Este de la sine �nţeles că fauna a reprezentat şi reprezintă un prilej de atracţie �n zonă. V�nătoarea a constituit vreme de milioane de ani una dintre sursele şi resursele principale pentru asigurarea hranei comunităţilor omeneşti. �n legătură cu această sursă de asigurare a traiului punem şi descoperirile de arme din piatră şlefuită, izolate, din arealul localităţii. � Concluzii Simpla �nşiruire a acestor caracteristici arată, cu prisosinţă, că zona Roşcaniului este propice locuirii şi desfăşurărilor activităţilor omeneşti. Aşezarea comunităţii roşcănanţilor la limita dintre munţii Poiana Ruscă şi valea Mureşului reflectă preocuparea acestora pentru activităţi foarte specializate, din cele mai vechi timpuri. Astfel că, este clar că aceştia exploatează lemnul şi piatra. De asemenea, este de la sine �nţeles că păstoritul se constituie �ntr-o altă ocupaţie de bază. �n corelaţie � uneori � cu această preocupare se află şi v�nătoarea. Tipologia aşezărilor �nchegate �n urma exercitării acestor preocupări economice de bază face ca acestea să fie mai greu de găsit, să fie mai �ascunse�. Am descoperit � totuşi � urme de locuire �n peşteră sau alte urme de locuire � firave este drept � la suprafaţa solului. Mare parte dintre urmele izolate descoperite pe teritoriul localităţii provin, fără �ndoială, din �pierderea� unor unelte şi arme �n timpul mişcărilor de populaţie dinspre Banat spre Transilvania şi invers. Pendulările s-au petrecut mai ales �n timpul preistoriei c�nd căile de acces cele mai folosite sunt culmile domoale ale munţilor Poiana Ruscă. Nu putem şti de c�te ori au fost străbătute acestea, dar credem că circulaţia era destul de intensă, iar procesele care au generat-o diverse. Astfel că mişcarea putea avea sensul de migraţiune, şi atunci se antrenau mase de oameni de ordinul familiilor sau chiar a unor triburi �ntregi, sau de comerţ � grupurile de oameni fiind, �n acest caz, mult mai mici. Nu putem documenta, deocamdată, locuirea intensă caracteristică comunităţilor de agricultori. Cele c�teva piese realizate din piatră şlefuită descoperite �nt�mplător arată că aceştia frecventau zona doar �n căutarea unor materii prime specifice zonelor �nalte, puţin exploatate �n perioadă. Despre toate aceste observaţii preliminare vom discuta �n r�ndurile următoare ale studiului nostru. |
