b
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
125.
Mălâncrav (Almakerék, Malmkrog), comuna Laslea Anul primei atestări scrise: 1305; possessiones
Almakerk et Ujfalu.[1] 1. În punctul Valea
Rujii, situat la confluenţa dintre valea Rujii şi valea Hulii,
la S de sat, s-a descoperit o aşezare situată pe o terasă
dominantă, de formă ovală, cu urme de fortificaţie. Materialele
ceramice sunt realizate din pastă rudimentară, decorate cu incizii
oblice sub forma „scheletului de peşte” şi aparţin culturii
Coţofeni. Bibliografie:
Baltag 2000, p. 41.
2.
În intravilanul localităţii, pe strada Crişului la
numărul 416, în curtea din spatele casei, s-au descoperit trei gropi cu
morminte de incineraţie. Se pare că au mai
apărut, cu alte prilejuri, şi alte morminte de incineraţie. Complexul arheologic se
încadrează în epoca dacică. Bibliografie: Baltag 2000, p. 98. 3.
La Valea Viilor s-a descoperit o aşezare deschisă, pe malul
apei, situată la SE de sat. Materialul arheologic este specific
secolelor VII-IX d.Chr. Bibliografie: Baltag 2000, p. 174. 4.
Pe Burgberg (Dealul Cetăţii) există o
fortificaţie de pământ, situată imediat la ieşirea din
sat înspre S, pe vârful unui deal cu poziţie dominantă, pe malul
din dreapta al văii principale, într-un punct obligatoriu de trecere. Fortificaţia este
relativ simplă şi constă dintr-un mic val ce înconjoară
parţial baza vârfului dealului, delimitând platoul cu dimensiuni de 40 /
15 m. Datarea probabilă a
complexului arheologic este secolele XIII-XIV d.Chr. Bibliografie: Baltag 2000, p. 241. 5. Biserica a fost
construită în secolul XIV, ca bazilică gotică cu turn pe
latura de V şi a purtat hramul Sf. Maria. Nava principală are
patru travee şi nu a fost boltită, ci prevăzută cu un
tavan casetat. Navele laterale sunt
despărţite de nava centrală prin patru deschideri în arc
frânt, sprijinite pe pile neprofilate, iar bolţi au doar în dreptul
turnului, unde înălţimea lor este mai mare. În corul care are
două travee, boltirea s-a făcut pe nervuri sprijinite pe console,
unele cu baldachine, sub care au fost fixate statui de sfinţi. Cheia de boltă de
deasupra altarului reprezintă blazonul familiei Apafi şi
poartă o inscripţie.[2] Pe partea de N a corului
se află sacristia şi un turn de scară. Biserica a fost mult
timp loc de pelerinaj, scrijeliri ale pelerinilor în pereţii corului
fiind vizibile pretutindeni, cea mai veche dintre acestea datând din anul
1405. Întregul edificiu este
bogat în plastică monumentală, portalurile, ancadramentele
ferestrelor şi arcele de boltă reprezintă lucrări de o
deosebită calitate artistică. În anul 1688 se
amenajează o criptă sub sacristie, în care îşi
găseşte odihna de veci, principele Transilvaniei Michael Apafi. De mare valoare
artistică sunt picturile murale executate pe la mijlocul secolului XIV
şi păstrate pe pereţii bisericii, picturi ce reprezintă
cel mai mare ansamblu de acest gen păstrat în Transilvania. Paramentul de N al navei
centrale, împărţit în cinci registre, redă scene din Vechiul
şi Noul Testament. În cor, picturile acoperă pereţii şi
bolţile, tratând o foarte bogată tematică. În câmpurile bolţilor
sunt reprezentate fecioarele: Christina, Dorothea, Ursula, Katharina,
Klara, Lucia şi Agatha. Pe peretele de N, este
reprezentată scena Înălţării, iar pe peretele de
S, Legenda Sf. Gheorghe. Tot în cor mai întâlnim reprezentări ale
Arhanghelului Mihail, Sf. Ştefan, Sf. Ladislau, Sf. Emerich, Sf.
Christophorus şi scene ca Bunavestire, Naşterea Domnului,
Magii şi Ciclul Patimilor. Altarul gotic pictat, de
tip poliptic, datează din anul 1495 şi are ca figură
centrală Fecioara cu Pruncul, înconjurată de îngeri
şi flancată de fecioarele Katharina, Barbara, Agnetha
şi Margaretha. La bază, îngenunchează doi donatori.
Aripile pictate redau Naşterea Domnului, Adoraţia Magilor,
Moartea şi Învierea Maicii Domnului. Când altarul este închis,
sunt vizibile Bunavestire, Maria cu Elisabeta, Tăierea
Împrejur şi Iisus în Templu. Pe panourile fixe sunt
reprezentaţi Sfinţii Gheorghe şi Mihai. Predela
reprezintă scena Învierii, iar în partea stângă apare
blazonul familiei Apafi. Aici sunt păstrate
trei clopote vechi. Clopotul mare poate fi datat la mijlocul secolului XIV,
este ornamentat la bază cu o ghirlandă şi poartă o
inscripţie.[3] Clopotul
mijlociu, databil în aceeaşi perioadă, poartă aceeaşi
inscripţie în majuscule, pe când clopotul mic este inscripţionat cu
minuscule[4]. Fortificaţiile din
jurul bisericii au fost ridicate abia în secolul XV. Bibliografie: Roth 1905, p.
85-88; Vătăşianu 1959, p. 215-216, 282; Arion 1974,
p. 44; Drăguţ 1979, p. 114-115; Fabritius-Dancu 1980,
pl. 73; Gheorghiu 1985, p. 187; Richter 1992, p. 446-457; Fabini
1998, p. 438-441; Niţoi 2003, p. 180-181. |