CAPITOLUL VI

Nivelul VI: cultura Coţofeni

 Stratigrafia. Materialele arheologice. Consideraţii cronologice. Planşele I-XIII. Catalogul planşelor, Bibliografia (capitolele VI-VII).

1. Stratigrafia.

Depunerile care pot fi atribuite culturii Coţofeni au fost reunite de către cercetătorii peşterii Cauce de la Cerişor sub denumirea generică de nivelul VI [1] , ele având o grosime variind între 0,15-0,25 m. [2] Trebuie însă observat faptul că nivelul VI este format din mai multe depuneri (nr. 9-13 pe profil), unele dintre ele marcând orizonturi succesive de locuire. Pe de altă parte, din analiza materialului ceramic rezultă o relativă uniformitate a formelor şi decorului, ceea ce ar putea să indice că utilizare spaţiului peşterii de către purtătorii culturii Coţofeni nu se extinde foarte mult în timp.

Prezenţa unor depuneri de locuire în peşteri nu reprezintă o noutate pentru cultura Coţofeni, acest tip de locuire, asociat formelor de relief muntoase, fiind prezent mai ales în defileuri sau chei: Băile Herculane-Peştera Hoţilor [3] şi Peştera Oilor [4] , Româneşti-Peştera cu apă [5] , Nandru-Peştera Curată [6] ; Crăciuneşti-Peştera cu trei intrări [7] , Vălişoara-Peştera Puculea [8] ; Cheile Turzii – peşterile Binder [9] , Balica Mare, Balica Mică, Hornarilor, Ungurească, Morarilor [10] etc. În anumite cazuri este vorba despre locuiri de scurtă durată, alteori există depozite consistente, semnificând o utilizare constantă a respectivei cavităţi naturale. Din păcate, până în prezent doar locuirea de la Băile Herculane a beneficiat de o publicare amănunţită, aici depunerile depăşind o jumătate de metru [11] . Recent a fost cercetată tot la Cerişor o altă peşteră care cuprindea un nivel de locuire aparţinând aceleiaşi culturi [12] . Marea majoritate a materialelor ceramice publicate din aceste peşteri indică apartenenţa lor la fazele Coţofeni II şi III, nefiind cunoscute până în prezent locuiri Coţofeni timpurii din peşteri [13] .

2. Materialele arheologice.

2.1. Ceramica.

Ca şi în cazul celorlalte niveluri din peştera Cauce, ceramica reprezintă principala categorie de artefacte descoperite în depunerile aparţinând culturii Coţofeni.

Formele ceramice includ mai ales vase de dimensiuni medii şi mari, fiind bine reprezentate îndeosebi oalele cu gura în formă de pâlnie şi corp uşor bombat (pl. I/6-7; IV/2, 5; VII/8-9; VIII/12; IX/2,4; XIII/5). Amforele sunt şi ele reprezentate prin câteva fragmente de mari dimensiuni din zona pântecului (pl. III/6, 9; IV/6; VI/1-2). Mai apar vase cu corp globular (pl. XIII/4) şi străchini, care sunt o formă mai rară, fiind prezente exemplarele sub formă de calotă (pl. I/1). Surprinde lipsa ceştilor şi cănilor cu fund rotund şi toarta supraînălţată, tipuri de vase caracteristic culturii Coţofeni începând cu faza II [14] , deşi prezenţa acestora ar putea fi totuşi indirect atestată de câteva toarte în bandă, decorate (pl. V/11; VIII/10; XII/7). Repertoriul destul de redus de forme prezente în peştera de la Cerişor-Cauce se explică, cel puţin parţial, prin starea excesiv de fragmentară a materialului ceramic, care nu permite decât identificări limitate.

Repertoriul ornamental cuprinde unele tehnici şi motive de tradiţie mai veche, cum sunt inciziile late, dar această manieră decorativă apare cu totul sporadic în peştera Cauce  (pl. III/5; VIII/11; IX/2; X/4, 9). Şi în alte aşezări Coţofeni din Transilvania această manieră decorativă se menţine până la începutul fazei II [15] , pentru a dispare complet spre finalul ei. Inciziile înguste sunt o tehnică ornamentală larg utilizată la Cauce, existând tendinţa de acoperire a unei mari părţi din suprafaţa vaselor (pl. I/5,7; II/1-4, 6; IV/1-5 etc). Şirurile de impresiuni alveolare, dispuse de obicei orizontal sub buză, sunt prezente în număr mare pe ceramica de la Cauce (pl. I/4, 6, 8; II/5, 7; III/1, 8; VII/3, 8-9; IX/2, 4), cele dispuse vertical, de tradiţie mai veche, fiind mult mai rare (pl. IX/5). Benzile incizate înguste, haşurate oblic, dispuse orizontal şi mai ales unghiular, au fost definite drept unul dintre elementele de decor definitorii pentru faza Coţofeni II [16] . Acest tip de decor este bine reprezentat în locuirea Coţofeni de la Cauce (pl. I/3; IV/6; V/9; VI/1-2; VIII/5, 10; X/5; XIII/4), fiind deseori asociat cu aplicaţiile plastice de gen „boabe de linte” (III/4, 6, 9; V/9; XIII/2).

Un singur fragment de toartă este decorat în tehnica împunsăturilor succesive (pl. XII/7), din păcate lipsit de o poziţie stratigrafică precisă, fiind găsit în pământul căzut din profilul secţiunii. El ar putea indica totuşi faptul că ultimele depuneri aparţinând culturii Coţofeni din peştera Cauce ar putea aparţine unei etape finale a fazei II, reprezentată de materiale precum cele din groapa de la Limba-În Coastă [17] . De altfel, un vas probabil identic ca formă şi decor cu cel provenind din G 1 (pl. XIII/4) a fost descoperit tot la Limba [18] .  Repertoriul lacunar al ceramicii de la Cauce, din care lipsesc câteva elemente tipice, precum deja amintita absenţă a ceştilor, ne permite să semnalăm prezenţa aici a unor elemente Coţofeni II timpurii, urmate sporadic şi de elemente II finale, neavând totuşi suficiente date pentru a afirma o folosire neîntreruptă a peşterii pe întreg parcursul fazei Coţofeni II.

Prin întregul său repertoriu de forme şi ornamente, ceramica Coţofeni din peştera Cauce se integrează în cadrul fazei a II-a din evoluţia sa. Această fază este în prezent mult mai bine documentată pe teritoriul Transilvaniei, comparativ cu situaţia consemnată de Petre Roman în momentul apariţiei monografiei sale, când a întâmpinat dificultăţi serioase în ilustrarea fazei respective [19] . Dintre siturile folosite de Roman pentru ilustrarea fazei Coţofeni II, doar două aveau observaţii stratigrafice clare, unul din Banat (Herculane-Peştera Hoţilor) şi celălalt din Oltenia (Brăneţ), amândouă din spaţiul extracarpatic. Pentru Transilvania, sunt citate săpături vechi (Corpadea, Nandru-Peştera Curată) sau situri cu materiale culese de la suprafaţă şi deci amestecate, cum este Gârbova de Sus, unde sunt incluse între materialele Coţofeni şi fragmente aparţinînd bronzului timpuriu [20] . Din păcate, chiar şi materialele stratigrafiate de la Herculane-Peştera Hoţilor au fost greşit încadrate, materialele caracteristice fazei II (nivelurile eI-VII) fiind coborâte în faza I [21] , pe când cele atribuite fazei Coţofeni II (nivelurile f şi g) aparţineau în realitate fazei III [22] . Din acest motiv, la Roman decorul realizat prin împunsăturile succesive zise „de tip arhaic” sau impresiunile cu şnurul ocupă un loc important în definirea fazei Coţofeni II [23] , nesesizându-se în schimb alte tehnici şi motive specifice.

O redefinire corectă a fazei Coţofeni II a fost făcută cu ocazia publicării monografiei noastre privind cultura Coţofeni în Transilvania şi Banat [24] , când am utilizat cu precădere materiale din complexe închise, cum este bordeiul de la Unirea-Dealul Cămării [25] sau cel de la Sântimbru [26] , dar şi din aşezări, precum cea de la Cicău [27] . Lor li se mai adăugau câteva complexe precum cele de la Aiud-Cetăţuie [28] sau cele de la Gilău, [29] ultimele atribuite eronat fazei I [30] . Groapa de la Limba-În Coastă [31] se înscrie printre cele mai târzii complexe Coţofeni II, în care apare sporadic şi ceramica decorată cu împunsături succesive [32] .

În ultimii ani au fost publicate noi cercetări, care documentează caracteristicile fazei Coţofeni II în nordul Transilvaniei şi ne referim aici la materialele de la Oarţa de Sus-Măgură [33] , Arcalia-Cetate [34] , Ciceu-Corabia-Sub Cetate [35] , Fîntîniţa-Vatra Satului [36] , Viişoara-Livada intensivă [37] .

Pe valea Ampoiului, în Munţilor Apuseni, a fost surprinsă stratigrafic suprapunea unor complexele aparţinând fazei II de cel puţin trei nivele de locuire din faza a III-a în aşezarea de la Ampoiţa-La Pietri [38] .

 Pe teritoriul Banatului faza Coţofeni II continuă să rămână deocamdată slab documentată, în afara mai vechilor materiale de la Herculane-Peştera Hoţilor [39] , aceleiaşi faze putându-i fi eventual atribuită şi aşezarea de la Prisian [40] .

Locuirea Coţofeni din peştera Cauce este în linii mari contemporană cu cea din peştera nr. 1 (Peştera Mare) de la Cerişor [41] , unde în nivelul superior au apărut de asemenea câteva fragmente decorate cu împunsături succesive realizate distanţat [42] .

2. 2. Obiectele din piatră.

Comparativ cu nivelele eneolitice precedente, depunerile aparţinând culturii Coţofeni au furnizat puţine piese litice. Uneltele de piatră cioplită sunt reprezentate prin lame şi gratoare, la care se adaugă aşchii rezultate din procesul de prelucrare [43] .

2. 3. Obiecte din os, corn, dinţi şi cochilii.

Categoria uneltelor include patru piese, dintre care două sunt vârfuri executate din fragmente de oase lungi, probabil ale unor erbivore, iar celelalte două sunt lucrate din corn de cerb: un vârf oblic şi un plantator / unealtă de săpat [44] .

Categoria podoabelor este reprezentată prin două pandantive, lucrate din canini inferiori de câine sau de vulpe, perforaţi în zona rădăcinii [45] . Asemenea piese sunt cunoscute în aria culturii Coţofeni prin câteva exemplare descoperite la Băile Herculane-Peştera Hoţilor [46] . O piesă interesantă o reprezintă şi amuleta confecţionată dintr-o cochilie din specia Conus [47] , fără analogii între materialele din mediul Coţofeni.

2. 4. Consideraţii cronologice.

Publicarea materialelor Coţofeni II din peştera Cauce ne oferă ocazia unei noi discuţii pe marginea cronologiei culturii Coţofeni, în ultimii ani propunându-se importante corecţii ca rezultat al apariţiei unor noi descoperiri sau reinterpretării celor vechi [48] .

În urmă cu mai bine de trei decenii, plecând de la rezultatele cercetărilor din Banat (Herculane-Peştera Hoţilor), Oltenia (Locusteni) şi Transilvania (Cheile Turzii-Peştera Binder), Petre Roman afirmase următoarea succesiune: orizontul toartelor pastilate – Coţofeni Ia (parţial contemporan cu Cernavoda III şi Celei în zona Dunării) [49] . Tot el susţinuse o contemporaneitate a fazelor Coţofeni I-II cu Baden B-D, respectiv Coţofeni II şi parţial III, cu Kostolac [50] .

În monografia sa dedicată culturii Petreşti, Iuliu Paul publică în 1992 un tabel în care cultura Bodrogkeresztúr şi faza finală a toartelor pastilate preced nemijlocit cultura Coţofeni [51] . Sabin Adrian Luca susţine şi el succesiunea Bodrogkeresztúr – toarte pastilate – Baden (implicit Coţofeni) în textul recentei sale lucrări consacrate culturii Bodrogkeresztúr [52] , dar în aceeaşi lucrare publică şi un tabel cronologic în care toartele pastilate sunt urmate de un orizont Cernavoda III, care acoperă atât Banatul, cât şi Crişana şi Transilvania [53] . Logic, rezultă existenţa unor infiltrări de tip Cernavoda III – Boleràz şi în Transilvania, care ar participa nemijlocit la geneza culturii Coţofeni, fenomen afirmat de Petre Roman în cazul Olteniei sudice [54] . Din păcate situaţia de la Locusteni invocată de Roman, unde sunt semnalate complexe separate Cernavoda III, Celei şi Coţofeni [55] , nu poate constitui un argument, în situaţia în care ceramica Coţofeni de aici aparţine de fapt fazei II şi nu I. Mai mult, analizând cu atenţie şi celelalte descoperiri atribuite fazei Coţofeni I din Muntenia şi chiar din Oltenia [56] , vom constata că în realitate avem de-a face tot cu materiale ale fazei II, ceea ce impune o revizuire substanţială a hărţii de răspândire a elementelor Coţofeni timpurii.

Rediscutarea teritoriului ocupat de faza timpurie a culturii Coţofeni impune în prealabil şi o reconsiderare a problemei existenţei ceramicii canelate în complexele Coţofeni I. Atât Petre Roman [57] , cât şi mai recent, Gheorghe Lazarovici şi Zoia Maxim-Kalmar [58] , au remarcat absenţa din cadrul aşezărilor Coţofeni timpurii a materialelor canelate de tip Cernavoda III – Boleràz. Observaţiile lor sunt determinate de o anumită etapă a documentării şi nu de o realitate din teren, după cum am demonstrat-o recent, printr-o mai atentă cercetare a vechilor colecţii, dar şi prin interpretarea unor descoperiri recente [59] .

Recentele cercetări de la Vinţu de Jos – Sibişeni, au evidenţiat, pe lângă complexe aparţinând toartelor pastilate şi o locuire considerată de autorii săpăturii drept Coţofeni I final, eventual II incipient, în care este frecvent „decorul canelat de tip Baden” [60] . Materialele se înscriu în limitele fazei I, în opinia noastră, cât priveşte străchinile canelate pe partea interioară a buzei de la Sibişeni dar şi cele de la Vinerea-Tăbărâşte [61] , acestea au analogii apropiate în cultura Cernavoda III [62] . Vasele mici, probabil ceşti, cu corpurile bombate, de la Vinerea-Tăbărîşte [63] , Miceşti-Valea Luncii [64] , Archiud-Casa Ignat [65] sau Bistriţa-Han [66] , acoperite de caneluri verticale paralele sau uşor oblice, se regăsesc şi ele în repertoriul Cernavoda III [67] , Boleráz [68] sau Baden, fazele Ib-IIa [69] .

Analogiilor amintite pentru ceramica canelată din aşezările Coţofeni timpurii trebuie să adăugăm şi pe cele pentru decorul realizat din şiruri multiple de brâuri alveolare [70] , într-o manieră care-şi găseşte excelente paralele în mediul Cernavoda III [71] , Boleráz [72] sau Baden [73] . Împreună, ele modifică considerabil problema raporturilor cronologice dintre orizontul Cernavoda III – Boleráz / Baden I şi faza Coţofeni I.  Majoritatea cercetătorilor au susţinut o posterioritate completă a culturii Coţofeni faţă de etapa amintită [74] . Pe de altă parte, Petre Roman nu putea să nu remarce existenţa în aşezările Coţofeni Ia din Transilvania a unor „elemente….izbitor de asemănătoare cu Cernavoda III” [75] , fără a se referi însă la ceramica canelată pe care o discutam mai sus.

Revenind acum la problema ariei de răspândire a fazei Coţofeni I, constatăm că de fapt acesta nu se suprapune decât într-o mică măsură cu descoperirile aparţinând orizontului Cernavoda III – Boleráz [76] . La răsărit de Olt nu există o prezenţă reală Coţofeni I, Muntenia aparţinând în întregime spaţiului ocupat de elementele Cernavoda III [77] . Acestea ocupă, cel puţin o vreme şi sudul Olteniei şi Banatul [78] . Apariţia în Crişana a descoperirilor de la Carei-Drumul Căminului, considerate de tip Cernavoda III – Boleràz [79] , care se adaugă celor mai vechi, nu face decât să întărească observaţia noastră. Prin urmare, va trebui luată în considerare la modul cel mai serios posibilitatea unei contemporaneităţi parţiale între faza Coţofeni I şi etapa finală Cernavoda III – Boleráz / Baden I.

Relaţiile Coţofeni – Baden au fost amănunţit analizate atât pentru zona de vest a ţării, cât şi pentru întreaga evoluţie a culturii Coţofeni [80] , dar într-o etapă când o serie de materiale din zona transilvăneană nu erau încă cunoscute. Materialele de la Oradea-Salca (Gheţărie) pentru care se invocă analogii în faza veche Baden de tip Fonyód I [81] , nu aparţin în realitate fazei Coţofeni I, ci mai curând începutului fazei II, aşa cum este aceasta redefinită în prezent [82] . Ca atare, analogiile citate ar indica un paralelism mai degrabă între faza Coţofeni II şi faza B Neustupnỳ, respectiv etapa IIa Nĕmejková-Pavúková [83] . La Unimăt, unde apar materiale tipice Coţofeni II [84] , ceramica Baden a fost atribuită fazei C, etapa Viss [85] . Apariţia în Transilvania a ceştilor cu fund rotunjit şi toartă supraînălţată, care apar din faza IIb [86] , dar sunt caracteristice mai ales fazei Baden C după Neustupnỳ sau III, după Nĕmejková-Pavúková [87] , se produce începând tot din faza Coţofeni II.

Paralelismul Coţofeni II – Baden C redeschide posibilitatea unei contemporaneităţi parţiale între faza Baden D şi începutul fazei Coţofeni III, care fusese susţinută încă de K. Horedt [88] . În favoarea acestui sincronism poate fi invocată şi apariţia unor motive decorative de factură badenoidă târzie, cum ar fi butonii discoidali aplicaţi în partea superioară a toartelor, în aşezările Coţofeni III din Banat, de pildă la Româneşti [89] sau din Transilvania, la Câlnic [90] , Căpud-Măgură [91] sau Poiana Ampoiului [92] . Tot în aşezări Coţofeni III incipiente apar şi toartele cu multiple creste verticale [93] , cu perfecte analogii în mediul Baden [94] . Contraargumentul prezenţei unei locuiri Coţofeni III la Oradea-Salca, adică într-o zonă în care sunt documentate şi aşezări Baden D [95] , nu este decisiv, în măsura în care prezenţa buzelor cu „manşete” la Oradea [96] plasează locuirea Coţofeni de acolo la un orizont mai evoluat. În varianta în care prima parte a evoluţiei culturii Kostolac se produce simultan cu sfârşitul culturii Baden, după unii autori constituind chiar ultima etapă (E) a acesteia [97] , contemporaneitatea parţială Coţofeni III – Baden D-E – Kostolac devine un fenomen credibil.

Având în vedere relaţiile evidenţiate mai sus, este cert că teza sincronismului între faza Coţofeni II şi cultura Kostolac [98] nu mai poate fi acceptată. Descoperirile Coţofeni II din peştera de la Cauce confirmă şi ele acest lucru, formele şi ornamentele atestate aici neoferind posibilitatea nici unei apropieri de repertoriul Kostolac. Prezenţa influenţelor Kostolac se face simţită în Banat începând din nivelele f şi g de la Herculane-Peştera Hoţilor, pentru a deveni marcantă în nivelele h-i, care sunt contemporane cu aşezarea de la Bocşa Montană-Colţan. Un punct de vedere asemănător privind poziţia cronologică a nivelelor f-g de la Herculane a exprimat de altfel şi Harald Parzinger, care le consideră contemporane cu aşezarea Coţofeni III de la Sebeş şi cultura Kostolac, toate fiind încadrate în al său orizont 12 [99] . Descoperirile din sudul Banatului indică dezvoltarea unei variante regionale pe parcursul fazei Coţofeni III, puternic marcate de influenţele Kostolac [100] . Analizând recent descoperirile Coţofeni din Serbia, Nikola Tasić consideră că descoperirile în care decoraţia de tip „Furchenstich” predomină pot fi considerate drept „faza Coţofeni-Kostolac” şi paralelizează Coţofeni II cu Baden clasic iar Coţofeni III cu Kostolac şi Vučedol incipient [101] . Descoperirile Coţofeni precum cele de la Bretea Mureşană [102] , Româneşti [103] şi mai recent, Prihodişte [104] ne indică existenţa şi în sud-vestul Transilvaniei a unei variante regionale a culturii Coţofeni târzii, în care elementele Kostolac sunt masiv prezente.

O ultimă problemă pe care dorim să ne oprim este cea a existenţei culturii Coţofeni în sud-estul Transilvaniei şi pe parcursul fazei II. După cum se ştie, o asemenea prezenţă a fost respinsă în mod repetat de Petre Roman [105] , teza fiind preluată şi de alţi cercetători [106] . Încă din perioada interbelică H. Schroller publicase puţine dar semnificative descoperiri de la Bod şi Mereşti-Peştera Almaşului [107] . Ulterior este publicată ceramica Coţofeni de la Feldioara, pe care Eugen Comşa o atribuie în mod corect fazei II [108] , ca de altfel şi Nikolaus Boroffka, care publică recent noi materiale din acelaşi sit [109] . Acestor descoperiri li se adaugă cele de la Păuleni [110] , dar mai ales aşezarea de la Arcuş-Şanţul Militarului [111] , care dovedesc indubitabil faptul că zona sud-vestică a Transilvaniei a fost ocupată de purtătorii culturii Coţofeni până la sfârşitul fazei a II-a (la Arcuş este semnalată prezenţa unui fragment decorat cu împunsături succesive [112] ). În concluzie, pătrunderea în această zonă a comunităţilor de tip Zăbala nu a putut avea loc decât cel mai curând începând cu faza Coţofeni III şi nicidecum la nivel de Coţofeni II, aşa cum s-a susţinut până de curând [113] , evoluţia culturii Schneckenberg fiind ulterioară în cea mai mare parte culturii Coţofeni [114] .

În ceea ce priveşte poziţia cronologică absolută a fazei Coţofeni II nu dispunem până la ora actuală de datări radiocarbon pentru această etapă. Din păcate datările efectuate pentru şapte probe de la Băile Herculane şi Ostrovul Corbului nu precizează poziţia stratigrafică şi natura probei, ele acoperind calibrate intervalul dintre 3300 – 2700 BC [115] . Datele obţinute din aşezarea de la Ostrovul Corbului se plasează într-un interval corespunzător ultimei treimi a mileniul IV BC şi debutului mileniului III BC, ceea ce ar corespunde fazei clasice Baden [116] . În studiul lor consacrat eneoliticului târziu din sud-estul Europei, Bankoff şi Winter calibrează două dintre datele privind cultura Coţofeni şi paralelizează fazele Coţofeni II-III cu Baden, precedând Vučedol [117] .

În urma cercetărilor din aşezarea de la Poiana Ampoiului-Piatra Corbului, au fost obţinute primele datări radiocarbon pentru faza Coţofeni III din Transilvania, trei dintre ele fiind executate în laboratorul din Zürich, alte două la Berlin [118] . Ele se încadrează calibrate cu 1 s între 2920 – 2074 BC, iar calibrate cu 2 s între 2930 – 1985 BC [119] şi se plasează în general într-o perioadă corespunzătoare evoluţiei culturii Kostolac. Într-un studiu asupra cronologiei absolute a culturii Glina, R. Băjenaru a rediscutat şi poziţia cronologică a culturii Coţofeni, luând în considerare şi datele existente pentru culturile Baden, Kostolac şi Vučedol [120] . El plasează începutul culturii Coţofeni „nu mult după 3500”, iar sfârşitul acesteia în jurul datei de 2800 BC, în cazul datelor de la Poiana Ampoiului optându-se, pe considerente neprecizate de autor, pentru intervalul mai ridicat, respectiv 2900 – 2800 BC, oferit de probele analizate la Berlin [121] .

Importante sunt şi datările obţinute pentru nivelul IIIb de la Gomolava, cuprinzând materiale Kostolac târzii, care a fost datat la 4210 ± 60 BP [122] , calibrat între 2910 – 2699 BC [123] . M. Primas a calibrat şi ea două dintre datele privind locuirea Kostolac de la Gomolava, obţinând intervalele 3108 – 2877 (94,4 %) şi 3146 – 2920 (59,7 %), în vreme ce pentru faciesul Kostolac de la Pivnica a obţinut data de 2910 – 2575 (100 %) [124] .

Coroborând datele rezultate din analizele radiocarbon şi dendrocronologice, J. Maran a obţinut intervalul circa 3500 – 3100 / 3000 BC pentru perioada Baden timpuriu / Boleraz – Baden clasic, intervalul 3100 / 3000 – 2900 / 2800 BC pentru perioada Baden / Kostolac – Kostolac / Vučedol  timpuriu şi intervalul 2900 / 2800 – 2500 pentru Vučedol clasic şi târziu [125] .

Plecând de la datările menţionate mai sus şi acceptând faptul că faza Coţofeni II este anterioară culturii Kostolac, considerăm că ea nu poate fi plasată mai târziu de circa 3100 / 3000 BC, şi probabil nu mai repede de circa 3300 / 3200 BC