Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European

ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS III

ISSN 1583-1817

Editura Economică, Sibiu 2004

Autor / Author: Maria-Emilia CRÎNGACI ŢIPLIC

pag. (pages in the paper volume): 232-233.

Sabin Adrian Luca, Zeno-Karl Pinter, Der Böhmerberg bei Broos / Orăştie: eine archeologische Monographie, (Bibliotheca Musei Apulensis XVI), Editura Universităţii „Lucian Blaga“, Sibiu, 2001, 258 p.

Lucrarea de faţă, Der Böhmerberg bei Bross/Orăştie: eine archäologische Monographie, apărută în cadrul prestigioasei colecţii Bibliotheca Musei Apulensis, este rezultatul săpăturilor arheologice sistematice realizate pe parcursul a mai multor campanii între anii 1992 – 1997 în zona Orăştiei, mai exact pe terasa dealului cunoscut sub numele “Dealul Pemilor” (Böhmerberg), îmbogăţind totodată „arsenalul“ publicaţiilor de specialitate. Conţinutul monografiei acoperă mai multe perioade istorice: din paleolitic până la începutul evului mediu. În funcţie de perioada istorică, autorilor le-a revenit sarcina de a redacta partea pe care sunt specializaţi. Astfel, partea aparţinând preistoriei a fost tratată de dr. Sabin Adrian Luca, iar segmentul referitor la secolele IX-XI i-a revenit lui dr. Zeno-Karl Pinter.

După un Cuvânt înainte semnat de dr. Horia Ciugudean, urmează o scurtă Introducere în care autorii prezintă mulţumirile celor care au contribuit sau au participat la aceste cercetări.

Primul capitol al lucrării, Descrierea geo-morfologică a zonei Orăştiei subliniază rolul jucat de mediul geografic în viaţa comunităţilor umane. În acest caz exemplul este terasa I a Mureşului din zona de est a Orăştiei, care a oferit cele mai prielnice condiţii de locuit, fiind caracterizată de prezenţa celor mai fertile pământuri pentru agricultură, a numeroaselor surse de apă potabilă sub forma unor izvoare, având calea de transport a râului la îndemână şi o climă sănătoasă.

În capitolul intitulat Cercetări de suprafaţă în zona Orăştiei, ne sunt prezentate succint principalele descoperiri arheologice rezultate în urma efectuării unor periegheze combinate cu acţiuni de sondare a principalelor situri arheologice descoperite. Tot aici ne sunt dezvăluite delimitările exacte ale zonei cercetate.

Următoarele capitole ne oferă informaţii legate de descoperirile arheologice aparţinând paleoliticului, aşezării neolitice Starčevo-Criş şi aşezării vinčene din Romos.

Capitolul 7, intitulat Habitatul turdăşean de la Orăştie (punct X2), cuprinde mai multe subcapitole. Dincolo de o prezentare competentă a rezultatelor cercetărilor arheologice şi de o interpretare prudentă a acestora autorul lasă loc şi pentru alte viitoare concluzii care să definitiveze şi să fundamenteze mult mai clar geneza şi evoluţia culturii Turdaş, concluzii ce se vor putea reliefa în urma unor viitoare campanii.

În continuare sunt prezentate descoperirile aparţinând evului mediu timpuriu, mai exact al secolelor IX-XI. Astfel în capitolul 10 sunt descrise cele 10 mormintele medievale aparţinând grupului Ciumbrud, autorul încadrând necropola de la Orăştie – Dealul Pemilor X8 în limitele celei de-a doua jumătăţi a secolului al IX-lea şi găsind analogii şi paralele în special în mediul vest-slav (în zona Moraviei Mari). Menţionăm în legătură cu poziţia antebraţelor defuncţilor că mormintele 1 şi 2 sunt prezentate ca având ambele antebraţe pe bazin (p.102), dar din planşele 63-1 şi 64-1 reiese că doar mormântul 1 are ambele antebraţe pe bazin, mormântul 2 încadrându-se în categoria c (antebraţul drept pe piept, cel stâng pe bazin). De asemenea din planşa 64–4 reiese că antebraţul stâng al mormântului 8 s-a păstrat (în text menţionându-se că antebraţul stâng nu s-a păstrat – p. 100), şi în acest caz nu s-ar mai încadra în categoria c; astfel ar mai putea apărea o altă categorie a poziţiei defuncţilor în funcţie de poziţia antebraţelor, şi anume cea a defuncţilor cu ambele antebraţe pe piept.

Capitolul următor este dedicat altei necropole medievale timpurii descoperite la Orăştie – Dealul Pemilor X2 şi datată spre cumpăna dintre milenii, eventual spre prima parte a secolului al XI-lea. În ceea ce priveşte încadrarea culturală, majoritatea materialului corespunde tipologic primei faze a orizontului Bjielo – Brdo, dar se întâlnesc şi elemente aparţinând grupului Blandiana B şi grupului Cluj.

Studiul este întregit cu un bogat material ilustrativ, am putea zice luxuriant, ce este cuprins în ultimul segment al lucrării. El conţine 5 hărţi, 16 planuri, 76 planşe absolut necesare pentru realizarea analogiilor şi sintezelor arheologice.

Fiind scrisă într-o limbă de circulaţie internaţională, lucrării îi este asigurată pătrunderea şi în alte medii de specialitate decât în cele autohtone, fiind deosebit de utilă atât cercetătorilor români cât şi celor străini, în special cei din urmă, având astfel asigurat accesul la informaţiile istorico-arheologice care au fost publicate fragmentar numai în limba română, unele dintre ele fiind chiar inedite.

Maria-Emilia CRÎNGACI ŢIPLIC