b

Cuprins

 

Prescurtări

 

Mediul geografic

 

Repertoriul descoperirilor (AZ)

 

Perioade istorice (AZ)

·         Paleolitic

·         Neolitic şi eneolitic

·         Bronz

·         Hallstatt

·         Laténe

·         Roman

·         Medieval Timpuriu

·         Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

 

2. Agârbiciu (Szászegerbegy, Arbegen, Arbäjen, Egurbeg, Egerbegyn), comuna Axente Sever

 

Anul primei atestări scrise: 1343; Egurbeg.[1]

 

            1. Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului provin:

a) Un topor neolitic de piatră cu gaură pentru fixarea în coadă incomplet executată.

Bibliografie: MNB.

 

b) O măciucă sferică din epoca bronzului.

Bibliografie: MNB.

 

c) Un vârf de lance de fier din a doua vârstă a fierului.

Bibliografie: MNB.

 

d) O fibulă de bronz în formă de ancoră din epoca romană (MNB).

Bibliografie: Horedt 1940, p. 284, pl. I/6; Roska 1942, p. 257, nr. 60; Popa 2000, p. 185; 2002, p. 15.

 

            2. În punctul Păşunea din Deal a fost identificată o locuire din faza B a culturii eneolitice Petreşti. Aşezarea se află într-o poiană situată la o înălţime de 700 m. altitudine absolută (MNB; MM).

Bibliografie: Paul 1992, p. 136; Kalmar 1999, p. 138.

 

3. La poalele cetăţii În Şes, s-au descoperit fragmente ceramice. Lipsesc alte precizări. Epoca descoperirilor nu a fost determinată.

Bibliografie: MNB.

 

4. În locul numit Strâmturi, aflat pe partea din stânga rambleului căii ferate Copşa Mică – Sibiu, s-au descoperit fragmente ceramice ale culturilor eneolitice Petreşti şi Coţofeni.

Bibliografie: Dragotă şi colab. 1999, p. 81, pl. IV/6-7, 9-12; Ciugudean 2000, p. 62.

           

5. În Pădure s-a descoperit o fusaiolă de lut datând, probabil, din epoca fierului.

 Bibliografie: MNB.

 

6. În punctul numit Hinter der Ramwreg s-a descoperit un tezaur de obiecte dacice compus din două fibule de argint cu nodozităţi, cinci drahme de argint din Dyrrhachium şi o monedă de bronz de epocă neprecizată (MNB).

Bibliografie: Horedt 1944, p. 110, nr. 71; 1945-1947, p. 265-266; Rustoiu 1997, p. 95; Popa 2002, p. 15.

 

            7. Cu prilejul construirii căii ferate Sibiu – Copşa Mică, între Agârbiciu şi localitatea Axente Sever s-a descoperit o necropolă de inhumaţie, cercetându-se cca 50 de morminte cu scheletele bine păstrate şi cu obiecte de fier lângă decedaţi.

O sabie de fier cu un singur tăiş, un vârf de lance de fier şi un craniu au fost depuse la MM.

Necropola a fost atribuită celei de a doua vârste a fierului, dar poate data şi din perioada migraţiilor.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 131; Nestor 1937-1940, p. 173, n. 2.

 

            8. Pe malul Râului Alb s-a descoperit buza unui chiup încadrabil în epoca romană.

            Se pare că este acelaşi punct cu cel publicat de D. Popa.

Bibliografie: Popa 2000, p. 161; 2002, p. 15.

 

            9. Pe Straja (Wartberg, Warteburg) s-au descoperit resturi dintr-o circumvalaţie datând, probabil, din perioada medievală.

Bibliografie: Wolff 1878, p. 67.

 

            10. Biserica gotică, de tip sală, are particularitatea intercalării unui turn între sala şi corul poligonal.

Dispoziţia neobişnuită permite presupunerea după care turnul s-ar fi construit anterior şi edificiul de cult ulterior.

Adăugări mai recente sunt cele două scări în spirală la capătul de V al sălii şi supraînălţarea turnului, actualmente cu şase etaje şi culoar de luptă din lemn, în vederea apărării mai eficiente. Cu acelaşi prilej se înalţă corul cu două etaje de luptă, al doilea etaj fiind scos în consolă pe arce din cărămidă ce îndeplinesc şi funcţia de guri de smoală.

Se pare că prima etapă de construcţie se plasează la cumpăna secolelor XIII-XIV, în timp ce aspectul actual se datorează unor modificări de la mijlocul secolului XV.

Biserica este pomenită pentru prima dată în anul 1415.

În turn s-au păstrat trei clopote medievale, dintre care clopotul mic şi cel mare, datate în a doua jumătate a secolului XIV, poartă aceeaşi inscripţie[2], iar clopotul mijlociu, datat la începutul secolului XV, este, la rândul său, inscripţionat[3].

Curtina ce înconjoară biserica este de plan poligonal şi prevăzută cu galerie de luptă din lemn.

Turnul de poartă este plasat în colţul de NV şi se ridică peste un tunel de intrare format din două încăperi boltite.

Pe bolta interioară se păstrează anul construcţiei 1502.

Uşa din lemn de stejar este întărită cu benzi din fier forjat.

Bibliografie: Zimmermann şi colab., UB, III, p. 644, Vătăşianu 1959, p. 243, 598; Treiber 1971, p. 64; Fabritius-Dancu 1983, p. 74; Fabini 1998, p. 22-23.

 

 



[1] Scheiner 1926, p. 17.

[2] „O REX GLORIE VENI CUM PACE”

[3] „O REX GLORIE VENI NOBIS CUM PACE LEONARDUS”