|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
109.
Ighişu Nou (Szászivánfalva, Eibesdorf,
Villa Ysopis), denumirea românească veche Ibişdorful Săsesc,
municipiul Mediaş Anul primei atestări scrise: 1305; Capitlul Alba
confirmă că comitele Gregor, fiul lui Apa şi fratele lui
Iacob, precum şi Gregor, fiul lui Nicolae, şi-au împărţit
între altele terra seu villae
Bethlend, Fifhe, Malom, Totesdi, Ujfalu, Barumlak et Isontelke, Keresd et Földsintelke
nuncupatae eodem modo cum universis ad easdem pertinentibus et utilitatibus
suis.[1] 1. Într-un loc
neprecizat din hotarul localităţii au fost distruse cinci morminte
de inhumaţie scitice. Bibliografie: Crişan 1969, p. 265, nr. 157;
Vasiliev 1980, p. 33, 147, 181. 2. În hotarul satului s-a
descoperit, în anul 1875, un mic vas de lut, având culoarea cenuşie,
conţinând aproximativ 156 denari imperiali. Dintre aceştia, 39
denari de pe timpul împăraţilor Caracalla, Gordian III, Filip
Arabul, Otacilia şi Filip II (CM). În tezaur existau şi monede ale
lui Caracalla cu Consecratio. Bibliografie: *** 1874-1875, p.
62-63; Gooss 1876, p. 72; Marţian 1920, p. 349; *** TIR, L35, p. 46; Protase
1958, p. 258; Popa 2002, p. 104. 3. Biserica de tip
sală a fost construită în stil gotic în a doua jumătate a
secolului XIV, iar în anul 1414 este pomenită ca având hramul Sf.
Maria. Corul a fost boltit pe
nervuri de piatră sprijinite pe coloane angajate, iar o cheie de
boltă a corului este ornamentată cu o rozetă. Sacristia a fost
construită în aceeaşi etapă şi comunică cu corul
printr-o uşă cu portal profilat în stil gotic. În peretele de N al
corului se află o nişă sacramentară, mărginită
în lateral de două coloane angajate şi încheiată în arc în
acoladă deasupra căruia se distinge anul 1491. În peretele de S al
corului s-a păstrat o sedilă, împărţită în două
locuri printr-o coloană şi încheiată cu un câmp ornamental
triunghiular deasupra căruia este reprezentat un pelican. Contraforţii şi
ferestrele corului sunt ornamentaţi cu o bogată plastică
monumentală. Atât corul, cât şi
nava păstrează urme de pictură murală. Nava a fost
prevăzută cu portaluri pe S şi pe V, ambele profilate în
manieră gotică. Portalul de V este
profilat într-o colonadă retrasă în cinci trepte, cu capiteluri ce
se unesc într-o friză de trandafiri înfloriţi. Masivul
turn-clopotniţă şi de apărare s-a ridicat deasupra
părţii de V a navei şi evoluează pe cinci etaje, ultimul
fiind prevăzut cu galerie de luptă din lemn avansată spre
exterior pe bârne în consolă. Turnul are, la primul etaj, o tribună
deschisă spre navă, deasupra parterului boltit. Accesul către
etajul al doilea şi al treilea se face prin galerii de scară înglobate
în grosimea pereţilor. În secolul XV, deasupra
corului se amenajează un etaj defensiv, iar portalul de V este
prevăzut cu o hersă, de la care s-au păstrat
şanţurile de culisare. În turn sunt păstrate
două clopote medievale: unul ce poartă inscripţionat doar anul
1496, iar celălalt cu un text[2]. Incinta, datează cel mai probabil, de la
începutul secolului XVI, are un plan poligonal neregulat şi a fost
prevăzută cu un turn de poartă în SE şi un bastion pe
partea de S. Din turnul de poartă prevăzut cu
hersă, pornea spre E, până în bastion, o a doua curtină (Zwinger),
iar pe latura de N se ridică în o clădire defensivă ce avea
şi rol de depozit de provizii. Bibliografie: Vătăşianu
1959, p. 582; Treiber 1971,
p. 192; Fabritius-Dancu 1980, pl. 54; Gheorghiu 1985, p. 124; Fabini
1998, p. 167-170. |
