Cuprins

8. Popoarele Europei Centrale şi de Sud-Est (I. M. Ţiplic)

b) Apariţia statelor slave în Europa (sec. VI-XI)

Slavii de răsărit. Rusia kieveană

Slavii de sud. Bulgaria, Slovenia, Croaţia şi Serbia

Slavii de vest

PRELEGERI DE ISTORIE MEDIE UNIVERSALĂ

I. EVUL MEDIU TIMPURIU ÎN EUROPA

ŞI ORIENTUL APROPIAT

Autori: dr. ZENO - KARL PINTER, dr. IOAN MARIAN ŢIPLIC

- pentru uzul învăţământului de zi şi I.D.D. - © copyright: 2004

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

Khaganatul avar (secolele VI-IX)

Instalarea regatelor gotice şi france în Europa de Vest este concomitentă cu cel de-al treilea val de năvălitori. Este vorba, mai întâi, de longobarzi, originari din Scandinavia, care apar în secolul I pe cursul inferior al Elbei, apoi, în secolul următor, pe cursul mijlociu al Dunării şi de avari, care preiau de la longobarzi stăpânirea Câmpiei Pannonice.

Istoria avarilor înainte de mijlocul secolului al VI-lea este puţin cunoscută. Originari din Mongolia, avarii au fost identificaţi cu populaţia chuan-chuan din nordul Chinei. Între anii 558-562 ei intervin în conflictele dintre populaţiile care locuiau în spaţiul dintre Caucaz şi Munţii Carpaţi şi reuşesc să supună o serie de triburi, prilej cu care intră în conflict şi cu anţii. Ajungând în preajma graniţelor nordice ale Imperiului Bizantin, ei solicită un teritoriu unde să se aşeze, dar zona din Pannonia Secunda, între Dunăre, Sava şi Drava, aflată sub stăpânire longobardă şi gepidă, nu a fost acceptată şi ca atare se îndreaptă spre vest intrând în conflict cu francii pe teritoriul Thuringiei. Întâmpinând o rezistenţă acerbă, ei se reîntorc spre est şi acceptă oferta longobarzilor de a coopera împotriva gepizilor, urmând ca după alungarea acestora, avarii să primească teritoriile gepizilor de la graniţa de nord-vest a Imperiului Bizantin. Coaliţia longobardo-avară a fost creaţia împăratului Iustin II (565-578), care pentru a-i ţine în frâu pe gepizi i-a trimis împotriva lor pe vecinii lor din est şi apoi pe cei din vest, reuşind pentru o perioadă scurtă de timp să-şi concentreze efortul militar la graniţa de est a imperiului.

Ajunşi în Pannonia, avarii - populaţie majoritară de origină türk din Altai, încep să se facă cunoscuţi după 568, când longobarzii, aliaţii lor, se îndreaptă către Italia, lăsându-le tot teritoriul de la Dunărea mijlocie şi inferioară sub stăpânire. Timp de două secole, din Câmpia Pannonică, ei îşi vor înmulţi atacurile devastatoare în direcţia Italiei de Nord, Bavariei şi mai ales a Balcanilor, ruinând în trecerea lor structurile bizantine din sudul Dunării şi deschizând drum populării slave. În anul 579, avarii pretextând o expedieţie împotriva slavilor, atacă oraşul Sirmium, ce aparţinu-se gepizilor, dar care a fost recucerit de bizantini cu prilejul luptelor duse de longobarzi şi avari împotriva gepizilor, şi după un asediu de trei ani reuşesc să-l cucerească, khaganul stabilindu-şi reşedinţa pentru o scurtă perioadă de timp în această cetate. Seria atacurilor avare asupra Bizanţului culminează cu asedierea, împreună cu perşii, a capitalei Imperiului în anul 626, asediere care aduce, ca urmare a unor certuri în tabăra avară, o înfrângere usturătoare şi avarii vor înceta orice atac asupra Imperiului Bizantin.

Avarii au reuşit să creeze un stat care se întindea, la un moment dat, din nordul Carpaţilor până la Marea Adriatică şi din stepele nord-pontice până la Alpi. Viaţa economică şi organizarea socială a avarilor poartă trăsăturile caracteristice unei populaţii nomade, baza economică fiind creşterea vitelor mari. Timp îndelungat preocuparea lor de bază au fost expediţiile de jaf, care le asigurau afluxul unor cantităţi mari de metale preţioase, mai ales din Imperiul Bizantin. Odată cu semisedentarizarea lor, asigurarea păşunilor necesare pentru turmele lor îi constrânge la delimitarea unor teritorii aparţinând diferitelor triburi, măsură ce a favorizat apariţia unei feudalizări incipiente a societăţii. În fruntea uniunii triburilor avare stătea khaganul, ajutat de un demnitar ce purta numele de tudun, celelalte triburi fiind conduse de căpetenii supuse khaganului.

La sfârşitul secolului al VII-lea avarii au avut de înfruntat o serie de răscoale ale populaţiilor pe care le stăpâneau - venzii din Moravia, cuturgurii din Pannonia - ce au destrămat puterea khaganatului avar. Prăbuşirea definitivă a stăpânirii avare la sfârşitul secolului al VIII-lea se datoreşte coaliţiei franco-bulgare. În două campanii militare, una în 795 şi alta în 796, francii reuşesc să cucerească şi să distrugă reşedinţa khaganului, incinta fortificată - aşa-numitul hring, iar până în 808 să zdrobească definitiv statul avar, creând pe o parte din fostele stăpâniri ale acestora marca de est - Östmark.

Avarii au influenţat Europa, înainte de toate, prin arta lor militară şi prin piesele de harnaşament şi port introduse, armata bizantină preluând relativ rapid tactica cavaleriei avare şi unele piese de armament (suliţele oţelite).