|
Institutul Pentru Cercetarea Patrimoniului
Cultural Transilvănean în Context European ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS IIISSN 1583-1817 Editura Economică, Sibiu 2003 Autor: Sabin Adrian Luca pag.(pages): 9-11. Profesor universitar doctor Nicolae BRANGA 1 septembrie 1939 – 26 noiembrie 2002 In Memoriam Profesorul Nicolae
BRANGA s-a născut într-o zi care avea să marcheze nu numai propriul
destin, ci şi cel al omenirii, 1 septembrie 1939. Locul naşterii
sale, Dobârca, este înconjurat de aura ţinutului Mărginimii
Sibiului, zonă bogată, cu oameni muncitori şi cuminţi. Educaţia sa
se realizează sub semnul treptelor obligatorii ce se cer parcurse de
fiul unui ţăran avut din sudul Ardealului. După studiile
primare de la Dobârca, N. BRANGA urmează cursurile liceului teoretic
„Horia, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, unitate de
elită a învăţământului preuniversitar românesc. Vin mai
apoi cursurile Facultăţii de istorie şi filozofie a
Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1962-1967),
profesorul fiind aplecat spre studiul istoriei antice. Studiază cu marii
profesori ai universităţii clujene: Kurt HOREDT (Istoria comunei
primitive şi Introducere în arheologia generală); Mihail MACREA,
Constantin DAICOVICIU şi Hadrian DAICOVICIU (Istoria veche a României)
şi Nicolae LASCU (Istoria antică universală). Obţine
titlul de licenţiat în ştiinţe istorice cu lucrarea: Cultura
spirituală a daco-geţilor. După
absolvire profesorul N. BRANGA lucrează un an la ziarul Tribuna Sibiului
şi, mai apoi, la Muzeul Brukenthal (1968-1974) unde realizează
cercetări arheologice orientate spre cunoaşterea fermelor romane
din zona Miercurea Sibiului – Apold – Dobârca. Spiritul său
intelectual, viu şi fin, l-a impus între primii sibieni care s-au
titularizat la nou-înfiinţata secţie a Universităţii
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca care s-a născut, prin Facultatea de
Filologie şi Istorie, în anul 1969, la Sibiu. Profesorul N. BRANGA s-a
angajat la această facultate în anul 1974. Aici şi-a continuat
cercetările arheologice şi a predat cursuri şi seminarii axate
în principal pe istoria veche universală şi arheologia şi
epigrafia greco-romană. La 11 februarie
1981 şi-a susţinut lucrarea de doctorat cu tema: Ateliere de
ceramişti din Dacia romană, sub coordonarea profesorului I. I.
RUSU, în cadrul Institutului de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca. Vremurile grele
pentru intelectuali şi ideea de Universitate s-au arătat şi
pentru colectivul universitar sibian. În anul 1984 s-a hotărât încetarea
activităţii secţiei umaniste de la Sibiu ceea ce a făcut ca
mare parte dintre profesori, între care şi N. BRANGA, să se
transfere la alte instituţii de cultură sau cercetare. Regretatul
nostru fost coleg a ajuns la Baza de cercetări a Academiei Române de la
Sibiu, Institutul de cercetări socio-umane. În anii 1985
şi 1988 întreprinde călătorii de documentare în Grecia, mai
precis la Atena. Nu a durat mult
până când învăţământul superior a fost repus în drepturi
în oraşul de pe Cibin. Chiar dacă mulţi îi spuneau: „De ce
rişti din nou ?”, profesorul N. BRANGA a ales drumul plin de
neprevăzut şi satisfacţii al carierei universitare. Poate fi
numit – în consecinţă – unul dintre cei care au reîntemeiat
Universitatea sibiană în forma ei de astăzi. Astfel că, din
anul 1990, devine conferenţiar la Facultatea de Litere, Istorie şi
Drept. În aceşti ani de nou început, profesorul N. BRANGA a ocrotit
tinerii care au venit la noua facultate prin binecunoscutul său stil
direct, tranşant şi înţepător. În spatele
afirmaţiilor sale se ascundea, de cele mai multe ori, adevărul –
supărător pentru mulţi, dar necesar pentru stadiul în care se
afla, şi – din păcate – se mai află încă şi
astăzi, societatea noastră. Cursuri şi
seminariile de după anul 1990 sunt cele de Istorie veche
universală, Arheologie romană şi, la studii aprofundate, Demografie
şi geografie istorică. De asemenea, coordonează grade
didactice sau este preşedintele unor comisii constituite în acelaşi
scop. Vârsta şi
starea precară a sănătăţii nu îi mai permit, din
păcate, continuarea cercetărilor arheologice de teren. Aplicaţiile
practice de acest fel au fost preluate, însă, de mai tinerii săi
colegi. În anul 1990 se
documentează în Germania, la München. Spiritul său
puternic – de multe ori polemic – îl pune în situaţia de a organiza
întruniri ştiinţifice cum ar fi cea numită Calea lui Traian
sau Marcus Ulpius Traianus conditor Romaniae. De asemenea devine sau
continuă să fie membru al colectivelor de redacţie la reviste
sau ziare cum ar fi: Tribuna Sibiului; Studii şi
comunicări Brukenthal, Forschungen zur Volks- und Landeskunde,
Casa, Hermanstatder Vort şi Acta Terrae
Septemcastrensis. În anul 1996 este
numit profesor la Catedra de Istorie antică şi medievală, ca o
recunoaştere a activităţii sale didactice şi
ştiinţifice prodigioase. Amintesc doar faptul că a publicat
studii şi articole ştiinţifice în Apvlvm, Studii
şi comunicări Brukenthal, Sargetia, Transilvania,
Traco-Dacia, Forschungen zur Volks- und Landeskunde şi Revista
de studii clasice sau publicistică istorică în Tribuna.
Alte realizări ştiinţifice de ţinută din această
perioadă sunt cărţile: Aspecte şi permanenţe
traco-romane, Timişoara, 1978; Urbanismul Daciei romane,
Timişoara, 1980; Italicii şi veteranii din Dacia,
Timişoara, 1980; În lumea faraonilor, Bucureşti, 1990; Memoria
antichităţii, Sibiu, 1994; Asociaţii de meseriaşi,
bancheri şi negustori în Dacia romană, Sibiu, 1995 sau
traducerea realizată de Mircea IVĂNESCU şi prefaţată
de N. BRANGA: M. Finley, Democraţie antică şi
democraţie modernă, Sibiu, 1995. Din anul 1996
ajunge şeful Catedrei de istorie antică şi medievală din
cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Jurnalistică
şi membru al Senatului universităţii. După aceasta
profesorul N. BRANGA dă dovada şi măsura maturităţii
sale intelectuale şi mai publică o serie de cărţi: Egiptul
antic, Sibiu, 1998; Veteranii romani de la gurile Dunării,
Sibiu, 1999; Aristotel. Istoria şi teoria formelor de guvernare,
Sibiu, 2000; Deschiderile Romei, Sibiu, 2001. Din anul 1999
profesorul N. BRANGA a primit dreptul de conducere doctorate în domeniul
Istorie. Din păcate, anii
de după acest moment se află sub spectrul bolii sale care s-a
dovedit necruţătoare, până la urmă. Simplu ca om, dar
sofisticat ca intelectual, profesorul N. BRANGA a adunat în jurul său
energii tinere şi libere de ideile preconcepute ale trecutului nostru
apropiat, emulii săi fiind selectaţi dintre cei mai buni
studenţi. Ideile ce se schimbau cu prilejurile întâlnirilor, de cele mai
multe ori informale, ţineau de esenţa gândirii cu privire la
antichitate sau, uneori, şi de realităţile, de cele mai multe
ori crude, din punct de vedere economic ale societăţii în care
trăim, pentru intelectualii universitari şi nu numai. Drag profesor şi
prieten, ştiu că acolo unde ai ajuns acum te odihneşti, în
sfârşit, şi te uiţi cu acelaşi interes viu la vânzoleala
neobosită şi nesfârşită a vieţii. Ai urmat ductul
vieţii, firesc şi simplu, fiind întotdeauna pe „creasta valului” ca
o condiţie necesară pentru orizontul cultural larg deschis la care
ai ajuns. Ne-ai lăsat cu durere în suflet pentru că te-ai
despărţit prea timpurii de această lume. În spatele
vorbelor mele stă multă tristeţe. Îţi transmit cu acest
prilej ultimul omagiu din partea studenţilor şi colegilor. Să te odihneşti în pace! Sabin Adrian LUCA
|
