Descoperiri gepide la Miercurea Sibiului-Petriş (jud. Sibiu)

Sabin Adrian LUCA, Zeno Karl PINTER,

 Ioan Marian ŢIPLIC, Adrian GEORGESCU,

Dragoş DIACONESCU

 Gepide discoveries from Miercurea Sibiului – Petriş (Sibiu county)

Abstract

Locuirile preistorice din punctul Petriş se află la aproximativ 500 m est de staţiunea balneară Miercurea Băi şi la 50-80 m nord de şoseaua naţională Sebeş – Sibiu, pe botul unei terase prelungi, înălţată cu aproximativ 4-5 m faţă de nivelul luncii inundabile a pârâului Secaş. Vestigiile arheologice sunt dispersate pe o lungime de aproximativ 300 m de-a lungul terasei, paralel cu lunca inundabilă. Câmpul cu resturi arheologice nu are mai mult de 80-100 m lăţime (Plan 1, stânga sus).

Situl a fost „redescoperit” în primăvara anului 1997. [3] În acest sit există, după efectuarea perieghezelor, materiale arheologice aparţinând fazelor timpurii ale culturii Starčevo-Criş, precum şi altele aparţinând fazelor timpurii a culturii Vinča, epocii eneolitice (Petreşti) şi celei a bronzului neputând face şi alte precizări. În anul 1997 am început cercetarea sistematică a sitului arheologic (planul 2). [4]  

Plan 1. Miercurea Sibiului. Către Miercurea Băi, pe partea din dreapta şoselei, se află situl. Plan 2. Miercurea Sibiului-Petriş. Ridicarea topografică orto-satelitară a sitului arheologic.

Între anii 1997 şi 2000 s-au executat secţiuni pentru controlarea stratigrafiei aşezărilor preistorice suprapuse şi pentru analizarea principalelor categorii de locuinţe, complexe arheologice şi artefacte specifice sitului. [5] Secţiunile au fost următoarele: S₁ / 1997 (20 / 1,5 m), S_2-3 / 1998 (16 / 2 m fiecare), S₄ / 1999 (16 / 2 m) şi S₅ / 2000 (20 / 1 m). S-au descoperit bordeie, locuinţe de suprafaţă, vetre, complexe arheologice adâncite (gropi menajere, şanţuri de fundaţie, gropi de pari şi stâlpi) şi morminte (gepizi, secolul V) (Planul 3).

Planul 3. Dispunerea secţiunilor şi suprafeţelor de cercetare la Miercurea Sibiului-Petriş .

 În anul 2001 s-a deschis o suprafaţă de cercetare având 20 / 20 m (S I / 2001-2003). De-a lungul anilor 2001 şi 2002 s-a cercetat nivelul petreştean, reprezentat prin locuinţe de suprafaţă (două structuri de locuire), cel mai nou în stratigrafia orizontală a neoliticului de la Miercurea Sibiului-Petriş. [6] Tot în aceşti ani s-au cercetat şi resturi ale unor locuinţe de suprafaţă aparţinând nivelului vincian vechi (două structuri de locuire). În anul 2003 s-a epuizat şi excavarea complexelor adâncite aparţinând culturii Vinča, faza A (5 locuinţe adâncite de tip bordei, alte gropi cu utilităţi mai puţin cunoscute) şi Starčevo-Criş timpuriu (3 locuinţe adâncite de tip bordei, alte trei gropi).

Din anul 2003 s-a pornit şi prepararea suprafeţei S II (15 / 16 m). Aceasta va fi prelucrată în anii 2004 şi 2005 (Planul 3).

Descoperirile de epocă gepidă aparţin unei necropole plane de inhumaţie şi – poate – unor resturi de locuire.

Planul 4. Miercurea Sibiului-Petriş. Descoperiri gepide.

 A. Necropola plană de inhumaţie.

În decursul anilor au fost descoperite resturile a cinci morminte, după cum urmează:

Mormântul M₁ / 1997 (Planul 4; 5 stânga – sus).

Acest mormânt a fost descoperit în Secţiunea S₁ / 1997 (Planul 3; 4). Groapa în care a fost depus decedatul are o formă dreptunghiulară şi este orientată SSV-NNE. Forma acesteia este dreptunghiulară cu partea de la cap arcuită. Mâinile decedatului sunt dispuse pa lângă corp, iar oasele sunt păstrate foarte prost. Mortul avea privirea spre răsărit şi era îngropat la 1,63 m adâncime. Umplutura gropii mormântului este compactă, galbenă, cu pietriş antrenat din stratul pe care se află depunerea de strat de cultură. Decedatul nu a posedat piese de inventar.

Mormântul M₂ / 1999 (Planul 4).

Acest mormânt a fost descoperit în Secţiunea S₄ / 1999 (Planul 3; 4). Groapa în care a fost depus decedatul are o formă dreptunghiulară şi este orientată SSV-NNE. Forma acesteia este dreptunghiulară cu partea de la cap arcuită. Mâinile decedatului sunt dispuse pa lângă corp, iar oasele sunt păstrate foarte prost. Mortul avea privirea spre răsărit şi era îngropat la 1,12 m adâncime. Umplutura gropii mormântului este compactă, galbenă, cu mult pietriş antrenat din stratul pe care se află depunerea de strat de cultură. Inventarul mormântului era alcătuit dintr-un piepten din os ornamentat cu linii incizate în val (fig. 1, a-b). Pieptenul este realizat din plăci de corn de cerb prinse între ele cu nituri de bronz sau alamă (la mijloc) şi fier (la margini). În acelaşi mormânt exista şi un cuţit din fier (fig. 1, c).

	c.
Fig. 1. Miercurea Sibiului-Petriş. Inventarul mormântului M 2.

  Mormântul M₃ / 2003 (Planul 4; 5 stânga – mijloc).

Acest mormânt a fost descoperit în Suprafaţa S I / 2000-2003 (Planul 3; 4). Groapa în care a fost depus decedatul are o formă dreptunghiulară şi este orientată SSV-NNE. Forma acesteia este dreptunghiulară cu partea de la cap, dar şi cea de la picioare, arcuită. Mâinile decedatului sunt dispuse pe lângă corp (mâna stângă este uşor dusă spre centura pelviană), iar oasele sunt păstrate relativ prost. Mortul avea privirea spre răsărit şi era îngropat la 2,28 m adâncime.

Groapa în care a fost depus decedatul este săpată într-un bordei vincian timpuriu (B₄/2003) care strică în parte – la rândul său – un bordei neolitic timpuriu (B₁/1998, 2003). Locul de îngropare a fost ales – fără îndoială – printr-o prospectare prealabilă pentru ca decedatul să poată fi îngropat cât mai adânc pentru evitarea profanării mormântului. Umplutura gropii mormântului este compactă, galbenă, cu mult pietriş antrenat din stratul pe care se află depunerea de strat de cultură. În jurul capului – mai precis în jurul jumătăţii superioare a acestuia – s-a descoperit un strat de cenuşă albă a cărui origine este obscură. Inventarul mormântului este bogat şi constă din mai multe piese de aur, mărgele şi un piepten, după cum urmează (fig. 2):

a) Piese de aur. 1. Mărgele din aur. Aceste sunt în număr de 7 (fig. 2/1a-g) şi erau dispuse în jurul gâtului, ca o salbă. Forma lor este tubulară şi sunt ornamentate cu caneluri. La extremităţi foaia de aur este foarte strânsă. Interiorul mărgelelor este realizat din sticlă. Greutatea acestora este cuprinsă între 0,89 şi 1,10 grame după cum urmează (fig. 2/1a = 1,10 grame; fig. 2/1b = 0,89 grame; fig. 2/1c = 1,00 grame; fig. 2/1d = 0,90 grame; fig. 2/1e = 0,90 grame; fig. 2/1f = 0,89 grame şi fig. 2/1g = 0,90 grame). Aurul este galben, de calitate foarte bună.2. Ac din aur. Piesa este realizată dintr-o sârmă din aur cu vârful ascuţit şi capătul opus acestuia îndoit sub formă rotundă, petrecută (fig. 2/2). Acul a fost descoperit sub ceafa capului decedatului şi are o greutate de 1,77 grame. Aurul este galben, de calitate foarte bună.

b) Mărgele. Mărgelele din piatră (sticlă ?) erau dispuse în jurul gâtului şi în partea superioară a pieptului decedatului. Aceste sunt de trei categorii după formă şi dimensiuni (fig. 2/3a-c). Numeric, 107 piese au dimensiunile 2,6 / 2,4 / 3,4 mm, 6 piese 3,3 / 5,5 / 4,6 mm şi 3 bucăţi 7,2 / 6,8 / 5,7 mm. Culoarea mărgelelor este – de cele mai multe ori – neagră existând, însă, şi unele piese mai deschise la culoare (brune). Acestea par a fi fost cusute pe un material textil.

c) Piepten. Pieptenul este realizat din plăci de corn de cerb prinse între ele cu nituri de bronz sau alamă (la mijloc) şi fier (la margini). Nu este ornamentat şi s-a descoperit la genunchiul din dreapta al decedatului. Se pare că piesa se afla într-o tolbă sau pungă aflată pe coapsa piciorului drept şi nu este ornamentată.

Fig. 2. Miercurea Sibiului-Petriş. Inventarul mormântului M 3 .

Mormântul M₄ / 2003 (Planul 4; 5 stânga – jos).

Acest mormânt a fost descoperit în Suprafaţa S I / 2000-2003 (Planul 3; 4). Groapa în care a fost depus decedatul are o formă dreptunghiulară şi este orientată SSV-NNE. Forma acesteia este dreptunghiulară cu partea de la cap arcuită. Mâinile decedatului sunt dispuse pa lângă corp, iar oasele sunt păstrate relativ prost. Mortul avea privirea spre răsărit şi era îngropat la 1,67 m adâncime. Groapa în care a fost depus decedatul este săpată într-un bordei vincian timpuriu (B₆/2003). Umplutura gropii mormântului este compactă, galbenă, cu mult pietriş antrenat din stratul pe care se află depunerea de strat de cultură. Locul de îngropare a fost ales – fără îndoială – printr-o prospectare prealabilă pentru ca decedatul să poată fi îngropat cât mai adânc pentru evitarea profanării mormântului. Inventarul mormântului este bogat şi constă din mai multe piese de aur, mărgele şi n piepten, după cum urmează (fig. 3/1-2, 4):

a) Agrafe simple.

Pe pieptul decedatului, către umeri, se aflau cele două agrafe simple (fig. 3/1a-c, 2a-c). Acestea au acul de prindere de îmbrăcăminte realizat din alamă şi corpul pe care sunt prinse cele patru pietre de agat, din argint aurit.

b) Mărgele.

Mărgelele se aflau în zona gâtului şi a părţii superioare a pieptului decedatului fiind prinse – după toate probabilităţile – pe o bucată de pânză.

Aceste sunt de patru categorii după formă şi dimensiuni (fig. 3/4a-d). 218 bucăţi sunt brune şi au dimensiunile 2,2 / 4,2 mm, 117 sunt negre şi au dimensiunile de 1,3 / 4,2 mm şi alte 3 sunt fragmentare şi brune.

Fig. 3. Miercurea Sibiului-Petriş. Inventarul mormintelor M 4-5.

 Mormântul M₅ / 2003 (Planul 4; 5 dreapta).

Groapa reprezintă resturile unui mormânt profanat. Dintr-un motiv necunoscut am descoperit doar un obiect de inventar şi nici o urmă de os uman sau de alte obiecte.

a) Piepten.

Pieptenul este realizat din plăci de corn de cerb prinse între ele cu nituri de bronz sau alamă (la mijloc) şi fier (la margini) (fig. 3/3a-b). Piesa nu este ornamentată.

B. Complexe arheologice rituale.

a) Groapa G_4b/2003.

În această groapă s-au descoperit două vase fragmentare (cenuşii, factură fină, pictate cu grafit) şi o râşniţă ruptă în două pe la jumătate realizată din tuf vulcanic (fig. 4). Groapa străpunge bordeiul vincian B₄/2003 care distruge, la rândul său, bordeiul neolitic timpuriu B₁/1998, 2003. 

Planul 5. Miercurea Sibiului-Petriş. Mormintele M 1, 3-5.

Fig. 4. Miercurea Sibiului-Petriş. Inventarul gropii rituale Gr 4b.

Analogii

Necropola descoperită la Miercurea Sibiului – Petriş se alătură descoperirilor atribuite orizontului germanic târziu din Transilvania de sud. De la descoperirile mormintelor princiare de la Apahida problematica prezenţei unei populaţii germanice târzii a devenit una prioritară pentru mulţi arheologi [7] , dar din păcate majoritatea cercetărilor au fost publicate parţial, fapt ce a generat o slabă cunoaştere a urmelor de materiale aparţinând perioadei sec. V-VI. Recent a fost reluată analiza mormintelor princiare şi a tezaurelor descoperite în partea de nord-vest a Transilvaniei intracarpatice şi în nord-vestul Munţilor Apuseni, punându-se accent pe evidenţierea analogiilor dintre aceste descoperiri şi altele similare din spaţiul regatului franc [8] .

Existenţa unui centru de putere germanic în Transilvania sfârşitului de secol V şi în secolul al VI-lea este una dintre ipotezele ce par să se impună tot mai mult, susţinută fiind de numeroasele descoperiri din ultimii ani, care se alătură unora deja consacrate: Bratei [9] , Moreşti [10] , Alba Iulia [11] , Fântânele [12] etc.

Necropola de la Miercurea Sibiului – Petriş impune o nouă categorie de descoperiri funerare atribuite mediului germanic: necropolele plane de inhumaţie cu inventar compus din piese de aur ce nu îşi găsesc analogii in spaţiul transilvan. Datarea necroolei este însă asigurată de pisele din os – pieptenii bilaterali – ce îşi găsesc bune analogii la Bratei [13] , unde sunt dataţi  la jumătatea a sec. VI şi de cuţitul din fier (fig. 1, c), ce are analogie în inventarul lui M30 din cimitirul de la Bistriţa [14] . Cimitirul de la Bistriţa se datează în a doua parte a secolului al VI-lea şi posibil până la începutul secolului al VII-lea, autorul săpăturilor considerând că este vorba de un grup gepid refugiat după înfrângerea suferită în faţa avarilor în anul 567 [15] . Ceramica descoperită în G4a (fig. 4, 2-3) are analogii puternice la Moreşti, unde este datată în cursul secolului al VI-lea [16] .

Necropola de la Miercurea Sibiului – Petriş se încadrează în orizontul funerar specific germanicilor târzii din Transilvania, datându-se între jumătatea secolului al VI-lea şi primii ani ai secolului al VII-lea. Prezenţa unor piese de inventar din metal preţios, precum şi faptul că mormintele nu au fost braconate, ne-ar putea indica apartenenţa acestei necropole la o comunitate cu un statut social mai ridicat, în comparaţie cu populaţia de pe cursul Secaşului. Cercetările arheologice viitoare vor putea să pună în lumină mai multe date care să întregească tabloul utilizării acestui cimitir şi a apartenenţei comunităţii la „regatul barbar germanic” din Transilvania.

<< TOP >> / Planul 1/ Planul 2/ Planul 3/ Planul 4 / Planul 5 / Figura 1/ Figura 2/ Figura 3/ Figura 4 / Note Bibliografice/ Bibliografie