Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European

ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS III

ISSN 1583-1817

Editura Economică, Sibiu 2004

Autor / Author: Silviu Istrate PURECE

pag. (pages in the paper volume):159-166.

 

PREZENŢA IMITAŢIILOR DE TIP MACEDONIA PRIMA

pe teritoriul Daciei.  Probleme metodologice

 

Silviu Istrate PURECE

 

Abstract

 

In this article we study the problem of the Macedonia Prima imitation coins and we propose a method for a correct identification of this kind of coins. The strategy is to compare the new discoverys with the concrete imitation. It is very important to notice precisely the iconografical particularitis in case that we decide which coin is an imitation one. We established here some elements who are necessary to be adopted in case we want to fiind, in correct mode, the differences between the original and the imitation coins of Macedonia Prima.

 

Cu toate că descoperirile monetare de acest tip s-au înmulţit în decursul anilor[1], una dintre cele mai importante probleme legate de circulaţia lor nu a fost, după părerea noastră, suficient de bine rezolvată. Această problemă vizează ponderea monedelor de imitaţie în cadrul descoperirilor făcute pe teritoriul Daciei. De fapt problema nu apare doar în ceea ce priveşte monedele Macedonia Prima, ci este o constantă a multor altor tipuri monetare antice[2].

Pentru cineva care doreşte să consulte bibliografia de specialitate pentru a afla o soluţie în această direcţie de cercetare, este un adevărat calvar, deoarece nu există nici o metodă sau vreun sistem algoritmic definit după care să se poată depista piesele de imitaţie. De cele mai multe ori se încearcă identificarea lor pe criterii stilistice, luate în considerare după propriile viziuni ale autorilor sau nefiind suficient de bine argumentate[3]. În cel mai bun caz identificarea imitaţiilor se bazează pe unele particularităţi ale legendei, dar de multe ori, nici în acest caz, nu se dă o argumentaţie bine întemeiată. De exemplu, unii numismaţi au încercat să vadă în forma globulară a literelor un criteriu de plasare a respectivei monede în categoria imitaţiilor[4], iar alţii merg pe faptul că acest lucru nu ar reprezenta ceva deosebit şi că acesta nu ar fi un criteriu de departajare a monedelor originale de cele de imitaţie[5], iar în cele din urmă sunt autori care nu abordează în nici un fel această problemă[6]. Am exclus din înşiruire, bineînţeles, monedele care prezintă erori de scriere a legendei, considerate în mod unanim ca fiind monede de imitaţie (am folosit termenul imitaţie şi nu falsuri, cel de-al doilea termen având după părerea noastră o cu totul altă conotaţie).

Neclaritatea este cu atât mai mare cu cât în unele cazuri lipsesc imaginile care să justifice cele relatate de către autori, mai ales în ceea ce priveşte repertoriile[7]. Deşi nu contestăm importanţa cronicilor numismatice, acestea nu corespund normelor ştiinţifice moderne, viciind în mare parte sursa documentară reprezentată de monedă, deoarece nu conţin date legate de descrierea monedei sau a tezaurului, descrieri ce ar trebuii însoţite pentru o confirmare a celor afirmate de o fotografie. Trebuie să precizăm că în cazul monedei antice, unde avem variaţii ale stilului, precum şi cazuri de „barbarizare” a acestuia, lipsa imaginii afectează grav concluziile la care se poate ajunge în urma unor studii de sinteză. Astfel, studiile îndreptate asupra analizei stilistice, considerată de noi ca fiind singura sursă viabilă pentru depistarea monedelor de imitaţie, fiind total compromise în absenţa ilustraţiei. Considerăm că şi în cazul în care se fac trimiteri la cataloage sau lucrări de specialitate, prezenţa fotografiilor în cazul monedei antice este indispensabilă pentru a putea analiza particularităţile stilistice, imaginile din cataloage nefiind de cele mai multe ori identice cu iconografia piesei publicate.

Având în vedere că ne-am confruntat cu greutăţi legate de atribuirea, pe baza bibliografiei, a descoperirilor monetare în categoria imitaţiilor, am încercat să găsim o soluţie în ceea ce priveşte mijloacele de depistare a lor.

Am pornit de la singurul indiciu care ne poate arăta în mod clar prezenţa unei monede de acest fel şi anume existenţa legendei greşit scrise. În cazul în care apar greşeli de scriere a legendelor, pe monede de tip Macedonia Prima, este clar că ele nu au fost emise la Amphipolis, ci într-un atelier monetar din lumea barbară. Pe de altă parte, trebuie să fim de acord şi cu faptul că o parte din monedele care nu au greşeli de scriere a legendei ar putea să fi fost produse, totuşi, în ateliere barbare. Cea mai mare parte a lor probabil că pot fi găsite în rândul celor care prezintă litere globulare, lucru vizibil mai ales în ceea ce priveşte litera „O” din MAKEΔΟNΩN.

Problema este însă cum putem distinge din grupa monedelor cu litere globulare respective piesele de imitaţie ? Singura metodă care ne permite acest lucru şi care depăşeşte limitele studiului legendei, este analiza iconografiei monedei, mai ales cea a aversului.

Până în prezent deducţiile după care se ajungea la concluzia că moneda este de imitaţie erau simplificate astfel: „moneda prezintă un avers barbarizat”[8] fără a ni se da nici cele mai mici indicii în ceea ce priveşte logica după care sa ajuns la acest aspect, fapt ce ne face să credem că de multe ori decizia era luată, de multe ori, la întâmplare. Suntem perfect de acord că studiul portretisticii poate contribuii la soluţionarea în mare parte a problemei, dar rezultatele obţinute în urma acestuia trebuie să fie mai bine susţinute de argumente.

Încercând să găsim o rezolvare la această situaţie ni s-a părut extrem de grăitoare evoluţia iconografică a imitaţiilor după tetradrahmele postume de tip Filip al II-lea şi care are un traseu destul de interesant pe teritoriul Daciei. Putem să fim aproape siguri că situaţia imitaţiilor după monedele de tip Macedonia Prima ar fi putut avea un traseu asemănător. Singurul factor care a stopat acest proces a fost perioada mică în care acestea se află în circulaţie (sfârşitul secolului II î.Chr. - prima jumătate a secolului I î.Chr), ea nefiind nici adoptată de populaţiile barbare ca model pentru emisiunile locale, cu excepţia unui singur caz, este vorba de monedele de tip Petelea[9], care însă nu copiază decât iconografia aversului. Poate că cea mai probabilă cauză a slabei pătrunderi a monedei de tip Macedonia Prima în cadrul emisiunilor locale din punct de vedere iconografic a fost apariţia denarului roman republican pe piaţa Daciei şi generalizarea sa odată cu mijlocul secolului I î.Chr. Oricum se poate constata că şi în cazul acestor monede se ajunge la o corupere puternică a iconografiei aversului, cum se poate constata în cazul imitaţilor de tip Petelea datate în a doua perioadă a secolului al II-lea şi începutul secolului I î. Chr. Interesantă este însă renunţarea la aversul caracteristic şi înlocuirea lui cu calul, reprezentare plină de simboluri în mediul dacic, reprodus după tetradrahmele lui Filip II, tip monetar omniprezent în Dacia de la începutul secolului III î.Chr. şi până la începutul domniei lui Burebista[10].

Considerăm că renunţarea la redarea reversului caracteristic monedelor de tip Macedonia Prima se înscrie în acelaşi proces firesc de evoluţie a imitaţiilor, deoarece renunţarea la legendă, care constituie elementul central al reversului tetradrahmelor Macedonia Prima, face ca imaginea să-şi piardă orice valoare (acesta nu mai are nici măcar o valoare estetică), emitenţii monedelor de tip Petelea trebuind să găsească o iconografie nouă pentru revers.

Dacă analizăm fazele de evoluţie a imitaţiilor de tip Filip al II-lea putem constata că primele imitaţii certe au o iconografie încă bună dar prezintă vicii de redare a legendei la început lipsesc câteva litere pentru ca mai apoi să dispară întreaga legendă. În acest timp începe să se altereze şi iconografia, putându-se observa anumite transformări stilistice. După dispariţia totală a legendei, continuă procesul de descreştere calitativă a iconografiei monedelor de imitaţie, datorită reproducerilor făcute după reproduceri şi a dispariţiei monedelor originale. Mai mult ca sigur că au existat într-o fază iniţială şi monede de imitaţie care prezentau o reproducere integrală a legendei.

Tot acest fenomen se poate presupune şi pentru monedele de tip MP. Deci este posibil ca traseul pe care îl parcurg imitaţiile să fie acelaşi ca şi în cazul tetradrahmelor de tip Filip al II-lea. Credem că primele imitaţii au respectat întru- totul standardul reprezentat de monedele originale, pentru ca mai apoi să apară modificări în ceea ce priveşte redarea legendei, eveniment însoţit şi de înrăutăţirea calităţii artistice a imaginii zeiţei Artemis. Evoluţia imitaţiilor se încheie apoi cu emisiunile de tip Petelea, când avem de-a face cu deteriorare totală a stilului[11]. Pătrunderea şi generalizarea denarului roman republican pe piaţa Daciei a dus la stoparea acestui proces imitativ, care ar fi putut continua şi s-ar fi putut generaliza în timp, putându-se ajunge la complexitate stilistică la care au ajuns imitaţiile dacice după tetradrahmele lui Filip al II-lea.

Pentru redescoperirea acestui traseu, considerăm că singura soluţie ar fi iniţierea unui studiu, bazat nu numai pe comparaţiile stilistice făcute între monedele cu un stil bun, ci mai ales pe compararea iconografiei noilor descoperiri cu aceea a monedelor care prezintă greşeli în scrierea legendei, deci cu a monedelor care sunt clar de imitaţie. Astfel prin analizarea stilului iniţial, cât şi a celui din faza finală se poate ajunge la apropierea stilistică a pieselor de una dintre cele două limite. Dacă argumentele stilistice aduse apropie piesa de cele de imitaţie, atunci se poate emite ipoteza că piesa în discuţie poate să provină din mediul barbar. Lansarea ipotezei nu poate fi făcută decât în măsura în care vor fi remarcate elementele după care s-ar justifica o asemenea atribuire.

Până acum nu am întâlnit în nici una dintre lucrările care au abordat problema monedelor imitate[12] după tetradrahmele de tip Macedonia Prima o trimitere la piesele, chiar şi originale, folosite pentru a face comparaţia cu noile descoperiri. Trebuie să considerăm, în consecinţă, că nu a existat decât un etalon general folosit pentru comparaţiile făcute. Rezultatul unei astfel de comparaţii nu poate să aibă nici un rezultat acceptabil, deoarece moneda emisă de Macedonia Prima se remarcă printr-un mare complex stilistic, în ciuda scurtei perioade de emitere. În consecinţă considerăm ca fiind extrem de utilă pomenirea nu numai a piesei, care este comparată, ci şi a piesei sau pieselor cu care se face comparaţia. Efectuarea acestei operaţiuni poate duce la oferirea unei serii de argumente în favoarea susţinerii unei ipoteze legate de originalitatea sau neoriginalitatea monedei sau monedelor în discuţie[13].

 Din punct de vedere iconografic piesele certe de imitaţie suferă anumite transformări care le deosebesc fundamental de cele originale care au un stil deosebit de factură elenistică. Astfel, faţa devine alungită şi colţuroasă, bărbia capătă o formă ascuţită, când ea ar trebui să fie rotunjită, nasul, care ar trebui să fie drept, ajunge să fie cârn, buzele tind a fi reprezentate doar prin două puncte[14]. În general imaginea devine rece şi parcă lipsită de viaţă. Se pierde acea graţie feminină care este caracteristică fizionomiei zeiţei Artemis de pe monedele originale, în care se remarcă formele rotunjite. Pornind de la această observaţie putem să comparăm acest şablon, cu reprezentările de pe monedele ce au legenda completă, în primul rând cu cele care prezintă litere globulare, pentru a putea identifica şi alte imitaţii. Rezultatele obţinute astfel sunt mult mai apropiate de realitate.

Este interesant de studiat şi modul în care monedele de imitaţie au reprezentate doar anumite sigle. Un lucru ce merită remarcat este faptul că multe dintre monedele care au lipsuri în legendă, prezintă pe revers monogramele:  şi  . Considerăm că o mare parte a imitaţiilor realizate după tetradrahmele de tip Macedonia Prima, au avut ca model emisiuni cu monograme de acest fel[15].

Se consideră că momentul pătrunderii tipului monetar respectiv la nord de Dunăre ar putea fi căutat undeva către finele secolului al II-lea î.Chr., persistenţa sa în acest spaţiu mergând până către jumătatea secolului I î.Chr[16]. În cadrul cronologic mai sus delimitat se încadrează şi monedele de imitaţie[17], presupunem că acestea au fost bătute, în cea mai mare parte, la sud de Dunăre, de unde au venit împreună cu tetradrahmele originale[18], deşi unii autori sunt mai sceptici şi consideră situaţia încă neclară[19].

Având în vedere şi intervalul de timp destul de restrâns în care circulă aceste monede, considerăm că este necesar să dăm dovadă de prudenţă când tranşăm situaţia unei monede, iar în cazul în care legenda nu este coruptă să stabilim gradul de originalitate numai în urma comparării iconografiei monedei studiate cu a acelor considerate ca fiind în mod cert false şi prin indicarea şi descrierea elementelor care au dus la formularea ipotezei legate de integrarea noii descoperiri în categoria imitaţiilor.


 

 

   

Figura 1. Reprezentări ale zeiţei Artemis redate pe două piese originale (2X) (Eugen Chirilă şi Gabriel Mihăescu, Der Münzhort von Căprioru, Târgovişte, 1968, fig. XVII).

 

 

 

 

Figura 2. Monede cu greşeli de redare a legendei (Ioana Bogdan Cătăniciu, op.cit., moneda nr. 57;  Purece Silviu Istrate, op.cit., fig. 2).

 

 

   

 

 

 

 

Figura 3. Monede de tip Petelea (Nicolae Lupu, op.cit., planşa IV, nr. 6; planşa V, nr. 1).

 



[1] Constantin Preda,  Istoria Monedei în Dacia preromană, Bucureşti, 1998, pp. 242-246; Constantin Preda şi Ecaterina Ţânţăreanu, Tezaurul monetar cu emisiuni getice şi greceşti descoperit la Videle (jud. Teleorman), în BSNR, pp. 9-21; Steluţa Grămăticu, Două tezaure ale provinciei Macedonia Prima şi ale cetăţii Thasos descoperite în Muntenia, în Istro-Pontica, 2000, pp. 397-403.

[2] Un alt caz interesant, legat de acesta, este cel al tetradrahmelor de tip Thasos.

[3] Bucur Mitrea, Două tezaure antice descoperite în satul Brâncoveanu, jud. Dâmboviţa, în Acta Valahica, III, 1972, p. 105; Ioana Bogdan Cătăniciu, Tezaurul monetar de la Poiana, în SCN, VI, p. 180, nr. 37, 38, 55.

[4] Dacă analizăm planşele anexe se poate constat de cele mai multe ori că nu avem de-a face cu probleme stilistice; Eugen Chirilă şi Ioan Pop , Tezaurul monetar de la Sâmpetru (Or. Braşov), în Apvlvm, VII/I, 1968, p. 165.

[5] Octavian Floca, Tezaurul monetar de la Cugir (rn. Hunedoara), în SCN, II, 1958, p. 105 şi planşele; Preda, Constantin, Pe marginea unor descoperiri recente, în SCN,  II, 1958, p. 393.

[6] Steluţa Grămăticu, op.cit., pp. 397-399, planşe; Constantin Preda şi Gheorghe Marinescu, Contribuţii la circulaţia monetară din Dacia în sec. I î.e.n.-Tezaurul de la Şieul Odorhei, jud. Bistriţa Năsăud, în BSNR, 131-133, 1983-1985, pp. 19-64, planşe.

[7] Vezi repertoriile numismatice întocmite mai ales de Bucur Mitrea în Dacia NS şi SCIVA; Bucur Mitrea, op.cit., p. 105; Iudita Winkler, Descoperiri de monede antice în Transilvania, în SCN, II, 1958, p. 404.; Corneliu Beda, Descoperiri monetare antice şi bizantine, jud. Teleorman, în CN, III, 1980, p. 130.

[8] Ioana Bogdan Cătăniciu, op.cit, p. 180; Eugen Chirilă şi Ioan Pop, op.cit., p.165.

[9] Nicolae Lupu, Monede dacice din colecţia Muzeului Brukenthal, în SCN, I, 1957, pp. 50-57.

[10] Constantin Preda, op.cit., p. 178.

[11] Nicolae Lupu, op.cit., p. 51, 53.

[12] Ne referim doar la monedele care au fost considerate ca fiind de imitaţie numai pe baza iconografiei.

[13] Vezi fig 1-3.

[14] Ibidem.

[15] Bucur Mitrea, op.cit., p.105; Chirilă, Eugen şi Lucăcel, Vasile, Tezaurul de la Petrindu. Contribuţii la cronologia tetradrahmelor thasiene de tip Dionysos-Herakles, în ActaMP, III, 1979, planşa I; Steluţa Grămăticu şi Veronica Predoi, Tezaurul de tetradrahme greceşti descoperit la Frăsinet (jud. Teleorman), în Simpozion de numismatică, 2001, p. 43; Ioana Bogdan Cătăniciu, op.cit., p.179, nr. 11, planşa II/11; p. 180, nr. 57, planşa VIII/57; Bucur Mitrea, Legăturile comercial ale geto-dacilor din Muntenia, în SCN II, 1958, figura 3; Silviu Istrate Purece, Date despre trei noi descoperiri monetare. Două tetradrahme de imitaţie din judeţul Olt şi un denar roman imperial din judeţul Sibiu, în ActaTS, II, 2003 p. 129 .

[16] Constantin Preda, op.cit., p. 242.

[17]Idem, Pe marginea unor descoperiri recente, în SCN II, p. 393.

[18] Eugen Chirilă şi Vasile Lucăcel, op.cit., p. 91.

[19]  ***, Istoria Românilor, vol. I, Bucureşti, 2001, p. 776; Ioan Glodariu, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1979, p. 154.