|
Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului
Cultural Transilvănean �n Context European ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS IIISSN 1583-1817 Editura Economică, Sibiu 2003 pag.(pages):45-93 autor: Florin Gog�ltan Tell-urile epocii
bronzului �n Bazinul Carpatic. Probleme de terminologie[1] Profesorului Nicolae Gudea
la 60 de ani
Florin Gog�ltan Zusammenfasung Die deutsche Fassung erscheint demn�chst in
A. Rustoiu, A. Ursuţiu (Hrsg.), Cluj-Napoca, 2002. Abord�nd problematica
�tell�-urilor epocii bronzului din Bazinul Carpatic, prima dificultate cu
care m-am confruntat a fost legată de definirea obiectului de studiu. Ce
este practic un tell? Există �ntr-adevăr �tell�-uri �n Bazinul
Carpatic? Pot fi ele comparate cu exemplele �clasice� din Orient? Care este
cea mai potrivită definiţie ce poate fi adoptată pentru aceste
monumente? Toate sunt
�ntrebări la care voi �ncerca să răspund �n paginile de
faţă. Aşa cum vom vedea, o asemenea discuţie a fost
ocolită sau, �n cel mai fericit caz, superficial ori tangenţial
atinsă de către specialiştii din Rom�nia. Pentru o mai
bună �nţelegere a fenomenului am considerat necesar a arunca o
scurtă privire asupra tell-urilor Orientului Apropiat şi a le
compara cu cele din Bazinul Carpatic şi mai apoi a vedea c�nd şi de
ce a fost adoptat termenul de �tell� pentru unele situri preistorice din
sud-estul Europei. Voi �ncerca să prezint, c�t mai detaliat posibil,
cele mai autorizate opinii asupra caracteristicilor pe care trebuie să
le �ndeplinească un �tell� şi cum a fost acesta definit �n Balcani
şi la nord de Dunăre. �n final voi explica criteriile pe baza
cărora am realizat catalogul siturilor din epoca bronzului ce
prezintă o stratigrafie complexă, locuinţe de
suprafaţă construite din lemn şi lut, fortificaţii, o
riguroasă organizare internă, urme ale unei intense
activităţi meşteşugăreşti etc., toate fiind
expresia unei dinamice şi prelungite locuiri a aceluiaşi areal de către
o comunitate. Mounds of the Near East
Am folosit titlul
cărţii lui Seton Lloyd pentru acest capitol, deoarece �n lucrarea
savantului englez am găsit cea mai sugestivă prezentare a
tell-urilor Orientului Apropiat: �the superimposed remains of human
settlements, repeteadly destroyed and rebuilt over periods of time�[2].
Doi factori au contribuit după opinia lui la crearea lor: �habits and
traditions of inhabitants and form of building material�[3].
Folosirea
termenului de tell pentru Orient nu are aceeaşi valoare ca pentru
sud-estul Europei. Cu un cuv�nt local, �tell� sau �tepe�, se defineşte
ceva cotidian �n peisajul �nconjurător, ceva ce nu mai trebuie explicat.
�ncă de pe vremea vechiul Babilon �tillu� era un toponim ce amintea
despre existenţa resturilor unei aşezări. De aceea, la �nceputul
cercetărilor arheologice nimeni�
nu şi-a pus, �n literatura de specialitate, problema
utilizării noţiunii de �tell�, atunci c�nd se făceau referiri
la movilele artificiale din Orient. Ele erau simple �collines�, �mounds� ori
�H�gel�. Pentru
discuţia noastră este folositor a avea o imagine generală
asupra momentului şi modului �n care arheologia Orientului Apropiat a
influenţat cercetarea arheologică europeană. Această
influenţă se face simţită pentru prima dată �n
preajma primului război mondial, c�nd termenul de �tell� �ncepe să
fie folosit şi �n Balcani sau �n sud-estul Europei Centrale. Interesul
arătat de către francezi pentru antichităţile Orientului
coboară mult �n veacul al XVIII-lea. Expediţia lui Napoleon �n
Egipt şi specialiştii care l-au �nsoţit, descifrarea �n 1822
de către Champollion a pietrei de la Rosetta, sunt prime etape ale
preocupărilor legate de istoria Orientului. Lumea savantă
parisiană de dup�ă mijlocul secolului al XIX-lea era at�t de
angajată �n cunoaşterea acestui trecut, �nc�t �n deceniul al
optulea �n Grand Dictionnaire Universel
(Larousse du XIX-�me si�cle) descoperirile de la Tell-el-Kadi, Tell Haum,
ca grup de ruine, fascinau imaginaţia romanticilor t�rzii ai vremii[4].
Sinteza �n trei volume a preistoriei Orientului, concepută de către
Jaques de Morgan este at�t rezultatul cercetărilor efectuate de
către acesta �n Caucaz (1886-1888) sau Persia (1889-1891)[5],
c�t şi a efortului unei generaţii de entuziaşti
preocupaţi de investigarea acelor �collines� pe care localnicii le
numeau �T�p�s� sau �Tell-uri�[6]
(fig. 1/1-2). C�t de departe s-a ajuns �n preajma celui de-al doilea
război mondial cu cunoaşterea istoriei vechiului Orient, stă
mărturie lucrarea lui C.F.A. Schaeffer privind stratigrafia
comparată şi cronologia Asiei Occidentale[7]
(fig. 3/2). Celor 10 ani de săpături la Ras Shamra (Ugarit) sau
Tell-el-Arab (1929-1939) li se adaugă, aşa cum vom vedea �n
continuare, efortul depus de către reprezentanţii şcoalii
germane sau anglo-americane. Referitor la
şcoala germană nu putem să nu �ncepem prin a menţiona cercetările
de la Troia (fig. 1/3). Săpăturile lui H. Schliemann[8]
şi mai apoi, cele ale lui W. D�rpfeld[9]
au marcat definitiv saltul de la amatorism la investigarea
ştiinţifică. Descoperirea �n 1899 de către Max von
Oppenheim a sitului Tell Halaf şi săpăturile din 1911-1913[10],
au fost precedate de cercetările de la Ninive, Babylon[11],
Jerihon[12], Tell
el-Mutesellim[13] etc. Aşezările preistorice (�H�y�k�) din Asia
Mică vor fi cunoscute cu precădere prin efortul depus de-a lungul a
c�torva decenii de către Kurt Bittel[14]
(fig. 2/1-2). Cu toate dificultăţile �nt�mpinate, prin pierderea �n
favoarea englezilor şi a francezilor a poziţiei privilegiate pe
care o deţinuseră �n c�teva ţări orientale, interesul
şcolii germane pentru monumentele din Orient nu �ncetează nici
după primul război mondial[15]. Extrem de
importante pentru cunoaşterea realităţilor din Orient sunt
cercetările specialiştilor englezi. �nceputul investigărilor
sistematice a tell-urilor preistorice poate fi legat de activitatea lui W.M.
Flinders Petrie �n Egipt şi Palestina, �n deceniul al nouălea al
sec. al XIX-lea[16]. F.J. Bliss continuă preocupările
profesorului său[17],
astfel �nc�t la scurtă vreme sunt sondate alte c�teva tell-uri[18]. Instaurarea, după primul război mondial,
a unor noi guverne sub mandat britanic �n Iordania, Palestina şi Irak,
are repercusiuni pozitive asupra continuării studierii tell-urilor. S.
Casson[19] şi
V. Gordon Childe[20]
nu vor folosi �n lucrările lor termenul de tell, atunci c�nd se
referă la movilele din Orient. Răsp�ndirea sa �n literatura engleză
se datoreză activităţii de c�teva decenii a lui S. Lloyd[21],
a lui C.Leonard Woolley[22]
şi a altor specialişti[23].
La �nceputul celui de-al doilea război mondial se putea oferi �ncă
o sinteză a stratigrafiei comparate a tell-urilor[24].
De acum �ncolo, �n manualele de arheologie vor fi dedicate capitole speciale
metodei de cercetare a tell-urilor, ca un tip de sit cu caracteristici bine
individualizate[25].
Prin această
rapidă trecere �n revistă a �nceputurilor arheologiei Orientului
Apropiat am intenţionat să explic de ce, aşa cum vom vedea mai
jos, termenul de �tell� a fost preluat şi folosit, �ncă din 1906,
pentru movilele artificiale din sud-estul Europei. Faptul că el apare
pentru prima dată �n literatura de specialitate de limba franceză,
nu pare a fi un simplu accident, av�nd �n vedere interesul arătat de
timpuriu acestei problematici de către şcoala de arheologie
franceză. �n lucrările germane sau anglo-americane de după
primul război mondial, se preferă �n continuare noţiunea de
�H�gel� respectiv �Mound�. Tot aici se impune
discutarea, pe scurt, a asemănărilor, dar mai ales a deosebirilor
�ntre tell-urile preistorice din Orient şi cele din Bazinul Carpatic.
Principala diferenţă constă �n materialele folosite la
realizarea construcţiilor. �n Orient se utilizau pentru ridicarea
caselor cărămizi uscate la soare sau fundaţii din piatră
şi o elevaţie din cărămizi[26].
Acelaşi tip de construcţii şi aceleaşi materiale sunt
folosite p�nă astăzi, aşa cum o demonstrează studiile
etnoarheologice de pe valea Eufratului[27]
(fig. 4/1). �n Bazinul Carpatic pereţii locuinţelor preistorice
sunt modest ridicaţi din lemn legat cu lut (fig. 4/2). Evident, nivelul
de civilizaţie atins �n Orient, �ndeosebi prin impresionanta
arhitectură publică, constituie cel de-al doilea factor care deosebeşte
net tell-urile din Orient de cele din Bazinul Carpatic. Toate au contribuit
ca, de exemplu �n cazul aşezării de la �atal H�y�k, din sudul
Turciei, depuneri de peste 20 de m grosime să fie acumulate �n circa 800
de ani de existenţă. O astfel de coloană stratigrafică nu
poate fi explicată dec�t prin faptul că aici s-au păstrat, �n
unele cazuri, pereţii realizaţi din cărămizi nearse pe o
�nălţime de peste 2 m[28]
(fig. 5). La toate acestea se adaugă faptul că formarea tell-urilor
�n Orient este un proces care nu s-a sf�rşit nici astăzi. Unele
dintre aceste movile, şi poate fi amintit cazul celei de la �ay�n�, au
fost locuite de la circa 10.000 �.Chr. p�nă �n zilele noastre[29].
Celebrul tell Y�m�k Tepe de la Mersin, �n sudul Turciei, pe coasta Ciliciana,
a acumulat cei circa 25 m de stratigrafie din neoliticul timpuriu (cca. 7000
�.Chr.) p�nă �n perioada islamica (sec. al XIII-lea)[30]
(fig. 3/3). Mult mai spectaculoasă este �nsă situaţia de la
Norşuntepe, pe cursul superior al Eufratului, �ntre munţii Taurus şi
Antitaurus. Cei 35 de m de stratigrafie reprezintă evoluţia
tell-ului �n circa 2500 de ani de-a lungul eneoliticului (17 m) şi
epocii bronzul timpuriu (18 m)[31]. Spre comparaţie cu aceste
exemple putem menţiona cei circa 6,5 m de depuneri stratigrafice de la
B�lcske �V�r�sgyűrű=V�r�sgy�r�,
acumulate �n aproximativ 700 de ani, �ncep�nd cu cultura Nagyr�v şi
termin�nd cu cultura Vatya[32].
La
diferenţele de �conţinut� se mai adaugă una de �fond�.
Există numeroase aşezări �n Bazinul Carpatic care au fost
�ncadrate �n categoria �tell�-urilor, dar care nu au forma unor movile ce se
remarcă �n relieful plat �nconjurător. �Tell�-uri ca cele de la
Pecica �Şanţul Mare�[33],
Mo�orin �Feudv�r�[34],
Semlac �Livada lui Onea�[35],
Ko�ice-Barca I[36],
Sz�zhalombatta �F�ldv�r=T�glagyv�r�[37]
etc. sunt plasate pe terasele �nalte ale unor r�uri. Chiar dacă au o
poziţie impozantă, ele nu sunt, totuşi, movile �n
adevăratul sens al cuv�ntului. Cu toate acestea
trebuie precizat �nsă că, mutatis
mutandi, fenomenul este �n sine
acelaşi. Datorită unor factori fizico-geografici, economici,
istorici şi, de ce nu, a unei anumite mentalităţi, o
comunitate locuieşte vreme �ndelungată acelaşi spaţiu
bine delimitat. Construcţia, nivelarea şi reconstrucţia unor
locuinţe de suprafaţă la care se adaugă acumularea
resturilor inerente vieţii de zi cu zi[38],
contribuie la formarea aşezărilor multistratificate. Procesul,
asemănător cu realităţile din Orient, explică
folosirea de mai bine de 50 de ani a termenului de �tell� pentru unele
aşezări din Bazinul Carpatic. � �T�mbes�
(Τούμπες), �Magh�les�
(Μαγούλες), �Moghili� şi �Movile�� �n Balcani Ca şi �n
Bazinul Carpatic, aşa cum vom vedea mai jos, movilele sau �tumulii� din
Macedonia sau Albania au intrat �ncă de la sf�rşitul sec. al
XIX-lea �n atenţia amatorilor de antichităţi şi a
specialiştilor[39].
�n Bulgaria, la 1898, Ch. şi N. �korpil cercetaseră deja un
număr impresionant de �moghili� (tumuli)[40]
(fig. 2/3). La acea vreme asemenea monumente erau considerate cu
precădere morminte greceşti sau bizantine. Unul dintre primii care,
la �nceputul secolului al XX-lea, pune problema delimitării mormintelor
tumulare de aşezări, este Paul Traeger (Tr�ger)[41]
(fig. 6/1). Cercet�nd �ntre
1899 şi 1903, extrem de riguros, o serie de situri preistorice de la sud
de Dunăre, �n Bulgaria (fig. 3/3), G. Seure şi A. Degrand afirmau
tranşant că �...nous pr�f�rons les d�signer par l�appellation de tells, qui les distingue des tumuli ordinaires et les classes dans
une s�rie d�j� connue, celle des tells asiatiques,
auxquels ils ressemblent par la forme, les dimensions, le profil, la
structure, et souvent le contenu.�[42].
Aceşti autori francezi sunt, din informaţiile pe care am
reuşit să le str�ng, primii care au folosit denumirea de �tell�
pentru aşezările multistratificate preistorice din Balcani.
Exemplul lor nu a fost urmat imediat de către arheologii vremii. �nainte de primul
război mondial, sinteza lui A.J.B. Wace şi M.S. Thompson privind
preistoria Tesaliei oferă o altă definiţie pentru
aşezările din Grecia care au o formă de �mounds�. Astfel
�...the term maghula should be
applied only to an artificial mound in wich rubbish or tracces of human
habitation can be discerned, while tumba
meaning merely a sepulchral tumulus...�[43].
Deosebirea �ntre cei doi termeni era făcută şi de către
localnicii greci. Cercetările de suprafaţă, cartările
şi, nu �n ultimul r�nd, sondajele făcute de către francezi[44]
şi englezi[45]
�n timpul primului război mondial, stabilesc o legătură
clară �ntre acele �toumben� şi aşezări preistorice.
După război se remarcă eforturile lui L. Rey[46]
şi mai apoi cele ale lui S. Casson[47]
sau W.A. Heurtley[48]
de catalogare, descriere, ordonare tipologică şi datare a
movilelor. Evident că nu
toate movilele erau aşezări. �ncerc�nd să demonstreze
scepticilor că o serie de ridicături din Dobrogea nu sunt simple
�Wegweiser�, �Signalh�gel� ori chiar �Erdblasen�, C. Schuchhard şi P.
Traeger sapă �n 1917 doi tumuli, nu departe de Constanţa.
Rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor savanţilor
germani[49].
Cunosc�nd şi alte �H�hensiedlungen� de la Dunărea de Jos (Sarva�,
Vučedol), C. Schuchhardt se opreşte asupra movilei (�Der H�gel�) de
la Cernavodă[50].
Săpăturile au scos la iveală resturile unei aşezări
ale cărei locuinţe de suprafaţă, construite din lut
şi lemn, au dus la acumularea unei stratigrafii de peste 4 m. Chiar
dacă au fost identificate analogii �n Bulgaria �in den tells bei
Philippopel�[51], termenul
nu este folosit şi pentru situl de la Cernavodă. Studierea
sistematică a movilelor din spaţiul extracarpatic, debutează
�nsă după primul război mondial, fiind direct �ncurajată
de către Vasile P�rvan. Săpăturile de la Căscioarele[52],
Gumelniţa[53], Boian[54],
Vădastra[55] sau Glina[56]
au avut ca scop, �n primul r�nd, cunoaşterea materialului arheologic
şi �mbogăţirea colecţiilor Muzeului Naţional.
Metodele de cercetare erau departe de ceea ce făcuse deja L. M�rton la
T�szeg cu aproape 20 de ani �n urmă. Un salt
esenţial �n �nţelegerea contextului general �n care se
plasează descoperirile preistorice din Rom�nia, se realizează prin
sinteza lui Ion Nestor publicată �n 1933[57].
Familiarizat cu interesul şcolii germane pentru cercetarea Orientului
Apropiat[58] precum
şi cu realităţile de la sud de Dunăre, Nestor
foloseşte noţiunea de �tell� pentru prima dată �n literatura
de specialitate din Rom�nia, �n legatură cu unele aşezări ce
aparţin aşa numitelor �Tell-Kulturen� din Bulgaria[59].
Chiar dacă nu acceptă denumirea propusă de către Seure
şi Degrand, Nestor �ncadrează aşezarea de la Vidra printre
aşa numitele �tell�-uri[60].
Interesant este că Nestor nu atribuie şi aşezările
multistratificate din epoca bronzului, cercetate de către M. Roska,
aceluiaşi fenomen al �tell�-urilor. Tot �n anii �30 ai
secolului al XX-lea, Miloje Vasić publica remarcabila sa lucrare
referitoare la aşezarea de la Vinča. Chiar dacă pentru
Vinča nu se
�ntrebuinţează denumirea de �tell�, termenul nu �i este total
necunoscut arheologului s�rb, care �l utilizează �n sensul deja
cunoscut, de movilă artificială[61]. După cel
de-al doilea război mondial, investigarea sistematică a magulelor
preistorice din Grecia este legată indubitabil de şcoala
germană de la Heidelberg şi de numele lui Vl. Milojčić
şi a colaboratorilor săi[62].
Prin cercetarea şi publicarea unor situri ca: Otzaki-Magula,
Arapi-Magula, Argissa-Magula, Agia
Sofia-Magula etc. avem astăzi solide repere cronologice şi
culturale pentru preistoria sud-estului Europei. Faţă de
Grecia, �n Bulgaria termenul �tell� a fost folosit constant de la 1906
p�nă astăzi de către toţi specialiştii[63].
Henrieta Todorova distinge, �n funcţie de �nălţimea lor,
�tell�-uri joase (�ntre 0,80 şi 4 m), de mărime mijlocie (�ntre 4
şi 10 m) şi �tell�-uri de dimensiuni mari (de peste 10 m
�nălţime)[64].
Aici, monumente cum este Karanovo au 12,50 m �nălţime sau chiar
17,50 m �n cazul �tell�-ului� de la Bereketska. �n nord-estul Bulgariei au
fost cartate p�nă �n 1982 nu mai puţin de 200 de �tell�-uri
aparţin�nd epocii eneolitice. Dintre numeroasele lucrări care
tratează problematica �tell�-urilor neo-eneolitice din Bulgaria mă
opresc doar la trei studii �n care am găsit explicaţii pentru modul de formare a �tell�-urilor şi
o definiţie a acestora. Astfel, A.G. Sherratt ajunge la concluzia
că la baza constituirii �tell�-urilor stau trei condiţii: �The
first is the use of large quantites of mud in the construction of building;
the second is a degree of stability in the location of the settlement through
time, and the third is the concentration of homes into a coherent unit�[65].
După J. Chapman �tell�-urile sunt �a physical and social expression of
continuity with the ancestors, who once lived in the same place�[66].
Ele se delimiteză de aşezările cu un singur nivel prin
raportul dintre spaţiul construit şi cel neconstruit (�the ratio of
built/unbuilt space�-BUB), dimensiunea sitului, distanţa minimă
�ntre clădiri (�Minimum Inter-Building Distance�-MIBD) şi
dimensiunea caselor (�House Dimensions�-HD)[67].
Pentru D.W. Bailey �tell�-urile reprezintă
�anthropologically formed mounds created by episodes of building, using,
destroying (or abandoning) and rebuilding wattle and daub houses�[68]. De la �terramare� la �tell-uri� �n Bazinul
Carpatic
Nu lipsită de
importanţă este prezentarea modului �n care s-a ajuns la folosirea
noţiunii de �tell� �n Bazinul Carpatic. Ea stă evident �n
str�nsă legătură cu debutul cercetărilor arheologice
aici, dar şi cu fascinaţia pe care a avut-o dintotdeauna Orientul.
Dintr-un dicton al antichităţii creştine, �Ex oriente lux�, a
fost transformat, şi de către arheologi, �ntr-un clişeu care a
uşurat preluarea mecanică a unor noţiuni. Cercetarea
movilelor care ascundeau urmele unor aşezări preistorice a
interesat pe romanticii de la mijlocul secolului al XIX-lea, preocupaţi
de descoperirea trecutului. Cartarea unora dintre aceste movile[69],
este urmată �n 1858 de săpăturile pe care le făcea
Ferencz Kubinyi �n aşezarea de la Gomba �V�rhegy�[70]
(fig. 2/4). Zece ani mai t�rziu J. Foltiny �ncepea investigarea movilei de la
Szihalom, făc�nd cunoscute �ntr-o serie de articole rezultatele
cercetărilor sale[71].
Pregătindu-se �n 1876 Congresul de Antropologie şi Arheologie de la
Budapesta, organizatorii au acordat o atenţie specială
efectuării unor sondaje arheologice �ntr-o serie de situri ce urmau a fi
vizitate de către participanţii la această manifestare
ştiinţifică[72].
Celebritatea pe care o va dob�ndi �Laposhalom�-ul de la T�szeg se
datorează strădaniilor din această perioadă ale lui
Fl�ris R�mer, Elek Csetneki-Jelenik şi J�zsef Hampel[73]
(fig. 6/2). Tot R�mer, �mpreună cu M. Sz�ll, vor face săpături
�n toamna anului 1876 şi �n aşezarea de la Nagyr�v[74]
(fig. 6/3). L. Pigorini de la
Roma[75],
R. Virchow de la Berlin[76]
sau J. Mestorf, conservatoare a muzeului din Kiel[77],
au fost cei care au stabilit, din primul moment, o legătură �ntre
aşezările epocii bronzului de la Szihalom sau T�szeg cu acele terremare dell�Emilia. Aşezarea
proaspăt cercetată atunci de la Casaroldo a oferit un bogat
material arheologic, dar mai ales informaţii despre un sistem de
construcţie a caselor ce se regăsea şi la T�szeg. Gropile de
pari ale locuinţele descoperite aici au fost interpretate ca fiind
urmele unor construcţii palafite asemănatoare celor găsite �n
Italia de nord.�� Pentru
generaţia de la sf�rşitul secolului al XIX-lea folosirea termenului
de �terramare�, atunci c�nd se refereau la aşezările epocii
bronzului din Ungaria av�nd forma unor movile, era deja un bun c�ştigat.
Pentru a menţiona doar c�teva nume, termenul apare �n lucrările lui
R�mer[78],
Ingvald Undset[79], a
profesorului clujean P�sta Bela[80]
sau �n sinteza asupra arheologiei maghiare a lui Pulszky Ferencz[81].
Mai t�rziu va fi preluat şi utilizat �n literatura maghiară de
către generaţia următoare de specialişti sau amatori de
p�nă la primul război mondial, atunci c�nd se refereau la
aşezări de tipul celei de la T�szeg[82].
Tot aici se cuvine să amintesc activitatea lui Lajos M�rton, de numele
căruia se leagă debutul cercetării ştiinţifice a
aşezărilor multistratificate preistorice din Bazinul Carpatic[83].
Istv�n B�na a subliniat, pe bună dreptate, meritul pe care l-a avut
M�rton �n dezvoltarea arheologiei acestui spaţiu[84].
Metoda sa de cercetare pe niveluri a fost exemplară, inspir�nd �n
direcţia bună şcoala arheologică maghiară de
după cel de-al doilea război mondial (fig. 7/1-2). Din nefericire
M�rton nu şi-a publicat săpăturile dec�t sub forma unor
rapoarte sumare. �ntreaga documentaţie este valorificată abia 50 de
ani mai t�rziu[85]. Astfel,
�n afară de M�rton Roska, nimeni �n epocă nu a putut să preia
şi să continue stilul de investigare iniţiat de către L.
M�rton. Sondarea
sistematică a movilelor preistorice din Transilvania se leagă de
numele unuia dintre primii arheologi, �n adevăratul sens al cuv�ntului,
din fosta monarhie Austro-Ungară: M�rton Roska. El este cel care, pe
l�ngă primele cercetări asupra paleoliticului transilvănean, a
avut curiozitatea (cu siguranţă insuflată de către
profesorul său P�sta) de a verifica şi cele mai importante situri
cu o stratigrafie complexă din vestul Rom�niei. Săpăturile
sale de la Periam[86],
Pecica[87], Otomani
�Cetăţuie(a)=Dealul Cetăţii=V�rhegy� şi �Cetatea de
păm�t=F�ldv�r�[88],
Socodor[89] sau
Vărşand[90]
răm�n şi astăzi o importantă sursă pentru reconstituirea
habitatului epocii bronzului din Transilvania[91].
Cunosc�nd, prin vizita pe care a făcut-o la T�szeg �mpreuna cu P�sta
şi alţi colegi de la Cluj, metoda de cercetare pe niveluri
pusă la punct de către M�rton, Roska a aplicat-o şi �n
cercetarea movilelor de la Pecica şi Periam[92]
(fig. 7/3; 8). Interesantă este opinia sa legată de acele
�terramare�. Dacă la acea vreme nimeni nu punea la �ndoială vechea
analogie stabilită �ntre movilele din c�mpia maghiară şi unele
aşezări din nordul Italiei, Roska se dovedeşte mai rezervat,
necunosc�nd exact situaţia din c�mpia r�ului Po[93].
El preferă o explicaţie mai simplă pentru formarea acestor
�halom�-uri, baz�ndu-se pe experienţa dob�ndită deja �n cercetarea unor astfel de situri. Potrivit lui, movilele s-au
format prin locuirea intensă şi succesivă a aceluiaşi
areal[94].� Următoarea
etapă �n acest periplu istoriografic nu poate fi dec�t cea marcată
de activitatea ştiinţifică a lui V. Gordon Childe. Chiar
dacă Childe cunoştea �tell�-urile din Bulgaria[95],
iar realităţile din Orientul Apropiat �i erau familiare[96],
el evită constant să folosească denumirea de �tell� pentru
descoperirile din Bazinul Carpatic. Childe este unul din ultimii
specialişti care mai pun �n legătură movilele (�mounds�) ce
reprezintă aşezări multistratificate din Ungaria şi
Rom�nia cu acele terramare din
Italia[97]. Trebuie precizat că Childe nu
aplică definiţia tradiţională ce a fost oferită
pentru acele �lakedwelling on dry land� din valea r�ului Po, situaţiei
de la Dunărea mijlocie, dar �may contain the germs from which the terramare culture of Italy sprang�[98].
�n lucrările sale de după cel de-al doilea război termenul
�tell� va fi utilizat pentru acele movile din sud-estul Europei, inclusiv
pentru cele din Bazinul Carpatic, realizate prin �Succesive reconstruction of
buildings of stone or mudbrick on the same site�[99].
Chiar şi aşezările de tip terramare
din Italia �are really tells�[100].
Aceasta este rezultatul firesc, aşa cum am văzut, at�t al
familiarizării cu realităţile din tell-urile Orientului Apropiat
c�t şi a dezvoltării cercetării arheologice �n sud-estul
Europei. După primul
război mondial �ncep investigări sistematice şi �n
aşezările multistratificate din Slovacia. Jan Eisner este cel care
face cunoscut situl de la Nitriansky Hr�dok (fost Mal� V�rad) prin
săpăturile pe care le va �ntreprinde aici �n 1923[101].
Prin complexitatea sa stratigrafică, �Z�meček�-ul de la Nitriansky
Hr�dok, a fost comparat cu aşezarea de la T�szeg, fără
�nsă a se folosi un termen anume[102].
D.V. Rosetti,
public�nd �n 1934 săpăturile sale de la Vidra, este primul
specialist, cel puţin de la nord de Dunăre, care
caracterizează modul �n care s-a format movila pe care a cercetat-o.
Astfel ea este �Un Tell, adică o movilă artificială care �şi
are ob�rşia, ca mai toate movilele de acest fel, �ntr-o mică
insulă care a crescut cu timpul prin depunerea
rămăşiţelor organice şi anorganice de pe urma
vieţii intense de care a avut parte şi din cauza
revărsărilor de apă care au depus aici, �n anumite timpuri,
straturi de m�l�[103].
Chiar dacă raportul său a fost publicat şi �n limba
franceză, această caracterizare a �tell�-urilor a treacut, din
nefericire,� aproape neobservată
la acea vreme.� Ferenc v. Tompa va
pune pentru prima dată �n legatură aşezările
multistratificate ale epocii bronzului din pusta maghiară cu tell-urile
Asiei Mici[104].
Definiţia lui ne apare şi astăzi c�t se poate de clară,
arheologul maghiar formul�nd-o pe baza stratigrafiei de la F�zesabony:
�Unsere Abb. zeigt das H�herwachsen des Tells durch Erneuerung der H�user an
der gleichen Stelle�[105].
Interesant este faptul că el nu foloseşte aceeaşi denumire
şi pentru aşezările multistratificate neolitice[106].
La scurtă vreme termenul este acceptat şi de către P�l Patay
�n sinteza sa privind culturile bronzului timpuriu din Ungaria. Astfel,
atunci c�nd se referă la aşezări ca cele de la T�szeg, Pecica,
Periam, �szentiv�n, Patay preferă denumirea de �tell�[107].
Din nefericire, nu am putut găsi o explicaţie de ce Tompa a adoptat
brusc o astfel de denumire pentru �holom�-urile şi �domb�-urile din
Ungaria. Este posibil ca el să fi fost influenţat de către
L.C.G. Clark, directorul de atunci al Muzeului de Arheologie şi
Antropologie al Universităţii din Cambridge[108],
care a finanţat o serie de cercetări �n �tell�-urile de la
Beretty��jfalu �Herp�ly-F�ldv�r=Herp�lyidomb�[109],
T�szeg[110] sau
Nagyr�v[111], dar
aceasta răm�ne o simplă supoziţie. După cel
de-al doilea război mondial noţiunea de �tell� se
�ncetăţeneşte treptat, identific�ndu-se cu aceasta toate
aşezările preistorice multistratificate, care prin depunerile lor
arheologice se disting �n peisajul �nconjurător. Pentru a marca doar
unele momente mai importante care au contribuit la generalizarea utilizării sale pentru epoca bronzului din
Bazinul Carpatic[112],
menţionez din Ungaria contribuţiile lui N�ndor Kalicz[113]
ori Istv�n B�na[114],
�n Rom�nia lucrările lui Tiberiu Bader[115],
Ivan Ordentlich[116]
şi Nicolae Chidioşan[117]
sau �n Slovacia monografiile aşezărilor de la Vesel�, Nitriansky
Hr�dok-Z�meček şi Mal� Kosihy publicate de către Anton
Toč�k[118] ori
cercetările mai noi efectuate de către V�clav Furm�nek şi
Klara Markov� la Včelince[119].
�n fosta Iugoslavie termenul de �tell� nu este folosit pentru cele c�teva
aşezări multistratificate ale epocii bronzului[120].
Excepţie face doar situl �Tr�nica� de la Vinkovci, cu cei 140 de cm de depuneri
arheologice şi trei orizonturi de locuire aparţin�nd culturii
Somogyv�r-Vinkovci[121].
Evident că el nu va fi ignorat atunci c�nd se discută
realităţile din spaţiile �nvecinate[122].
Astăzi, marea
majoritate a arheologilor nu-şi mai pun, practic, problema dacă
noţiunea de �tell� este potrivită sau nu pentru descoperirile din
sud-estul Europei Centrale. Termenul de �tell� este at�t de frecvent folosit
de către arheologi, �nc�t a devenit ceva comun �n limbajul de
specialitate. De aceea, �n sintezele relativ recente privind epoca bronzului
din Ungaria[123] sau
Slovacia[124]
aşezările de tip �tell� şi denumirea uzitată constituie
fenomene caracteristice Bazinului Carpatic. Există foarte
puţini specialişti care evită să folosească termenul
de �tell� atunci c�nd se referă la aşezările cu mai multe
niveluri de la Dunărea de Mijloc[125].
�n cazul lui Bernhard H�nsel explicaţia este firească şi este
dată de experienţa dob�ndită �n cercetarea magulelor de la
Kastanas sau Agios Mamas şi apoi a aşezării de la Feudvar. O
comparare a coloanei stratigrafice din aceste situri nu �ndeamnă dec�t
la reticenţă �n utilizarea noţiunii pentru Bazinul Carpatic
(fig. 9/1-2). Cu toată circumspecţia arătată de el,
atunci c�nd se prezintă sistemul aşezărilor din sud-estul
Europei, termenul de �tell� nu poate fi ocolit[126].���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������
������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� Pentru o definiţie coerentă �n acest capitol
mi-am propus să analizez �nţelesul pe care �l are termenul de �tell�
�n diverse limbi de circulaţie şi cum a fost el definit de
către specialiştii care sau ocupat de acest fenomen �n Bazinul
Carpatic. Explicaţia
potrivit căreia termenul de �tell� defineşte �n limba arabă o
movilă artificială este frecvent �nt�lnită[127].
Aceasta poate fi o aşezare sau, la fel de bine, un morm�nt tumular. Cu
acelaşi �nţeles se foloseşte �n limba persană �tepe�,
�h�y�k� �n limba turcă, �tel� �n ebraică, �k�m� �n egipteană,
�magula� sau �tumba� �n limba greacă, �mogila� �n bulgară. Verific�nd, �n
sursele primare, sensurile cuv�ntului �tell� şi, mai ales, originea
şi vechimea termenului, am ajuns la concluzii extrem de interesante[128].
Astfel, �n limba arabă modernă cuv�ntul �tall� (cu forma la plural tilāl) �nseamnă movilă,
ridicătură[129].
Am avut, �nsă, surpriza să constat că vechimea sa este mult
mai mare[130]. Astfel,
el poate fi �nt�lnit �n ebraica Vechiului Testament şi, evident, �n
arameică cu �nţelesul de �Ruinen-H�gel� � o movilă din(de)
ruine[131]. Nu �n
toate ediţiile publicate ale Bibliei găsim aceeaşi traducere.
�n acest sens c�teva exemple sunt sugestive: �n Iosua 11,13 cuv�ntul �tell� a fost tradus �n limba rom�nă
prin �Cetăţile cele �ntărite�[132].
Mult mai apropiat de sensul iniţial apare �n La Bible de J�rusalem (�collines de ruines�) sau �n unele
traduceri ale Bibliei �n limba germană[133].
G. K�roli, traduc�nd �n 1590 �n limba maghiară Vechiul Testament,
preferă cuv�ntul �halom�, un toponim foarte des �nt�lnit astăzi
pentru movilele din Ungaria[134].
�n alte traduceri ale Vechiului Testament s-a optat pentru interpretarea:
[cetatea] �să fie pe vecie dăr�mată şi niciodată
să nu mai fie zidită�[135]
ori, mai potrivit, pentru �une ruine, qui ne sera plus reb�tie�[136]
sau �ein Schutth�gel bleiben und nie wieder aufgebaut werden�[137].
Mai vechi dec�t �n
ebraică �tīlu(m)�, �tillu� sau �tēlu�, cu �nţelesul de
�(Schutt-) H�gel� � movilă realizată din moloz sau
dăr�mături, apare �n akkadiană[138]. Pe la 3200 �.Chr.,
�n sudul Mesopotamiei[139],
�n scrierea cuneiformă sumeriană, du6=tillu are
�nţelesul de �Ruinenh�gel� - o movilă din(de) ruine[140]
(fig. 10/1). Astfel, �n vechiul
Babilon, �n mileniul al III-lea �.Chr, termenul de �tell� era folosit �n
sensul �n care �l utilizăm noi astăzi. Evident că vechimea sa
este cu mult mai mare dec�t ne-o indică datele de care dispunem
astăzi, dar este clar că el a fost utilizat cu mai bine de 3000 de
ani �nainte de folosirea sa de către arabi.� Termenul de �tell�
ca substantiv comun, definind o noţiune arheologică referitoare la
un anumit tip de aşezare, este o �invenţie� relativ t�rzie. �n dicţionarele
de istorie veche ori manuale de arheologie de dinainte de primul război
modial[141] sau, mai
t�rziu, din perioada interbelică[142],� denumirea de tell fie lipseşte atunci c�nd se fac referiri la Europa, fie
este asociată unor situri �n care s-au făcut descoperiri
arheologice �n Orient: Tell-el-Amarna, Tell Ahmar, Tell Hal�f, Tell Ibrah�m
etc. Parcurg�nd
dicţionarele engleze �nt�lnim practic, cu mici nuanţări,
aceeaşi definiţie: �A mound resulting from the accumulation of
debris on long-lived settlement. Tells are normally found only in regions
where buildings were of mudbrick...�[143].
Ea se repetă şi �n dicţionarele franceze: �Terme emprunt� �
l�arabe et d�signant les collines artificielles produites par la
superposition des agglom�rations protohistoriques en m�me lieu...�[144].
�n dicţionarul coordonat de către J. Filip echivalentul �n limba
germană pentru �tell� este �Siedlungsh�gel� sau �Wohnh�gel�. Acesta se
formează �...nach dem nat�rlichen oder gewaltsamen Niedergang der
Lehmh�tten einer Ansiedlung an demselben Ort wieder neue Behausungen
errichtet wurden u. sich somit immer weitere Siedlungshorizonte bildeten.�[145].
�n
dicţionarele arheologice apărute �n Bazinul Carpatic nu se putea
oferi, evident, o altă definiţie pentru această noţiune.
Există �nsă şi uşoare diferenţe, care
reprezintă �ncercări de a adapta termenul general de �tell� la
condiţiile specifice fiecărei regiuni. Astfel, �n lucrările
din Cehia şi Slovacia situri ca cele de la Nitriansky Hr�dok, Tiszal�c,
T�szeg sau Tiszaf�red sunt integrate, ca exemple �clasice�, categoriei
�tell�-urilor[146].
Pentru Eugen Comşa �tell�-urile, ca ridicături artificiale de
păm�nt, apar at�t �n luncile r�urilor c�t şi pe marginile
teraselor, situaţie des �nt�lnită �n C�mpia Munteană[147]. Numeroasele
săpături efectuate după cel de-al doilea război mondial
�n �tell�-urile preistorice din Rom�nia sau Ungaria au avut ca rezultat
�ncercarea specialiştilor, angajaţi �n această muncă, de
a caracteriza c�t mai precis obiectul investigaţiilor lor. Prezent�nd
aşezările culturii Gumelniţa, Sebastian Morintz propunea o
definiţie clară şi concisă a acestora: �movilă
formată prin depunerea diferitelor resturi �n urma unei locuiri intense
pe o suprafaţă limitată�[148].
N. Kalicz s-a
ocupat �ndeaproape de �tell�-urile preistorice din Bazinul Carpatic, fiind
unul dintre puţinii specialişti care
au căutat să definescă c�t mai detaliat posibil acest mod de
viaţă. Iniţial, pentru Kalicz caracteristica unui �tell� era
un strat de cultură av�nd grosimea cuprinsă �ntre 50 şi 150 cm[149].
De aceea, �n monografia dedicată bronzului timpuriu din nord-estul
Ungariei au fost �nregistrate un număr foarte mare de �tell�-uri ale
culturii Hatvan. Ele s-au format prin acumularea succesivă a resturilor
de locuinţe şi a altor urme ale activităţii cotidiene.
Nivelarea ruinelor unor locuinţe de suprafaţă distruse,
construirea altor case pe acelaşi loc face ca la Tiszaluc să fie
descoperite 11 case �n 9 straturi arheologice[150].
Ulterior, discut�nd despre aşezările neoliticului t�rziu din
Ungaria, Kalicz abordează succint şi problematica factorilor care
au determinat apariţia �tell�-urilor �n sud-estul Europei Centrale[151].
�ntr-o sinteză asupra neoliticului t�rziu din zona Tisei, realizată
�mpreună cu P�l Raczky, �tell�-urile sunt �mpărţite �n
�Genuine tell settlements� � �tell�-uri propriu-zise şi �tell-like
settlements� � aşezări de tip �tell�[152].
�Tell�-urile propriu-zise se caracterizează printr-o locuire
intensă a arealului ocupat şi depuneri stratigrafice ce ating 3-4
m. Aşezările de tip �tell� presupun o locuire mai puţin intensă
şi o stratigrafie nu mai mare de 1 p�nă la 2,5 m. Din această
cauză ele sunt mai plate şi se pot observa cu greu �n peisajul
�nconjurător. Situl culturii Tisza de la �cs�d �Kov�shalom�, riguros
cercetat de către Raczky, este poate cel mai sugestiv exemplu pentru o
aşezare de tip �tell� precum şi asupra modului de formare �n
Bazinul Carpatic a unor �tell�-uri propriu-zise[153].
Condiţia care stă la baza formării �tell�-urilor este o
arhitectură bazată pe folosirea lutului şi a lemnului şi
o economie ce presupune un mod de viaţă sedentar. O astfel de
definiţie a fost preluată recent şi de către alţi
specialişti[154].
Termenii de �tell�, dar mai ales cel de �aşezare de tip tell�, sunt
acceptaţi �n Bazinul Carpatic de către marea majoritate a celor
interesaţi de problematica epocii bronzului[155].
Pentru B�na
�tell�-ul este o aşezare multistratificată care prin grosimea
straturilor sale iese �n evidenţă din relieful relativ plat al
zonei. Creaţie a unei comunităţi sedentare de agricultori,
�tell�-ul ia naştere �n urma distrugerii unor case de
suprafaţă realizate din lut şi lemn. Acoperite cu stuf sau
iarbă acestea cad des pradă focului şi noi case sunt ridicate
pe acelaşi loc[156].� J�nos Makkay
analizează �n detaliu caracteristicile �tell�-urilor neolitice. Astfel,
ele sunt rezultatul acumulărilor, �ntr-o perioadă �ndelungată,
a resturilor unor locuinţe şi a �gunoaielor� produse de către
om. Apariţia lor este determinată de mediul ambiant şi de
structura socială şi economică a comunităţilor. �n
categoria �tell�-urilor sunt �ncadrate şi acele aşezări care
cunosc o evoluţie de-a lungul mai multor perioade istorice,
fără a fi necesară o continuitate a locuirii[157]. ��n Rom�nia, ca şi �n Slovacia sau
Jugoslavia de altfel, au existat �n ultima vreme preocupări minore
pentru definirea termenului de �tell�, cu toate că au fost cercetate
sistematic destul de multe asemenea monumente[158].
El a fost preluat de la un cercetător la altul cu un �nţeles mai
mult sau mai puţin definit. Printre puţinele abordări ale unei
asemenea problematici, este cea a colectivului care investighează
�tell�-ul de la H�rşova. Răspunsul la �ntrebarea ce este un �tell�,
este destul de simplu: �o movilă artificială realizată �n urma
acumulării vestigiilor locuirilor umane succesive�[159].
Ce este, �n concluzie, un tell?
�n final, doresc
să prezint concluziile la care am ajuns �n urma studierii �tell�-urilor
din sud-estul Europei Centrale. Ele sintetizează at�t
realităţile arheologice c�t şi �ncercările de abordare
teoretică a acestei problematici. De la bun �nceput
�ndrăznesc să afirm că at�t termenul de �tell� c�t şi
folosirea lui, cel puţin pentru Bazinul Carpatic, sunt improprii. �n
limba rom�nă, maghiară, s�rbă sau slovacă există
cuvinte care definesc şi ele suficient de clar aceste ridicături
artificiale. B�na a sintetizat deja termenii utilizaţi �n Ungaria pentru
ceea ce noi denumim �tell�-uri. Ei caracterizează extrem de plastic
forma, vechimea, originea etc. movilelor, aşa cum a fost receptată
�n cultura populară[160].
Există astfel �Nagyhalom� (Movila mare), �Laposhalom� (Movila
plată=joasă), ��regdomb� (Movila veche) dar şi �F�ldv�r�
(Cetatea de păm�nt), �V�rdomb� (Movila cetăţii) ori
�Zsid�halom� (Movila evreului). Florin Medeleţ, adun�nd movilele de
păm�nt din Banat, nu a ocolit discutarea toponimelor primite de ele �n
decursul secolelor[161].
Cele mai frecvente sunt Huncă,
�Gomilă şi Movilă,� care desemnează �fie o movilă de
păm�nt artificială sau naturală, fie un tell sau o
fortificaţie�[162].
De ce nu folosim
atunci pentru definirea siturile preistorice av�nd o stratigrafie
complexă unul dintre aceşti termeni �locali�, aşa cum se
procedează de exemplu �n Grecia? Explicaţia este simplă. �n
primul r�nd, aşa cum am văzut �n capitolul anterior, ea ţine
de �nsăşi metoda de cercetare arheologică. Folosirea
analogiilor din alte spaţii mai bine cercetate, determină
�importarea� unei noţiuni pentru a explica ceva ce nu este �ncă
suficient de clar conturat. Termenul de �tell� este deci o noţiune
arheologică şi nu are nimic �n comun cu cuv�ntul arab �tall� sau cu
mult mai vechiul �tillu�. Cu alte cuvinte am putea spune că el este un
�neologism� arab, introdus �n limbajul de specialitate arheologic. Toţi
specialiştii �nţeleg acestă noţiune, care este bine
�ncetăţenită, aşa �nc�t a renunţa la ea ar aduce mai
multe deservicii dec�t foloase cercetării arheologice. �ntr-o altă
ordine de idei, noţiunea de �tell� este un termen comun, sau o denumire
convenţională aşa cum s-a pronunţat A. Jockenh�vel[163],
pentru acelaşi fenomen caracteristic �n patru ţări şi,
evident, patru limbi diferite din Bazinul Carpatic. De aceea, ca neologism
arheologic el nu mai trebuie citat �ntre ghilimele. Atunci c�nd ne
referim la tell-urile din sud-estul Europei Centrale trebuie să avem �n
vedere două �nţelesuri: a)
unul, să spunem clasic sau generic, de movilă
artificială realizată prin acumularea de-a lungul timpului a
resturilor activităţilor umane şi b)
un altul, mai special, ce defineşte o noţiune
arheologică referitoare la un anumit tip de habit: aşezare-tell (Tellsiedlung,
Tellsettelment). Ca noţiune
arheologică aplicabilă realităţilor din Bazinul Carpatic,
tell-urile sunt aşezări multistratificate, apărute �ntr-o
zonă geografică specifică, ca urmare a unor condiţii de
mediu favorabile. Ele s-au născut prin acumularea succesivă a
resturilor unor construcţii de suprafaţă de dimensiuni mari,
realizate din lut şi av�nd o structură din lemn. Aceste
construcţii sunt organizate �n cadrul aşezării după
principii clare arhitectonice (o anumită ordonare a caselor, uliţe,
străzi) care sunt respectate de-a lungul �ntregii evoluţii a
acesteia. Existenţa unor fortificaţii, �n unele cazuri
impresionante, a unei activităţi economice autarhice, presupun o
organizare socială clar structurată. Creaţie a aceleiaşi
comunităţi, ce locuieşte vreme �ndelungată un areal,
tell-urile reprezintă o aşezare centrală, clar
individualizată, �nconjurată de aşezări �satelit� ce
marchează un hinterland bine
definit[164]. �n realizarea
catalogului tell-urilor epocii bronzului din Bazinul Carpatic am plecat de la
principiul că ele sunt aşezări multistratificate
caracteristice unei anumite culturi arheologice[165].
�n funcţie de numărul nivelurilor arheologice şi de grosimea
stratului de cultur�ă, ele au fost �mpărţite �n tell-uri propriu-zise şi aşezări de tip tell. a)
Tell-uri propriu-zise am considerat
acele aşezări care au cel puţin trei niveluri arheologice[166]
şi/sau o depunere de peste 1 m (fig. 10/2). b)
Aşezările de tip
tell,
din diverse motive, au atins o acumulare stratigrafică de p�nă la 1
m şi/sau conţin cel puţin două niveluri arheologice (fig.
10/3). �n cazul �n care
nu au fost �ntreprinse cercetări, dar �n literatură am găsit
informaţia, plec�nd de la forma aşezării şi materialele
arheologice descoperite, privind existenţa unui tell, am preferat
introducerea acestora �ntr-o categorie mai largă cea a aşezărilor av�nd forma unei
movile sau ridicături ce reflectă o continuitate a locuirii (Siedlungsh�gel, Moundsettlement). Tot acestei
categorii i-am atribuit acele aşezări multistratificate, �n care au
fost efectuate săpături arheologice, dar �n rapoartele publicate nu
se specifică c�te niveluri de cultură au fost identificate. Prin aceasta putem
separa o grupă importantă de aşezări, cu caracteristici
proprii, care se deosebesc net de cele mai multe situri, cu un singur nivel
de cultură, �n care au fost identificate doar simple bordee sau
locuinţe semi�ngropate, gropi menajere etc. Lipsa unor acumulari
stratigrafice importante se datoreză unui alt mod de viată, ce
presupune o economie specifică, expresie a unui statut inferior
faţă de aşezările-tell.�
Pentru a
lămuri problematica noţiunii de tell �n Bazinul Carpatic consider
necesar a aduce c�teva precizări complementare. Astfel la formarea unor
aşezări multistratificate (Mehrschichtigesiedlungen,
Multilayer settlements) contribuie
uneori şi depunerile acumulate de-a lungul mai multor perioade istorice.
Dacă aceste depuneri nu se constituie �n niveluri succesive ce
conţin resturi de la locuinţe de suprafaţă av�nd o
structură din lemn şi lut etc., atunci ele nu reprezintă ca
tip de habitat o aşezare-tell. Cel mai bun exemplu �n acest sens �l
găsim la Ko�ice-Barca (fig. 11/2). Anterior tell-ului culturii Otomani
există depuneri din paleolitic (nivelul VI), mesolitic (nivelul V),
cultura B�kk (nivelul IV/3), cultura Tiszapolg�r? (nivelul IV/2), cultura
Baden/cultura ceramicii şnurate (nivelul IV/1) şi un nivel ce
reprezintă humusul din epoca bronzului (nivelul III). Ulterior
celor� şase niveluri ale culturii
Otomani (nivelurile II/2, II/1b, II/1a, I/3, I/2 şi I/1) au fost
identificate urme ale culturii Piliny, G�va, din perioada Lat�ne şi cea
medievală[167].� �n acest caz, dar şi �n altele
asemănătoare, avem de-a face cu simple aşezări utiliz�nd
acelaşi spaţiu pe care anterior sau ulterior s-a format o
aşezare-tell Otomani. �n unele
situaţii cum este la Beretty��jfalu
�Herp�ly-F�ldv�r=Herp�lyidomb�[168]
(fig. 11/1) sau Eszt�r �Fenyvespart=Fenyesdomb�[169]
pe acelaşi loc s-au constituit at�t aşezări-tell neolitice c�t
şi aşezări-tell din epoca bronzului. La Baracs �F�ldv�r=Boty�ns�nc�[170],
B�lcske �V�r�sgyűrű=V�r�sgy�r�[171],
Dunaf�ldv�r �K�lv�ria=�reghegy�[172],
Duna�jv�ros �Dunapentele-Koziderpadl�s�[173],
Sz�zhalombatta �F�ldv�r=T�glagyv�r�[174]
(fig. 10/3) etc. aşezări-tell aparţin�nd culturii Nagyr�v sunt
urmate, mai mult sau mai puţin nemijlocit, de aşezări-tell caracteristice
culturii Vatya. �n alte cazuri, aşezări-tell ale culturii Hatvan
sunt continuate de aşezări-tell ale culturii Vatya (Gomba �V�rhegy�[175]),
F�zesabony-Otomani (J�szd�zsa �K�polnahalom�[176],
Včelince �L�szl�fala�[177])
sau Maďarovce (Mal� Kosihy �T�r�kdomb�[178]).
Cea mai complexă situaţie răm�ne cea de la T�szeg
�Laposhalom�, unde practic avem de-a face din punct de vedere cultural cu
trei aşezări-tell: Nagyr�v, Hatvan şi F�zesabony[179]
(fig. 11/3). Se poate pune
�ntrebarea există tell-uri de epocă Lat�ne, romană sau din
Evul Mediu? Dacă suntem consecvenţi cu definiţia pe care am
propus-o mai sus atunci răspunsul este afirmativ. �n literatura de
specialitate arheologică asemenea aşezări nu au fost �nsă
identificate cu tell-uri. Pentru aceste perioade de timp există
noţiuni clare ca aceea de sat, oraş, castru sau cetate care
definesc ceea ce preistoricienii denumesc tell-uri. De aceea, noţiunea
de tell a fost aplicată, �n Bazinul Carpatic, numai pentru perioada
preistorică. Depuneri
succesive, ce presupun chiar amenajarea unor vetre şi niveluri de
călcare de consistenţa unor podele, există şi �n unele
peşteri[180].
Putem considera peşterile multistratificate cu urme de locuire succesive
preistorice ca fiind tell-uri? Răspunsul este negativ deoarece
peştera �n sine constituie un tip de aşezare cu caracteristici
proprii[181]. Cu
siguranţă se mai pot aduce unele observaţii de conţinut
la această definiţie a tell-urilor din Bazinul Carpatic, ele nu pot
fi �nsă precizate dec�t �n urma unei analize de detaliu a sistemului
aşezărilor ce �ndeplinesc caracteristicile unui tell[182].
Sintetiz�nd, �nsă, datele de care dispunem astăzi pentru
aşezările multistratificate aparţin�nd perioadei timpurii
şi mijlocii a epocii bronzului, mi-am propus să ofer doar cadrul
formal de la care trebuie plecat �ntr-o asemenea abordare. Berlin, martie 2002 Bibliografie
|
