|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
146.
Movile (Szászhalom,
Hundertbücheln,
Hundertbüchlen,
Hanjdertbächelnls,
Centum Cumulis), denumirea veche românească Hundrubechiu, comuna
Iacobeni Anul primei atestări scrise: 1355; Hundertpuch.[1] 1. Numeroase movile, de origine
naturală (?), se află pe hotarul satului. Bibliografie: Marţian 1920,
p. 343; Roska 1942, p. 262, nr. 103. 2.
Biserica veche a fost construită în secolul XIII, ca bazilică, în
stil romanic, cu turn pe partea de V. Din acest edificiu ce
purta hramul Sf. Mihail, se mai păstrează doar turnul
şi pereţii navei. Portalul de V, cui
deschidere semicirculară nu este profilat. La începutul secolului XV,
pe partea de E, peste cor este ridicat un masiv turn de apărare, iar
biserica suferă modificări în stil gotic. Corul de la parterul
turnului de E este boltit pe nervuri în stea, zidurile navei sunt
înălţate cu 3 m, se montează ferestre gotice şi se
bolteşte nava, tot pe nervuri în stea. Turnul
clopotniţă este fortificat în secolul XV, prin adăugarea la
ultimul etaj a unei galerii de luptă din lemn scoasă în
consolă. În turn se păstrează
trei clopote medievale. Cel mai vechi clopot datează din jurul anului
1400 şi este ornamentat cu un medalion reprezentând pe Iisus
crucificat cu Maria şi Maria Magdalena, iar inscripţia este
redată în minusculă uncială.[2]
Clopotul mijlociu poartă, la rândul său, o inscripţie.[3]
Clopotul mic este ornamentat cu benzi între care evoluează o
inscripţie în minusculă gotică.[4] Fortificaţia este compusă din două
incinte succesive. Prima incintă înconjoară biserica urmând
un traiect curb pe partea de N şi E şi poligonal pe S şi E.
Această incintă este întărită cu un turn de poartă
pe V, la care s-a păstrat scripetele de manevrare a hersei, un turn al
slăninilor pe N şi un turn masiv pe partea de S. În secolul XVI, pornind de pe turnul de S şi
până pe turnul de N, ocolind pe la V vechea curtină, se mai
construieşte un zid ce închide o a doua incintă. În apropierea cimitirului
actual, a mai existat o capelă gotică, pomenită în anul 1449
ca purtând hramul Sf. Valentin. Bibliografie: Horwath 1931, p.
92-94; Vătăşianu 1959, p. 592; Fabritius-Dancu 1980,
pl. 17; Gheorghiu 1985, p. 170; Fabini 1998, p. 311-314. |
