| 
      | 
  
  
  
   Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS II ISSN 1583-1817 Editura Economică, Sibiu 2003 Autori: Adrian GEORGESCU, Gabriel ROTAR. pag.(pages): 15-19.   Contribuţii la Repertoriul Arheologic al Judeţului Sibiu (I)   Adrian GEORGESCU Gabriel ROTAR   ZUSAMMENFASSUNG Dieser
  Artickel, ein Meldungsartickel, stellt ein Teil der archeologischen Funde aus
  den nord-osten des Kreises Sibiu dar, eigentlich die die in den Umgebungen
  der Gemeinde Laseln, mit Hilfe der letzten Oberflächenuntersuchungen zum
  Licht gekommen sind. Es
  werden vorgestellt drei Stücke die aus dem Punkt Pe Târnavă  stammen, wie es folgt: 1.
  Kreuzschneidiger Axt, von dem Typ Jászladány,  der Variante Şincai, eingefügt im Mitteleneoliticum. 2.
  Steinaxt, unbenutzbares Stück, deshalb kann man in diesen Fall keine typologische
  und zeitliche Einfügung machen. 3.
  Ein Stück aus Stein welchem man, ebenso nicht die Zeitspanne und das
  Benutzungsziel bestimmen kann.   Acest articol – unul de semnalare – este primul dintr-o serie care îşi propune să prezinte rezultatele cercetărilor de teren întreprinse în ultimii ani, cercetări realizate în mare măsură graţie programului de periegheze elaborat de Catedra de Istorie Antică şi Medievală a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu şi Cercul de Istorie Veche şi arheologie „Vladimir Dumitrescu”. În literatura de specialitate nu lipsesc referinţele bibliografice asupra unor importante situri din zona de nord-est a judeţului, a căror poziţie topografică este foarte bine cunoscută; în cazul de faţă este vorba despre comuna Laslea şi teritoriul adiacent ei (BALTAG-AMLACHER 1994; BOROFFKA 1994; BALTAG 2000). Punctele care ne-au reţinut atenţia, trei la număr, sunt următoarele: 1. Unghiul Prodului, unde este atestată prezenţa unei aşezări Coţofeni întinsă pe o suprafaţă de aproape un ha (peste care se suprapune un nivel timpuriu Wietenberg şi numeroase urme romane), unde s-a descoperit în 1968 un important tezaur monetar datat în sec. II-III p. Chr. compus din 28 de monete imperiale romane a căror serie se întinde de la Augustus până la Valentinian I (CHIRILĂ et al. 1972) şi unde săpăturile sistematice au demonstrat că inundaţiile şi plantaţiile de hamei au afectat parţial aceste locuiri succesive (BALTAG-AMLACHER 1994, 171-193). De aici se menţionează în mod eronat şi descoperirea unui mormânt izolat celtic (BALTAG 2000, 107), când, de fapt, acesta a fost descoperit în punctul Spätzer Nach – numele terasei din cariera de nisip; inventarul său (nepublicat!) se află în prezent în Muzeul Brukenthal şi se compune dintr-o sabie cu mânerul rupt, cu teaca şi lama relativ bine păstrate, un vârf de lance şi trei vase, dintre care unul întreg şi două întregibile (informaţie Iuliu Paul, în REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU – ms). Observaţia noastră în legătură cu această informaţie este că ea nu se poate confirma, deoarece între piesele inventariate aflate în muzeul sibian aceste descoperiri nu se regăsesc. S-ar putea, totuşi, ca acestea să existe în depozite, dar să nu fie inventariate, ceea ce le face extrem de greu de de găsit; 2. La Brazi (cunoscut şi sub denumirea de Burgberg), situat în extermitatea de N a zonei de păşunat Laslea, „aproape de şoseaua naţională, pe un deal masiv, parţial împădurit, care prezintă pe suprafaţa sa urme de fortificare din vechime” (BALTAG 2000, 41), sesizat încă din anul 1958 de inginerul Eberhard Amlacher. Cercetările de teren efectate în acest loc de către Gheorghe Baltag de la Muzeul din Sighişoara au scos la iveală materiale ce pot fi încadrate în eneoliticul final (cultura Coţofeni) şi în bronzul timpuriu şi mijlociu, nefiind exclusă şi prezenţa unui nivel cultural hallstattian (BALTAG 2000, 41). În legătură cu acest punct, N. Boroffka menţionează prezenţa a unei aşezări fortificate Wietenberg, mai exact în „cariera de pietriş Laslea” (BOROFFKA 1994, 52, 243), localizare greşită (care a fost corectată de cercetătorul sighişorean – BALTAG 2000, 41), întrucât aceasta din urmă se află la câţiva km. spre est de punctul citat. Subliniem, de asemenea, că şi în cariera de pietriş s-au descoperit, cu prilejul unei periegheze efectuate în iulie 1968, resturi osteologice provenind de la scheletul unui copil şi fragmente ceramice databile în epoca bronzului (informaţie Iuliu Paul, în REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU – ms); 3. Pe Şes, situat în proxima vecinătate a punctului Unghiul Prodului; de aici se cunosc materiale ceramice care aparţin epocii fierului, fără însă să cunoaştem şi alte detalii ( BALTAG-AMLACHER 1994, 171-193 ). Periegheza efectuată la finele anului 2001 în punctul numit Pe Târnavă (situat la aproximativ 4 km. NV de localitate) s-a soldat cu descoperirea a trei piese în albia Târnavei Mari, aflate izolat una faţă de cealaltă. Din aceste considerente ne vom limita la simpla lor descriere şi – acolo unde este posibil – încadrare cronologică:   Topor
  cu braţe în cruce Descriere:
  Topor din cupru, turnat bivalv, cu bavurile foarte bine retuşate şi
  cu profilul longitudinal puternic arcuit în jos. Contururile piesei sunt clar
  definite, cu tăişurile bine păstrate şi neascuţite.
  Suprafaţa, relativ netedă, este acoperită de o patină
  verzuie, iar culoarea naturală, puternic roşiatică,
  conferă materialului o mare puritate. Manşonul este conturat în
  partea inferioară, cu marginile bine îngroşate în partea
  superioară. Pe una din laturile braţului târnăcop sunt
  prezente câteva tăieturi, probabil încercări recente de probă
  a materialului. Dimensiuni:    Lungime totală                             -     25, 20 cm Lungimea
  braţului topor             
  -     11, 70 cm Lungimea
  braţului târnăcop        
  -     10, 60 cm Diametrul
  găurii de înmănuşare  
  -       3, 10 cm Înălţimea
  manşonului                  
  -       2, 84 cm Lăţimea
  tăişului vertical              
  -       4, 39 cm Lăţimea
  tăişului orizontal            
  -       5, 40 cm Greutatea                                      
  -      1050 gr Deţinător:
  Gabriel Rotar (colecţie personală).   În
  tipologia propusă de Alexandru Vulpe (VULPE 1975) – pe care am folosit-o
  şi noi în această lucrare – toporul aparţine tipului
  Jászladány, varianta Şincai. Acest tip de unealtă este specific
  eneoliticului mijlociu, în special culturii Bodrogkeresztűr (confirmarea
  acestui fapt fiind oferită de marele complex funerar de la Jászladány – LUCA
  1999, 33). Cu toate acestea, condiţiile descoperirii – respectiv lipsa
  contextului arheologic – nu ne permit o încadrare culturală mai
  precisă pentru că multifuncţionalitatea acestor topoare,
  recunoscută de majoritatea cercetătorilor, a făcut ca ele
  să circule pe spaţii foarte întinse, care au depăşit
  limitele geografice cunoscute ale culturii sus-menţionate.   2.
  Topor din piatră Descriere:
  Topor din piatră, perforat din ambele părţi, confecţionat
  dintr-un galet provenit din aluviuni, un andezit amfibolitic, material care
  nu este comun arealului aflat în discuţie (mulţumim pe această
  cale colegului Viorel Ciuntu, de la Muzeul de Istorie Naturală din
  cadrul Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, pentru determinările
  petrografice macroscopice). Ceea ce surprinde la această piesă
  (aleasă tocmai pentru că nu necesita o retuşare foarte
  intensă) – dacă se ţine cont de modul în care sunt dispuse
  tăişurile în raport cu corpul piesei – este gaura de
  înmănuşare, care ar fi trebuit să fie transversală; în
  cazul nostru aceasta este orientată longitudinal. Ciudat este şi
  locul în care sunt amplasate orificiile de fixare, mult în afara axei
  centrale, unde ar fi trebuit în mod normal amplasate (de fapt acestea sunt
  dispuse exact pe una din laturile piesei, găurirea fiind începută
  din ambele părţi, folosindu-se străpungătoare cu diametre
  diferite). Acest lucru a făcut ca marginea unei laturi să se
  rupă – cea în care diametrul găurii este mai mare –, iar asta
  împiedica posibilitatea fixării unei cozi. În aceste condiţii,
  considerăm că utilizarea sub această formă ar fi fost
  extrem de grea, dacă nu chiar imposibilă. Artefactul
  – de fapt un rebut – nu este terminat; 
  se observă un început de şlefuire care îi conferă
  imaginea unui topor cu două tăişuri, însă această
  operaţie este departe de a fi terminată, iar o eventuală
  încercare de încadrare tipologică şi chiar cronologică este,
  în acest context, extrem de riscantă. Deţinător:
  Laboratorul de arheologie. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu.   3.
  Obiect din piatră Descriere:
  Obiect lucrat dintr-o gresie micacee; este foarte bine şlefuit. Are
  forma unui triunghi isoscel, cu 2 laturi de 14,5 cm şi una de 13, 2 cm;
  grosimea profilului –  de formă
  rectangulară, uşor curbată 
  - este de 1 cm, iar marginile sunt rotunjite. Pe ambele suprafeţe
  sunt vizibile trei incizii, asupra semnificaţiei cărora nu ne putem
  pronunţa. În
  cazul acestei piese nu se poate stabili scopul şi perioada în care a
  fost creată. Marea  atenţie
  acordată detaliilor de prelucrare ale acestuia ne fac, totuşi,
  să bănuim că ar putea fi preistoric; conotaţiile lui
  însă, de orice natură ar fi ele, rămân, cel puţin pentru
  moment, un mister. Deţinător:
  Laboratorul de arheologie. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu.   
 Pl. I.     BIBLIOGRAFIE   BALTAG-AMLACHER
  1994 -  Baltag  Gh., Amlacher E., Noi contribuţii la
  repertoriul arheologic al zonei Târnavei Mari. Marisia. XXIII-XXIV ( 1994 )
  171-193. BALTAG
  2000 - Baltag  Gh., Sighişoara
  înainte de Sighişoara. Bucureşti (2000) BOROFFKA
  1994 - Boroffka  N.,G.,O., Die
  Wietenbergkultur I-II (1994). CHIRILĂ  et 
  al 1972  - Chirilă E.,
  Gudea N., Moldovan Gh., Tezaure şi descoperiri monetare din Muzeul  Municipal 
  Sighişoara. 
  Sighişoara ( 1972 ). LUCA
  1999 - Luca S., A., Sfârşitul eneoliticului final pe teritoriul
  intracarpatic al României. Cultura Bodrogkeresztúr BMA XI Alba Iulia (1999). REPERTORIUL
  ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU - manuscris VULPE
  1976 - Vulpe Al. Die Äxte und Beile in Rumanien. PBF IX 5 München (1975).          |