Institutul pentru
Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European ACTA
TERRAE SEPTEMCASTRENSIS IV ISSN
1583-1817 Editura
Economică, Sibiu 2004 Author:
Gheorghe LAZAROVICI |
Culturile Precriş I, Precriş II
şi Postcriş I, Postcriş II
The cultures
Precriş I, Precriş II and Precriş I, Precriş II
This article represent a large discussion about the origin and primary
evolution of Starčevo-Criş
cultural complex. It is a good occasion to talk about this, because, in
the last years appeared a new theory (by Iuliu Paul and Marius Ciută) who
assert the Starčevo-Criş culture (phases I and II) is a new culture,
with an independent evolution, named Precriş.
Nu stă în obiceiul nostru să facem glume,
răpind timpul cititorului şi banii editorului, dacă unii colegi
nu ar folosi „argumente” din istoriografie contra opiniilor
noastre. În al doilea rând ne cerem scuze pentru poliloghia
noastră din acest studiu, nu ne este specific acest mod de lucru, dar
suntem nevoiţi a proceda aşa pentru a răspunde unor
provocări directe. Sperăm ca prin acest dialog să fie
lămurite unele probleme ştiinţifice actuale, de terminologie,
cronologie, metodologie şi evoluţie culturală.
Termenul de istoriografie, în
dicţionarul limbii române moderne (ed. 1958), defineşte disciplina în
felul următor: „disciplină care studiază dezvoltarea
cunoştinţelor, perfecţionarea metodelor de cercetare, sursele
istorice, evoluţia luptelor dintre diferite curente pentru interpretarea
fenomenelor sociale etc.” – am adăuga noi şi cele culturale,
întreaga definiţie a termenului de istoriografie ne
îndreptăţeşte a relua o dezbatere privind perfecţionarea
metodelor de cercetare, lupta dintre diferite curente prin interpretare.
Am folosit şi noi citatul de care abuzează
M. Ciută (Ciută 2001), aceasta nevenind din dorinţa noastră
de a analiza citatele sale, ci pentru sensul pe care îl caută pentru a da
altă interpretare, directă sau indirectă, şi de a
apăra opiniile noastre care au fost atacate. În lucrările sale, opera
noastră nu a fost analizată ci doar citată cu sensuri diferite,
altele decât le foloseam noi sau cei care erau de opinie cu noi sau cu care noi
aveam opinii comune, ne referim în special la N. Vlassa.
În studiul nostru precedent (Lazarovici 2001),
referitor la una din lucrările domnului M. Ciută, în care acesta
publica interesante descoperiri de la Şeuşa, la finele primului
aliniat era, în intenţia noastră, să analizăm în viitor
studiul privind tehnologia ceramicii din articolul a trei tineri colegi, mai
ales că aceia foloseau termenul de Precriş în sens de nouă
cultură (Ciută – Angel – Sabău 2000). Amânăm încă
discutarea altor probleme de tehnologie (aflam de la colegii de la Alba Iulia
că este sub tipar un nou studiu pe care îl aşteptăm), dar ne
referim în special la
termenul
de „cultură Precriş” şi câteva probleme legate de acestea
deoarece colegul M. Ciută continuă studiul domniei sale cu subtitlul
cultura Precriş (II).
Intre timp am primit rezumatul tezei de doctorat din
partea autorului şi am avut posibilitatea a studia parţial teza
domniei sale. Dorim să precizăm că nu avem personal nimic cu
colegul, pentru care avem un respect deosebit. Faţă însă de
textul publicat şi opiniile exprimate, direct sau indirect, ne spunem
părerea şi ne permitem a face unele observaţii pentru cei care
vor citi ambele opinii.
Studiul amintit, după titlu, pare continuarea
celui din numărul trecut al revistei. Rămânem surprinşi de
faptul că mai tânărul coleg trece sub tăcere opiniile noastre
contra termenului Precriş şi poziţia stratigrafică a descoperirilor
de la Şeuşa, de fază IC-IIA (Lazarovici 2001), ceea ce ar fi
fost firesc în cazul unor comentarii de istoriografie. Desigur, metoda
tăcerii este folosită şi de alţi colegi mai vârstnici
şi este o cale paralelă cu a noastră şi unde va duce se va
vedea în viitor.
Metoda de lucru. Colegul M. Ciută are sau avea idei preconcepute cu termenul de
„cultura Precriş”.
Citatul
este o metodologie de istoriografie deoarece foloseşte o parte a
definiţiei de mai sus „evoluţia luptelor dintre diferite
curente pentru interpretarea fenomenelor sociale etc”.
Colegul mai foloseşte o metodă pentru a
găsi adepţi ai opiniei sale, acela de a pune opinii proprii în numele
altor colegi. Să ne explicăm: suntem informaţi că textul
referitor la numele civilizaţiei şi pus sub semnătura domnului
Beldiman l-a scris domnia sa, aşa încât ne cerem scuze că l-am
ironizat în van pe colegul nostru (Lazarovici 2001, punct 6) şi, probabil,
aşa s-au petrecut lucrurile şi la studiul cu domnul Angel şi
colaboratorii.
Să vedem însă, în lupta de idei, argumentele de
istoriografie.
a) Căutând sprijin pentru o anume opinie pentru
termenul de Precriş M. Ciută îl citează pe Vlassa (Ciută
2001 p. 13 apud Vlassa 1968, p. 376): citat Ciută „… prima fază a
culturii Criş nu va putea fi considerată a fi drept cel mai vechi
neolitic de la nord de Dunăre (!)” ori Vlassa scria „… Suntem
şi noi înclinaţi a nu mai considera prima fază a culturii
Criş drept cel mai vechi neolitic de la noi, însă numai în
momentul când se va face indiscutabil stratigrafic dovada că sub
un strat de cultură aparţinând Crişului vechi (! Sic)
apar resturi neolitice pre- sau protoceramice (Sic ! s.n)”. Iar
mai departe pe aceeaşi pagină spunea … apare utilă
continuarea cercetărilor la „Gura Baciului”, pentru depistarea unor noi
urme ale fazei timpurii a culturii Criş în Transilvania”.
Deci, N. Vlassa considera că era posibil să
fie faze mai timpurii decât cea care era considerată atunci prima
fază (ori el cita atunci şi acolo Vršnik I care era cea mai timpurie
staţiune, o citase anterior şi N. Vlassa (Vlassa, Palkó, 1965)), dar el se referea la cele de la Gura
Baciului I. (Vlassa 1972, p. 27) despre care zicea că e cea mai veche
cultură neolitică „..., cronologic se situează la orizontul
Protosesklo din Thessalia..., într-o etapă incipientă,
prezenţa sa (referirea este la Gura Baciului I, la cea mai veche
cultură neolitică) dă un conţinut nou termenilor
Starčevo I – Criş, definind componenta de bază a acestui
complex, delimitîndu-i începutul în timp şi legăturile etno-culturale
în spaţiu. Citatul e clar. Nu e loc de echivoc.
Astăzi nu sunt materiale mai numeroase, din complexe
care să fie mai timpurii, pentru care să fi fost publicate date
stratigrafice indubitabile şi materiale separate stratigrafic sau prin complexe,
în afară de orizontul numit Monocrom de la Otzaki şi Argissa Magula.
Definiţii ca Amzabegovo Ia, Vršnik Ia sunt pur teoretice, nu au fost
publicate complexe, literatura diferă de la un studiu la altul.
Situaţia este ca la Gura Baciului cu etapa SC Ia a noastră: sunt
materiale, dar sunt puţine sau nu sunt complexe închise. Vechimea mare a
descoperirilor din nivelul Gura Baciului I, în special ce defineam noi ca IA-IB
rezultă din caracterul „monocrom” al descoperirilor de la Gura Baciului I
sau orizontul Gura Baciului I.
Privitor la descoperirile zise „monocrom” din
Bulgaria, unele sunt contemporane au al nostru SC IA-IB, altele sunt mai târzii
ca ex. Koprivec, ele ţin de un aşa zis „monocrom”, fals-numit
(Sic!) nefiind, din punctul de vedere
al tehnologiei, contemporan cu descoperirile de tip Protosesklo – Anzabegovo
Ia-Ib – Ahilleion Ia-Ib, ci cu fenomenele de retardare, de difuziune ale etapei
SC I având ca timp etapa SC IIA sau IIB, fenomen pe care noi l-am numit aspectul
Basarabi. (Lazarovici Maxim et alii 1995. s.v. Basarabi vezi şi
punctul 6). De fapt acesta cuprinde o parte din ceea ce Vl. Milojčić
a definit al să Starčevo I.
Trebuie să precizăm că au început
să apară noi descoperiri din complexe închise de etapa SC IA-IB, la
Miercurea Sibiului de exemplu, în săpăturile colegului Luca Sabin
Adrian, şi nu ne îndoim, după metodele de prelucrare pe care le
aplică (baze de date, cataloage de forme şi motive, mostre pentru
culoare, amestec, netezire sau ardere), că rezultatele vor fi dintre cele
mai convingătoare. Noi descoperiri sunt şi în Bulgaria, la Vaksevo
I-II (Čohađiev 2001), doar că acolo cele două orizonturi nu
au putut fi separate. Asupra acestor lucruri vom reveni.
M. Ciută în studiile sale, inclusiv în rezumatul
tezei de doctorat, uită că nu era cunoscută vreo periodizare a
culturii Criş în anii 1968-1970, vreme la care se închega sistemul nostru,
în afară de o trimitere: Leţ
I – Starčevo I, Leţ II – Starčevo II, Leţ III –
Starčevo III (Zaharia 1962; 1964; M. Ciută citează eronat data
studiului Zaharia 1966; 1967). Doar că eroarea doamnei Zaharia am
observat-o noi, pe atunci tânăr student (licenţa din 1968), mai apoi
cercetător (Lazarovici 1969, p. 27, n. 108), am corectat încadrarea,
acceptată de alţii (Nica 1977a). Dacă ea, noţiunea de
Criş I a rămas în conştiinţa lui M. Ciută, din
şcoala de la Sibiu sau Alba, este treaba lui.
Pe de altă parte, să ne fie iertat, din
cele de mai sus (1.1) înţelegem clar că N. Vlassa se referea la
descoperiri pre- sau protoceramice, cum o spunea
într-o frază anterioară celei citate, ..”materialele amintite de
noi n-au siguranţa unei verificări stratigrafice care să
le situeze, din punct de vedere cronologic, într-o etapă pre-Criş
cum o au descoperirile balcano-microasiatice…”. Claritatea frazei lui
Vlassa nu permite schimbări de sens.
Mai mult, în acea citată pagină a lui N.
Vlassa nu apare cel mai vechi neolitic de la nord de
Dunăre (!)” cum pusese semnul exclamării M. Ciută.
N. Vlassa foloseşte termenul de pre-Criş în mai
multe sensuri : o dată ca etapă pre-Criş, cum o au
descoperirile balcano-microasiatice; altădată, referitor la Gura
Baciului spunea „…Evident, aici (deci la Gura Baciului. Sic !) nu
poate fi vorba de o datare pre-Criş…(Sic ! s.n.) Deci era
foarte clar că pentru Transilvania şi pentru Gura Baciului el vorbea
de aceeaşi cultură. Doar că, colegul a schimbat pe ici, pe
acolo, câte ceva din sensuri şi a făcut-o din intenţie
neştiinţă sau alte motive, rămâne să vedem.
Mai observăm, în prima parte a textului lui N.
Vlassa, că acesta folosea termenul Criş: ceramica Criş,
Crişul vechi, cioburi Criş obişnuite,
materiale Criş (Vlassa 1968, p. 371, 371, 375). Atunci când
se referă la arealul mai larg foloseşte termenul de
Starčevo-Criş ex. ”… locuinţa
bordei e destul de rară în aria culturii Starčevo-Criş, ea
nefiind atestată, de pildă, în Ungaria şi Iugoslavia” (Vlassa
1968, p. 375). Termenul Criş era folosit pentru scurtimea expresiei
nu şi alt sens.
Despre descoperirile de la Gura Baciului, pe care mai
sus le descrisese, N. Vlassa le încadrase în fenomenele culturii Criş
spune textual „.. ne exprimăm încă odată anumite rezerve faţă
de atribuirea gravettioano – mezolitico
– pre-Criş a unor fragmente ceramice de la Ceahlău-Dîrţu …”(nu
Dârju cum i-a scăpat tânărului coleg !). Deci, N. Vlassa
avea rezerve şi nu era adept al teoriilor lui M. Ciută et. alii,
chiar dacă folosea termenul, dar nu în sensul colegului sau colegilor de
la Alba Iulia.
Fără a cunoaşte direct atmosfera
vremii tânărul coleg se hazardează din nou în supoziţii pe seama
morţilor, ca să facă loc opiniilor sale. Să-i explicăm
colegului ce a fost în anii ’70 când săpa N. Vlassa.
Dăm un nou citat din aliniatul de mai sus, pe
care trebuie să îl analizăm: „… reacţia pe care au avut-o
specialiştii vremii, care au contestat (uneori vehement !) veridicitatea
rezultatelor şi inclusiv obiectivitatea succesiunii stratigrafice
surprinse la Gura Baciului…”
Care reacţie tânărule coleg ?! Nu ştim
să fi scris atunci cineva contra lui N. Vlassa şi a descoperirilor
lui de la Gura Baciului, la modul vehement.
Ne aducem însă bine aminte de sesiunea de
comunicări de la Bucureşti din 1971 unde 3 zile s-a vorbit de
neolitizare: legat de descoperirile din peştera lui Adam, ba cea de la
Schela Cladovei, Ostrovul Banului D, Icoana, Răzvrata, Lepenski Vir
ş.a…. să nu o mai lungim. A venit Vlassa, în ultima zi de
comunicări şi a citit din şpaltul, care urma să apară
în ActaMN şi avea şi corectura din PZ. Comunicarea s-a
terminat cu ropot de aplauze. O fi asta o reacţie de contestare
vehementă ?. Nu au fost întrebări şi nici comentarii. Ce s-o fi
discutat în „culise”, ori la „coş” (trebuie citit cu majuscule), căci
de astea nu ducem lipsă şi ce a ajuns la urechile domnului M.
Ciută e altă problemă care nu ne priveşte. Din ce ştim
noi, uneori vehement !, vorba tânărului coleg, a fost doar studiul
lui I. Paul din SCIV căruia i-am răspuns noi (din
delicateţe pentru unii colegi nu cităm), căci Vlassa nu putea
răspunde de unde era şi acum cunoaşte mai bine lucrurile ca noi,
dar nu poate să mai scrie.
Mai apoi, în studiul din 1980 (Vlassa 1980, pentru
scurtime mai jos cităm doar paginile studiului) era varianta română a
simpozionului de la Köln, de aceea se referea în primul aliniat „ o
contribuţie la discuţiile simpozionului nostru..” Ce spune Vlassa
în aliniatul 6 cităm „Întrucât cel de-al treilea nivel aparţine,
prin totalitatea materialelor sale culturii Criş-Körös pe deplin
dezvoltate ” (s.n). Studiul e clar de la un cap la altul. Face
sincronismele Gura Baciului I cu din ceea ce se naşte Protosesklo, vreme
la care nu se canonizaseră toate caracteristicile culturii Potosesklo sau
într-o etapă Protosesklo incipientă, nu chiar la finele acelui Frűhkeramik
de la Argissa (p. 692-694, 695), apoi
Gura Baciului II cu Starčevo I – Vršnik I – Servia I – Lepenski Vir IIIa
(şi poate IIIb)(p. 692). Vlassa nu vedea o legătură directă
între Gura Baciului I şi II (p. 696) ceea ce este firesc dacă
urmărim dispunerea complexelor în plan după ce noi am săpat
toată zona (Lazarovici – Maxim 1995, fig. 33, 36). Cel deranja pe M.
Ciută, I. Paul şi M. Nica era vorba lui Vlassa din 1980 (p. 696) „La
Cîrcea-„Hanuri” colegul Marin Nica a surprins o situaţie care se
plasează, ca fenomenologie (la noi = migraţia a doua, n.n.) imediat
după – mai bine zis: în continuarea – celei de la Gura Baciului I…”
ceea ce au confirmat serierile noastre în numeroase cazuri (Lazarovici 1977;
1977a; 1977b; 1978b ş.a. bibl. la prescurtări).
Nu-i plăcea tânărului coleg şi
profesorului său ce zicea N. Vlassa in 1980 (p. 696) „…se conturează, pentru teritoriul României,
următoarea secvenţă de cronologie relativă: „Gura Baciului
I” – Cârcea „Hanuri” I – Ocna Sibiului I – „Gura Baciului II”. Şi mai jos
spunea fenomene de tip „Gura Baciului
I”… „…dintre care cea mai sudică (Cîrcea) nu este deloc obligatoriu
să fie şi cea mai târzie”. Acesta este un răspuns la povestea cu
paradoxul Gura Baciului.
Unde este teama lui N. Vlassa: domnule coleg ?!
E drept că N. Vlassa, în concluzii, zicea (p.
694) „… Este clar că nivelul I
de la „Gura Baciului” conţine rămăşiţele unei foarte
vechi culturi neolitice, ce se situează stratigrafic (şi trebuia
plasată cronologic) înaintea începuturilor culturii Starčevo”. E
vorba de aspectul sudic Starčevo, aşa cum fusese el definit de D.
Garašanin. Prin aceasta poate fi înţeleasă o civilizaţie
venită „…descoperirile balcano-microasiatice” (expresia lui N.
Vlassa vezi 1.1 ), nu doar de la nord sau sud de Dunăre.
Intre sistemul nostru – în care plasam în faza SC I
şi acel Starčevo I – există diferenţe cronologice şi
culturale (prescurtăm Starčevo-Criş la faze, prin SC), dar de
fiecare dată ne referim la spaţiul din Macedonia, de la Amzabegovo
până la Gura Baciului, chiar dacă nu pomenim toate grupele locale
şi dinamismul lor (adesea am analizat şi comentat acele grupe:
Lazarovici 1984; & 1995; 1991 m.s., 1991/1995, 1992).
La noi:
- etapa SC IA orizontul monocrom, la Gura Baciului sunt materiale dar nu
şi complexe cercetate sistematic, motiv pentru care am folosit noi
termenul ipotetic preluat de Maxim, Brukner ş.a.
- etapa SC IB intră complexe de la Gura Baciului I (cu ceramică
pictată în care pictura este 3% restul 97% e monocrom), poate unele
materiale de la Ocna Sibiului şi de la Donja Branjevina, dar nu după
„regulile” lui Karmanski, ci după opiniile noastre, exprimate adesea;
- etapa SC IC Gura Baciului I (acum apare si ceramica cu ciupituri, iar procentele de
monocrom se reduc, apare specia cu slip roşu şi angoba roşie
şi brună) anumite complexe (vezi Lazarovici – Maxim et. alii 1995),
Ocna Sibiului I, majoritatea materialului. La noi cu aceasta se încheia prima
fază SC. Din cauza fenomenelor de retardare din unele complexe (menţinerea
aspectului monocrom, a stilului de pictură cu buline) nu ştim
dacă migraţia a doua este în faza SC IC sau SC IIA, deoarece credem
că nu exista nici un „decret” la Gura Baciului ca,
comunităţile vechi să înceteze producţia şi stilurile
ceramice de decorare şi pictură cu alb şi să accepte „noua
modă”.
Unii au asociat terminologia proprie cu
afirmaţiile lui N. Vlassa. Dar ce a spus N. Vlassa…: „nivelul I de la
„Gura Baciului” a fost aşezat, în diverse tabele cronologice întocmite
şi publicate de unii colegi din Iugoslavia şi Ungaria, la un orizont
posterior apariţiei culturii Starčevo-Criş, ceea ce, evident, nu
este cazul !” A spus că Gura
Baciului a fost băgată, repetăm, „posterior apariţiei
culturii Starčevo-Criş, ceea ce, evident, nu este cazul ! (Sic !)” Nu a scris el, ci alţii din Ungaria
şi Iugoslavia, ceea ce este corect. Vlassa nu justifica ci corecta
opinii false, le ştim care, dar să le citească domnul
Ciută şi alţii, dacă au pretenţii de exactitate. Unii
îmi sunt prieteni, alţi sunt umbre, aşa că numai de bine, despre
ei. Dacă N. Vlassa vroia să scrie clar că este o
civilizaţie anterioară culturii Starčevo-Criş ar fi scris-o
clar. Pe atunci ştia despre acel Precriş ! şi scrisese clar,
contra, vezi mai jos.
Descoperirile de la Nosa – Subotica (D. Garašanin
1959, 11) au fost citate de Vlassa şi alţii ca fiind sincrone cu
Karanovo I şi ar ţine de acel Starčevo I (D. Garašanin 1980, p. 75;
M. Garašanin 1961, p. 144;), B. Brukner, N. Tasić şi M. Nica (Brukner
1966, p. 7; Tasić 1961, p. 79; Nica 1991) au fost încadrate la
sfârşitul grupului de Gura Baciului I (D. Garašanin 1980 p. 74-75; M.
Garašanin 1968, fig. XXXV; M. Garašanin 1961, p. 144;) sau ar fi Körös timpuriu
(Srejović 1967, p. 35; Makkay 1966, p. 57; Lazarovici 1977a, p. 46; Makkay
1965, p. 17-18; Grbić 1959,
p. 17). Ani de zile acest sit a fost
considerat că ar marca un Körös I, că ar fi distinct de
Starčevo-Criş, că ar arăta o graniţă în nordul
Banatului între cele două civilizaţii (Srejović 1967, p. 35;
1971, p. 11; Makkay 1966, p. 57; Grbić 1959, p. 17).
Noi am avut posibilitatea a le studia la Subotica,
şi unele materiale în Belgrad, la Muzeu Naţional: acestea au
ciupituri, pictură cu alb în reţea şi alte descoperiri pe care
noi le-am încadrat în etapa noastră SC IC (Lazarovici 1977a, p. 46; 1979,
p. 18, tabel 1 şi p. 42, n. 236; pe baza opiniilor din literatură ale
lui M. şi D. Garašanin 1959, 1961b, 1968), azi am adăuga că ea
pare a fi de SC IIA, fiind similară noilor descoperiri de la
Beşenova, din cel mai timpuriu orizont. Cu o asemenea idee în cap S.
Karmanski a „adaptat” descoperirile de la Donja Branjevina III – încurajat de
opiniile lui J. Makkay (Makkay 1966, p. 57), B. Brukner (Proto - Körös :
Brukner 1978, p. 78, n. 14; 1980, p. 48/50),
O. Trogmayer (Trogmayer 1964; 1968, p. 11, 15) şi alţii
(Srejović 1971, p. 11) – separând manual pictura cu alb de motivele
cu ciupituri şi „descoperind” aceeaşi stratigrafie în gropile (jama
sârbă) de la Donja Branjevina, de parcă noii veniţi (definea
astfel orizontul Gura Baciului) s-ar fi pus să locuiască în
aceleaşi „gropi”. „Stratigrafie” de amator (scuze pentru ironie, şi
el este în nefiinţă azi). Azi nu se ştie exact ce a separat
manual şi ce a găsit în realitate. Oricum la ceramica uzuală a
încurcat-o căci erau mai greu de separat, aşa încât i-a mai
scăpat din acea pseudobarbotină (tamponare a lutului moale cu
mâna, motiv IA în catalogul de motive, A la tehnica de netezire)
şi altele pe care cândva poate le vom reanaliza, dacă colecţia
va fi îngrijit păstrată.
Opiniile lui I. Paul le-am analizat cu altă ocazie
(Lazarovici 1992, p. 28 şi urm.) de aceea nu credem necesar a reveni
asupra lor, ceea ce s-a publicat de atunci nu modifică opiniile noastre.
Opiniile lui M. Ciută privind încadrarea
staţiunii de la Şeuşa le-am analizat cu alt prilej (Lazarovici
2001) de aceea nu revenim în mod deosebit nici asupra lor.
Noul termen care este folosit de M. Ciută este
acel de „cultura Precriş”. Încă din prima notă,
însă, se simţea obligat să precizeze că lucrarea
continuă studiile anterioare, că este vorba, la Şeuşa, de o
locuinţă aparţinând orizonturilor culturale ale neoliticului timpuriu, de tip Gura
Baciului – Ocna Sibiului – Cârcea sau Precriş. Deci, ca să îl
creadă lumea, explica dinainte că ar fi de tip Gura Baciului – Ocna
Sibiului. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici era de înţeles, colegul
voia alt termen pentru descoperirile sale şi ale lui I. Paul.
Colegul uită însă să mai studieze
şi complexele noastre de la Gura Baciului şi slavă domnului am
publicat amănunţit, cu date statistice (Lazarovici – Maxim 1995, p.
63-144).
Ridicăm o firească întrebare ?: a uitat M.
Ciută sau nu a citit că la Gura Baciului sunt materiale de fază
Starčevo-Criş I-IVB, că
la Cârcea sunt materiale din toate etapele de evoluţie a culturii
Starčevo-Criş, iar la Ocna Sibiului sunt mai multe faze Precriş
şi altele Criş, grup din centrul Transilvaniei, după prof. I.
Paul (Paul 1965, p. 287). Deci termenul de tip Gura Baciului – Ocna
Sibiului – Cîrcea sau Precriş nu-i era destul de clar şi
venea colegul, pe o locuinţă şi 75 de cioburi publicate „…din
6 nivele fără întreruperi şi cezuri…” să
facă marea ordine la nord de Dunăre !
I. Paul se referea pe atunci, prin termenul de
„Precriş”, la un grup din centrul Transilvaniei. Dacă termenul se
limita la un spaţiu anume, unde a făcut cercetări doar domnia
sa, iar materialele nu erau publicate sau erau puţine, aveam unele
rezerve, ne-am expus opiniile aşteptând publicarea materialelor. M.
Ciută extinde termenul la nord de Dunăre.
Dar să vedem care este baza stratigrafică a
afirmaţiilor mai tânărului coleg (Ciută 2000, p. 54-55)
referitoare la stratigrafia de la Şeuşa-La cărarea morii
:
1,4 – 1,7 ( m) nivel neolitic timpuriu II
(Criş) strat brun-închis sfărâmicios, aparţinând culturii
Criş (Starčevo-Criş) cu materiale relativ bogate (care
fază Criş sau Starčevo-Criş şi după a cui
periodizare ? n.n. sau acesta o fi acel Criş I din noua periodizare ?).
1,7 – 2 (m) nivel neolitic timpuriu I
(Precriş), strat de culoare negru-brun, deosebit de tare ce se
desprinde în bulgări prismatici la săpare, conţinând un
materiale bogat pe alocuri şi frecvent pietre de râu, ce aparţine
culturii Precriş (fig. 3).
Materialul nu a fost publicat, aşa că nu
ştim ce conţine acel Criş din nivelul Seuşa II, să-i
zicem. Ar putea fi acel Criş I la M. Ciută sau la I.
Paul, despre care pomenesc, dar nu prea publică.
Intre timp am avut posibilitatea de avea în mână
de mai multe ori, la Iaşi, teza de doctorat a domnului M. Ciută.
Ne-am făcut unele fişe, dar nu am avut răgazul să punem datele într-o bază de
informaţii. Argumentele, din teză, sunt aceleaşi ca în rezumat.
Datele publicate nu modifică esenţial problema, cum o văd
colegii de la Alba Iulia, deşi merita să fie studiate mai adânc. Nici
din teză nu ştim ce înseamnă acel Criş I,
căci nu se vorbeşte de el, pare firesc, nefiind tema tezei de
doctorat. Dar de amintit ar fi fost necesar, să ştim pe ce plutim
şi mai ales ce urmează şi după al cui sistem sau care
materiale.
Cu mult înainte de N. Vlassa sau I. Paul, J.
Nandriş de la Londra, pe atunci tânăr, dă o listă cu
numeroase descoperiri cu pictură albă din care unele cu buline
(Nandriş 1968), între care şi descoperirile de la Verbiţa, Valea
Răii ş.a. care au scăpat colegului M. Ciută şi care
simplifica noţiunea de Starčevo-Criş timpuriu la
cunoştinţele sale din Transilvania. Neglijând ce au scris J.
Nandriş (1970, p. 206), D. Berciu (Berciu 1958, p. 97; 1961, p. 29; 1966,
p. 71-72); M. Nica (Nica 1971, p.
553-554) şi Gh. Lazarovici (1979, p. 20, 24, 27, 27, 41, n. 228 42, n.
246 41, 42, 46 n. 312) M. Ciută
crede că el a descoperit coada la prună. Nu e cazul să le
analizăm la modul special, căci varietatea sa este mare.
Pentru tinerii colegi, cuvântului paradox i se
dă explicaţia: cităm din dicţionar „paradox”, prezentăm primul sens = opinie
(absurdă) contrară adevărului îndeobşte acceptat
DLRM, 1958 sv paradox.
Pentru M.
Ciută, cităm „apare astfel
paradoxală situarea celei mai timpurii aşezări, Gura Baciului I,
la extremitatea nordică a arealului ocupat de această cultură…”
mai apoi completează el stadiul incomplet al relevării
acestei culturi la ora actuală, spunea M. Ciută (Ciută 2002, p.
7). În întreaga frază sunt mai multe neadevăruri lansate de coleg. Acestea se cuvin a fi lămurite
cititorului:
- Situarea la extrema nordică a staţiunii
de la Gura Baciului este firească, nefiind vorba de o evoluţie
locală, ci de o migraţiune sau colonizare, cum se foloseşte mai
nou termenul (IstRom, I, 2001, p. 115), deşi nouă nu ni se
pare corect şi complet acest termen {în dicţionar verbul tranzitiv coloniza
are două sensuri, al doilea, mai apropiat, spune: „a popula regiuni
(slab populate” DLRM 1958, s.v. coloniza) din propria ţară cu
oameni aduşi din alte regiuni”, pe când termenul de migraţie,
pe care îl folosim noi, ni se pare mai apropiat de situaţie: Ibidem
„a se deplasa în masă dintr-o regiune în alta…” s..v. migra}.
Dacă este cea mai timpurie se datorează faptului că fiind în
migraţiune, grupurile merg până unde doresc, mai bine zis unde
găsesc, păşuni, apă, sare, loc ferit de vânturi, şi
multe altele, preferinţa lor este obiectivă dar şi
subiectivă, uneori. Nu trebuie uitat că la Gura Baciului au fost
săpate cele mai mari suprafeţe, au fost descoperite cele mai multe
complexe, săpate şi publicate cu date şi analize statistice, ce
nu lasă loc poliloghiei şi nici nu-i nevoie de citate, decât în
studiile de istoriografie.
- Este posibil ca la Ocna Sibiului sau la Cârcea sau
oriunde în altă parte să fie complexe mai timpurii, dar dacă
încă nu au fost descoperite, publicate cu atributele corespunzătoare.
Situaţia trebuie acceptată aşa cum este, până la noi
descoperiri, ori publicări. Pentru aceea sunt baze de date şi algoritmi
de clasificare şi ordonare, ca fiecare descoperire nouă, ce aduce noi
dovezi, să modifice situaţia anterioară, ceea ce este un fapt
obiectiv. Care vor fi acelea, rostul şi importanţa lor, depinde în
bună măsură de descoperitor, dacă ştie ce are şi
dacă convinge cu ce are. Simplele negaţii sunt vorbe în vânt. În acel
stadiu, un nou sistem cronologic nu este atât de necesar.
În opinia noastră nimic nu e absurd, paradox,
la Gura Baciului. Trebuiesc publicate date, analize curate cu descrieri
exacte şi clare (dicţionare, cataloage), cum am făcut noi la
Gura Baciului. Cele publicate trebuie citite, studiate, înţelese, nu
folosite la modul general (cum e cazul cu citarea monografiei noastre şi a
colegei Z. Maxim). Mai precizăm că în faţa evidenţei
corelaţiei cu mai multe atribute, orice sistem rămâne o ipoteză
ce poate fi confirmată sau infirmată. De altfel, noi nu ţinem
foarte mult la o datare fixă, deoarece nu cunoaştem o serie de
parametri esenţiali ai unei evoluţii, dacă situl sau complexul
sunt în evoluţie sau involuţie. Atributele care rămân în uz, se
ştie, „strică” seria. Pe de altă parte, noi nu cunoaştem
curbele determinate de involuţie, deoarece datele stratigrafice clare
lipsesc, de cele mai multe ori.
Faptul că noi demonstrăm că există
mai multe migraţii sudice, că ele se leagă de fenomene din Balcani,
este o dovadă a unor legături etno-culturale complexe (schimburi de produse ca: sare, cochilii de scoici (vezi Todorova
2000; Seferiades 1993; 2000)), obsidian, produse ceramice, căsătorii
exogame, „războaie” (din cauza sistemelor de fortificare ce apar
odată cu CBA) ş.a. Aceste comunităţi, este vorba de
aşezările principale, cu mai multe familii, ţin între ele legătura. Forma de
legătură trebuie văzută, alături de migraţie
şi „târgurile” în sensul apropiat de cel de azi, doar că schimbul se
făcea în natură.
Dacă ar fi să ne luăm după logica
tânărului coleg, care acceptă a doua migraţie a
noastră (Ciută 2001, p. 19-20) şi trage concluzia că
neoliticul timpuriu are o evoluţie dipartidă (Sic !)
există două culturi: una ar fi cultura Gura Baciului-
Cârcea ca variantă epo-nimică (! despărţirea
noastră: alt sens nu vedem), iar cealaltă care, uită să
spună clar, o lasă pe seama lui Vl. Dumitrescu. Vroiam să
ştim dacă este Starčevo-Criş sau Criş ? Nu ne spune acolo.
Dar în aliniatul următor lasă să se înţeleagă din
sublinierea numelui celor care au acceptat termenul de Precriş: I. Paul şi M. Cită
este firesc, sunt naşii denumirii. Îi mai citează pe Marinescu Bâlcu
– Beldiman 1999; nu am văzut studiul aşa că nu ne
pronunţăm. Dacă şi acolo a pus numele Precriş doamna
Marinescu, îl vom lăsa pe Beldiman în pace, deoarece odată i-am
răspuns şi pare scuzabil (Lazarovici 2001). De opiniile doamnei S.
Marinescu (Marinescu 2000; 2001 & 2000) ne vom ocupa, poate, cu alt prilej.
Ceea ce scrie A. Laszló, am citit şi nu este partizanul nici unuia, iar ce
cred S. Luca sau N. Ursulescu, ştim şi nu e cazul să-i
analizăm.
Colegul, după ce ne citează cu privirea la
terminologie, trage concluzia: „…elementele care o deosebesc (Sic !)
(diferenţiază) de fenomenele culturale (Starčevo-Criş),
fiind mult mai numeroase decât cele care le apropie”. Din cele citate,
deşi nu o spune clar, ar fi de înţeles că termenul Precriş
şi/sau altul cultura Gura Baciului-Cârcea, pus în gura altora,
pentru cele care se diferenţiază, al doilea ar fi Starčevo
Criş. Întrebarea este: care periodizare, a cui periodizare, al cui sistem
?, căci întâlnim diferite sisteme la M. Nica (Nica 1993-1998, 47), N.
Tasić (Tasić – Tomić 1969, 27), B. Brukner (Brukner 1968, 44;
1974, 39), Garašanin 1973, 1979, sau recent) ş.a. Foarte probabil, ar fi
trebuit să citim printre rânduri altceva, dar aşteptăm să o
spună colegul, cândva, clar.
Deci există undeva o periodizare care arată
că există o fază Starčevo-Criş I sau
Criş-Starčevo I. Asta o cunoaştem doar la D. Berciu (Berciu
1961, 29; 1966, 71-72; 1971 32) – unde încadra, în faza Criş-Starčevo
II staţiunea de la Verbiţa, dar Verbiţa ar fi acum Precriş
(nu ştim care Precriş I sau Precriş II), iar la M. Nica despre
Verbiţa (nu se spune care nivel) mai nou este Proto – Starčevo
(Sic!) (Nica 1993-1998, 47, fig. 1/6: uitase ce a scris mai de mult: Nica 1971)
– şi la noi, începând cu anul 1968.
Ca să nu mai cităm, pentru concizie, colegul
arată avantajele termenului Precriş:
- este lipsit de încărcătura
personalizării : oare nu poate duce el la personalizarea
„Pre-Crişana” ?!)(s.n. şi gluma noastră = g.n). Prin
personalizare trebuie înţeles sistemul Milojčić = Lazarovici,
ceea ce nu este corect, limitând opiniile noastre la cele din 1949 şi 1950
ale lui Vl. Milojčić. Idee lansată voit pentru a justifica
intervenţiile de „înnoire”…. după 40 de ani de
erodare….
- are un caracter „neutru”, „echidistant”: poate
are dreptate căci „Pre-Crişana” este la jumătatea distanţei
între Transilvania şi Banat (acolo e Starčevo) dacă facem o
cotitură de 90 grade spre vest, mai ales că pe drum sunt siturile
Szarvas 23 şi Tisza-Sighet (s.n. şi g.n);
- în stadiul actual al cercetărilor (din Alba
poate ?) este necesar un termen unic în scopul evitării, în viitor, a unor
confuzii (la examene, pentru ascultător !).
Cititorul şi-a putut da seama de goliciunea
frazelor de mai sus, dar mai ales a argumentelor privind schimbarea termenului.
Fără a avea vreme să aprofundeze
situaţia neoliticului balcanic, tânărul coleg se grăbeşte
să ia în braţe teoria M. Gimbutas cu privire la Old European
Civilisation, extrapolând situaţia de la Ahilleion pentru întreaga
Thessalie. Dacă ar fi cunoscut mai bine lucrurile din Balcani ar fă
văzut că la Ahilleion evoluţia este aproape identică cu cea
de la Otzaki şi Argissa, că sunt aceleaşi forme de vase, aceleaşi
motive, doar că era mai puţină pictură ca la Potosesklo
(Gimbutas – Winn – Shimabuku 1989). Practic aceeaşi situaţie, doar
că terminologia era alta. Dacă Gimbutas a unificat terminologia
făcând din 9 etape la (Milojčić şi alţii: Protosesklo
cu 2 etape, Presesklo cu 2 etape, Sesklo cu 3 etape, Dimini cu 2 etape) fazele
Ia, Ib, IIa, IIb, IIIa, IIIb, IVA, IVb = 8 etape. Cum am spus mai sus
„aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Dacă ar fi
să vedem ce spun şi alţi cercetători greci şi
străini despre neoliticul din Grecia, pentru ca să ştie lumea
şi alte feţe decât cele pe care le prezintă colegul în sprijinul
„teoriei” sale, ar vedea că Monocrom şi Protoseklo este considerat
neolitic timpuriu, Sesklo neolitic mijlociu, iar Dimini neolitic târziu. În
acest fel nu se mai pot compara civilizaţiile. Desigur, arhitectura de la
Sesklo şi Dimini permite asemenea interpretări, dar sunt doar cele
două situri, situaţia nu se repetă în Grecia pentru a se putea
generaliza.
Vl. Milojčić arătase de la început
deosebirea dintre Protosesklo şi Presesklo văzând că aceasta
pătrunde dinspre nord (în Thessalia), că acesta este un proces de
„barbarizare” (Milojčić 1973, p. 251). In opinia noastră acesta
trebuie să fie momentul celei de-a doua migraţii.
Nu e cazul să facem aici demonstraţia, dar
sincronismele între Starčevo-Criş I şi Presesklo au fost
precizate de mai toţi specialiştii care s-au ocupat de sud-estul
Europei, de Vl. Milojčić (Milojčić 1944, p. 11; 1950, p.
74, 114-115; 1973, p. 251), D. Garašanin (D. Garašanin 1954, p. 166), M.
Garašanin (Garašanin 1979, p. 119 se referea la Vršnik Ic), B. Brukner (Brukner
1968, p. 41), S. Dimitrijević (Dimitrijević 1974, pl. VI/19), N.
Vlassa (Vlassa 1980, p. 692), J. Makkay (Milojčić 1967, p. 11; Makkay
1965, p. 6, 8, 14) ş.a. (Tasić 1958, p. 11, 18, 37, 11.3;
Batović 1966, p. 113; Benac – Garašanin 1971, p. 267; Lazarovici 1979
ş.a.). Să nu uităm însă că sunt de crezut cei care au
săpat şi lucrat o viaţă în sud-estul Europei, nu cei câţiva
americani care nu au apucat să înţeleagă ce săpau şi
au scos lucrări monumentale, dar care au adus mai mult teorii decât au
lămurit lucrurile. Au luat drept bune datele de C14 şi le-au aplicat
mecanic, fără să mai controleze stratigrafia verticală sau
cea orizontală, fără ca să mai vorbim de stratigrafia
comparată. Dar sunt şi excepţii între arheologii americani,
diferenţe de la o „şcoală la alta”.
Foarte mulţi specialişti văd geneza
neoliticului din Grecia ca fiind legată migraţiile succesive dinspre
Orientul Apropiat (Milojčić 1964, p. 57; Müller – Karpe 1968, p. 90).
Când este vorba despre civilizaţii, fiecare cercetător caută a
explica termeni ca: origine, evoluţie, legaturi. Atunci când e vorba
despre faze de evoluţie se mulţumesc a explica doar evoluţia
generală. Până în vremea
culturii Presesklo evoluat sunt cel puţin 3 asemenea migraţii :
- prima ar fi la nivel
Monocrom (aceasta s-ar lega de primele civilizaţii din Anatolia (Fikir
Tepe, Hacilar IX, Hassuna Ia,
ş.a.)) ;
- a doua la nivel Protosesklo,
care se leagă de primele orizonturi pictate (Hacilar înainte de VI, ,
Ilipinar IX – Thissen 1999, fig. 2.11-15, ş.a.);
- a treia la nivel
Presesklo ; impulsul ar putea veni dinspre nord, dinspre Balcanii de Sud
şi de pe coasta Adriaticii, deoarece apar uneori asociate cu ceramică
cardială;
- în acelaşi timp sunt
şi legături cu Anatolia:
Ilipinar VIII (Thissen 1999, fig. 2.17 şi urm.);
- Aceasta, cea de a treia,
s-ar putea lega de descoperirile de la Dunăre: Lepenski Vir III, Donja
Branjevina, Gura Baciului II, Cuina Turcului I, Gornea-Locurile Lungi
(bordeiele);
Naşterea culturii Sesklo se leagă de alte
migraţii cauzate de evoluţia civilizaţilor din Anatolia de sud,
din vremea fazelor mijlocii ale culturii Hacilar VI (Müller – Karpe 1968, p.
90; Makkay 1971, p. 40; Brukner 1974, p. 42), Ilipinar VII Thissen 1999, fig.
2.31-32). În această vreme sunt semnalate migraţii în Balcani, mai
puţin precizate în Bulgaria unde totul avea o evoluţie locală,
cu câteva excepţii (Nikolov 1978, 1983; 1990). De aceasta s-ar putea lega naşterea
culturii Karanovo II, iar prezenţa ceramicii canelate din grupul
Magouliţa al culturii Presesklo nu trebuie rupt de fenomenele balcanice
şi cele de la Dunăre. Ceramica canelată de la Ocna Sibiului,
Gura Baciului II, Cuina Turcului şi altele le-am precizat cu alte
prilejuri şi în studiul nostru despre Şeuşa, recent aşa
că nu e cazul să revenim.
O altă
migraţie sau poate mai multe vedem la nivel Vinča A, pe care le-am
cuprins cu termenul de CBA (Lazarovici 1993; vezi aici o amplă
analiză a sincronismelor SC – Vinča A, pe complexe). În Thessalia ea
dă naştere culturii Dimini –Tsangli (opinia noastră: Lazarovici
1977c; analiză extinsă pentru aceste legături). De altfel,
nivelul al doilea de la Limba-Bordane marchează o asemenea
migraţie, credem noi.
Întrebarea firească este: unde există,
atunci, acea continuitate liniară ?: domnule M. Ciută !
Şi o altă întrebare: dacă Gimbutas a
unificat, de ce despărţiţi evoluţia culturii
Starčevo-Criş în două sau mai multe culturi ? vezi glumele
noastre (nr. 14) în care foloseam criteriul Dvs. de deosebire, în 3 sau 4
culturi. Precriş I, Precriş II, Criş, Postcriş I,
Postcriş 2 ?
M. Ciută dă o listă şi o hartă
cu 8 descoperiri sigure Precriş. Să vedem ce exprimă ele şi
cum le datăm noi:
Gura Baciului pentru că N. Vlassa a demonstrat clar că nu este
Precriş, iar ceea ce a combătut I. Paul (Paul 1989 şi n. 6) am
respins la acea vreme noi (Lazarovici 1992, p. 39 vezi şi tab. 5 unde OS
se leagă de G1 de la Cârcea, necorelată cu GBI ). Noi ne-a precizat
punctul de vedere cu date şi clarificări, nu doar
stilistico-tipologice, ci cu argumente şi statistici despre factură,
amestec, ardere, netezire, forme, ornamente, pe complexe, cu analiza
fiecărui complex (Lazarovici – Maxim 1995), ceea ce aşteptăm
să facă M. Ciută şi I. Paul cu descoperirile lor. Deci, ar
mai rămâne 7 situri Precriş.
Uioara de Sus. Descoperirile noi le-am atribuit etapei SC IIA pe baza unei benzi late
pictate cu alb, dar materialele sunt puţine şi nesigure.
Dubova – Cuina Turcului. M.
Ciută nu spune care nivele de la Cuina Turcului. Probabil credea că
straturile, cum le numise Al. Păunescu, Criş I ar fi acel
Criş I pe care îl aştepta şi care îl credea mai târziu. Al.
Păunescu le încadrează descoperirile din faza SC IC până în IVA (Păunescu 1978, 45, n. 35; prin analogiile cu staţiunile de
la Gornea, Moldova Veche, Schela Cladovei ş.a. pe care le citase).
Noi încadram CT I în SC IC/IIA (Lazarovici 1979, pl.
VI/B17, C25-26); CT II în SC IIB-IIIA (L 1979,VII, VI/C19-21 ş.a.), iar CT
III în SC IIIB (Păunescu 1978, fig. 18/9, 14; 19/5, 15-17; 20/3,5,7; la
noi L 1968, 17, 9.11; 1977a, 4-17;
Lazarovici 1975, p. 19, 14.9; 1979, VII/F3-15), fără a aminti
trimiterile altor colegi care se ridică la 121 în baza noastră, dar
ele sunt mai numeroase. V. Boroneanţ comentează unele atribute care
ar merge şi în SC IVA (B 338,
407). Doar D. Srejović numeşte nivelul neolitic cu Cuina Turcului,
IIIa = LV III a1, Cuina Turcului, IIIb = LV III a2, Cuina Turcului, IIIc = LV
III b (Srejović 1973, p. 259). În acest caz termenul Protostarčevo
este contemporan cu Starčevo I şi II din sistemul Milojčić
şi D. Garašanin. În descoperirile de la Gornea-Locurile Lungi apar
cunoscutele altăraşe patrulatere ca la D. Branjevina, Padina, datate
post-Gura Baciului SC IB, poate cu SC IC sau SC IIA, iar retardările merg
în SC IIB.
Foeni-Sălaş
pe care Fl. Draşovean şi noi le încadrăm în SC IIA
(Draşovean – Greenfield 1994, p.16, 19, 15/1-2) nu comportă
discuţie sau reinterpretare.
Deci, din cele 11 staţiuni, noi şi alţi
autori le-am încadrat în fazele culturii Starčevo-Criş într-un sistem
coerent, uşor de verificat, cu citarea opiniilor sau comentarea lor, cu
folosirea şi îmbunătăţirea unor sisteme (Vl.
Milojčić, D. Garašanin, M. Garašanin, S. Dimitrijević comentarii
şi corespondenţe în Lazarovici 1977) ce îşi dovediseră
valabilitatea timp de 5 decenii şi nu numai (să folosim o expresie de
la M. Ciută).
Seuşa.
M. Ciută mai lansa despre Şeuşa posibilitatea „… unei
continuităţi a locuirii neolitice timpurii în această
aşezare” (Ciută 2001, p. 55) (Sic !). Deci, M. Ciută nu era
sigur că este vorba de o continuitate, ci o lua ca un avans, o posibilitate,
el trebuia crezut pentru ca pe această ipoteză să se bazeze alte
argumente. Ar mai trebui să credem că la Şeuşa ar fi o
situaţie stratigrafică la fel de importantă ca cea de la Gura
Baciului, dar situl fiind distrus şi săpătura la limita
aşezării trebuie crezută ipoteza avansată ?
Despre locuinţa L1/1997 colegul citează mai
multe studii (Paul, Ciută 1998, p. 76), iar în final conchidea „ … analiza
comparativă a acestui tip de construcţie – „pe pat de pietre” –,
cu complexe similare din aşezări aparţinând culturii
Precriş (care aşezări ?; că Leţ este după el
Criş, nu Precriş, iar Ostrovu Golu niv. III şi IV ar fi
„Post-Criş I” şi „Post-Criş II”, căci diferenţele
faţă de Şeuşa sunt de 10 ori mai multe după: forme,
ornamente, incizii, barbotină, decorul plastic, factura ceramicii),
coroborată cu unele consideraţii preliminare asupra încadrării
cultural cronologice realizate pe baza analizei ceramicii (Sic ! aceasta am
făcut-o noi mai bine vezi: Lazarovici 2001) conducând la concluzia
că avem de a face cu una din cele
mai timpurii (dacă nu chiar cea mai timpurie !) locuinţă de
acest gen descoperită, cel puţin până acum, pe teritoriul României…”…
desigur este Şeuşa L1. Din ceea ce a publicat până acum nu am
văzut „pat de pietre”, doar dacă colegul nu are mai multe vetre
suprapuse, aşa cum apar la Suplac (în noile noastre săpături).
Secţiunea deschisă era prea îngustă pentru a ne convinge.
Dacă totuşi are pat de pietre, atunci să nu uite că cele
mai timpurii sau contemporane sunt cele de la Padina unde există materiale
Starčevo-Criş.
Noi am precizat că Şeuşa face parte a
doua migraţiune sudică, pe care o credem că este de etapă
SC IC-IIA. Termenul Precriş a fost combătut de noi, iar
staţiunea în încadrată în fenomenele sud-est europene (Lazarovici
2001). Materialele de acel tip apar mai târziu, pentru ele am publicat
suficiente date de stratigrafie verticală şi orizontală, trebuie
doar să citească nu doar să citeze. Ar rămâne 6
puncte Precriş.
Cârcea. M.
Nica (Nica 1976, 1977, 1984, 1991; 1993-1998), N. Vlassa (Vlassa 1972; 1972a;
1976; 1980), Gh. Lazarovici (Lazarovici 1995; 1996, ş.a.), Vl. Dumitrescu
(Dumitrescu 1970; Dumitrescu – Vulpe
1983, p. 57) şi M. Garašanin care îl numeşte orizontul Gura
Baciului sau Gura Baciului – Cârcea (M. M. Garašanin 1979, p. 119,
132-133), iar nu Precriş. Noi am rectificat opiniile lui M. Ciută
anul trecut (Lazarovici 2001), ar rămâne 5 situri, aceasta
mai ales că evoluţia materialelor de la Cârcea se leagă de
fenomenele sudice şi nu atât de Ocna Sibiului (să nu uităm
că pictura cu buline albe apropie Ocna Sibiului de descoperirile de la
Donja Branjevina şi nu de cele din Cârcea şi Bulgaria). Materialele
de la Cârcea nu se leagă de descoperirile Protosesklo, deşi M. Nica
adesea o afirmă, dar nu o demonstrează. De altfel, noi am analizat
locul descoperirilor de la Cârcea şi legăturile lor cu Gura Baciului
pe complexele publicate de M. Nica (N. Nica are zeci de planşe, de cele
mai multe ori cu aceleaşi materiale, pictura toată a fost
introdusă în bază de informaţii; vezi rezultatele Lazarovici
1992, p. 30-38 cu 13 tabele; 1995, 1996, 2001 cu numeroase şi nu global),
nu declarativ, ca la Ciută, pe 75 de cioburi.
Grădinile, sit necunoscut în vremea lui N. Vlassa, dar care nu are de a face cu
Precriş-ul legându-se de o dezvoltare a stilurilor din Bulgaria şi a
celor solid style (Nica 1977a, p. 446, 9.8) din Macedonia (Nandris 1960,
p. 206; 1970, p. 150; Rodden 1962, p. 10). Lazarovici 1977, p. 35, n. 46; M.
Garašanin 1971, fig. 4, 7, 17). La Grădinile sunt mai multe complexe unele
: groapa 4 din faza SC IC-IIA la noi (la Nica grup Cârcea IB:
Nica 1993-1998, p. 35 şi fig. 4), respectiv până în SC IIIB-IVA
(Cârcea IIA = Starčevo II la Nica: Nica 1993-1998, fig. 7/11-15),
paralelizate cu, cultura Sesklo de M. Nica (Nica 1993-1998, p. 35, n. 50, 55;
37, fig. 4/3,5: zice el solid style: trebuie sa-i precizăm că
acel solide style e Sesklo III, iar la ce vroia să se refere Nica
era solid style de la Amzabegovo Ic – Vršnik Ic, mai greşeşte
şi colegul Nica, lui însă nu-i ia nimeni în rău,
deocamdată, greşelile) şi nu cu Protosesklo, cum crede M.
Ciută.
Noi ne-am preciza punctele de vedere, faţă
de Grădinile, cu analogii largi în spaţiul balcanic cu carpato-panonic
(Lazarovici 1992, p. 30 şi urm.), pe baza statisticilor pe care le dă
M. Nica (chiar dacă bagă alături diferite culori de ardere în
aceeaşi serie). Oricum, legăturile în spaţiul balcanic contravin
ideii de dezvoltare locală în Transilvania şi Oltenia, ceea ce ar
motiva expresia de Precriş, în sens geografic. Acel solid style
nefiind din prima migraţiune, rezultă că elementele de la
Grădinile se grefează pe lângă fondul vechi – care se leagă
de zonele din centrul Balcanilor adică provinciile Morava din Serbia
(Grivac-Barice), Vojvodina –
Srem (Donja Branjevina), sudul Ungariei (Tisashighet, Szarvas 23) – se
leagă de ce-a de a doua migraţie a noastră (Lazarovici – Maxim
200, p. 403). Aceasta a doua migraţiune este pe un spaţiu mai larg,
vine deopotrivă pe calea Vardar – Morava şi prin Valea Strumei. Ar
mai rămâne 4 situri pentru acel Precriş.
Verbiţa.
D. Berciu (Berciu 1957, p. 179) aşa cum am precizat mai sus, a încadrat-o
în cultura Starčevo-Criş, iar noi ne-am precizat poziţia
(Lazarovici 1977, p. 35, n. 45; 1979, p. 43). El făcea analogii şi
legături cu Protosesklo, Presesklo şi Karanovo şi Starčevo
I, situl de la Vrtište (Berciu 1966, p. 67; Contribuţii p. 111;
Berciu1961, p. 90; Berciu 1940, p. 16). M. Nica, mai nou o încadrează
Proto - Starčevo (Nica 1993-1998, p. 47, fig. 1/6), alături de situl
de la Vlădila (Nica 1993-1998, p. 47, fig. 1/29), dar acelaşi sit îl
încadrează, cu o pagină mai înainte, în faza Cârcea IIA =
Starčevo II (Nica 1993-1998, p. 46). B. Brukner data materialele amestecate
din niv. I şi II în faza Starčevo IIb (Brukner 1968, p. 50). Termenul
de Proto – Starčevo este o găselniţă a lui D.
Srejović. Asupra lui vom reveni mai jos şi cu alt prilej.
Tânărul coleg ar fi văzut, dacă studia
cu atenţie descoperirile de la Verbiţa, că acolo sunt materiale
cu suprafaţa anetezită, netezită cu cap de os sau lemn (la noi
şi Z. Maxim motiv IJ), că sunt proeminenţe duble
aşezate vertical sau orizontal (la noi şi Z. Maxim motiv HK
şi HL), că sunt apăsări pe buză (la noi şi
Z. Maxim motiv tip AP) pe castroanele drepte, adânci (variante la tipul FC,
la Ciută toate „tigăi de peşte”; unele dintre ele pot fi
tigăi, deci ne cerem scuze pentru
unele din acuzaţiile anterioare Lazarovici 2001), caracteristici
pentru al său Precriş I şi II. Aceste elemente apar în complexe
din etapa noastră SC IC-IIA, în cazul retardările de SC IIB şi
se leagă de migraţia a doua. Care e situaţia la Verbiţa vom
şti după publicarea de noi materiale, pe straturi sau complexe.
În acest caz ar mai rămân 3 sau 4 staţiuni Precriş,
dacă ia în considerare şi Vlădila, prima opţiune a lui
Nica, citată mai sus.
Am precizat cele de mai sus pentru ca cititorul să
ştie la ce ne referim. Ridicăm o firească întrebare domnului M.
Ciută: cum datează el materialele de la Verbiţa în Precriş
când ele erau datate, după caracteristicile ce le aveau, în faza
Starčevo-Criş II, începând din anii 1959 (Berciu 1959, fig. 4/1; Berciu 1965, p. 29; Berciu et. al.
1957, p. 179) acceptate şi de alţii, cum am arătat mai sus.
Dacă acestea sunt datate ca
Precriş, cum poate fi atunci datat Precrişul aflat înaintea fazei
Starčevo I, în sensul lui Milojčić şi D. Garašanin.
Explicaţia ar fi, vorba românului, „aceeaşi Mărie în altă
pălărie”.
Revenim asupra castroanelor cu pereţii drepţi
şi adâncitură pe buză (tipul AP: anterioara referire Lazarovici
2001, p. 40, tabel 2, analizam acolo doar cele datate şi cu pictură
albă sau cu alte elemente). Motivul este considerat ca element tipic
pentru faza Monocrom, la S. Dimitijević, apărând la Dobanovć
(Dimitrijević 1974, p. 100; Letica 1968, p. 16, n. 103). Noi însă am
datat asemenea descoperiri mai târziu. Ele apar şi la Gornea-Locurile
Lungi, locuinţele datate mai târziu (B1 şi L1-L3), revenim
şi le încadrăm tot in SC IIB din locuinţe şi SC IIA din
bordeie.
Valea Răii poziţia ei în defileul Oltului (Nandriş 1968; la Nica
Copăcelu: Nica 1993-1998, p. 47,
fig. 1/30), legăturile sudice şi nu cele central transilvănene
le-am precizat, tot acolo am arătat că nu erau date stratigrafice
fiind publicate şi materiale mai târzii de IIB-IIIB, rămân 3
situri Precriş.
Limba-Bordane.
(Ciută 2002, pl. XCIV/2). Din ceea ce publică M.
Ciută în teza de doctorat (mulţumim lui N. Ursulescu care ne-a pus la
dispoziţie lucrarea şi referatul domniei sale pentru studiu)
materialele se încadrează în etapa noastră SC IB-IIA. Tot
acolo sunt şi materiale de fază SC IIIA sau IIIB după noi. Sunt,
deci, 4 situri Precriş.
Ocna Sibiului situl de la care a pornit termenul de Precriş, sit pe care nu îl
excludem deocamdată deoarece s-au publicat puţine date şi
materiale pe complexe. Cu toate acestea am putea accepta provizoriu termenul de
Precriş, dar nu în sensul lui Vlassa (mai sus citat), ci al lui Iuliu Paul
(adică în podişul Transilvaniei). Opiniile noastre şi poziţia
cronologică în funcţie de ce s-a publicat sunt prezentate în
Lazarovici . Ar rezulta că sunt poate 5 situri ale „culturii
Precriş”.
La redactarea lucrării de licenţă (cum
reiese din rezumat) autorul mai adaugă 7 puncte certe (deci 15) şi
alte 9 incerte (Ciută 2002, p. 6). Din păcate nu ştim nici
sistemul de repertoriere lui I. Paul din 1992 deoarece nu intră la
bibliografia selectivă. Nu am putut studia întreaga lucrare. În articolul
citat la început şi în rezumat face o întreagă poliloghie din care nu
spune nimic nou, dar trebuie să acceptăm că sunt atâtea
deocamdată. Din această vorbărie aflăm că totuşi
sunt descoperite în ultimii 5 ani 9 puncte noi (ne întrebăm, firesc, de
ce pe harta din 2001 nu le pune ? dacă erau descoperite în ultimii 5 ani
!).
Cât priveşte calea sau căile de
pătrundere aici tânărul coleg intră în supoziţii
periculoase. Drumul imaginat de el, calea oltenească, este
unul posibil, dar nu este singurul. Această cale este sugerată de
descoperirile Grădinile – Cârcea – Valea Răii (aceasta din urmă
fără stratigrafie, plus amestec cu etape de SC IIIB).
Celelalte corespondenţe necesită comentarii
:
- pe de o parte din cauza atributelor principale, din
care mai ales pictura cu buline mari albe, legătura ar fi Grădinile,
Ocna Sibiului şi apoi Gura Baciului, dar nu apar la Cârcea (decât foarte
rar).
- lipsa motivului „ciucure” şi a
suprafeţelor albe mari, haşurate apropie Gura Baciului de Donja
Branjevina şi Szarvas-Ob. 23, Grivac-Barice şi de Ocna
Sibiului şi ne îndepărtează de calea oltenească.
- din materialele publicate, de la Vaksevo, spre
Macedonia, în Bulgaria de SV
(Čohađiev 2001, pl. 42-46) unde ar fi, după noi, un orizont SC
IB-IIA mai îndelungat (Lazarovici 2003b, m.s.) ar fi cele mai bune analogii la
Gura Baciului şi Donja Branjevina. Din păcate nivelurile I şi II
sunt publicate împreună, aşa încât nu se pot da detalii, iar o
stratigrafie orizontală nu există, rămânând pentru viitor
precizarea mai exactă.
Aşa încât zisele căi sunt invenţii de
birou, fenomenele sunt mai complexe nu se poate preciza dacă sunt
„căi” zonale sau etape cronologice diferite.
În acest sens demonstraţiile noastre, la obiect,
nu comportă discuţii. Colegul vorbeşte bine în mare, dar în
detaliu este în afara problemei.
Dintr-o suflare el citează calea de pe Struma –
Isker prin staţiunile Kovačevo, Gălâbnik, Gradešnica, unde pune
un semn de întrebare al cărui rost nu îl pricepem. Dacă are îndoieli,
trebuia lăsat Isker la o parte.
Kovačevo se deosebeşte de Gălâbnik sau
Pernik. Din Tabelul 3 al nostru (Lazarovici 1996, p. 28) se poate observa
că Kovačevo se plasează acolo unde o datam, în al nostru IC-IIA
(acolo am scris cu litere arabe 2a în loc de IIA, din cauza grafiei, pe atunci aveam un leptop slab, din prima
generaţie). Descoperirile de la Vaksevo, cum arătam mai sus, vin sa
arate că descoperirile de la Gura Baciului nu sunt singulare, ci doar
colegii bulgari nu şi-au
făcut ordine în evoluţia etapelor timpurii. Unele inadvertenţe,
în tabelele din studiul nostru mai sus-pomenit (cazul cu G9 de la Donja
Branjevina III) se datorează faptului că Serghei Karmanski mai aranja
manual ceramica pictată, o trecea din nivelul DB III în nivelul superior la el DB II, deşi
situaţia este invers, după opinia noastră în DB II este mai
veche, ştiind fobia lui pentru un Körös timpuriu din acele vremuri, ante
pictura cu alb (criticile noastre la el în: Lazarovici 1987; 1979c), fobie
transferata asupra termenului de „monocrom”, deşi întreaga pictură cu
alb timpurie (există şi o pictură cu alb târzie, asociată
bicromiei) are celelalte categorii cu toate trăsăturile etapei
monocrom.
În nici una din staţiunile Kovačevo,
Gălâbnik sau Pernik nu apar bulinele mari asociate cu alte elemente, iar
aceste staţiuni apar în serii mai târzii, la noi (Lazarovici 2000, tab.
1-7). De altfel ele se leagă de o etapă şi un anume fenomen al
migraţiei a doua. Ar putea fi legată de etapa SC IIA. Unor referiri
globale cu care operează domnul M. Ciută, credem că le sunt
preferabile analizele noastre detaliate, deşi şi colegul face
„eroarea” care ne-o impută şi operează cu spaţii prea mari.
Noi studiem acum descoperirile de la Vaksevo, le-am
introdus în baza de date, dar ne lipsesc unele descoperiri recente din
Bulgaria, motiv pentru care nu extindem opiniile noastre asupra acestui sit. El
se leagă de migraţia din etapa SC IC. Lucrurile sunt ceva mai
complicate. Credem că merită să studieze şi ordonările
noastre, nu doar să le citeze la modul general (Lazarovici 1996, p. 23
şi urm.). Colegul M. Ciută, şi alţii, ar vedea din acele
ordonări că datările propuse sau imaginate de noi calculatorul
nu se ordonează cum am crezut noi sau au scris autorii descoperirilor.
Aceste date trebuiesc privite cu atenţie, fiind vorba, uneori, poate, de
evoluţii bimodale (termen matematic asociat clopotului lui Gaus). Tot de
acolo ar vedea că există o grupă vest-balcanică (tabel 1),
mai timpurie, după care etapă descoperirile se amestecă din
cauza atributelor comune: unele vechi, altele noi. Aceasta arată că
cea de-a doua migraţie este semnalată atât în est, cât şi în
vest. Ni se pare posibil ca migraţia a doua să aibă două
curente.
In aceste situaţii credem că trebuie
abandonată calea de a studia doar pe hărţi răspândirea
„picturii cu alb” care este o noţiune mult prea vagă. Studiul pe
hartă trebuie corelat cu toate atributele, nu doar cu expresii ca:
monocrom, pictura cu alb, lipsa barbotinei etc. Descoperirile din spaţiul
balcanic ne erau cunoscute (lui N.
Vlassa şi nouă) şi atunci când vorbeam de acest amestec
de drumuri (Lazarovici 2000, p. 275), nu neglijam şi acea cale,
dovadă articolul din 2000 privind legăturile speciale dintre
descoperirile din România cu cele din Bulgaria (Lazarovici 2000), pe care
colegul îl citează la modul general nu la o pagină anume, deşi
ne referim şi la căile de pătrundere sau de legătură.
Varianta (mai corect era calea) vestică
(Ciută 2002), pe care o combate tânărul coleg foarte uşor se
datorează necunoaşterii sale. Sunt mai multe puncte decât
înşiră colegul. El amestecă în aceeaşi oală, atât în
cazul Bulgariei cât şi în cel al Iugoslavei, lucruri din 2 faze diferite,
nemaivorbind de etape. De altfel, acest amestec este datorat noţiunii de
Protostarčevo la Srejović, pe care o preiau fără control
Pavúk, Nica, Ciută şi
Brukner.
Staţiunile de la Foeni (aici sunt două situri:
Staţia de Gaz e SC IC/IIA; celălalt sit e mai târziu),
Dudeşti, Fratelia, Dubova şi Lepenski Vir, cele la cele care se
referă tânărul coleg, sunt situri de fază SC 1C-IIA, toate
ţin de migraţia doua şi aspectele ei (Lazarovici Maxim 1995, sub
vocem migraţia doua; Lazarovici 1996, p. 13 şi urm.; 2000, p.
275, n. 40).
Dacă colegul ar fi făcut referire doar la
studiile lui Milojčić (Milojčić 1944; 1949a; 1949b, 1950)
şi ale D. Garašanin din 1954 ar fi fost de înţeles deoarece
aceştia au definit atunci doar o civilizaţie Starčevo şi se
refereau la Serbia şi zonele imediat învecinate (încă din anul 1965
J. Makkay într-o scurtă sinteză foloseşte termenul de
Starčevo-Criş II; Makkay 1965, p. 12, 18; I. Paul – Paul 1965, p. 197
se referea la zonele învecinate Transilvaniei).
Recent, alţi colegi în lucrări de sinteză
nu se grăbesc a scrie despre Protostarčevo (Marijanović
1993). Ceea ce nu a înţeles colegul nostru şi nici alţii,
pe care îi citează mereu, este evoluţia studiilor asupra
culturii Starčevo şi mai ales ceea ce a însemnat Starčevo –
Kőrős şi Starčevo-Criş (sinteza noastră în
tabelul 1 Lazarovici 1979, p. 17-19). De fapt, nu au înţeles acest lucru
nici Srejović sau J. Pavůk. La Srejović era de înţeles, a
descoperit un mezolitic, el îl credea protoneolitic, şi vroia şi un
Protostarčevo, cum anterior scria de un Protovinča. Era mai uşor
a boteza decât a studia. Lipsa notelor, a trimiterilor bibliografice din
volumul Lepenski Vir este concludentă asupra „metodei” de lucru şi
seriozităţii. Fantasticile descoperiri epipaleolitice sau mezolitice
l-au făcut sa uite de metode. În
revenirile ulterioare (Srejović, Fundamenta) codurile pentru
categoriile ceramica parcă sunt luate din Milojčić
(Milojčić 1949, 1950).
Sensul pe care îl dă M. Ciută acestei noi
„culturi” reiese din al treilea citat ca fiind înaintea culturii
Starčevo-Criş. Doar că în nota din acelaşi aliniat
ne citează pe noi cu ultimele lucrări alături de lucrări
ale lui E. Comşa. Nu ştim la ce se referea din studiile lui E.
Comşa, la care periodizare, dar ştim foarte exact că nu
există la această oră nici o descoperire în Transilvania, (vezi
mai sus cele citate şi analizate de noi) care să fie mai timpurie
decât Starčevo-Criş, indiferent de ce termeni va folosi. Iar noi
încadram în studiile noastre şi descoperirile de la Ocna Sibiului, Cârcea
şi altele. Dacă se referea la alt Starčevo-Criş decât al
nostru sau accepţiunile citate de noi, M. Garašanin, B. Brukner ş.a.
să o spună, căci
dacă o fi vreun Criş 1 nu ştim şi ar fi un
Precriş I sau II ante vreun Criş I sau Criş 1 să o
spună direct.
Această fază evoluată a
complexului cultural al neoliticului timpuriu carpato-dunărean –
este vorba de Precriş II la M. Ciută, la noi ar fi SC IIB (Lazarovici
1979, p. 44-46; 1984, p. 62-64), iar la I. Paul ca „etapa de trecere spre
cultura Criş propriu-zisă” (Paul 1989, p. 10-11, 1995, p. 39). Care
Criş ? ne-am întreba firesc. Doar că de atunci I. Paul sau M.
Ciută nu au publicat nimic din
cultura sau din acel Criş propriu-zis, să ştim şi noi la ce
se referă.
M. Ciută spune (Ciută 2001, p. 13) „Alterând
terminologic – uneori aleatoriu – între noţiunile cultură
şi complex cultural, pentru desenarea pe ansamblu a fenomenului
neolitic timpuriu, în ultimă instanţă el recurge totuşi, în
mod paradoxal (!), (deşi nu tocmai explicit) – la termenul de Criş,
aliniindu-se la sistemele cultural cronologice existente (Milojčić
1949), deşi, după cum am mai văzut mai sus, anterior acceptase
posibilitatea utilizării termenului pre-Criş pentru desenarea un (corect gramatical ar fi unui !) orizont
cultural la nord de Dunăre mai vechi decât Starčevo-Criş,
respectiv sincron cu cultura Protosesklo din Thessalia”.
Cum N. Vlassa, aşa cum am arătat mai sus
(Vlassa 1968, p. 376), nu scria cel mai vechi neolitic de la nord de
Dunăre (!)” rezultă că citarea e scoasă, foarte
probabil, din burtă de M. Ciută sau a fost o simplă
scăpare, ceea ce pentru un coleg mai tânăr este de acceptat.
Noţiunile de cultură şi complex
cultural folosite aleatoriu de N. Vlassa ? în termeni apropiaţi se
referă şi la noi. Să vedem ce zicea Vlassa şi ce
înţelege M. Ciută din termenii lui.
V. Vlassa foloseşte în 1972 temenii foarte exacţi de:
- cultura Criş p. 8 la articolul
din 1966 din titlu; la un facies … foarte vechi al culturii
Criş, sau când se referea la
materialele vechi ca topoarele de la Moreşti, Inucu; când se referă
la nivelurile sale notate în manuscrise şi pe
planşă cu termenul de Criş (p. 9-10, fig. 3-5), când se referea
la fazele târzii Körös respectiv în fazele Starčevo IIb – III – IV ? (aici
apare un semn de întrebare deoarece fazele IIb sunt la D. Garašanin, iar faza
IV doar la Milojčić; o scăpare a tânărului coleg sau,
poate, necunoaştere);
- nivel Criş ca strat de
cultură (p. 10, pl. 3-5 ş.a.),
- Starčevo-Criş p. 8, în
titlu, deci se referea la întregul conţinut; alteori îl citează pe
Vl. Dumitrescu 1970; 1971);
- Pre-Criş în sens de protoneolitic
aceramic sau protoceramic; inexistent de fapt, o spunea
clar;
- complexul Starčevo-Criş (p.
9, n. 12) când se referă la scheletul
de tip alpinoid, tipul rasial vechi mediteranoid; p. 26 când se
referă la posibilitatea înserării unei componente „protosesklide”,
foarte timpurii, la începutul evoluţiei marelui complex
Starčevo-Criş, dar atunci se referă la neoliticul vechi din zona
balcano-carpato-dunăreană. Ţinem să precizăm
corectitudinea expresiei lui N. Vlassa „protoseskloide” şi nu cum o
dă M. Nica (Nica 1984), Dumitrescu – Vulpe (Dumitrescu – Vulpe 1988) sau
alţii, citând eronat din Vlassa. orizontul Starčevo – Körös –
Criş referitor la orizontul al treilea (p. 15, n. 22), dar atunci
folosea o analogie din orizont Smilčić; p. 23 se referea la orizontul
al doilea (p. 23) pe care îl sincroniza cu cultura Pre-Sesklo, înainte de
Leţ I; p. 27 se referă la nivelul I;
- etapelor pre – Körös-Criş de la Donja
Branjevina (p. 16) drept o cultură nouă, încă
necunoscută, a neoliticului vechi din nordul Peninsulei Balcanice .. din
pricina pătrunderii în zona respectivă a culturii Körös. Nici pe acelea nu le acceptase fiindcă mai
sus scria „ni se pare mult mai probabil, ca cea mai veche fază de la
Donja Branjevina să fie reprezentată prin materialul acelui „stratum
II” simptomatic de asemănător prin ceea ce conţine (…) şi
prin ceea ce lipseşte ori abia începe să se contureze spre
sfârşitul lui (ansamblul tipologic şi decorativ manifest
Starčevo – Körös – Criş) cu nivelul I de la Gura Baciului”.
Termen folosit corect de N. Vlassa. Elementele Körös (p. 22) prezente în
nivelul II de la Gura Baciului, le sincroniza, în mare, cu faza veche
starčeviană.
În trimiterile noastre am fost de la început foarte
clari, am definit sau precizat de fiecare dată numele sau denumirea, iar
mai apoi spaţiul pe care am operat cu termenii. Am operat concret, nu
aleatoriu, aleatoriu poate faţă de acel Criş I, de fapt
inexistent (nu era nici o cronologie Criş).
Cititorul poate vedea din cele de sus cum stau lucrurile.
Cât priveşte sensul folosit de noi, el este clar exprimat, cu analogii, cu
comentarii. Colegul a citat trunchiat din frazele noastre pentru a-şi crea
motiv de comentariu. Vom reveni cu alt prilej la aceasta când vom analiza
opiniile lui D. Srejović, J. Pavůk, B.
Brukner şi M. Garašanin.
Existenţa unui orizont „Monocrom” în Balcanii de
nord este problematică. Există un orizont monocrom distinct, în sud.
Este vorba de descoperirile din Thessalia (Ahilleion I, Argissa, Otzaki M.,
Nesonis, Sesklo), dar mai spre nord, în Macedonia la Anzabegovo Ia, Vršnik Ia,
sunt, în general, puţine materiale publicate, nu sunt complexe, sunt
noţiuni vagi, din aceste motive locul lor în serii este nesigur, siturile
şi materialele fluctuează (vezi bibl. şi seriile noastre:
Lazarovici 1996, p. 24 şi tabelele). La Ahilleion I sunt unele forme ce
pot fi mai târzii (Ellis 1989, p. 102, 5.35-5) şi care apar în cultura
Protosesklo (Milojčić 1960, fig. 7).
Se vorbeşte
de un orizont monocrom în Bulgaria din care sunt de acceptat, cu rezerve, din
cauza puţinătăţii materialului şi a provenienţei
lui din strat şi nu din complexe, descoperirile de la Krajnici St.
Čohađiev (Čohađiev 2000, p. 258, Abb. 1).
Materialele de la Kopriveţ (noi le-am văzut)
sunt mai târzii, ţin de SC IIA şi IIB, doar că, colegii bulgari
– ca şi cei maghiari –, neavând o periodizare mai fină se
încurcă în termeni. Puţinele forme publicate de la Krainici se
leagă de materialele din bordeiele B2 şi B1 de la Gura Baciului
(Lazarovici – Maxim 1995, PC I/2,3,5-6; PCII/3, 8, 9, PC III), precum şi
de cele monocrome din descoperirile lui N. Vlassa şi A. Palkó (1965, fig.
39-40) care nu ştim din ce complexe proveneau; doar că la Krainici lipseşte pictura cu buline mari
albe. La Vaksevo, deşi sunt mai multe materiale, nivelurile I (care ar fi
„monocrom”) şi II sunt publicate împreună, motiv pentru care acestea
necesită un studiu mai amplu.
Faţă de opiniile lui Srejović şi
ale altor colegi privind acel „monocrom”, mai ales privind situaţia din
Clisură, ne-am exprimat clar punctul de vedere (Lazarovici 1983, p. 14)
şi de aceea nu revenim, nefiind nimic nou publicat. Atunci făceam
distincţia între 4 situaţii.
Primul nivel monocrom, ipotetic pentru noi, apoi un
orizont cu pictură albă rectilinie, spaţii mari albe (uneori
fiind ca acel prin solid style). Ulterior orizontul acesta l-am numit migraţia
a II-a (Lazarovici – Maxim 1995, p. 200, 403; Lazarovici 1998 aici am
analizat toate elementele caracteristice şi răspândirea lor în
spaţiul balcanic şi regiunea sud-central europeană) atribuind
acestui orizont descoperirile de la Gornea-Vodneac, Divostin, Padina,
Basarabi, Gornea-Locurile Lungi B1, bordei Luca), iar mai nou si alte
materiale, complexe sau staţiuni (Lazarovici 1996, p. 13 şi urm.;
2000, p. 275, n. 40 ).
Am revenit apoi asupra naţiunilor de „Monocrom” cu
precizări (Lazarovici 1998, p. 23) arătând că sub acest termen
se confundă două etape:
- una timpurie, care se desprinde din trunchiul
sud-balcanic care dă naştere Monocrom-ului =Frűhkeramik din
Thessalia (Ahilleion I: Aslanis 1992, 1.B1;) şi Macedonia (Amzabegovo Ia
Garašanin M. si D. 1961, 40, 43; Vršnik Ia: Aslanis 1992, 10.7;), poate la
Lepesnki Vir în nivelele mezolitice (Lepenski Vir Ic: Jovanovic 1974, 39;
Lepenski Vir II: Srejović 1968, 39; Jovanovic 46, 39).
- alta mai târzie, ceea ce eronat a fost
încadrează în faza Monocrom, la S. Dimitrijević (Dimitrijevic 158, p.
97, ca Dobanovć). Sub numele de „monocrom” sunt încadrate şi
staţiunile Lug – Zvečka (Srejović 1973, p. 259; Titov 1980, p. 23; Dimitrijević 1974,
p. 97, 100; 1979, p. 243, n. 21), Igrač, la Dimitrijević
(Dimitrijević 1979, p. 243, n. 21; după Karmanski 1968, pl. VI-XI,
XII/1: faţă de această încadrare avem rezerve deoarece nu am
văzut direct materialele), iar mai nou diferite materiale de la Drenovac
(Ventić 1998). materiale care se datează, cel mai timpuriu în SC IIA
după părerea noastră
De fapt, ceea ce este definit de colegii sârbi drept
monocrom este o parte din ceea ce definea Vl. Milojčić şi D.
Garašanin Starčevo I. Se poate observa clar din literatura citată de
noi de la colegii neoliticieni din Iugoslavia că aceştia nu
citează vechea literatură cu privire la faza I la Milojčić
sau D. Garašanin (ex. vezi Ventić 1998, p. 88), iar alţii
menţin, însă, vechile opinii (Marijanović
1993).
Apăsările adânci şi rare, pe buză (la
noi motiv AP : Lazarovici Maxim 1995, catalog motive; Maxim 1999, catalog
motive) sunt considerate, eronat
după opinia noastră, ca fiind asociate cu cele mai timpurii materiale
neolitice, cu cele din orizontul Monocrom. În zonele noastre ele apar cu acel
Precriş sau acel Protostarčevo. În Thessalia nu apar în orizonturile
monocrom sau Protosesklo (Milojčić 1960, fig. 5 – 8/1-4; Winn –
Shimabuku 1989, fig. 5.35-5.42).
În baza noastră de informaţii motivul AP
apare în peste 46 de înregistrări şi peste 60 de exemplare şi
câte or mai fi nepublicate. Mai precizăm că în timpul redactării
şi completării acestui studiu am studiat şi teza de doctorat a
domnului Ciută mai pe îndelete. Am avut prilejul de a vedea că domnia
sa publică în vol. II corect, pe complexe sau cu adâncimi, o serie de
materiale, aşa încât o serie de ironii poate nu-şi aveau rostul
(citării ca: fără hiatus sau cezuri), dar până la o
publicare directă a lucrării ne menţinem ironia.
Acest tip de motiv apare la Gura Baciului numai
odată cu migraţia a doua.
El apare în complexe din nivelul Gura Baciului II şi unele din procesul de
retardare al etapei SC IC. În bordeiul 20 (Lazarovici – Maxim
1995, PC IX/1-3) şi în groapa 24 (Ibidem, PC IX/6).
Im ambele complexe este asociat cu pictură neagră pe fond roşu,
apar canelurile (pentru apariţia, datarea şi difuziunea lor vezi:
Lazarovici 1998, p. 27 şi urm.) precum şi motivele din câte două
proeminenţe în relief (La noi motiv HK = să le zicem pe scurt paranteze
pentru că au această formă: Lazarovici – Maxim
1995, fig. 51). Dacă colegul M. Ciută studia mai cu atenţie
descoperirile M. Gimbutas de la Ahilleion ar fi văzut că acolo ele
apar în nivel IIa (Winn – Shimabuku 1989, p. 111, fig. 5.44/9-10, 12;
5.65/9,14) şi nu în orizonturile anterioare. Ori la acest orizont sunt
descoperirile de tip Mogouliţa, şi altele care au caneluri şi
ţine de finele migraţiei a II-a la noi, deci în cursul fazei SC IIA
la noi. Tot la acel orizont apare slipul roşu, deşi doar 2%‚ 27
fragmente (Winn – Shimabuku 1989, p. 159, Tab. B.4). Pictura cu roşu pe
slip alb, nivel la care apare motivul AP şi parantezele ce
apar tot în nivel Ahilleion IIb în 2 fragmente şi în nivel IIb în 15
fragmente. Or fi câteva sute de km distanţă până la noi, dar
dacă acceptaţi regula pentru „monocrom” ca termen global, trebuie să o accepţi şi pe
aceste mărunte, dar precise, detalii. Ar mai fi văzut colegul că
acolo mai apare – la acelaşi orizont ca la Şeuşa şi Ocna
Sibiului – şi pictura cu brun pe slip alb şi alb pe slip roşu
şi altele despre care vom vorbi când colegul îşi publică teza.
Nu trebuie uitate sincronismele lui N. Vlassa care
data Ocna Sibiului (în urma unei comunicări susţinute de I. Paul la
Cluj şi unde a văzut diapozitivele şi fotografiile) între Gura
Baciului I şi II (Vlassa 1980, p. 696). Acolo este şi poziţia
stratigrafică a descoperirilor din etapa noastră SC IC-IIA, acesta
este orizontul migraţiei a doua. Nu ştim care este situaţia
stratigrafiei orizontale de la Ocna Sibiului, de aceasta ar trebui să
ţină seama colegii de la Alba Iulia (parţial M. Ciută a
ţinut cont). Dar acestei probleme îi vom consacra mai multă vreme
altă dată.
Despre acel Starčevo I înseriat cronologic în principalele
periodizări, dar despre aspectul său concret nu se putea spune nimic,
la ora aceea, pe care N. Vlassa îl defineşte ca orizontul de la Gura
Baciului I, lărgind şi îmbogăţind termenul. N. Vlassa nu a consultat teza de doctorat
şi nici altele în detaliu (Chronologie der Jüngeren Steinzeit … -
Milojčić 1949b, p. 26, 261; 1950, p. 109, 114-115) căci ar fi
văzut trimiterile la categoriile
lui Milojčić: A1
(Milojčić DissDokt 1944, p.13; 36/1a; PL. II/1-2, VII/3; 5, 8;
VIII/2; IX/2; XXVIII/4-5) pe baza cărora a stabilit legături atunci
şi mai târziu cu Anatolia (Milojčić 1964, p. 57; Müller – Karpe
1968, p. 90), sau cu cele din Thessalia: Milojčić 1950, apud Makkay
1965, p. 4) sau Grecia prin speciile A3α , B3α (Milojčić DissDokt
1944, p. 15; 36/1a; VII/1-8).
Din aceleaşi motive M. Garašanin (Garašanin 1978, p.
40; 1979, p. 119), Vl. Dumitrescu ş.a. acceptă termenul de
Starčevo-Criş sau orizontul Gura Baciului I (I trebuie precizat
totdeauna).
În studiile lui Vl. Milojčić, începând cu
teza de doctorat (al cărei manuscris l-am studiat la Viena pe vremuri,
astăzi mutată în depozit), la Institut fur Ur- und
Frűhgeschichte şi adesea
l-am citat (Milojčić citează faza I la p. 5-6, 11, 13, 16, 18,
19, 23, 36 şi trimite la 3-4 figuri şi numeroase alte note, din
păcate neînregistrate în baza noastră de date). Acolo se dau o serie
de categorii ceramice folosite în clasificările vremii, categorii pe baza
cărora a sincronizat el şi alţii:
- D. Garašanin, peste care colegul trece cu
multă uşurinţă, din necunoaştere foarte probabil,
căci ea a revenit asupra problemei (D. Garašanin 1980, p. 74-75);
- M. Garašanin (după săpăturile lor de
la Vršnik şi Amzabegovo au făcut unele corecţii la ambii
(Garašanin 1979, p. 133-134; M. şi D. Garašanin 1961, p. 145); ei
acceptă un sfârşit de Gura Baciului I sincronizat cu Vršnik I,
Karanovo Ia (D. Garašanin 1980 p. 75; M. şi D. Garašanin 1961, p. 144)
şi se revine la Starčevo I, în concepţii vechi sau noi. M.
Garašanin (Garašanin 1978, p. 40) vorbind despre ceramica grosieră plus
barbotină din Starčevo I; Draga Garašanin le sincronizează în
1978 cu Starševo IIa.
- J. Makkay (Makkay 1965, p. 4, 17-18) citează
sincronismele cu Starcevo II pe baza categoriilor A1, A3.
- B. Jovanović (Jovanović 1968, pl.
XIII-XIV) şi S. Dimitrijević (Dimitrijević 1974, p. 26)
cunoşteau însă materialele ceramice direct, nu doar din
literatură.
Acel Starčevo I, bine definit, este mai apoi
completat, corectat şi îmbogăţit în sensul lui N. Vlassa de
către M. şi D. Garašanin, cum am arătat mai sus. N. Vlassa (Vlassa 1972, p. 27) definea descoperirile de la Gura Baciului,
din primul nivel ca cea mai veche cultură neolitică sigur
documentată în Transilvania şi în întreaga ţară, cronologic
situată la începutul culturii Protosesklo (deci cei care îi
zic orizont Protosesklo o zic eronat fără a înţelege detaliile
(Nica 1984, ş.a.). Trebuie să cităm exact, din nou, ceea ce
zicea N. Vlassa (Vlassa 1972, p. 27) „…
Prezenţa sa (adică nivelul I de la „Gura Baciului” loc. cit.)
dă un conţinut nou termenilor de Starčevo I – Criş
I, definind ca componentă de bază a acestui complex,
delimitându-i începutul în timp şi legăturileă
etno-culturale în spaţiu;…” . M. Ciută (Ciută 2001,
p. 13) citează din nou fals căci la p. 26 la Vlassa nu apare citatul
de la Ciută „… orizontul de la Gura Baciului nu este în nici un caz
identic cu cel din nivelul I de la Starčevo”. O fi având M. Ciută
un alt exemplar din ActaMN sau din extras, dar la noi apare cum am citat
mai sus şi nu cum citează M. Ciută. Noi am scris despre acestea
mai de vreme (Lazarovici 1968; 1969; 1970; 1971), dar cum pe atunci eram
tânăr, nu am fost luat în seamă, probabil am inspirat pe câţiva.
Mai pune M. Ciută semnul întrebării şi
apoi exclamării la un text al lui N. Vlassa cităm: M. Ciută
2001, p. 13… „Posibilitatea înserării unei componente „protoseskloide”
foarte timpurii, la începutul evoluţiei marelui complex {?! La M.
Ciută} Starčevo-Criş este însă (a uitat
M. Ciută să îl pună, n.n) de natură a ridica justificate
îndoieli asupra exactităţii imaginii de ansamblu ce s-a cristalizat
asupra neoliticului vechi din zona balcano-carpato-dunăreană, imagine
de ansamblu preluată – cu nuanţări de la caz la caz de la un
autor la altul”.
La ce serveau semnele ? !: 1) poate
sau mai bine zis sigur M. Ciută nu a citit
toată bibliografia citată de N. Vlassa şi aşa nu ştie
ce a afirmat acesta; 2) semnul exclamării: adică Vlassa nu a
ştiut ce cita. Deci: întrebare: nu e marele complex ?; exclamare: !
vedeţi că a greşit ...
In concluziile sale N. Vlassa folosea termenul de Starčevo
I - Criş I şi nu simplu, Criş, şi nu se
referea doar la sistemul lui Milojčić din 1949 (Ciută 2002, p.
13) ca dovadă sunt notele 63, 70, 71, 72,
Terminologiile de mai sus aparţin lui N. Vlassa.
Dacă ceva nu i pare clar domnului M. Ciută atunci trebuie să
citească mai atent, să citeze mai atent şi mai corect sau vorba
lui Fl. Draşovean să citească ce citează, dacă
doreşte a fi considerat şi încadrat între specialiştii acestor
probleme. A lua datările sau opiniile unora şi a adăuga la ceea
ce crezi este o posibilitate, o cale, dar pentru asemenea lucruri poţi
primi replici usturătoare, cum a avut parte J. Makkay de la Vl.
Milojčić (Milojčić 1967).
Ultima parte a analizei lucrărilor lui N. Vlassa,
cea din Marisia, este discutată şi de M. Ciută. Acesta
insistă tot asupra nivelului Gura Baciului I. Ceea ce nu
înregistrează tânărul coleg M. Ciută este asteriscul * ce face
referire la comunicarea la simpozionul internaţional de la Köln (
februarie 1981). Din păcate nu a apărut studiul în franceză şi
nici stenografiile discuţiile de la congres. Astfel M. Ciută ar fi
putut cunoaşte adevărata opinie a lui N. Vlassa şi nu doar ce se
înţelege din citatele trunchiate.
Ceea ce nu a
sesizat M. Ciută din comunicarea lui N. Vlassa era analiza asupra
nivelului II de la Gura Baciului (Vlassa 1980, p. 692). Ar fi citit că: „nivelul
II se situează la un orizont cronologic analog, în mare, cu faza veche
starčeviană. Asemănările materialului – îndeajuns de
concludente – indică seria Vršnik I – Servia I – Lepenski Vir IIIa (poate
şi IIIb)”.
Să ne oprim asupra acestei demonstraţii,
citată şi de M. Ciută. Deci este vorba de faza veche
starčeviană pentru nivelul GB II, pe când colegul
descoperă şi citează
doar înaintea începuturilor culturii Starčevo (Ciută
2001, p. 14 al. 3 citând p. 694), referitoare la nivelul I. Ne
întrebăm ce scop avea citarea limitată. Singurul scop era să
sugereze, cum o face mai târziu, că Gura Baciului I şi II au fi
anterioare culturii Starčevo şi – deci – şi Criş. Atunci
termenul Precriş ar fi justificat. Aceasta cu atât mai mult cu cât
adoptă exemplul cu terminologia Protostarčevo I şi II de la
Srejović, dar asupra acestui termen vom reveni.
Ne reîntoarcem pentru o clipă la sincronismul cu
Gura Baciului II - Vršnik I – Servia I – Lepenski Vir IIIa (poate şi
IIIb) – faza veche starčeviană, căci acesta este sensul
frazei de mai sus a lui N. Vlassa (Vlassa 1972, p. 22; 1980, p. 692).
Legăturile dintre Gura Baciului şi cele de la Vršnik sunt mai vechi,
aşa încât N. Vlassa cunoştea şi alte situri, nu doar Donja Branjevina,
Anzabegovo, Grivac (Vlassa 1980, p. 695), cum era acuzat.
La aceleaşi sincronisme se referea şi M.
Garašanin (M. Garašanin 1978, p. 38), când pomeneşte ornamentul din pete
albe pictate (solid style), de la Vršnik I, faza finală sau
descoperirile de la Divostin (Garašanin 1979, p. 132). Mai apoi M. Garašanin
(Garašanin 1979, p. 104) plasează descoperirile orizontului Gura Baciului,
sincrone cu faza II a D. Garašanin, în care acesta asocia Gura Baciului I
şi II în acelaşi fenomen, lăsând să se înţeleagă
existenţa unui orizont monocrom mai îndelungat. Ei afirmă adesea:
Anzabegovo I, Vršnik I, dar nu publică materiale suficiente şi foarte
clar. Mai clare sunt lucrurile publicate de Tatiana Bregant (Bregant 1968)
şi periodizarea ei pentru Anzabegovo. Din aceste motive noi nu am luat în
considerare sistemul „îmbunătăţit” Milutin – Draga Garašanin,
aceştia nefiind constanţi în opinii şi sisteme.
M. Garašanin
lansase termenul de grupul Gura Baciului cu 10 ani înaintea D. Garašanin, dar
toţi făceau legătura cu acesta în sensul dat de N. Vlassa în
1972. Lucrurile ar fi fost mai simple pentru M. Ciută dacă ar fi
văzut lucrarea Tatianei Bregant (Bregant 1968), una dintre cele mai bune
specialiste în lucrări de stratigrafie comparată din spaţiul
iugoslav, pentru cultura Starčevo. Ar fi văzut că sistemul pleca
de la cel lui Vl. Milojčić şi a ordonat lucrurile noi, încadrând
în etape vechi sau anterioare, fără prea mult tam-tam, realizând o
fină şi modernă periodizare. Pentru spaţiul balcanic, celor
4 faze le adaugă 12 etape, câte 3 pentru o etapă, mai
adaugă, în Macedonia, 2 etape de evoluţie, aparte,
ulterioară pentru Ruck – Bajir, deci în total 14 etape de evoluţie
făcând după Milojčić cea mai amplă lucrare de
stratigrafie comparată pentru neolitic. Desigur, necunoscând lucrarea M.
Ciută nu face nici trimiteri şi nici observaţii privind
depăşirea ei după 3 decenii de „cercetări”.
Domnia sa avea aceleaşi opinii ca noi, doar că am descoperit lucrarea
3 ani mai târziu, la Viena, la Cluj, nu o aveam şi atunci am tras la xerox
doar planşele tipologice. Noi am luat acel model de publicare şi de
stratigrafie comparată pentru studiile noastre de după 1973. Dar ce
nu vezi sau nu ştii, nu există pentru M. Ciută.
Numele Criş, Precriş, Postcriş. Denumirea unei civilizaţii odată
încetăţenită se leagă de atributele şi definiţia
sa, date în timp şi spaţiu. Practic acestea sunt convenţii ale
specialiştilor. Scopul lor este de a da un nume propriu care să fie uşor
de reţinut şi înţeles de cât mai mulţi specialişti,
pentru a nu crea confuzii. Este de preferat ca el să acopere teritoriul
întreg al civilizaţiei şi nu doar răspândirea acesteia dintr-o
ţară. Aşa s-a născut denumirea Starčevo-Criş, din
Starčevo şi Körös = Criş.
Cu toate acestea, nu înţelegem logica colegului
M. Ciută care, retoric, punea câteva întrebări asupra numelui
culturii Criş. Începem cu întrebarea de la: Ciută 2001, p. 17, alin.
6; 2002, p. 20 poate şi în teză e la fel ?!. A doua. „… de ce să fie
desenat un fenomen cultural cu numele unei regiuni geografice (în cazul de
faţă: Crişana (Sic ! n.n.)) în cadrul căreia nu
există o nici o aşezare reprezentativă a respectivului fenomen
?!…”, iar mai jos cu câteva rânduri asupra culturii Starčevo. Trebuie
să îi explicăm tânărului doctor, ceea ce un student din anul I
trebuie să ştie, că termenul de Criş este practic
traducerea din maghiară a termenului de Körös, el se referă la
descoperirile din Bazinul Crişurilor, mai ales la descoperirile din
Ungaria (Kutzian 1944), deşi erau câteva puncte şi din
Crişana. Dar pentru bazinul
Crişurilor din Ungaria colegii maghiari nu folosesc termenul de
Crişana.
Definiţia numelui culturii Criş o putea citi,
ca orice student, de la D. Berciu (IstRom I, p. 38-39), K. Horedt (Horedt 1970,
p. 112), N. Ursulescu 1998/2002, p. 67 ultimul rând), Vl. Dumitrescu
(Dumitrescu – Vulpe 1988, p. 30) sau criticile S. Marinescu la V. Giaconti –
Tassone (Marinescu – Bîlcu 1975, p. 489 şi urm.) ca să nu ne referim
şi la ale noastre, care le-am explicat de câteva ori.
Intrebăm şi noi, nu retoric, ci pe tânărul coleg, de ce
foloseşte el termenul de Precriş (cu subfazele Precriş Ia,
Precriş Ib, Precriş IIa, Precriş IIb am auzit, dar nu am citit;
dacă nu e aşa ne cerem scuze) dacă termenii de Criş şi
Starčevo nu sunt suficient de clari şi nu acoperă realităţile
din „Crişana”, patria de origine a numelui, cum crede colegul. Nu
aşteptăm un răspuns, căci ştim că termenul de
Precriş nu l-a inventat el, dar adresa e-mail el şi-o vrea.
Prima
întrebare se referă la afirmaţia colegului (Ciută 2001, p. 17
alin. 4). „..de ce să acceptăm desenarea un (ui n.n.
credem că aşa e corect) fenomen cultural printr-un termen care
face trimitere directă la un sit arheologic (în cazul nostru:
Starčevo) din cadrul căruia manifestările culturale proprii
fenomenului în discuţie lipsesc cu desăvârşire”. Din
întrebare constatăm că M. Ciută este în afara problemei.
Dacă nu ştie limba croată sau sârbă,
treacă-meargă. Dar putea să studieze planşele. Doar pentru
ceramica pictată din Balcani, numai pentru neoliticul timpuriu, erau
publicate peste 1200 de imagini.
Putea să buchisească cu un dicţionar
sârbo-croat cele peste 30 de categorii ceramice pe care le descrie Vl.
Milojčić pentru ceramica uzuală, semifină, fină,
amestec, netezire, angobă, pictură descrie fiecare grupă, cum
era moda vremii (Milojčić 1944, p. 1-30, multe reluate apoi în
diferite studii şi cărţi). Tot atunci sincronizează unele
din categoriile sale cu cele din Grecia, din cultura Sesklo (B3beta, A3alfa,
A5alfa: Milojčić, 1944, p.13-16). Apoi, pe parcursul a 6 ani, extinde
studiile sale pentru sud-estul Europei realizând o stratigrafie comparată
care e revoluţionat cercetarea la acea vreme. Tot atunci aduce unele
corecturi lui J. Gaul (Milojčić 1950, p. 109). După ce o face
începe cercetările în Thessalia, creează o şcoală de
neolitic şi instruieşte sute de studenţi şi zeci de
doctoranzi. Despre morţi numai de bine, spune un proverb românesc. Chiar
dacă unele greşeli li se par unora „fatale”.
În 1970 Vl. Milojčić sincronizase Gura
Baciului cu Protosesklo târziu (Milojčić 1950, p. 74, 114-115).
Aceasta era de explicat pentru că N. Vlassa pusese şi publicase
împreună materiale din mai multe complexe, iar prof. Milojčić a
luat lucrurile global, cum fuseseră publicate (pentru a se vedea
complexele surprinse de secţiunea lui N. Vlassa vezi Lazarovici – Maxim
1995, fig. 33).
Noţiunea
îi aparţine lui M. Ciută căci
Dumitrescu – Vulpe (Dumitrescu – Vulpe 1988, p. 29-30) folosesc termenul Gura
Baciului – Cârcea. I. Paul foloseşte, la rândul său, termenul de
Precriş socotind o posibilă periodizare pentru Criş cea de la
Leţ I. O asemenea naivitate era posibilă în anii 1962-1964 când E.
Zaharia lua expresii de-a gata şi le asocia, aşa cum procedează
de altfel, acum, mai tânărul coleg.
Eponimică ? (Ciută 2001, p. 16) nu ştim din ce derivă poate epo-nimică
sau poate variante din dicţionare româneşti: eponim: care
dă numele său unui loc (dict. neologisme 1986).
Cuvinte preţioase, construcţii preţioase sunt în rezumatul
tezei de doctorat referitoare la sistemul nostru. Să luăm de exemplu
scria M. Ciută (Ciută 2002, p. 5) „ Şi în cazul
evoluţiei, respectiv a periodizării acestei epoci, s-a înregistrat
aceeaşi preluare, mimetică uneori, a sistemelor cultural cronologice
propuse pentru teritoriile sus amintite (Zaharia 1966; 1967…”); Citare
greşită, credem noi, deoarece nici noi, nici E. Comşa în
bibliografia neoliticului, nu ştim ca doamna Zaharia să fi scris ceva
atunci, numai dacă nu cumva colegul a luat acestea din lucrarea vreunui
student neatent, domnul Ciută stăpânind bibliografia bine,
crezându-se „judecătorul” altora.
Inadvertenţe de la un aliniat la altul
(aliniatul următor de la Ciută 2002, p. 5 de mai sus): „Descoperirea
ulterioară a depunerilor timpurii de la Gura Baciului, Ocna Sibiului…”.
Gura Baciului pe care o cităm este publicată în 1972, iar despre cercetările de la Ocna
Sibiului, cităm 2 lucrări: 1970 şi 1978, deci colegul ar fi
trebuit să scrie descoperirile anterioare nu ulterioare. Şi
eu şi N. Vlassa ştiam de Ocna Sibiului, îi citasem locul,
poziţia şi importanţa. Deci nu a adus nimic nou pentru noi M.
Ciută, în afară de eroarea de sus.
În ceea ce ne priveşte M. Ciută ne prezintă
studiile cam simplist, dându-i valabilitate sistemului nostru pentru anii
1970-1990. Iar, mai departe, ne
acuză pe noi şi cei care au acceptat sistemul : „Astfel,
mulţi dintre arheologii români (şi nu numai) s-au rezumat, la un
moment dat, la „efortul” inserării realităţilor inedite
descoperite de ei, în cadrul unor sisteme cultural-cronologice deja existente
(dintre acestea, cel mai sus amintit, dovedind o deosebită „atracţie”),
în multe dintre situaţii această acţiune devenind de-a
dreptul mecanică şi
stereotipă, neavând meritul de a contribui, într-un fel sau altul, la
devenirea imaginii care se încerca a fi reconstituită cu privire la
evoluţia complexului proces cultural de apariţie şi dezvoltare
incipientă a fenomenului neolitic de la nord de Dunăre.
Noi nu ţineam la devenirea imaginii.
Aşa termen preţios este de folosit pentru studenţii din anul I
de la Alba Iulia, şi nici pentru ei, trebuie să li se dea mai mult
şi mai corect.
Trebuie să precizăm că în mai toate
din studiile noastre nu am analizat fenomenul numai la nord de Dunăre sau
numai în Banat şi Transilvania, fiind convinşi că fenomenele
etno-culturale neolitice nu au graniţe – nici chiar geografice –
dovadă unele studii la Congrese internaţionale (Köln, Forli, etc.).
Acelaşi lucru îl fac şi colegii iugoslavi mai nou (Marijanović 1993).
Această durată a sistemului nostru,
limitată la anii 1990 de M. Ciută, este făcută
foarte probabil pentru a face loc sistemului lui I. Paul şi al său,
pe baza descoperirilor de la Ocna Sibiului-Triguri, pentru acel
Precriş I şi II din 1995.
Lui M. Ciută i-au scăpat multe din studiile
noastre, aşa încât ce să mai vorbim de cele ale altor
specialişti ce scriu în greacă, germană, albaneză,
sârbă sau bulgară.
A uitat domnul Ciută că noi am reluat analiza
materialelor în anul 1995, când am realizat o sinteză pentru neoliticul
timpuriu (Lazarovici – Maxim 1995)
şi alte studii ori, acelea nu trebuiau amintite pentru a crea un vacuum de
noutate. Am mai analizat, ori de câte ori am avut prilejul, nu opinii vechi sau
noi, ci materialele publicate pe complexe, niveluri sau situri, în raport de
informaţia publicată anterior (Lazarovici 1968; 1983-1984,1984a,
1984b; 1988, 1992a, 1992b; 1993a;
1993b).
Mai trebuie să precizăm cititorului care nu a
apucat să citească toate studiile noastre câteva idei, deşi o
facem pe scurt:
- prin SC IA
înţelegem orizontul primei
migraţii ce dă naştere procesului de neolitizare (Lazarovici
1994; 1995; 1996b; 1998; 2000; Lazarovici – Maxim 1995). Mai precizăm
că SC îl definim mai ales ca orizont de timp şi nu cultural. Acest
lucru reiese din citarea culturilor, grupelor, etapelor lor cu numele folosit
de autori.
- originea acestui
prin orizont este în Orientul Apropiat şi se leagă de orizontul Frühkeramik
sau monocrom din Thessalia. Un asemenea orizont este de presupus deoarece la
Gura Baciului (există materiale, dar nu din complexe sigure) nu se
dezvoltă din Protosesklo şi nu se poate pune sub semnul
egalităţii. N. Vlassa a precizat foarte clar aceasta (vezi mai sus).
Acesta dă naştere culturii Protosesklo şi va contribui la
naşterea descoperirilor de la Gura Baciului care sunt, ca vreme, în etapa
noastră SC IB.
- a doua migraţie
este la orizont IC sau IIA (Lazarovici – Maxim 1995, p. 27). La
Gura Baciului nu o puteam preciza deoarece dăinuiau elemente ale etapei
IC, iar cât dăinuiesc acestea nu este sigur sau nu sunt observaţii de
stratigrafie verticală. Am făcut unele referiri mai noi la
această problemă (Lazarovici – Mantu 2002). Mai precizăm că
alte fragmente din vasul cu pictură roşie pe fond de angobă
albă (considerat de N. Vlassa foarte timpuriu, îl lega de Argissa Vlassa
1972a; 1972b) la noi se leagă de migraţia a doua, fiind descoperit în
B23, asociat cu pictură roşie lustruită pe fond alb văros
şi alte materiale de etapă SC IIA (Lazarovici – Maxim 1995 coperta 1;
PC VII).
Colegul oferă sistemul Precriş. Despre el a
scris: I. Paul a analizat tipologic, aflăm de la M.
Ciută, materialele primelor trei niveluri cu depuneri. (Ciută 2001,
p. 15). Ne întrebăm unde şi când a fost publicată acea
tipologie, căci în cele 32 de planşe sunt publicate circa 75-90 piese
(unele sunt reproduse şi în alb-negru şi color sau în desen, ceea ce
nu e rău, dar nu sunt prea multe) pentru a ne convinge de cele trei
niveluri din cele 6 câte spune că sunt şi care apar „fără
cezuri şi hiatusuri sesizabile”. O fi aşa, trebuie s-o credem
deoarece nefiind publicate decât 70-80 piese pe o fază, pe etapă ar
veni cam 25 cioburi, ceea ce este puţin ca să ne convingă, cu
toată autoritatea lui M. Ciută în materie (e drept că în
teză, în volumul planşe dă mai multe fragmente, dar noi
analizăm acum mai ales studiul din Apulum, teza domniei sale o vom
analiza cu alt prilej; întâi vom încărca datele domniei sale în baza
noastră de date).
Precizăm că principala lucrare a lui I.
Paul despre aşa-zisul „orizont Proto Sesklo” (subliniere M.
Ciută) a fost publicată în 1995. Ea conţinea 32 planşe
alb-negru şi color şi este cea mai completă publicare de
materiale despre Ocna Sibiului până la teza domnului M. Ciută, cea
care a stat la baza introducerii materialelor în baza de date. Tot atunci a
apărut şi Monografia Gura Baciului. Ambele lucrări au luat
premiul Academiei, în acelaşi an, aşa încât semnul
egalităţii, din punctul de vedere al valorii este apropiat. De ce
uită M. Ciută să o considere valabilă ?! e treaba domniei
sale.
Pentru a-l linişti pe colegul M. Ciută îl
informăm că „atracţia”, „efortul”, model
sau folosirea ca „etalon” de colegii români (şi nu
numai, cum zice M. Ciută, p. 15) nu se bazează doar pe
simpatia lor faţă de mine, ci şi datorită lucrărilor
noastre citate şi necitate sau necitite de M. Ciută, vorba unui
coleg. Ca exemplu sunt studiile de stratigrafie comparată pentru
Clisură (Köln 1983, varianta romană), Banat (Lazarovici 1968; 1977;
1979; ş.a.), Transilvania (Simp. Cer. pictată), România (Lazarovici
1994), Balcani (Forli – Lazarovici 1996), România – Bulgaria (Karanovo 2000)
etc., la congrese sau simpozioane internaţionale unde am stat
faţă în faţă cu specialiştii europeni cu care ne-am
confruntat în opinii, chiar dacă nu am fost „vehement” combătut,
vorba domnului M. Ciută.
M. Ciută (p. 14) mai vrea să limiteze
cunoaşterea noastră la nivelul studiilor lui V. Milojčić
din 1949-1950 şi la cercetările noastre din spaţiul
bănăţean omiţând sau neprecizând, cu bună ştiinţă,
cercetările din Transilvania (Fundătura, Leţ: Lazarovici –
Szekely 1994; Lazarovici – Meşter 1998), referirile la România (Lazarovici
1994) sau cele despre Balcani (Lazarovici 2000). Vrem să mai precizăm
că în 1979 (Lazarovici 1979, p. 17-19 şi tabel 1) făceam o
prezentare a sistemelor cronologice şi culturale de până atunci, din
care reiese că nu ne bazam doar pe studiile lui Milojčić din
1949-1950, ci şi ale a altora: D. Garašanin
(1954), M. Garašanin (1959), Dimitrijević (1963, 1974), Srejović, Brukner
(1968, 1974), Dîmboviţa, Berciu, Zaharia,
Vlassa 1966, 1968, 1972, Boroneanţ 1968 ş.a.).
Am făcut atunci o analiză obiectivă
fără a folosi în „**” aprecieri de genul „efort”, „atracţie”,
„etalon” acţiune.. mecanică şi stereotipă. Dacă
ar fi să luăm cuvântul „stereotip” ar trebui să îl atribuim
tocmai lui M. Ciută, care preia ad literam de la I. Paul şi
repetă fără a şti sau a preciza bine ce spune, căci
altfel am fi văzut o trimitere la vreun studiu sau o planşă,
măcar ca analogie.
Dintre micile
minciunele sau erori folosite de M. Ciută, pentru a diminua
sistemul nostru şi a face loc „imaginii de ansamblu” ale tânărului
specialist, mai este una pe care trebuie să o cităm după cum o
prezintă M. Ciută şi să vedem ce am scris noi.
De astă dată cităm din rezumatul tezei
de doctorat (Ciută 2002, p. 3).
…”cazul sistemului cultural-cronologic avansat
(credem şi noi că era avansat) asupra evoluţiei fenomenului
Starčevo-Criş, tratat când ca o cultură (Lazarovici 1977; 1979;
1984), când ca un complex cultural (Lazarovici 1984, 1993, 1998)”
Să vedem ce am scris noi şi dacă ce zice
colegul, în ce ne priveşte, este adevărat.
- Încă din 1969, deci cu
33 ani înainte de Ciută, (Lazarovici 1969, p. 25-26) scriam de despre
originea sud-estică a culturii Starčevo-Criş care se încadra în
marele complex Presesklo – Starčevo – Kremikovc – Körös – Criş;
- În 1971 (Lazarovici 1971, p.
19) combătând termenul simplu de Criş, un facies local la
Porţile de Fier şi o viziune îngustă, exprimate de V. Boroneanţ scriam : „oare nu reduce
evoluţia complexului cultural mai larg la regiunea Porţilor de Fier ?
” (mai adăugăm că citam pe atunci Donja Branjevina şi
Gura Baciului, aceasta inedită la acea dată (Lazarovici 1971, p. 19;
1971b, p. 31, n. 8);
- În 1973, în lucrările
UISPP VIII (Lazarovici 1973, p. 461 = varianta română : 1974, p. 12, n.
4-5) subliniam originea sudică şi legăturile cu marele complex
Protosesklo – Presesklo – Starčevo şi arătam importanţa
descoperirilor de la D. Branjevina şi Gura Baciului şi Cârcea, pentru
definirea fazei I. Atunci încadram descoperirile de la Gornea-Locurile Lungi
L3 în SC III (zisa „tigaie de
peşte” pentru motivul AP Lazarovici 1973 = 1974, fig. 2/1/2, 3/2, 16, 4/3;
le datam în SC III, azi optăm pentru SC IIB; 1977, pl. XXVI/16), de ceea
ce zic colegii de la Alba de „Precriş II” aflate în proces de retardare
(amestecul cu nisip, raritatea ceramicii fine). Reactualizăm şi noi
informaţiile cu detalii de etape, ceea ce ne permite, fără a
crea „culturi” noi.
- Pregătind un studiu
pentru Pittioni Festschrift, apărut în variantă română
şi germană (Lazarovici 1975,
1976, p. 8-11) arătam originea sudică a culturii
Starčevo-Criş, legându-se de fenomenele care au generat formarea culturilor
sau grupelor neoliticului timpuriu din Balcani : Protosesklo, Nea
Nikomedea, Vršnik – Amzabegovo, Karanovo I, Starčevo-Criş I. Tot
atunci criticam sistemele lui Srejović şi Dimitrijević,
bazându-ne pe observaţiile de la Gura Baciului II. Mai scriam atunci de
complexul cultural Criş – Körös – Starčevo. Reproşul lui M.
Ciută privind preluarea mimetică (încă un cuvânt
preţios: precizăm domnului Ciută că expresia mimetism se
referă doar la lumea animală şi e vorba de însuşirea de a
schimba culoarea sau forma după mediul în care se află. Nici noi, nici
doamna Zaharia nu credem că suferim de această transformare. Cu atât
mai puţin noi, care suntem deosebit de critici).
- Mai sunt şi altele dar lăsăm cititorului
plăcerea de a le descoperi, nevoind a ne repeta.
Termenul este folosit diferit de specialişti. Cel
care a introdus termenul a fost D. Srejović pentru a defini descoperirile
de la Lepenski Vir IIIa inf. = Proto-Starčevo I şi IIIa sup. = Proto-Starčevo II (Srejović 1969,
p. 161; 1971, p. 7-8, 24-25; 1973, p. 259-261). El începe o clasificare a
categoriilor ceramice. Adevărat
că în 1969 (Srejović 1969, p. 161 şi urm, în special 167 şi
urm.) face o bună descriere a facturii ceramicii culturii
Starčevo-Criş analizând pasta, amestecul, culoarea şi, uneori,
formele bazându-se pe caracteristicile descoperirilor de la Lepesnki Vir III
(săpate din 1965-1968, publicate într-un prim raport în 1967, iar
monografia în 1969: Srejović 1969, p. 9, şi urm.; 273 şi urm. )
pe care le asociază descoperirilor de la Starčevo, dar o face la
modul global şi nu analitic.
Nu analizează descoperirile mai vechi, nici
complexele, se mulţumeşte a face doar câteva trimiteri la materialele
arheologice descoperite. Nu face un studiu de stratigrafie comparată a
nivelurilor de aici. De altfel erau dificil de realizat aceste lucruri deoarece
el foloseşte mai mult de trei dimensiuni în clasificarea materialelor, ori
în acest caz fie făcea tabele cu indici, fie folosea calculatorul. Pe
atunci nu era imposibil acest lucru; începuseră doar cehii să clasifice
materialele pentru calculator cu rezultate deosebite.
Nu este în intenţia noastră să
minimalizăm descoperirile neolitice de la Lepenski Vir, dar din profilul
stratigrafic din zona de nord (Srejović 1969, p. 35, profil 6)
observăm diferenţierea a 4 niveluri: LV IIIb recent, LV IIIb
vechi, LV IIIa recent, LV IIIa vechi care se încadrează în
cultura Starčevo. Nu sunt însă publicate materialele pe niveluri,
aşa că totul a rămas o intenţie. Mulţi colegi sârbi au
alte opinii, nu s-a scris contra pentru că se respectă,
faţă de morţi, în mod tacit, o perioadă de silentio.
La Srejović (Srejović 1971, p. 35 numele
culturii este Starčevo şi nu
altă cultură (! Sic) cum crede sau citează domnul M.
Ciută. D. Srejović aminteşte
2 faze: una mai veche Proto-Starčevo {„Starčevcka
kultura, …dve naistatije faze (= două faze mai vechi Sic !),
Proto-Starčevo, Starčevo I}. El aduce o critică a metodelor
„istorice”: adică cele de stratigrafie comparată la
Milojčić; tipologie şi analize stilistico-tipologice şi
cantitative la D. Garašanin şi M. Garašanin, aducând pentru datare, în
favoarea sa, metodele „fizice” ce datau, pe atunci, LV II la 4680 şi 4610
± 100 s.e. = era veche = BC (Ibidem., p. 39), datare care azi apare
depăşită, atunci era noutate. Vorbe în vânt, până la
urmă, căci în paginile ce au urmat nu a pus nimic temeinic în loc.
D. Srejović citează pentru
Starčevo-Criş datele de la Groningen 2059: 4690±75 BC şi cele de
la Vršnik (H 595-485: 4915±75 BC) şi Porodin ( H 1486-987: 5160±140 BC).
El aminteşte 3 mari bordeie (Ibidem., p.
162, 165) şi gropi care ţin de nivelul inferior (IIIa1) dintre care
unul, bordeiul D de 10 x 4,5m, celelalte bordeie fiind de 5 x 3 şi 3 x 2 m, cu axa lungă NS; bordeiul A
acoperea L6/LV Id; bordeiul B acoperă L8/LV Ie. Materialele
din nivel IIIa2 sunt peste gropi. Srejović aminteşte peste 200.000 de
fragmente ceramice (Ibidem., p. 166), fiind un mare păcat că
au rămas neprelucrate. Pe de altă parte, din aproximările
noastre am văzut circa 10% din colecţie şi nu credem că
sunt mai mult de 15.000 de fragmente Starčevo-Criş, cam tot atâtea
cât la Gura Baciului.
Lepenski Vir IIIb (Ibidem., p. 163-165), care
acoperea nivelul IIIa, dispune doar de colibe cu pietre la fundaţie,
uneori cuptor (Ibidem., fig. 74, 78) ce nu permiteau stabilirea
orientării, iar centrul staţiunii era la 30 m de Dunăre.
Morţii erau imediat în vecinătatea locuinţelor, în afară,
formând o necropolă.
Acestea sunt datele stratigrafice pentru Lepenski Vir.
Lepesnki Vir nu avea numeroase complexe închise ci doar
unele bordeie şi gropi. Situl nu prezintă situaţii de
stratigrafie clare, care să-i permită a data categorii sau specii.
Statisticile sale sunt pe 2-3 dimensiuni şi, în consecinţă,
inoperante. Într-un studiu viitor vom preciza opiniile noastre despre ceramica
de la Lepenski Vir (vezi mai jos spicuiri).
- La ceramica grosolană categoria A autorul
aminteşte ca element caracteristic tehnica de netezire: A1 suprafaţa neregulată,
ondulată; A2 cu măturicea, A3 cu netezire zgrunţuroasă;
- La categoria B sunt materialele ceramice cu
suprafaţa lustruită B, cu variantele B1-B4, în care elementul de
clasificare este lustruirea puternică (B1), lustruirea (B2), B3 cu slip
sau angobă roşie sau brună; B4 angobă roşie;
- Grupa C este ceramica pictată; C1 pictura cu
alb; C2 brună;
- Statisticile pe care le
dă nu se precizează pe ce volum de materiale au fost făcute
analizele, sigur că nu au putut fi făcute pe cele 200.000 de
fragmente ceramice câte se zice că sunt.
Mai trebuie să reţinem că aminteşte
faptul că în locuinţele mezolitice din nivel Lepenski Vir Ic-Ie s-au
descoperit fragmente ceramice, de la 3-4 fragmente până la un vas (în L1,
L4, L15, L16, L19, L20, L24, L26, L28, L32, L35, L37, L46, L47, L54), pe care
autorul le consideră o enigmă (Srejović 1969, p. 299).
Trimiterile sale bibliografice sunt generale,
referindu-se la staţiuni, nu la complexe, niveluri sau materiale
arheologice datate. De fapt, acesta a fost stilul său de lucru. Din aceste
motive sistemul impus de el devine inoperant, nu poate fi folosit decât pentru
a încadra propriile materiale şi nici acelea exact.
Din aceste motive ar trebui ca atât colegul M.
Ciută şi alţii să folosească cu, cuvenitele rezerve,
termenii şi datele despre Lepenski Vir şi să se uite şi la
ce am scris noi, cândva, despre ele şi alte descoperiri din zonă
şi descoperirile altor colegi (vezi cele 4 volume din Đerdapske
Svečke I-IV).
Sistemul său este imitat de J. Pavúk, care începuse
cercetări în Bulgaria (Pavúk 1980, p. 52) care îl acceptă
fără critică şi încadrează descoperirile de la
Gălâbnik, Pernik (Pavúk 1991, la Istambul; Pavúk 1993, p. 241, 3/ 4-5;) –
dar băga în aceeaşi oală şi descoperirile de la Gura
Baciului cu cele de la Leţ, Valea Lupului, Rugbajir cum acceptase, tot
fără critică, termenul de Protovinča (încadrase descoperiri
Starčevo-Criş IIB = Spiraloid A la Dimitrijević şi le
considerase Protovinča: Pavúk 1980, p. 52), termen lansat tot de D.
Srejović.
Proto-
devine o boală a vremii, nu doar o greşală „primordială”,
cum atribuise ideea tânărul coleg unui mare profesor, e vorba de Vl.
Milojčić. Termenul apare ca:
- M. Garašanin care îl echivala cu Starčevo I
(M. Garašanin 1979, p. 119) Proto-Starčevo la M. Nica (Nica 1993-1998, p.
47, fig. 1/1, 6, 11, 16, 27, 30), uitând a spune dacă şi ceramica cu
barbotină organizată de la Valea Răii sau toată
Verbiţa sau numai faza I, se datează tot acum;
- Proto-Körös, Protostarčevo (Brukner 1978, p.
78, n. 14);
Sunt şi altele pe le-am analizat mai sus, iar
pentru celelalte lăsăm critica pe mai târziu.
Noi am studiat peste 70 de săculeţi (kesa), cei
mai mulţi cu ceramică, şi am inclus în baza de informaţii
102 înregistrări (totalul celor studiate este de circa 1000 de fragmente
ceramice), pe diferite niveluri de săpătură şi complexe sau
carouri am realizat următoarele înregistrări: 85 din etapa SC I-III
fără a le putea separa, alte 66 erau din SC II, 60 din etapa SC III,
iar 2 din etapa SC IV. Dintre acestea, 4 se leagă de procesul de retardare
gen „Basarabi” din etapa SC IIB, iar 4 sunt în mod clar legate de policromie.
Am mai inclus în baza de date obiecte şi informaţii alte 150
înregistrări. Le-am studiat pe niveluri de săpare sau carouri, mai
rar pe complexe căci, după cât se ştie, sunt foarte puţine
materiale publicate pe complexe Starčevo-Criş sau nu aveam date mai
amînunţite. Astfel ne-am putut forma o imagine mai clară decât din
publicarea aceloraşi piese în diferite cataloage, cum procedase D.
Srejović şi alţii. Nu trebuie uitat că în monografia
staţiunii Lepenski Vir sunt publicate 45 piese din care unele se
repetă în alb-negru şi color. Obiceiul acesta de publicare se
întâlneşte şi la alţii.
Despre ele am scris o notă critică pentru
simpozionul de la Köln, apărută doar în varianta română
(Lazarovici 1983), colegii germani şi sârbi nu au mai avut interes să
le publice, nici pe ale noastre sau ale lui Vlassa sau Nica, toate
observaţiile fiind critice. După studiul acela nu am avut prilejul a
reveni. De altfel, numeroşi colegi sârbi au confirmat opiniile noastre sau
au citat opinii similare.
In această situaţie termenul
Proto-Starčevo, lansat de Srejović şi adepţii lui,
fără critică, trebuie abandonat.
13.a Să vedem ce şi cum pune M.
Ciută informaţii în locul sistemului nostru, după ce a „demolat
totul”. Bazat pe o analiză detaliată (abia aşteptăm să
consultăm lucrarea in extenso, nu doar rezumatul sau partea
„Precriş I”, pentru a cunoaşte şi comenta detaliile)
concluzionează „s-a concretizat prin conturarea şi definirea unui
orizont cultural, respectiv a unei culturi distincte, care se plasa
cultural şi cronologic, înaintea fazei timpurii Criş –
Starčevo, denumită Precriş (…), sau Gura
Baciului – Cârcea. Nu am căutat acum în toată
bibliografia domnului Paul, pe care o citează M. Ciută, să vedem
dacă aşa stau lucrurile.
Din capul locului vrem să precizăm că avem
câteva nelămuriri ce necesită a fi lămurite:
1. Nu înţelegem, din preţioasa expresie,
ori este orizont cultural (pe acesta îl acceptă în viziunea
lui Dumitrescu – Vulpe şi nu a lui Vlassa), opinie pe care a criticat-o, dar nu a avut curajul a
critica opinia lui M. Garašanin care foloseşte termenul de grup), ori este cultură distinctă.
Care din două ?
Prin orizont – definiţia cea mai apropiată este în geologie – se
înţelege strat sau ansamblu de straturi de aceeaşi origine, de
aceeaşi vârstă. Noi foloseam termenul de Orizontul Gura
Baciului I, II, III, IV (Lazarovici – Maxim et alii 1995, p. 69, 79,
93, 100). În el încadram complexe de la Gura Baciului (locuinţe, bordeie,
gropi) care conţineau materiale din etapa de funcţionare, abandonare
sau nivelare a complexelor. Dar în aceeaşi vreme constatam că vin
elemente noi, străine de evoluţia locală, care nu le puteam
încadra exact căci nu cunoşteam exact ce vine, de unde vine, când
vine. Despre acelea, la concluzii, specificam că ţin de sistemul
străin şi influenţele lui (Lazarovici – Maxim et alii
1995, p. 199). În acest fel defineam 3 migraţii (Lazarovici – Maxim et
alii 1995, p. 199-200). Primele două le-am dezbătut pe larg, argumentele
de la Gura Baciului fiind suficiente. A treia migraţiune doar am
amintit-o, ea nefiind evidentă la Gura Baciului, dar am vorbit despre
moment cu alte prilejuri, fiind definită de noi sub termenul de chalcoliticul
balcano-anatolian (CBA = Lazarovici 1977, p. 3; 1977c, p. 28-29; 1979,
p. 64-65; 1993, fig. 1, 3-8, 11,
28-32).
Noţiunea de cultură distinctă
o respingem. Asupra unei asemenea denumiri vezi punctul 14.
1. A
doua nelămurire rezidă din expresia
înaintea fazei timpurii Criş – Starčevo. Întrebarea
firească este care fază timpurie Criş – Starčevo ?.
După al cui sistem ? Am pus întrebarea pe vremuri lui I. Paul, anul trecut
lui M. Ciută; nu avem răspunsurile şi nici cum se probează
această afirmaţie. O fi vorba de Leţ ? dar care Leţ,
căci noi nu am găsit nici măcar cele trei niveluri publicate
şi nici stratigrafie (săpături Lazarovici – Meşter); o fi
vorba de Verbiţa care apare la Berciu (care a folosit termenul Criş –
Starčevo) dar şi el o datează mai timpuriu şi este oricum
prima fază şi este mai veche ca Şeuşa; sau o fi altceva ce
nu a fost publicat, iar noi nu ştim, şi nu am putut să le
încadrăm şi trebuie să aşteptăm. Vom aştepta cu
răbdare, publicarea celor 6 niveluri fără cezuri de
la Ocna Sibiului.
13.b Vorbeşte de ideea
unei împărţiri dipartite (Ciută 2002, p. 5: mai
avem un termen preţios pe care îl foloseşte tânărul coleg, iar
calculatorul nostru nu îl recunoaşte a fi corect). În dicţionarul
limbii române moderne, ce-i drept e cam vechi, poate şi varianta Word 2000
e veche, nu apare termenul dipartit. Trebuie să ghicim
sensul termenului dipartit, din cele ce spune mai jos, deci
că ar fi două părţi ale neoliticului timpuriu
nord-dunărean: una Precriş şi alta Starčevo-Criş (unde
citează pe Paul 1995; Nica 1995; Boroneanţ 1990; László 1998; Berciu
1994; Ursulescu 2000; Ciută 2000, 2001 etc. Nu rezultă dacă acel
etc. se referă la Ciută sau şi la alţii). Nu
avem acum răgazul să verificăm acum ce scriu colegii
citaţi, dar vom face o analiză asupra textelor lor, dacă
publică ceva materiale noi de care nu am auzit.
13.c Mai există o
frază preţioasă în rezumatul tezei de doctorat, căreia nu
îi înţelegem sensul (Ciută 2002, p. 6 alin. 1) şi aceasta nu din
cauza împărţirii dipartite. „Termeni alternativei
împărţirii dipartite” (Sic ! la M. Ciută) După
el ar fi: componente de tip Ptotosesklo, pe poziţia 1) Protostarčevo
şi „Grupele cu ceramică pictată cu alb din Balcani”; 2)
Starčevo-Körös, „poziţia” a doua.
Dintr-un studiu al nostru,
pregătit pentru Preistoria Banatului, dorim să aducem
argumente cu descoperiri din zonă ce ţin de această vreme completând informaţia
lui M. Ciută, iar colegii iugoslavi care săpaseră în
Clisură – deşi ştiau de termenul
Protostačevo I şi II –
nu au folosit termenul, fiindu-le mai clar decât colegului M.
Ciută şi având rezerve, ştiind despre ce este vorba.
Dintre
acestea pomenim:
- Aiman SC IC/IIA materiale
în NMB; conţine ceramică
monocromă, ceramică pictată cu alb (romburi, reţea şi
buline, ceramică cu ciupituri,
ţesturi, altare, vase perforate sub buză, spatule, fusaiole,
materiale ceramice pictate (Staljo
1986, p. 27-50, fig. 1-27; Đjerdapske Svečke, III, harta 1); Lepena Potkapina, posibil SC
IB-IIA Jevtić, Đjerdapske Svečke, p. 207;
contemporan cu LV IIIa; Padina B2. pict cu alb, lipseşte barbotina; Vaiuga –Pesak SC IC-IIA Premk – Popović – Bjelajac, Đjerdapske
Svečke 1984, p. 119, fig. 105/1-3, Padina I, IC-IIA (Jovanović 1974, p. 34, 46;
1984, 167; Srejoviċ 1968 harta, p. 116 - 119; 1979, p. 35; Garašanin, M.
1979, p. 115; Ušce – Kameničkog potoka, SC
IC-IIA a fost descoperit un schelet chircit orientat EV, precum şi, în
zona Porţile de Fier II; Stankovič 1986b, p. 467-471, a fost
descoperită ceramică monocromă, altare cu găuri, altare cu
cupă, amulete „T”, idoli zoomorfi, materiale ce ţin de ce-a de a doua
migraţiune.
- Din etapa SC IIA ar fi descoperirile de la Velešnica, SC IIA, pe
malul Dunării au fost descoperite complexe, resturi de vetre, morminte
şi altare cu „capete”, amulete,
idoli zoomorfi şi antropomorfi, pandative I, (Vasić 1984, fig. 110/1-3,5-6; 1986, fig. 7-10, 23; Milojčić 1944a, p. 106, materiale
nestratigrafiate; Vasić 1986, p. 264-285).; Vlassac SCIIA Jovanović 1974, p. 34, 46; Letica
1969, p. 8; Srejoviċ1979, p. 35; Srejović – Letica 1978, pl.
CXXV-CXXVII. după picioarele de altare credem noi; Knepisce; SC IIA, conţine vase monocrome şi
cu caneluri, altare cu piciorul perforat, amulete în formă de „T”,
figurine zoomorfe, elemente care apar şi se asociază odată cu a
doua migraţiune (Stanković 1986, p. 447-452, fig. 1-5) ceea ce
după Srejović ar fi Protostarčevo; Padina II SC IIA (Jovanović
1963; 1971; 1972; 1975; 1984). După cum se vede cei mai mulţi colegi
jugoslavi preferă vechea cronologie, mai clară, mai exactă.
- Mai există o serie de materiale, neprecizate
sau pe care nu le-am văzut sau după publicaţie sunt greu de
încadrat : Haidučka Vodenica
(Srejoviċ 1968, harta; Jovanović 1974, p. 34,46); Jašenovac J 31, p. 14, fig. 1;
Nandriş 1968 figuri aplicate, ornamente cu unghia, ceramica brună,
monocromă; Kladovo
(Srejoviċ 1968, p. 133, harta); Obala I Garašanin 1954, p. 36; Donje
Butorske (Jovanović 46, p. 34, 46; T 11, p. 122; Korbovo Milojčić 1944a, p. 105; - Donje Butorske Lazarovici
1977, p. 13; Kostol - Obala Garašanin 1954, p. 36, nr. 7;
Milojčić 1944a, p. 83-103; 104; Garašanin 1954, p. 62; Kovin - Grad
Brukner 1968, p. 83, n. 40; Garašanin, D. 1954, p. 156; Lepenski Vir (Srejović 1969; 1967, p. 165; Brukner 1980, p.
51; 1966, p. 35, n. 49; Jovanović 1976, p. 34, 46; Garašanin, M. 1979, p.
115; p. 132 = faza Gura Baciului; Srejović 1979, p. 35. SC diferite etape; Liubičevac
(probabil Obala ); Milojčić 1944a,; Vlassa 1980; Fewkes 1937, p.
345; Garašanin 1954, p. 62; Đjerdapske
Svecke, III, harta 1); Male Livade,
Jovanoviċ 1974, p. 34, 46; Mihajlovac-Kula II-III în orizont mezolitic
apar fragmente ceramice neolitice (Sladić 1986, p. 433; Novi Miloševac: Brukner 1966, p. 49; Osmakovo:
Milojčiċ 1943, p. 121, D. Garašanin 1954, p. 62; La Padina au fost
descoperite mai multe zone ale staţiunii. În unele erau materiale ale
culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei între care şi unele materiale
Starčevo-Criş; Prahovo-Obala Kusiak: Fewkes 1937, p. 345, pl. VIII/2;
Milojčić 1944a, p. 108-109; Garašanin 1954, p. 38, nr. 7, p. 62; Radičevac Garašanin 1954, p. 38,
nr. 19, p. 62; (valea Timocului); Schela
Poşovina Garašanin 1954, p.
38, nr. 20; Stubica Jovanović
1974, p. 34, 46.
Toate acestea aparţin orizontului pe care
tânărul coleg îl defineşte cu acel Precriş I şi
Precriş II. Dacă le studia cu atenţie ar fi putut mări
numărul descoperirilor ce ţin de a sa cale vestică,
cum cita în 2001 şi 2002.
Cu toate acestea ne miră că M. Ciută
nu pomeneşte şi ipoteza lui D. Srejović privind originea
neoliticului din Clisură, procesul şi fenomenul de neolitizare
de acolo, lucru pe care îl trece sub tăcere, dar operează cu materialele
ca şi cum ar fi de la sine înţeles că ar fi fost abandonat.
Termenul Starčevo – Körös, cel din
poziţia a doua, atribuit lui M. Garašanin
M. Ciută, căutând argumente probabil pentru
sistemul dipartit, citează din literatura străină unde este tratată
„evoluţia definirii conceptului de neolitic timpuriu
balcano-dunăreano-carpatic”.Avem o întrebare firească: Oare, nu
este spaţiul geografic prea mare ?, căci nouă ne
reproşează mărimea spaţiului la care ne referim în studiile
noastre (Ciută 2001).
Mai are o frază colegul MC ce trebuie
reţinută de specialişti pentru a vedea superficialitatea unora
în cercetare şi exprimare Ciută: „… trecând prin formulările
teoretice şi cultural evolutive specifice mijlocului de secol (dominate de
modelul Milojčić, bazat pe descoperirile din Thessalia şi
Macedonia; Milojčić – Zumbusch, Milojčić 1971)”.
Să spunem colegilor că modelul
Milojčić se baza pe descoperirile din centru şi sud-estul
Europei (vezi titlul Chronologie der Jüngeren steinzeit mittel und
Sűd-Ost Europa…); domnia sa nu a făcut formulări teoretice,
cum i se pare că ar fi fost, ci prima stratigrafie comparată;
a făcut apoi ordine în Grecia. Vl. Milojčić nu a făcut
cercetări în Macedonia, acolo unde alţii au cercetat, dar pentru asta
mai trebuie să citeşti sau să ştii din şcoală,
care este Thessalia şi care Macedonia. Tot în acelaşi aliniat are o
altă exprimare preţioasă: … până la propunerile de
ultimă oră privind periodizarea neoliticului timpuriu sud-est
european”. Prima: nimeni nu face propuneri şi nu M.
Ciută le aprobă. Secunda : noi nu cunoaştem un alt
sistem pentru neoliticul timpuriu. Au mai fost simpozioane pe aceste teme, la
Karanovo, altele mai mărunte sau mai mari în Iugoslavia, la Cracovia, Köln
şi altele, dar acolo s-au emis ipoteze care se bat cap în cap, iar unii
nici nu cunoşteau realităţile din Balcani, fiind pe marginea
temei (ne referim la unele teorii americane privind procesul de „urbanizare”).
Un alte model de sisteme diferite este cel publicat în Praistorija
Jugoslovenckih Zemalja, unde sunt 3 sisteme Srejović, Garašanin
şi Dimitrijević pentru aceeaşi civilizaţie.
Matematic, când se doreşte realizarea unei
demonstraţii se acceptă o ipoteză ca fiind valabilă. Pentru
aceasta se foloseşte expresia prin reducere la absurd sau prin
absurd (DLRM, 1958, s.v. absurd = admiterea
unui raţionament fals sau a unei premise false). Deci, prin absurd, colegii
au dreptate şi sunt două civilizaţii Precriş I =
cultura Gura Baciului – Cârcea şi Precriş II =
migraţia a doua la Lazarovici cum a acceptat M. Ciută (mai sus).
Ar urma o cultură Criş (la Paul) sau Starčevo-Criş
(la Ciută) fără periodizări căci, tânărul coleg
nu dă vreo periodizare. Nu ştim caracteristicile definirii, dar în
opinia lor ar fi posibil Leţ I – Starčevo I; Leţ II=
Starčevo II; Leţ III = Starčevo III, dar la Leţ noi am
găsit un singur nivel şi două niveluri amestec cu Boian-Giuleşti
şi Precucuteni I (săpături Lazarovici – Meşter).
Noi vedeam trei migraţii, dar eram şi
suntem convinşi că sunt 4 migraţii. A treia migraţie
ar fi la începutul fazei SC IIIA, migraţie care nu o puteam demonstra
căci nu aveam complexe cercetate de noi, dar asupra ei revenim mai jos.
Prin absurd, pe baza logicii tânărului coleg, elementele
care o deosebesc (diferenţiază) de fenomenele culturale
(Starčevo-Criş), fiind mult mai numeroase decât cele care le apropie să
vedem ce se întâmplă la începutul fazei SC IIIA sau Ghirlandoid la
Dimitrijević (1974): ceramica cu barbotină se înmulţeşte,
apar specii diferite de barbotină, apar inciziile şi o pictură
cu negru în ghirlande în vreme ce în unele zone pictura au alb atinge apogeul.
Numărul de atribute este extrem de mare. Cronologic acest orizont
urmează în Balcanii de centru şi vest, deci el ar trebui să
urmeze după „cultura Precriş”, cu 4 subfaze, câte se zice că
sunt. Deci, el ar trebui să fie „cultura Criş” în
accepţiunea colegului. Dar, fiindcă prin Criş s-ar înţelege
Crişana în opinia colegului, termenul de Precriş, mai neutru şi
echidistant cum sublinia tânărul coleg în concluzii ar acoperi
realităţi cronologice şi culturale din Transilvania, Banat
şi Oltenia, întâlnite în 15 sau 5 situri. În unele zone la Cârcea orizontul SC IIIA are vreo 2 etape (a doua
negru pe roşu, M. Nica definea etapa a doua după pictură), în
Banat şi Transilvania câte o fază, în Moldova şi Crişana nu
apare încă).
Ar urma apoi descoperirile din etapa SC IIIB la noi,
când apar vasele bitronconice, policromia de la Cârcea, Trestiana, Lunca
ş.a. cu forme, pictură variată (bicromie, tricromie, pictura cu
alb, cu negru), alt tip de altare (cu 3 sau 4 picioare), barbotină de alt
gen (organizată, decorată, în arcade, în pastile), aşa că
după aceste diferenţe mult mai mari ar trebui considerată
altă cultură şi am avea „cultura Post-Criş”.
Deoarece ea are 3 etape în Oltenia termenul potrivit ar fi „cultura Post-Criş
I”. Dar ce ne facem că în Muntenia, în Transilvania, în Banat, în
Moldova (acolo se dezvoltă bicromia: Petrescu – Dîmboviţa 1957; 1958;
Popuşoi 1980a; 1980b; 1980c; 1990-1992; 1997; Mantu 1991) sau Crişana
situaţia e alta, o altă evoluţie decât cea din Oltenia (aici
policromia are două-trei aspecte diferite). Diferenţele mari ne-ar
permite să găsim un alt nume cultură „cultura Post Criş
II” cu variante locale pentru fiecare provincie, desigur în acele zone
probabil că sunt 75 cioburi şi se pot da nume, grupe sau variante.
Aş vrea să ştiu care coleg se poate descurca într-o astfel de
poliloghie.
Acestea sunt glume pe marginea unor terminologii
şi ele se aseamănă cu teoria chibritului (chibritul are o parte
superioară şi una inferioară. Dacă îl rupem în două
atunci capetele ar fi partea superioară a părţii superioare
şi partea inferioară a părţii superioare şi partea
superioară a părţii inferioare şi partea inferioară a
părţii inferioare …: cam aşa ceva domnule coleg ! ar ieşi
cu Precriş Ia şi Precriş Ib, Precriş IIa, Precriş IIb,
Criş Ia, Criş Ib Criş Ic (în Oltenia), Postcriş Ia,
Postcriş Ib, Postcriş IIa, Postcriş IIb) în Moldova şi
Transilvania, dar ce va fi în Crişana !
În baza noastră de date se află peste 16.000
obiecte de la Gura Baciului, alte câteva mii din alte staţiuni, la care se
adaugă motivele pictate şi peste 730 de înregistrări, ceea ce
înseamnă mult mai multe piese, iar la colegii de la Alba Iulia doar
citate. Noi publicăm în 76 de pagini,
63 de tabele (Gura Baciului, 1995, p. 68 şi urm.) cu analize pe
complexe, grafice de frecvenţă, cu analize pe adâncimile din fiecare
complex, cu analiza categoriei (UC, SF, F), amestec, ardere, netezire, culoare,
forme, ornamente şi stil, unde a fost cazul. La ei nimic din toate astea.
Trebuie deci să-i credem pe cuvânt, pe
afirmaţii, pe citate, pe aprecieri globale, pur speculative.
Comparativ prezentăm nişte date statistice
între Gura Baciului, Ocna Sibiului, Seuşa şi Pojejena (lucrarea
colegului Luca Sabin deja citată) pentru a se vedea unde sunt aprecieri de
genul „efort”, „atracţie”, „etalon”, acţiune.. mecanică şi stereotipă
ş.a.
Deci, noi ne bazăm în aprecierile noastre, nu pe
declaraţii, ci pe o analiză riguroasă, pe un sistem pus la punct
de noi şi colega Z. Maxim, care are pornirea din sistemul german din
Bazinul Ruhrului, corelat cu alte sisteme (Stehli, Zimmerman, Müller, Schier),
cu algoritmi matematici unii foarte performanţi (analiza cu mulţimi
nuanţate sau fuzzy, alţii mai învechiţi, dar supliniţi de
ceilalţi). De cealaltă parte, doar declaraţii, „**”, citate
inexacte, referiri globale, nu la complexe, nu la niveluri, nu stratigrafie
comparată, nu la stratigrafie orizontală, cum este la Gura Baciului
(Lazarovici – Maxim 1995, fig. 11-14, bazate pe analiza de
corespondenţă p. 64-144, cu cataloage de forme, motive şi dicţionare).
La acestea adăugăm o altă lucrare ce care mai tânărul coleg
uită să o citească sau să o citeze (Maxim 1999, numai
pentru Starčevo-Criş la p. 27-63), în schimb citează lucrarea sa
şi a prof. I. Paul de 1 pagină (Paul, Ciută, 1997, p. 60).
Media de cioburi pe o fază, fără etape, la
M. Ciută este de 25. Mai ştim un coleg, cel puţin acela nu era
neolitician, care a făcut pe 15 cioburi neolitice 3 faze (este vorba
despre aspectul Sudiţi, numele colegului nu îl pomenim, pentru că e
dus între umbre).
Datele de mai sus sunt pe o statistică mai veche
(octombrie 2002, când aveam în bază 12.000 înregistrări). Între timp
am introdus şi introducem noi informaţii din lucrarea de doctorat a
colegului M. Ciută şi altele. Nefiind încheiată cercetarea
noastră ne oprim la cele de sus şi precizând că în acest fel
situaţia e ceva mai favorabilă colegilor de la Alba Iulia. Pentru
comparaţie dăm, alăturat, situaţia statistică de la
Pojejena despre care un coleg a scris un articol şi nu a făcut poliloghie.
Tabel 1 Publicate sau referiri la materiale
selective În bucăţi |
Gura Baciului |
Ocna Sibiului |
Şeuşa |
Pojejena (Luca) |
Total fragmente |
16.000, comentate 5022 |
116 |
81 |
190 |
Forme/Buze |
1984/1657 |
14 |
40 |
61/11 |
Funduri/picioare |
950/729 |
5 |
|
20 |
Tehnica decor |
1024 |
79 |
68 |
119 |
Tip decor/tip decor |
1024 |
79 |
66 |
119 |
Culoarea exterioară |
10.050 |
20 |
2 |
|
Din complexe |
5022 |
|
116 |
|
Poziţia în bordei sau locuinţă |
4522 |
|
|
|
Categoria (uzuală, semifină, fină) |
9960 |
30 |
|
|
Amestec, ardere, netezire, |
9960 |
|
|
|
Diametrul buzei |
1580 |
|
|
|
Diametrul gâtului |
234 |
|
|
|
Toarte, tip toartă |
339-180 |
|
|
|
Inventariate, cu acces public |
7199 |
|
|
|
Complexe, poziţie complex |
60 |
1 |
1 |
|
Pe nivele sau faze |
4980 |
104 pe 4 faze |
81 |
83 niv. 1, 106 niv. 2 |
Verba volant, scripta ...
M. Ciută nu se mulţumeşte a da
lecţii lui N. Vlassa, care nu-i mai poate răspunde, dar are
îndrăzneala de a scrie despre Vl. Milojčić în următorii
termeni (Ciută 2001, p. 16) „… Greşeala „primordială”
care a creat confuzia terminologică – persistentă din păcate
şi la ora actuală – îi revine, credem, în mare măsură lui
Vl. Milojčić care la Argissa Magula şi Otzaki Magula,
utilizează termenul de Protosesklo pentru definirea unui orizont cultural
aflat sub depunerile deja definite anterior, de către alţi
arheologi, ca fiind Presesklo (Milojčić – Zumbusch 1971, p. 128-140),
ceea ce constituie o flagrantă şi inexplicabilă utilizare
inadecvată a sensului termenilor”. Se cuvine a explica mai tânărului
coleg, ceea ce ar fi trebui să ştie de la cursul prof. I. Paul,
că termenul de Presesklo nu este introdus de Milojčić – Zumbusch
1971 şi este cu mult mai vechi.
În literatura românească putea citi, dacă cea
din germană îi era greu accesibilă, la D. Berciu (Berciu 1958, p.91)
despre cronologia din Thessalia, în tell-ul de la Argissa unde era un neolitic
preceramic. Protosesklo, Presesklo, Sesklo, Dimini, etc. Deci termenul nu era
introdus în 1971 cum citează mai sus M. Ciută. El definea încă
din anul 1951? (apărut în 1951?) o variantă locală a culturii
Sesklo, mai veche, aceasta era definită încă din anul mai de mult,
Wace – Thompson, pe baza săpăturilor de la Zarelia (Menghin 1931, p.
337); mai târziu apare şi la K. Grundmann (tipul A2, pl. XX-9). Citatele
anterioare anului 1971 sunt din Makkay (1965, p. 11-12 care sincroniza Sesklo –
Kőrős);
Dacă nici Milojčić nu ar fi ştiut –
el este cel care elaborează periodizarea culturii Starčevo-Criş
în 1943, în teza de doctorat, mai apoi scrie prima lucrare monumentală de
stratigrafie comparată din Balcani – cine altul o putea şti,
căci până la acea vreme se bâjbâia cu termeni ca epoca barbariei,
la noi se spunea „comuna primitivă” pe atunci, pe care colegul M.
Ciută o citează.
Ar trebui mai tânărul coleg să
citească mai mult înainte de a scrie „greşeala primordială”.
Acest termen nu este păcatul primordial prin care eşti alungat din
ceruri. Este prima ordine stratigrafică şi, mai apoi, de stratigrafie
comparată. Nu uita domnule coleg că doar cu 15 ani înainte de
doctoratul lui Vl. Milojčić se scrisese despre materialele de la
Vinča că sunt materiale ce ţin de o colonie ioniană. Nu citez
cine a afirmat aceasta, căci am respect pentru acel om şi pentru
lucrările monumentale de mai târziu, despre Vinča. Mai trebuie
să spunem că dacă nu ar fi fost Vl. Milojčić şi
D. Garašanin nu aveau sârbii, şi nici noi, o periodizare pentru neoliticul
timpuriu, cum nu au până acum nici ungurii, nici bulgarii, deşi
încercări sunt la V. Nikolov (1982), Čohađijev (1998; 2001)
şi alţii (Tao 2000) .
Au fost apoi
teze întregi de doctorat, ale unor iluştrii specialişti, astăzi
cu părul şi barba înălbite, unii trecuţi în
nefiinţă prea de timpuriu, pe care după ce îi veţi citi cu
atenţie şi veţi vedea rigurozitatea cu care au lucrat, vă
va fi teamă să mai scrieţi despre dascălul lor că a făcut
„greşeli primordiale”.
Să luăm de pildă, ceea ce scrisese Vl.
Milojčić despre
caracteristicile ceramicii Presesklo; că este arsă în tehnica burnish (este
vorba de acea redware germ. sau ceramica învelită cu slip roşu
sau brun – iar, ca să folosim dicţionarele, cum ne sfătui M.
Ciută explicăm din Webster (bur•nish
vt., vi.to make or become shiny by rubbing; polish, n. a gloss or
polish, YN. polish bur’nish•er)
n. Etymology [ME burnishen < OFr burniss-, extended stem of brunir, to make
brown < brun: see brunet];
ceramica brută este decorată în vârciuri şi barbotin
aşa ar suna traducerea, dar Vl. Milojčić – dar nu este vorba de
barbotină (corecţia o face Milojčić 247, p. 82) care
foloseşte pentru barbotină termenul german de Schlickbewurf) –
aşa cum apare la Ocna Sibiului în zisul Precriş II – ci este vorba de ciupituri în vârciuri, ca o barbotină
(Milojčić 84, p. 11, fig. 2/4-11), lipsa picturii în Thessalia.
Dacă nu crede colegul M. Ciută atunci să citească articolul
pe care îl scrie Vl. Milojčić despre încercările lui Jannos
Makkay (Die wichtigsten Fragen der Körös – Starčevo – Period, în
Acta Antiqua, VIII, 1965, p. 13, unde J. Makkay încerca să caute originea
c. Presesklo din Bulgaria, de a data mai timpuriu c. Körös şi ar vedea de
ce ruşine a scăpat dacă mai trăia Milojčić (Die
wichtigsten Fragen der Körös – Starčevo – Periode…, Heidelberg, 1967).
Aşa ar înţelege M. Ciută de ce colegii maghiari nu au nici acum
un sistem de periodizare al culturii Körös. Ruşinea nu este doar a lui M.
Ciută ci şi a şcolii în care s-a format, dacă nu se ştiu
asemenea lucruri de bază. Dar mai sunt şcoli unde aceste lucruri nu
sunt cunoscute.
J. Makkay încerca a considera c. Presesklo ca o marfă
străină de cultura Protosesklo, şi avea dreptate, deoarece unele
materiale proveneau de pe coasta Adriaticii, de tradiţie cardială,
problemă lămurită de Vl. Milojčić, în 1958
(Milojčić 1960, p. 19; citită şi citată de Berciu
1966, p. 36), dar J. Makkay încasase eroarea şi săpuneala. Despre
aceasta a scris şi J. Nandriş în al său Early Neolithic III
(Nandriş 1968) şi care dă 9 staţiuni din această
vreme. Milojčić considera ceramica Presesklo ca o „barbarizare” a
ceramicii Protosesklo (Milojčić 1970, p. 82). Nu i se par cunoscute
toate aceste materiale din nivelul Precriş II şi atunci când noi
defineam ce-a de a doua migraţiune (Lazarovici – Maxim 1995; s.v. ; vezi
Lazarovici despre Şeuşa în detaliu).
Curiozitatea ne-a determinat să introducem
şi restul ceramicii de la Ocna Sibiului, cât este ea publicată, în
baza de date şi să o analizăm acum. Am procedat la fel, în
studiul precedent, dedicat tot domnului M. Ciută referitor la
Şeuşa. Când se vor mai publica materiale vom face un nou efort pentru
a vedea dacă lucrurile sunt aşa de roz cum le vede M. Ciută.
Din baza de date am extras, pentru perioadele SC
I-IIIA, periodizare după mult „hulitul nostru sistem” şi obţinem
serierea de mai jos.
Din acest tabel seriat (după metoda analizei de
clusteri) cu foarte probabil, în viitor, „hulitul” program Zeus
(după ce vor avea un program al lor, pe acesta îl vor huli; de asta suntem
siguri. Sic !), observăm ceea ce am definit mai de mult (Lazarovici
1977; 1979) – chiar dacă prelucrarea pe calculator este vorba domnului M.
Ciută o „acţiune.. mecanică
şi stereotipă” până în anii 1990 (termenul îi
aparţine lui M. Ciută) – că este valabil şi după anii
1990 la nord de Dunăre (ne-am limitat cu analiza noastră la aceste
zone, pentru a face pe plac domnului M. Ciută, care limita sistemul nostru
la aceste zone).
O concluzie ce se desprinde din raţionamentul
şi aranjamentul matematic de mai jos, raţionament ce nu poate fi
ocolit, observăm că în prezenţa şi modul de organizare al
barbotinei există nişte reguli. Dacă colegii de la Alba Iulia ar
fi publicat barbotina pe complexe sau niveluri am fi avut o serie mai
„curată” o clasificare mai exactă, chiar dacă descoperirile sunt
„fără cezuri şi hiatusuri sesizabile” cum se laudă
domnul M. Ciută. Până atunci, ne referim la publicare şi
observăm că presupusele orizonturi Precriş I şi
Precriş II, fie sunt amestecate în orizonturi diferite, fie sunt – ambele
– mai târzii.
Tabel 2 |
IC |
JA |
JE |
IA |
IB |
JB |
IN |
JM |
JL |
HI |
HL |
IJ |
JN |
KF |
IM |
GB; SCIB-IC |
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
GB;IC |
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
O.S; SCII-III |
|
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pojejena I; SCIIA-IIB |
1 |
1 |
2 |
1 |
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Padina; SCIIA |
|
|
|
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gornea -LL;SC; SCIIB |
|
|
|
1 |
3 |
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Galda; SC;SCIIIA |
|
|
|
|
1 |
|
|
1 |
|
|
|
|
|
|
|
Gornea –Locurile L. SCIIB |
|
|
|
|
|
1 |
1 |
|
1 |
|
|
|
|
|
|
GB;IC-IIB |
|
|
|
|
|
|
|
1 |
|
|
|
|
|
|
|
O.S2;SCIC-IIA |
|
|
|
|
1 |
|
|
1 |
2 |
1 |
1 |
2 |
3 |
1 |
|
Gornea Căuniţa;SCIIB |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2 |
|
|
GB; ;IIIA-IIIB |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1 |
|
Dubova-CTI;SC2a |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1 |
Crezând că barbotina apare din cele mai vechi
orizonturi peste Protosesklo a ajuns pe M. Ciută să îl deranjeze
termenul de Presesklo, ceea ce explică „greşeala primordială”
lui Vl. Milojčić. Pentru M. Ciută îi era suficient Proto Sesklo,
adică o haină mai mare în care să intre şi Şeuşa
şi să fie la orizont Proto Sesklo indiferent de etapă, colegul
M. Ciută face confuzia cu acel „Barbotin” de la Milojčić ar fi
barbotina de la Ocna Sibiului.
Legat de termenul Proto Sesklo. Cel care a botezat civilizaţia, Prof. Vl.
Milojčić, a dat numele de Protosesklo (Milojčić 1960, p.
328; 1944, p. 328 Makkay 1971, p. 49). În acel fel îl folosesc şi cei care
au săpat staţiuni din aceeaşi vreme din Grecia, cei care au
scris sinteze: I. Aslanis (1992, p.
53-54). La acea vreme cea mai bine cercetată regiune a Greciei era
Thessalia. Şcoala germană de neolitic, condusă de prof.
Milojčić, s-a impus. Lucrurile erau valabile mai ales pentru estul
Thessaliei. Grecia are o mare diversitate de regiuni, iar dinamica şi
stilul civilizaţiilor este diferit, la fel şi cercetarea acestora
(Theocharis 1973). Termenul trebuie păstrat aşa cum autorul în
defineşte pentru o regiune, indiferent de mărimea ei. Dacă M.
Ciută preferă varianta Mariai Gimbutas (Proto Sesklo) e treaba lui.
Se preiau critici ale M. Gimbutas sau şcolii ei, crezând că au
înţeles ceva. Din păcate, nu au înţeles nimic.
Situaţia de la Ahilleion este valabilă doar
pentru Ahileion. E o civilizaţie la munte, de munte. De ce atunci să
generalizăm asupra Thessaliei şi să schimbăm ceea ce e bine
cu ceva ce nu are culoare, doar de dragul de a schimba. Nu există o
singură civilizaţie Sesklo cum spune ea. Ceea ce este la Ahilleion nu
seamănă cu nici un ciob de la Zerelia, situl în care a fost
definită cultura Sesklo. Desigur, termenii sunt convenţii ce pot fi
acceptate de unul sau altul dintre specialişti. Nu s-a publicat mai
multă ceramică pictată la Ahileion. Se ridică o
firească întrebare: Dacă pentru Grecia propuneţi o unificare cu
un singur termen ?; atunci de ce separaţi ce este în România, cu un termen
dând numele pentru multe culturi ex. cultura Precriş, cultura
Starčevo-Criş. Atunci de ce ne-am opri şi nu am folosi
pentru lucruri mai diferite Post-Criş. Dacă aţi
fost sfătuit să faceţi aceasta, sfatul este greşit;
dacă aşi fost obligat: sperăm, cândva, la o mărturisire.
Mai citează M. Ciută că M.
Gimbutas ridică semne de întrebare asupra teoriilor difuzioniste şi
migraţioniste. Şi ce este
cu asta ! A lămurit M. Gimbutas originea şi evoluţia
civilizaţiilor din Thessalia ? Nu ! Atunci ce rost avea critica lui
Milojčić venită din partea lui M. Ciută, iar mai apoi
argumente „grele”, venite din partea M. Gimbutas.
Trecând în revistă spaţiul fost iugoslav M.
Ciută vrea să arate că ştie despre cultura
Proto-Starčevo (citând doar: Srejović 1998). Să vedem ce zice M.
Ciută despre acestea. Srejović ar defini două etape ale
neoliticului: una mijlocie Starčevo, iar faza Proto-Starčevo a fi o
fază genetică, dar îl citează pe J. Pavúk în 1993, deci cu 5 ani
mai de vreme. E drept că fiecare a mai scris-o, dar în alţi ani.
În mod impropriu unii atribuie culturii Protosesklo
staţiunea de la Vršnik şi Nea Nikomedea (Rodden 1962, p. 287), dar
Vl. Milojčić (1970, p. 82) atrage atenţia asupra acesteia din
urmă că este mai târzie.
Aici e cazul să facem o precizare pentru domnul
M. Ciută şi cei care au studiat superficial sistemul nostru: noi
acceptăm 4 faze, iar în cadrul lor mai multe etape. Fazele sunt valabile
indiferent de natura staţiunii. Prin natura staţiunii înţelegem
fie staţiune principală cu evoluţie dinamică, iar atunci
sunt valabile etapele, fie staţiune secundară sau sezonieră
şi atunci sunt valabile doar cele 4 faze mari. Avem posibilitatea de a oferi
afirmaţiei noastre exemplul a două staţiuni. Una, cea de la
Fundătura (Lazarovici et. alii 1981b) sau un caz mai recent, la
Moruţ, inedit sau în curs de publicare. Situaţii similare s-au
petrecut lângă Gura Baciului la Suatu (periegheze ale noastre şi Z.
Maxim), în Banat la Gornea-Vodneac,
în Oltenia la Basarabi (Nica 1971, Lazarovici – Maxim 1995, s.v. gen Basarabi).
Noi am publicat materialul arheologic pe complexe
(locuinţe sau bordeie, pe secţiuni sau carouri cu o presupusă
încadrare), iar în cadrul bordeielor am face întâi o seriere pe adâncimi,
să vedem care este situaţia amestecului (vezi Monografia Gura
Baciului, p. 74 şi urm. care nu este prea citată de colegul M.
Ciută, având nevoie de un dicţionar, vorba vine în glumă, dar ca
o laudă a lui V. Chirică).
Se ştie, şi o spunem nu doar pentru Domnul
M. Ciută şi studenţii lui, ci şi pentru cei care nu au
observat acest lucru, că la Donja Branjevina toate gropile se astupă
în acelaşi fel: întâi cu marfă „Körös”, aşa era atunci moda (la
Karmanski, care era farmacist şi nu arheolog, şi a uitat să mai
citească şi altceva, dar a continuat să separe cioburile
pictate cu alb din DB III şi
să le pună în alte pungi, ca fiind din nivelul DB II – asta am
văzut-o cu ochii noştri în ziua când a fost descoperită Boghinia
Crvene Kosiţe – Zeiţa cu cosiţe roşii, cu
părul pictat. Între timp a trecut în cele veşnice, îi cerem iertare
pentru vorbele grele) şi apoi cu ceramica pictată cu alb, acel
Starčevo de acolo. Exact ca la M. Ciută.
Până vor publica cum se cere acum, în aceste
vremuri, cu baze de date, cu extrageri din ele, cu cataloage şi
dicţionare, nu doar tipologie (pentru metodă vezi Lazarovici 1998;
Lazarovici – Micle 2001; Wechler 2001) şi ca să nu zică lumea ca
ne lăudăm şi că doar noi folosim sistemul, mai dăm
exemple de colegi ce lucrează în acest mod, acum (Schier 1995; Maxim
1999).