| bb B Capitolul I
Capitolul II
Capitolul IVIlustraţia
|
ROŞCANI – cercetări
arheologice – Autor: prof.dr.Sabin Adrian LUCA La realizarea acestui volum şi-au
adus contribuţia şi Silviu Istrate PURECE, Cristian
ROMAN şi Dragoş DIACONESCU
ISBN 973-8163-82-X, Editura Emia,
Deva 2004 Volum realizat cu sprijinul deosebit
al Asociaţiei „Morala Creştină”, Roşcani, Preşedinte
Dr.Ing. Ioan Ovidiu Muntean Copyright ă 2004 by Emia, Copyright ă 2004 by Sabin Adrian Luca; Copyright ă 2004 by Morala Creştină.
CAPITOLUL I CARACTERISTICILE MEDIULUI
GEOGRAFIC AL LOCALITĂŢII
ROŞCANI
Satul Roşcani aparţine de teritoriul administrativ al comunei Dobra şi este situat în nord-estul masivului Poiana Ruscă, la cca. 6 km de vărsarea râului Dobra în Mureş, în judeţul Hunedoara. [1] La nord-est, se învecinează cu satul Mihăieşti, la est este mărginit de satul Lăpugiu. În sud şi sud-vest, localităţile Bătrâna şi Panc sunt vecinii roşcănanţilor. Satul este încadrat geografic în partea central-nordică a masivului Poiana Ruscă Altitudinea medie a regiunii cercetate este de cca. 400 m. [2] Relieful are aspect colinar, culmile fiind, în general, paralele cu Valea Dobrii. Versantele sunt puternic împădurite şi lasă loc unor mici organisme hidrografice cu caracter torenţial. Valea Dobra are o luncă largă şi un profil longitudinal cu pantă redusă, ceea ce constituie un nivel de bază local pentru drenajul carstic. [3] Din punct
de vedere geologic, cele mai răspândite roci din masivul Poiana
Ruscă sunt cele metamorfice, cunoscute şi sub denumirea de
Cristalinul Getic. Şisturile cristaline conţin numeroase intercalaţii
de calcare şi dolomite. Local, formaţiunile dolomitice şi
calcaroase ating grosimi de 3000 m, formând masive de roci carbonatice,
cum sunt cele de la Hunedoara, Runcu, Lelese, Groşi şi Nandru.
[4]
¤ Relieful
şi evoluţia geologică Localitatea Roşcani este amplasată la zona de contact între partea marginală a masivului, reprezentată de dealuri cu altitudini de până la 300 m (culoarul Lăpugiului), şi zona muntoasă propriu-zisă, în cadrul căreia se distinge un platou, cu mai multe trepte de nivelare, arealul studiat aflându-se între altitudinile de 400-500 m, în partea marginală nordică a acestuia. Aspectul de masivitate al munţilor Poiana Ruscă în zona Roşcani, se poate observa cu uşurinţă datorită contactului brusc creat între zonele depresionare marginale (identificate cu sedimentarul friabil) şi cele muntoase, cristaline [5] (Grupaj 1 / 1). Din culmea centrală a munţilor Poiana Ruscă, ce uneşte vârfurile principale (Padeşul, 1374 m şi Rusca, 1365 m), porneşte radiar una dintre culmi (picioare, în limbaj popular), ajungând prin vârful Chicioara în dealul Bătrâna, de aici descriind două ramificaţii, una spre Roşcani, iar cealaltă spre cotul văii Dobra [6] . Zona nord–nord-vestică a localităţii Roşcani face parte din bazinul sedimentar Rusca Montană, marcat de puternice dislocaţii tectonice, zonă caracterizată de asociaţii de roci de vârstă cretacică (gresii flişoide, conglomerate, marne), pe care se grefează un relief muntos, cuprinzând regiunea mai largă Dobra – Roşcani – Făgeţel – Răduleşti – Dumbrăviţa şi Leşnic [7] . Din punctul de vedere al evoluţiei geologice, cea mai veche unitate tectonică este pânza getică, ce cuprinde, de la nord de falia Cinciş – Vadul Dobrii – Tincova, subunitatea epimetamorfică, de vârstă proterozoic superior – paleozoic inferior [8] , formate în condiţiile ciclului hercinic. În urma unor studii petrografice şi micro-tectonice de detaliu (Grupaj 5, harta 1) [9] s-au putut deosebi, pentru şisturile epimetamorfice din Poiana Ruscă, seria de Padeş, care, şi pentru zona Roşcani, cuprinde două complexe. Primul dintre acestea, complexul şisturilor sericito-cloritoase, cu grosimi între 1000-2500 m, care are ca trăsătură de bază reducerea rocilor carbonatice. Al doilea complex, cel al şisturilor cloritoase şi al metatufurilor acide, este predominant terigen, apărând în asociere cu cuarţite negre, metatufuri acide şi calcare. Acest complex cu grosime de 2000 m încheie suita epimetamorfică din Poiana Ruscă [10] . ¤ Consideraţii
geomorfologice Tipurile litologice diferite, ca şi activitatea tectonică variată, motivează şi în zona Roşcani un profil rectiliniu al marginilor de nord ale munţilor Poiana Ruscă. Caracteristica esenţială a reliefului zonei este prezenţa culmilor prelungi ce dau un aspect de platou, puternic ferestruit de ape, văile fiind adânci şi înguste (Grupaj 5 / harta 1). Văile adânci şi înguste ale acestor areale carstice reduse de la Roşcani au pante abrupte, fiind puternic împădurite. Imaginea actuală a reliefului este dată de ridicarea în bloc al masivului, de coborârea în acelaşi timp geologic a periferiilor şi a încastrării puternice a văilor [11] , exemplul cel mai edificator fiind cel al râului Dobra – Bătrâna. Existenţa unor roci utile pentru activităţile omului a făcut ca zona să fie exploatată încă din epoca paleolitică. Cele mai puternice acţiuni antropice se realizează, însă, în perioada modernă şi contemporană prin exploatarea rocilor în cariere, unele de foarte mari dimensiuni. În jurul acestor cariere s-au dezvoltat transporturile terestre prin construirea de drumuri de acces şi căi ferate înguste. Căile ferate înguste (Mocăniţa) există, încă, în amintirea localnicilor. După demontarea acestora au rezultat drumuri frecventate şi astăzi pentru transportul lemnelor şi a pietrei de carieră. ¤
Reţeaua hidrografică Cel mai important curs de apă care drenează teritoriul localităţii Roşcani este râul Dobra – Bătrâna [12] . Acesta aparţine bazinului hidrografic al Mureşului. Cursul de apă îşi are obârşia în zona vârfului Rusca şi are ca şi afluenţi principali pâraiele Lunca Vadului, Ţiganului, Ivanului, Cornet şi Muncel. Râul Dobra – Bătrâna, prin lungimea de 45 km şi 180 km˛ suprafaţă drenată (165 km˛ în zona muntoasă şi 15 km˛ în cea de dealuri), reprezintă al doilea afluent al Mureşului ce izvorăşte din Poiana Ruscă [13] . Caracteristicile climatice, implicit precipitaţiile, conduc, în urma ultimelor determinări, la stabilirea unui debit de 2,8-2,9 m3/s pentru râul Dobra [14] . Principalele pâraie colectoare sunt marcate de văile: Albă, Baniului, Căşagului, Pancului, Strâmbului şi Voichii [15] . Densitatea şi debitul deosebit al reţelei hidrografice a făcut ca aceasta să fie intens utilizată în scopuri manufacturiere şi industriale. Sunt cunoscute instalaţii care folosesc puterea apei pentru realizarea scândurii sau pentru măcinarea cerealelor. Acum nu foarte mulţi ani acestea funcţionau cu succes, în special pe râul Dobra. ¤ Condiţii
climatice Microzona Roşcani – Dobra este influenţată de climatul văii Mureşului, concretizat de un tip zonal colinar cu nuanţe mediteraneene. Temperaturile medii anuale ale zonei se situează între 9 şi 11şC, variaţia sezonieră a valorilor temperaturii fiind următoarea: -1 la -3şC (ianuarie), 10 la 11şC (aprilie), 20 la 21şC (iulie) şi 11şC (octombrie) [16] , pentru ca amplitudinea termică anuală să oscileze între 22 şi 23şC. În ceea ce priveşte umiditatea relativă a zonei, s-a ajuns la valoarea de 72-73 %, premisă pentru dezvoltarea unei vegetaţii relativ bogate [17] . Din punctul de vedere al cantităţii de precipitaţii, zona în studiu, deţine valori medii de 350-400 mm în sezonul cald şi de 200-300 mm în cel rece. Numărul anual de zile cu precipitaţii oscilează între 120 şi 130 de zile, în timp ce un interval de 25 la 50 de zile este ocupat de perioada cu strat de zăpadă. Cât priveşte circulaţia aerului, predominantă este direcţia nord-vestică [18] . ¤ Vegetaţia
şi solurile Distribuţia vegetaţiei este determinată de condiţiile climatice, altitudine şi suportul parental. La nord de localitatea Roşcani, se întâlnesc întinse suprafeţe de păşuni, pajişti şi terenuri agricole (cartofi, porumb, grâu), un loc important fiind ocupat de zonele cu pomi fructiferi. Spre sud, pădurile de cer şi garniţă, ce urcă până la 400 m altitudine, fac tranziţia spre zona montană, dominată de pădurile de fag. Înspre est există aceleaşi păduri de fag. Local apare şi mesteacănul, atât sub formă de pâlcuri (zona sud-vestică a satului), cât şi în amestec [19] (Grupaj 5 / harta 2). Dintre fructele valorificabile amintim zmeura, mura, fragii, coacăzele, merişoarele, afinele şi măceşele. Solurile şi repartiţia lor reflectă, în principal, condiţiile climatice şi pedologice în urma cărora acestea au luat naştere. În funcţie de altitudine, distingem solurile aluvionare şi cernoziomurile, ambele tipice zonelor joase, solurile brune de terasă, local podzolice, secundar cele brune şi brun-roşcate de pădure, alături de cernoziomuri, fiind predominante în zona colinară. Solurile brune, brun-roşcate de pădure, slab podzolite, apar în zonele înalte. [20] Condiţiile naturale amintite în ultimele paragrafe fac ca zona să fie împânzită cu livezi roditoare şi terenuri agricole destul de productive (mai ales în anii ploioşi). Lemnul pădurilor este exploatat din vremuri imemoriale. Şi astăzi se mai păstrează vechile sisteme obşteşti de folosire a pădurii. ¤ Fauna În zonele de vegetaţie deja menţionate, este prezentă o faună bogată, un alt criteriu al distribuţiei ei fiind şi altitudinea. Pădurea de fag este populată de ursul brun (Ursus arctos), cerb carpatin (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus) şi mistreţ (Sus scrofa). Se întâlnesc, de asemenea, lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), iepurele, mai ales în zona dealurile dinspre nordul localităţii. Dintre speciile de peşti, cel mai cunoscut este păstrăvul (Salmo trutta fario), alături de care apar câteva specii de raci. Este de la sine înţeles că fauna a reprezentat şi reprezintă un prilej de atracţie în zonă. Vânătoarea a constituit vreme de milioane de ani una dintre sursele şi resursele principale pentru asigurarea hranei comunităţilor omeneşti. În legătură cu această sursă de asigurare a traiului punem şi descoperirile de arme din piatră şlefuită, izolate, din arealul localităţii. ¤ Concluzii Simpla înşiruire a acestor caracteristici arată, cu prisosinţă, că zona Roşcaniului este propice locuirii şi desfăşurărilor activităţilor omeneşti. Aşezarea comunităţii roşcănanţilor la limita dintre munţii Poiana Ruscă şi valea Mureşului reflectă preocuparea acestora pentru activităţi foarte specializate, din cele mai vechi timpuri. Astfel că, este clar că aceştia exploatează lemnul şi piatra. De asemenea, este de la sine înţeles că păstoritul se constituie într-o altă ocupaţie de bază. În corelaţie – uneori – cu această preocupare se află şi vânătoarea. Tipologia aşezărilor închegate în urma exercitării acestor preocupări economice de bază face ca acestea să fie mai greu de găsit, să fie mai „ascunse”. Am descoperit – totuşi – urme de locuire în peşteră sau alte urme de locuire – firave este drept – la suprafaţa solului. Mare parte dintre urmele izolate descoperite pe teritoriul localităţii provin, fără îndoială, din „pierderea” unor unelte şi arme în timpul mişcărilor de populaţie dinspre Banat spre Transilvania şi invers. Pendulările s-au petrecut mai ales în timpul preistoriei când căile de acces cele mai folosite sunt culmile domoale ale munţilor Poiana Ruscă. Nu putem şti de câte ori au fost străbătute acestea, dar credem că circulaţia era destul de intensă, iar procesele care au generat-o diverse. Astfel că mişcarea putea avea sensul de migraţiune, şi atunci se antrenau mase de oameni de ordinul familiilor sau chiar a unor triburi întregi, sau de comerţ – grupurile de oameni fiind, în acest caz, mult mai mici. Nu putem documenta, deocamdată, locuirea intensă caracteristică comunităţilor de agricultori. Cele câteva piese realizate din piatră şlefuită descoperite întâmplător arată că aceştia frecventau zona doar în căutarea unor materii prime specifice zonelor înalte, puţin exploatate în perioadă. Despre toate aceste observaţii preliminare vom discuta în rândurile următoare ale studiului nostru. |
