Institutul Pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European

ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS I

ISSN 1583-1817

pag.7-8

Ars historica archaeologicaque

Istoria este, prin excelenţă, o ştiinţă care se luptă cu descifrarea necunoscutului trecut. Labirinturile acestuia ne conduc, de multe ori, la oameni şi fapte surprinzătoare, la evenimente uimitoare sau semne de întrebare perpetue. Ştiinţa istorică devine, prin excelenţă, şi în consecinţă, greu de înţeles – pentru unii –, greu de digerat – pentru alţii –, comestibilă pentru cei mai mulţi sau frumoasă, voluptoasă şi – de ce nu ? – candidă pentru cercetătorul fenomenului istoric în sine. Arheologia rămâne un instrument preţios al istoriei, un detectiv care foloseşte o metodologie proprie, supusa scopului comun, cunoaşterea vieţii oamenilor.

Cu atât mai mult se complică lucrurile când este vorba despre momentele mai îndepărtate ale Istoriei. Întrebările pe care şi le pune cercetătorul, dar şi cititorul, se înzecesc; posibilitatea acordării unor răspunsuri corecte şi directe se diminuează; cantitatea de informaţii – paradoxal ! – creşte, iar micimea noastră în faţa Fenomenului istoric se accentuează. Tocmai în această realitate se ascunde şi mirajul răscolitor al perioadelor străvechi şi vechi, tocmai astfel se explică şi atracţia pe care o exercită asupra noastră epoca medievală.

În urma acestor constatări, Catedra de istorie antică şi medievală din cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Jurnalistică a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu a hotărât înfiinţarea Institutului pentru cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural transilvănean în context european, a cărui revistă ştiinţifică este cea care vrea să vă dezvăluie încă una dintre multele întruchipări culturale şi ştiinţifice ale Transilvaniei, o veche provincie românească.

Credem că vom reuşi să arătăm că integrarea culturală europeană nu mai este un mit şi, mai mult, că suntem parte din motorul acesteia. Vrem să reînviem spiritul critic, sănătos, uneori polemic, dar cât se poate de apropiat de rigorile viselor noastre ştiinţifice, străbătute, de multe ori, de accente romantice. Vrem să cerem locul care considerăm că ni se cuvine în peisajul istoriografic românesc.

Istoria ne-a învăţat că nimic nu se poate obţine cu uşurinţă, mai ales atunci când cultivi necesităţi spirituale. Viaţa ne-a arătat că nici alte componente ale sale nu sunt blânde. Deci nu putem spune, şi nici nu dorim aceasta, prin câte greutăţi administrative am trecut şi trecem. Tocmai astfel s-a născut această revistă rezervată exclusiv specialiştilor în istoria străveche, veche şi medievală…. din dorinţa de a arăta că se poate face şi altceva, fără gânduri ascunse; dascăli alături de discipoli, specialişti alături de tinere vlăstare ale ştiinţei, ministere alăturate pe nesimţite, în mod egal, fără concurenţă de prost gust, având un scop cel puţin nobil, dar nu patetic – în speranţele noastre –, şi anume revigorarea cercetării istorico–arheologice, slăbită prin diminuarea alocaţiilor bugetare, prin încâlceala birocratică şi – de ce nu ? – prin concurenţa brutală şi neelegantă între unele instituţii care ar trebui, după lege, dar mai ales după regulile bunului simţ, să colaboreze, fără a se întreba de ce trebuie să o facă.

Arătăm prin această întreprindere că se poate face ceva – sperăm că bun – şi cu bani puţini, dar cu sufletul deschis şi inima caldă. Credem că numai aşa se va putea trece peste marele impas moral actual, cel după care mai bine acordăm premii şi indemnizaţii, cât mai multe şi mari, decât să finanţăm cercetarea şi publicaţiile ştiinţifice.

Vă mulţumim pentru atenţie şi credem în viaţa lungă şi rezultatele fructuoase ale acestui început.