Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European

ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS I

ISSN 1583-1817

Editura Economică – Sibiu 2002

Autori: Cristian ROMAN, Dragoş DIACONESCU

pag.55-68

UN COMPLEX APARŢINÂND CULTURII BASARABI DESCOPERIT LA

HUNEDOARA–GRĂDINA CASTELULUI

AN ARCHEOLOGICAL COMPLEX BELONGING

TO THE BASARABI CULTURE,

DISCOVERES AT HUNEDOARA–GRĂDINA CASTELULUI

(ABSTRACT)

            The authors analyse the content of a hole seen as a deposit place of a metallurgic oven (1998), the archeological material discovered in the padding of the hole belongs to an early phase of the Basarabi culture.

Cercetarea sitului arheologic de la Hunedoara–Grădina Castelului cunoaşte două momente distinctive, unul corespunzător anilor '80 (suprafaţa S I/1982, suprafaţa S II/1983 şi suprafaţa S III/1984) (autori Ioan Andriţoiu–Tiberiu Mariş–Florin Draşovean)[1] şi al doilea care debutează cu anul 1996, lucrările continuând până în prezent (secţiunea S₁/1996, suprafaţa S I/1997, secţiunea S₂/1998, secţiunea S₃/1998, suprafaţa S II/1999, suprafaţa S III/1999–2000, secţiunea S₄/2000, suprafaţa S IV/2001 şi suprafaţa S V/2001)[2].

În ceea ce priveşte problematica acestui studiu, se poate afirma că în cursul vechilor cercetări (1982–1984) a fost identificată o etapă de locuire corespunzătoare culturii Basarabi, bine reprezentată din punct de vedere al inventarului arheologic, acesta cuprinzând şi câteva piese de metal[3]. Conform biletelor de şantier[4], în cadrul suprafeţei S II/1983, adâncimea –0,80 m, fără precizarea caroului, a fost identificată o groapă–cuptor (notată C ₁/1983), ce conţinea fragmente de zgură[5] şi prezenta o gardină de lut.[6]

O dată cu a doua etapă a cercetărilor, în anul 1998 s-a practicat secţiunea S₂/1998, cu dimensiunile de 20 x 2 m, având o poziţionare NE–SV[7] (Plan 1). În capătul de SV al acestei secţiuni (Plan 2), s-a constatat că nivelul deranjat de lucrări contemporane coboară până la –0,75 m de la actualul nivel de călcare (Plan 3/3), baza nivelului fiind constituită dintr-o lentilă subţire de pietriş (circa 4–7 cm), în cuprinsul căreia apar fragmente de dolomită şi piatră de râu (Plan 3/8). În cadrul acestui nivel contemporan a fost identificată la adâncimea de –0,20 m, carourile 2–3, o lentilă de mortar (Plan 3/2), resturile unor cabluri de oţel (Plan 3/9), iar în colţul de sud-vest s-a conturat o groapă de mici dimensiuni (Plan 3/1), aflată în legătură cu aceleaşi lucrări contemporane.

După excavarea nivelului Basarabi, subţire ca şi grosime (10–12 cm), de culoare cenuşiu deschis, granulos (Plan 3/5), s-a conturat la răzuire (–0,90 m) şi după îndepărtarea unei depuneri de argilă, fără material arheologic (Plan 3/4), conturul unei gropi, de formă aproximativ circulară, având lungimea de 1,85 m pe ductul profilului, umplutura având o consistenţă uşor diferită de cea a nivelului de cultură Basarabi.

Primele două niveluri de săpare ale gropii, ce nu au relevat diferenţe cromatice sau de textură, au dus la descoperirea unui bogat lot de material ceramic fragmentar (Plan 3/11), alături de resturi arheologice şi la constatarea după care pereţii  gropii erau drepţi, fiind săpaţi în solul roşiatic, compact, steril din punct de vedere arheologic (Plan 3/7), tăind nivelul corespunzător etapei de locuire neolitice timpurii (cultura Starčevo-Criş) (Plan 3/6). După apariţia unui fragment de gardină, ce suprapunea fragmente de dolomită calcaroasă, s-a efectuat o casetă de 4 x 2 m (Plan 2), în vederea surprinderii complete a complexului, dimensiunile gropii fiind pe axele principale de 1,85 x 2 m. Pe fundul complexului exista o aglomerare de bolovani, de dimensiuni medii şi mari (între 15–30 cm), în cadrul căreia se aflau fragmente de gardină (Plan 3/12), confecţionată din lut, de culoare brună, amestecat cu paie tocate şi pietricele, prezentând o ardere slabă, unele porţiuni fiind afectate de o ardere secundară (Pl. 6). În zonele centrală şi estică a gropii apar depuneri de cenuşă, cu grosimi apreciabile (circa 15–20 cm) (Plan 3/13) iar o dată cu curăţirea aglomerării de piatră s-a putut constata existenţa unor fragmente de material argilos de mici dimensiuni, a cărui factură, prin ardere, era diferită de cea a solului viu în care se adâncea această groapă. Acestei argile i s-a putut identifica provenienţa o dată cu excavarea secţiunii S₃/1998, 2000, când în capătul ei nordic (Plan 1) s-a surprins un strat argilos compact, de culoare cenuşiu–deschis, cu o grosime apreciabilă (peste 1,20 m), care prezintă proprietăţi refractare foarte bune, conform analizei chimice care s-a efectuat[8]. În masa de cenuşă au fost identificate fragmente şi picuri de zgură[9], ce prezintă în urma analizei chimice un conţinut de 47% Cu, adică un bronz (Plan 3/14). După demontarea structurii de piatră în centrul gropii exista o alveolare, care conţinea puţină cenuşă.

Iniţial, am fost tentaţi să credem că ne aflăm în faţa unui cuptor de redus minereul, constatare sprijinită pe resturile cuptorului (piatră, material refractar extrem de fragmentar, zone compacte de cenuşă, prezenţa unei jumătăţi de gardină şi a zgurii), însă în urma analizei atente a pereţilor gropii (care nu prezentau urmele unei arderi la temperaturi înalte, necesare reducerii minereului) şi a conţinutului nesemnificativ de zgură, optăm pentru încadrarea acestui complex, ca şi funcţionalitate, în categoria gropilor menajere, ce „depozita” resturile unui cuptor de redus minereul[10], care cu siguranţă a funcţionat în imediata apropiere. Acestui prim moment de funcţionare a gropii, îi urmează – în opinia noastră – faza de umplere, materialul arheologic descoperit fiind elementul de datare al acestui complex.

Prima constatare care s-a putut face referitor la inventarul ceramic se leagă de faptul că acesta este fragmentar şi din punct de vedere al facturii, materialul încadrabil cu certitudine Basarabi[11], putându-se diviza în două grupe, corespunzător categoriilor fină, semifină (64 %) şi uzuală (36%). Prima categorie utilizează ca degresant nisipul fin, rar pietricele şi prezintă o lustruire foarte bună , atât la interior cât şi la exterior, în cazul subcategoriei fine. Statistic, gama cromatică este dominată de cărămiziu (cenuşiu la interior), brun, cenuşiu, negru–cenuşiu şi rar negru (interior gălbui, cenuşiu sau brun) sau cărămiziu (interior negru). Ceramica grosieră utilizează nisipul şi pietricele ca şi degresanţi, pereţii sunt atenţi neteziţi iar culoarea predominantă rămân brun–cărămiziul.

Au putut fi reconstituite grafic puţine forme, între acestea distingându-se strachina cu pereţii puţin invazaţi (Pl. 5/1), strachina cu buza invazată, neornamentată (Pl. 5/4), strachina cu buza evazată (Pl. 5/3), vasul tip urnă (Pl. 5/2) şi vasul–borcan (Pl. 5/5).

Motivele incizate sunt predominant reprezentate de triunghiuri haşurate oblic,  asociate cu şiruri paralele orizontale, realizate în tehnica imprimării (Pl. 2/2, 3) şi cu motive în forma literei „S”, alături de şnur fals (Pl. 2/4) cu analogii în Serbia[12], Banat[13] sau Transilvania.[14] Apar, de asemenea, triunghiuri haşurate în reţea (Pl. 1/5), asociate cu benzi de impresiuni semicirculare, cu corespondenţe tipologice în Serbia.[15] Un tip de decor incizat este reprezenatat de banda haşurată în reţea (Pl. 1/2), motiv frecvent  atât în cadrul orizonturilor timpurii ale culturii Basarabi în Banat: Remetea Mare–Gomila lui Gabor[16], Gornea–Ţărmuri (II)[17] cât şi în Serbia la Vašica–Gradina na Bosutu[18]. În ceea ce priveşte ornamentele imprimate, relevante pentru încadrarea cronologică a complexului rămân impresiunile dispuse în şiruri orizontale (Pl. 1/3; 2/2), cu analogii atât în Serbia[19], cât şi în Banat[20], şi cele dispuse în şiruri verticale (Pl. 1/4) pentru care există excelente corespondenţe la Vašica–Gradina na Bosutu[21] sau Beška–Kalakača.[22]

Ornamentul imprimat redând şiruri de „S”-uri dispuse orizontal şi oblic este redat la Pl. 2/5, ornamentul apărând pe un material având o factură foarte bună, ars la negru, pereţii fiind lustruiţi atît la interior, cât şi la interior.

În ceea ce priveşte materialul canelat, atribuirea certă la orizontul Basarabi s-a făcut ţinându-se seama, în primul rând de factură şi mai apoi de tehnica de canelare specifică momentului, cunoscându-se faptul că săparea gropii a condus şi la antrenarea unor materiale de orizont Gáva, în cazul nostru factura acestora din urmă fiind diferită (lut degresat cu nisip şi multe pietricele, netezire relativ bună la interior), fragmentele ceramice Basarabi fiind ilustrate la Pl. 3/1-7.

Conţinutul gropii este completat de două greutăţi de război fragmentare (Pl. 4/5, 6) şi de fragmente ceramice (Pl. 4/2-4), alături de care se distinge un fragment de toartă faţetată (Pl. 4/1).

Recentele studii privind cultura Basarabi[23], întăresc faptul că în faza timpurie (I) persistă elemente Gornea–Kalakača (pastă specifică, triunghiuri haşurate, incizii în zig-zag, ghirlande în tehnica şnurului fals), alături de decorul specific Basarabi, constatări sprijinite pe cercetări sistematice mai ales în Serbia şi Banat.

Având în vedere aceste considerente, completate de studiul materialului ceramic rezultat din nivelul de cultură Basarabi de la Hunedoara–Grădina Castelului (elemente tipice: grupuri de liniuţe scurte incizate, triunghiuri haşurate simplu, incizii în zig-zag, alături de decor canelat, imprimat, incizat Basarabi), propunem încadrarea acestui complex în faza timpurie a culturii Basarabi, viitoarele cercetări putând să aducă elemente noi cu privire la acest orizont cultural şi cronologic în arealul hunedorean.

Cristian ROMAN

Dragoş DIACONESCU

Literatură

Ciugudean                    1976      – Horia Ciugudean, Cultura Basarabi pe teritoriul judeţului Alba, Apvlvm 14 (1976), 9-22.

1977 – Cercetări privind epoca bronzului şi prima vârstă a fierului în Transilvania, BMA 7 (1997), 135-202.

Gogâltan–Ursuţiu          1994 –   Florin Gogâltan, Adrian Ursuţiu, The settlement of Basarabi type from Iernut, hamlet Sfântu Gheorghe, The Early Hallstatt Period (1200-700 B.C.) in South-Eastern Europe, BMA 1 (1994), 81-96.

Gumă                           1983 –   Marian Gumă, Contribuţii la cunoaşterea culturii Basarabi în Banat, Banatica 7 (1983), 65-138.

1993          – Civilizaţia primei epoci a fierului în sud–vestul României, BT 4 (1993).

Ioan                             2000 –   Romulus Vasile Ioan, Istoria metalurgiei fierului în ţinutul Hunedoara, BAHC 2 (2000).

Luca                            1999 – Sabin Adrian Luca, Contribuţii la istoria veche a Hunedoarei Săpăturile arheologice sistematice din Grădina Castelului Campaniile 1996–1998, BAHC 1 (1999).

Medeleţ                        1991 – Florin Medeleţ, O lociunţă hallstattiană de lşa Remetea Mare - „Gomila lui Gabor” (jud. Timiş), ThD 12 (1991), 63-84.

Medović                       1978      – Predrag Medović, Naselja starijeg grozdenog doba u Jugoslovenskom podunavlju, Belgrad (1978).

1988          – Kalakaca. Naselje ranog gvozdenog doba, Novi Sad (1988).

Vasiliev                        1996      – Valentin Vasiliev, Quelques aspects de la culture Basarabi en regardent surtout la Transylvanie, în Der Basarabi– Komplex in Mittel– und Sudosteuropa. Kolloquium in Drobeta–Turnu Severin, Bucureşti (1996), 137-142.

Vasiliev et alii.            1991     – Valentin Vasiliev, Ioan Alexandru Aldea, Horia Ciugudean, Civilizaţia dacică timpurie în aria intracarpatică a României. Contribuţii arheologice: aşezarea fortificată de la Teleac, Cluj-Napoca (1991).