|
Contribuţii
la istoria veche a Hunedoarei. Săpăturile arheologice sistematice
din Grădina Castelului – campaniile anilor 1996-1998
Autor: Sabin Adrian
LUCA.
Cu contributii de Cristian Roman,
Alexandru Sonoc si Dragos
Diaconescu Prelucrare Web: Cosmin
Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural
Transilvanean în Context European (IPTCE) Coperta CAPITOLUL II
Descrierea săpăturilor
arheologice întreprinse între anii 1996-1998 în Grădina Castelului. Situl arheologic existent în acest punct are o stratigrafie foarte frământată, datorită lucrărilor de construcţie/refacere al Castelului Corvineştilor, precum şi a lucrărilor de îngropare de conducte şi cabluri diverse, efectuate în anii '60-'70. Particularităţile terenului şi existenţa unor săpături vechi ale căror documentaţii sunt pierdute ne-a făcut să trasăm prima secţiune către mijlocul suprafeţei îngrădite cu gard şi numite Grădina Castelului (vezi Planul 1). Aceasta a fost numită S1 /1996 şi a fost trasată pe direcţia NE-SV. Secţiunea avea 10x2 m, adâncimea maximă la care s-au descoperit complexele, mai bine zis nivelele iniţiale de săpare a acestora, era de 1,60 m, iar în groapa rituală dacică (GDI) 3,80 m. Profilul de NV al acestei secţiuni (Plan 2) demonstrează faptul că stratigrafia sitului arheologic din acest punct este relativ simplă. Peste un strat roşiatic, steril din punct de vedere arheologic, se suprapune un strat relativ subţire, galben-roşiatic la culoare, în care apar materialele neolitice, suprapus -la rândul său- de un strat negru-granulos cu fragmente de chirpic, ceramică şi oase de animale care aparţine perioadelor epocii bronzului şi hallstattiene (acest strat se poate subîmpărţi în mai multe nivele date de tot atâtea nivele de călcare, pe care s-au descoperit resturi de locuinţe, vetre etc. şi anume două pentru epoca bronzului şi tot atâtea pentru perioada hallstattiană), peste care s-a descoperit un strat relativ subţire, cu multe urme ale unor activităţi constructive, aparţinând perioadei medievale. Menţionăm că materialele dacice descoperite în gropi rituale săpate sub forma unui clopot nu au un strat de cultură din care să pornească. Neşansa noastră a fost că secţiunea trasată era traversată oblic de un cablu de înaltă tensiune placat cu cărămidă pe traseul căruia nu am putut cerceta sistematic complexele arheologice. În consecinţă am hotărât prelungirea S1 /1996 cu secţiunea S1a /1996, de 4x2 m, care s-a convertit într-o bună dovadă pentru depunerile stratigrafice din această aşezare preistorică. În această secţiune s-au descoperit urmele unor locuinţe care vor fi descrise în continuare: Locuinţa L1 /1996 a fost depistată în capătul nordic al secţiunii S1 /1996. Aceasta este situată stratigrafic la baza nivelului hallstattian. În inventarul acesteia distingem vase întregibile şi diverse alte obiecte, între care şi un vârf de armă (?). Apariţia acestui complex (locuinţă de suprafaţă) a făcut necesară prelungirea secţiunii noastre cu S1a /1996. În această secţiune s-a descoperit şi vatra locuinţei hallstattiene, marcată de un strat consistent de cenuşă, cărbuni şi piatră. Pe vatră se afla un castron aflat cu gura în jos. Locuinţa L2 /1996. Urmele acestei locuinţe au fost depistate tot în capătul nordic al secţiunii S1 /1996. Ele constau din ceramică (abundentă, multe vase se reîntregesc), chirpic şi o vatră (cercetată parţial) de formă circulară. Vatra era acoperită cu fragmente ceramice şi chirpic sfărâmicios. Marginea vetrei era protejată printr-o bordură formată din bolovani de râu şi avea o formă uşor concavă. Locuinţa este poziţionată stratigrafic în nivelul de epoca târzie a bronzului (cultura Wietenberg). În anul 1997 am trasat şi cercetat suprafaţa S I/1997 având dimensiunile de 14x4 m, executată la aproximativ 10 m spre NV de secţiunea S1-1a /1996, paralelă cu aceasta din urmă. Locuirea preistorică era foarte deranjată de o mare locuinţă adâncită din perioada medievală (pl. X-XI), notată de noi cu sigla L3 /1997. De această locuinţă se leagă, după toate aparenţele, şi două morminte de inhumaţie (M1-2 /1997) situate pe latura sudică a complexului arheologic. Locuinţa L3 /1997 este adâncită până la 1,70 m de la nivelul actual de călcare şi aproximativ 1,40 m de la nivelul medieval de călcare, tăind depunerile anterioare. Locuinţa are mai multe niveluri de umplere. Pe nivelul iniţial de călcare locuinţa are o vatră alcătuită din plăci de gresie, bine păstrată, pe care s-a descoperit o monedă de argint (Heller, Boemia) emisă în vremea lui Ludovic I (1516-1526) şi datată între 1518-1520 (piesa este fragmentară) [1]. Pe latura de nord a aceleeaşi locuinţe, la aproximativ 1,5 m distanţă de vatra amintită anterior s-a descoperit un cuptor din piatră în dărâmătura căruia existau şi câteva cahle (sobă ?), pentru încălzitul locuinţei, din care s-au mai găsit şi fragmente de olane (piese componente ale hornului). Această sobă avea latura de est în afara locuinţei. Mormintele M1-2 au fost descoperite în colţul de NE al locuinţei L3 /1998 la aproximativ 1 m est de cuptorul de piatră cu cahle (sobă ?) al acesteia. Gropile mormintelor au o formă dreptunghiulară. Mormântul M1 aparţine unui copil. Groapa mormântului este orientată E-V, inhumatul este depus pe spate cu capul spre E. În jurul scheletului au fost descoperite fragmente ceramice medievale atipice, o dăltiţă de fier şi câteva cuie din acelaşi material. Cuiele erau grupate în zona picioarelor (bucăţi şi cuie întregi), a bazinului şi a corpului. Apariţia lor sugerează faptul că decedatul a fost depus în groapă într-un coşciug de lemn prins cu cuie. Al doilea mormânt (M2) are aceeaşi poziţionare faţă de punctele cardinale ca şi cel descris anterior. Scheletul este al unei persoane adulte, depus pe spate, cu un picior uşor flexat. În umplutura gropii s-a descoperit material medieval uzual, un colţ de animal, material ceramic preistoric (antrenat o dată cu săparea gropii în stratul preistoric, fragmente ceramice atipice şi o fusaiolă) şi un colan de fier cu un capăt îndoit, descoperit în zona gâtului. Anul 1998 a adus dezvoltarea cercetărilor anterioare prin încercarea de a lămuri dacă locuirea preistorică şi medievală acoperă şi latura de N a arealului numit Grădina Castelului. În consecinţă s-au trasat secţiunile S2-3 /1998. Secţiunea S2 /1998 are dimensiunile de 20/2 m şi poziţionarea NE-SV, ca şi secţiunea şi suprafaţa anterior descrise. Stratul de cultură este de 1,20 m grosime şi este afectat, pe alocuri, de lucrări contemporane. S-a descoperit un complex de perioadă hallstattiană (groapă-cuptor, notată GC1 /1998) în capătul sudic-vestic al secţiunii şi un cuptor (?) medieval (pietrar) pe latura nord-vestică a aceleeaşi secţiuni. Locuinţa L4 /1998 a fost sesizată în capătul nordic al secţiunii S2 /1998. Ea are platformă de piatră (realizată din bolovani de râu), parţial distrusă de lucrările datorate locuitorilor ulteriori. Pe această platformă au fost descoperite fragmente ceramice, osteologice şi piese de inventar casnic (fusaiole fragmentare). Pe marginea locuinţei, care se adânceşte până în steril, s-au descoperit fragmente ceramice, osteologice, bucăţi de chirpic şi un topor de piatră şlefuită, păstrat fragmentar. Locuinţa se poate încadra, pe baza studiului artefactelor descoperite, în perioada hallstattiană. Secţiunea S3 /1998 a fost trasată în colţul de N al grădinii şi avea 20x1 m. S-a încercat stabilirea naturii terasei şi a cauzelor apariţiei unei adâncituri (şanţ ?) ce înconjoară toată staţiunea înspre N şi NE. Chiar dacă s-a ajuns la 2 m adâncime nu ne-am edificat, urmând ca în campania arheologică viitoare să intrăm mai în profunzime. Pe latura de SV s-a constatat existenţa unui val, nedatat cu materiale arheologice în acest moment. Cercetările pentru cunoaşterea acestei zone a sitului arheologic vor continua.
|
