|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
103.
Haşag (Hásság,
Haschagen, Hassagh, Hoisoyen), comuna Loamneş Anul primei atestări scrise: 1263; terra udvarnicorum Hassach.[1] 1. La cca 100 m
NV de Halta CFR, pe terasa din dreapta a pârâului Visa, cercetările de
teren au dus la identificarea unor bucăţi de silex prelucrat, ce
pot aparţine paleoliticului superior (?) şi a unor fragmente
ceramice de secolele IV-V şi XI-XII d.Chr. (LAULBS). Bibliografie:
Dragotă şi colab. 1999, p. 83, pl. IV/2, 11. 2. De pe teritoriul localităţii
provin: a) Fragmente de ceramică aparţinând
culturii Coţofeni de la sfârşitul eneoliticului. Bibliografie: Horedt 1944, p.
97, 107. b) Două topoare de aramă cu braţele
în cruce de la sfârşitul perioadei eneolitice (MNB; CM). Bibliografie: Gooss 1876, p.
27; Tocilescu 1880, p. 803; Téglás 1887, p. 196; 1888,
p. 120; 1913, p. 306; Marţian 1920, p. 320; Popescu
1944, p. 29, 30; Roska 1942a, p. 38, 74; 1942, p. 105, nr.
20; Vulpe 1975, fig. 3/235; Kalmar 1999, p. 162. c) Două topoare de bronz şi două
celturi de bronz, din Ha B2 – seria Sângeorgiu de
Pădure-Fizeşu Gherlii (MNB; CSS; CM). Bibliografie: Gooss 1876, p.
27; 1876a, p. 474; Tocilescu 1880, p. 804; Marţian 1920,
nr. 253; 1921, nr. 320 – în loc de topoare se menţionează o
sabie); Roska 1942, p. 105, nr. 20; Popescu 1944, p. 108. 3. O
biserică este menţionată în anul 1414 ca purtând hramul Sf.
Petru. Edificiul, ridicat în stil gotic, probabil în secolul XIV, este
reprezentat într-un desen datat 1863, în care se vede şi o porţiune
a zidului de incintă prevăzut cu ambrazuri şi creneluri. Actualul
edificiu de cult este rezultatul refacerii din anul 1875, când şi
vechiul zid de incintă de plan dreptunghiular a fost transformat în gard
împrejmuitor, prin demolarea părţilor superioare şi a
galeriilor de luptă. Bibliografie: Fabini 1998, p. 275. |
