Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European

ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS I

ISSN 1583-1817

Editura Economică – Sibiu 2002

Autor: Sabin Adrian LUCA

pag.15-28

DATE DESPRE „STATUETA DE LA LIUBCOVA II”

JUD. CARAŞ-SEVERIN

DATA CONCERNING „THE STATUE FROM LIUBCOVA II”

CARAŞ-SEVERIN COUNTY

(ABSTRACT)

The author of the article describes a special statue in order to complete the data of the publication „The Statue from Liubcova”. Unfortunately, this dicovery, too „The Statue from Liubcova II” was made by chance.

Its existence points up, through its singleness, the spiritual importance of the neolithic research station from Liubcova–Orniţa for the representatives of the Vinča culture, phase C. The esential feature of this statue is, without question, the type of vessel called askos.

Being the second time when this type of vessel appears at a statue discovered at Liubcova, might be drawn the conclusion that this pottery representation was specific to the cult of that age and was probably used for livation.

Clisura Dunării este un ţinut mirific pentru om, zonă în care bogăţiile naturale deosebite se îmbină cu un peisaj de o grandoare aparte, specifică doar locurilor alese de Dumnezeu. Descoperirile arheologice arată că Defileul Dunării nu a favorizat nici pe departe izolarea comunităţilor omeneşti de aici, ba chiar dimpotrivă, siturile dezvăluie o viaţă economică şi spirituală trepidantă, în toate epocile istorice. Nu vom insista asupra repertorierii descoperirilor arheologice din zonă, chiar dacă ar fi cazul să o facem odată. Ne vom referi – ca de atâtea alte ori [1] – la descoperirile efectuate în situl arheologic de la Liubcova–Orniţa.

Staţiunea de la Liubcova–Orniţa este cunoscută încă din anul 1944 în literatura de specialitate. [2]

Primele săpături arheologice ştiinţifice şi – desigur – sistematice sunt întreprinse de Eugen Comşa în anii '60.

Săpăturile sistematice sunt reluate şi continuate o dată cu anul 1985 prin autorul acestor rânduri (SI/1985; SIb/1987; SIc/1990). Odată cu cercetările prin excavare s-a efectuat şi un program sistematic de cercetări de suprafaţă, având în vedere faptul că mare parte a sitului este inundată şi, de fiecare dată când scad apele Dunării, rămân la  suprafaţă complexe de locuire cu un inventar arheologic foarte bogat. De asemenea, lucrările agricole afectează nivelurile superioare, Vinča C–D.

Cu ocazia unei periegheze, efectuată în anul 1987, directorul şcolii din Gornea, învăţătorul I. Dragomir împreună cu soldatul în termen Grigorescu Cătălin au descoperit o piesă antropomorfă pe care am numit-o „Statueta de la Liubcova” (Foto 3). [3] Aceasta semnala – fără îndoială – deosebita importanţă a comunităţii vinciene, în acest caz târzii, de aici.

O altă periegheză a fost efectuată în primăvara anului 1988 împreună cu I. Dragomir. Aceasta ne permite să afirmăm, încă o dată, că statueta se afla în dărâmătura, puternic incendiată, a unei locuinţe de suprafaţă cu pereţii groşi şi dărâmaţi în interior (cel puţin pe porţiunea stratigrafică observabilă liber în urma acţiunii de eroziune a apelor Dunării). În cadrul complexului arheologic am descoperit vase puternic deformate în timpul incendiului ce a distrus locuinţa. Tot de aici provin şi câteva piese modelate plastic publicate de noi cu un prilej ulterior. [4] După afirmaţiile domniei sale statuetele se aflau tot  în dărâmătura locuinţei în care a fost descoperitã şi „Statueta de la Liubcova”.

Desigur că aceste periegheze au continuat. S-au efectuat şi încercări de arheologie subacvatică, în anii '90. Rezultatele acestora nu s-au bucurat de rezultate spectaculoase. [5]

Localnicii au continuat perieghezele în acest sit cu perseverenţă. Preotul Vasa Lupulovici, originar din Liubcova, află în anul 2001 despre descoperirea unei statuete din lut (Foto 1; 2; Fig. 1) pe teritoriul câmpului cu artefacte de la Orniţa şi o achiziţionează. În virtutea unor reguli care funcţionează mai bine decât cele scrise, statueta cu pricina a ajuns spre publicare, în anul 2002, la Sibiu, urmând ca, după publicare, să rămână în colecţia privată a domniei sale. Îi mulţumesc pentru gestul făcut şi îl asigur că a ales cea mai bună variantă din punct de vedere moral şi ştiinţific.

Factura piesei

Statueta este confecţionată dintr-un lut bine frământat, dar poros, în care se disting pietricele (bucăţi de calcar spart ?; bucăţi de concreţiuni calcaroase ?) de mici dimensiuni. Culoarea sa este brun–cărămizie. Datorită faptului că piesa a fost spălată mult timp de apele Dunării, nu ne putem da seama dacă a avut slip pe toată suprafaţa, dacă a fost lustruită sau nu. Se poate afirma, după o analiză atentă a structurii exterioare, superficiale a statuetei că slipul său iniţial va fi fost maroniu. Arderea este foarte bună, piesa având consistenţa unei teracote de bună factură. Căderea aproape totală a slipului a făcut ca suprafaţa piesei să fie zgrunţuroasă, aspră la pipăit.

Forma statuetei

Reprezentarea este steatopigă, având zona tălpilor lăţită pentru o mai bună stabilitate în poziţie verticală, pe postament. Tălpile sunt modelate separat, sugerând – după părerea noastră – faptul că reprezentarea nu era încălţată. Afirmaţia noastră poate fi contestată, deoarece labele ambelor picioare sunt rupte din vechime.

Braţele statuetei sunt rupte încă din vechime în zona coatelor. După părerea noastră, antebraţele – sau cel puţin unul dintre acestea – erau îndreptate către şolduri pentru a ţine vasul modelat pe burta reprezentării. [6]

Redarea plastică este foarte bună, distingându-se clar detalii ale îmbrăcămintei şi ale obiectului de cult (vasul de libaţie). Remarcăm că îmbrăcămintea piesei este redată cu amănunte clar reproduse doar pe jumătatea din spate a statuetei. Este greu de presupus cum va fi fost prinsă în faţă îmbrăcămintea. Modelarea ne sugerează că partea din faţă a reprezentării era destul de liberă de îmbrăcăminte. Se disting bine ambele picioare, genunchii, triunghiul pubian, sânii şi vasul. Ducerea către şolduri a canelurii care face distincţia plastică între picioare şi apariţia unor frânturi de incizii în părţile laterale ale piesei, prelungite până către partea din faţă a acesteia, ne sugerează că îmbrăcămintea continuă, totuşi, măcar în zona pubiană şi către umerii reprezentării plastice.

Din păcate, capul statuetei lipseşte, fiind rupt din vechime. Nu credem că statueta a avut cap mobil pentru că în zona gâtului ruptura este antică şi nu este nici o urmă de perforaţie pentru fixarea acestuia. De altfel, acest tip de statuetă are capul destul de disproporţionat, cu mască triunghiulară sau pentagonală, şi cu partea din spate a sa – cocul ? –, modelată disproporţionat în corelaţie cu corpul piesei. Poate şi de aceea s-au descoperit puţine piese întregi. [7] Sigur că desprinderea sistematică a capului poate fi şi urmarea unui gest ritual. Chiar dacă bănuim cum arată capul la acest gen de reprezentări, nu ne permitem reconstituirea lui, dată fiind unicitatea piesei.

Trebuie să menţionăm că braţele statuetei par a fi fost găurite transversal, după cum ne arată o urmă de perforaţie ce se poate distinge studiind zona cotului din dreapta a piesei, lucru caracteristic o bună bucată de vreme în cultura Vinča, mai ales în fazele târzii ale culturii. [8]

Înălţimea statuetei este de 11,3 cm, lăţimea  maximă (în zona coatelor) de 8,2 cm şi lăţimea tălpilor de 3,8 cm.

Îmbrăcămintea reprezentării

Îmbrăcămintea statuetei este formată dintr-o bucată mare de pânză (togă ?) strânsă la mijloc cu un brâu. Toate aceste amănunte ne sunt sugerate prin incizii care arată modul de faldare precum şi de prindere al pânzei Este greu de definit altfel natura acestei piese de îmbrăcăminte. Credem că inciziile arată modul în care sunt dispuse fâşiile de material din care este cusută haina şi ne sugerează obţinerea lor cu ajutorul unui război de ţesut îngust, fâşiile fiind prinse prin cusătură între ele. [9]

Îmbrăcămintea statuetei este printr-un brâu redat de jur împrejurul piesei prin trei incizii adânci. Inciziile ce redau cusăturile sau alte piese de îmbrăcăminte sunt încrustate cu alb (s-au păstrat doar urme ale încrustării), într-o manieră caracteristică culturii Vinča.

Atributele esenţiale ale „Statuetei de la Liubcova II”

Sexul statuetei este feminin. Pentru a ajunge la această concluzie am fost influenţaţi de steatopigia accentuată a piesei şi de modelarea plastică şi bine evidenţiată a sânilor. Sexul nu este redat, însă este sugerat, cu fermitate, ca fiind feminin.

În dreptul pântecelui, „Statueta de la Liubcova II” are modelat un vas, sprijinit pe acesta, după toate probabilităţile un recipient pentru libaţii. Forma vasului nu mai este aşa de curioasă cum ni se părea când descriam vasul „Statuetei de la Liubcova I”. El este de tip askos, la fel ca şi în cazul primei statuete. După cum ne sugerează partea păstrată a piesei, aceasta ţinea vasul în mâna dreaptă, pus în faţa corpului. Mâna stângă era dusă către umăr, aidoma poziţiei „Statuetei de la Liubcova I”. Să reprezinte „Statueta de la Liubcova II” un alt moment al ritualului de mascare–demascare şi libaţie ? În treacăt fie spus existenţa mascării în neolitic este confirmată cu tărie de o descoperire recentă efectuată de colegul Florin Draşovean de la Timişoara.

Se pare că, în timpul procesului ritual, statueta stătea pe postament, poate în cadrul unui complex de cult, „truse magice”.

Analogii ale piesei

Datorită faptului că nu există nici o analogie perfectă ce să redea totalitatea atributelor esenţiale ale statuetei prezentate, ne vom referi la paralelele existente între diferite subansambluri ale ei şi alte piese existente în arealul vinčian sau în lumea contemporană sau mai târzie. Asemănări sunt pentru forma statuetei [10] , vas [11] şi incrustaţie [12] .

Mare parte a eşantionului de plastică de la Rast, de exemplu, arată preocupări pentru redarea îmbrăcămintei şi a atitudinii apropiate de cea a statuetelor de la Liubcova. [13]

Încercare de interpretare a „Statuetei de la Liubcova II”

Statueta, în ansamblul său, ne sugerează o evoluţie în cultul şi concepţia cu privire la fertilitate şi fecunditate în neolitic, prin apariţia unui instrumentar adecvat în ceea ce priveşte ritualul. Atributele esenţiale o detaşează de marele grup al idolilor de acest tip, la fel ca şi piesa numită de noi „Statueta de la Liubcova”. Că procesul ritual este diversificat, ne-o demonstrează şi poziţia tinerei fete, de veghe, făcându-ne parcă să aşteptăm şi alte etape, necesare, de ritual. Acelaşi lucru îl demonstrează şi puterea folosirii polivalente a piesei în procesul ritual (poate sta ori pe un postament, ori poate fi purtată agăţată cu anumite ocazii).

Apariţia atributului esenţial al piesei, vasul de libaţie, ne dă o imagine realistă, credem noi, a instrumentarului individual în timpul sărbătorilor cultice, în anumite ocazii cu caracter special legate de cultul fertilităţii şi fecundităţii. O etapă specifică în ritualul cultului din neolitic este libaţiunea (vărsarea). Astfel se explică şi apariţia unor vase de tip askos la statuetele de la Liubcova. Personajul reprezentat prin „Statueta de la Liubcova II” prezintă o etapă după vărsare, în opinia noastră. Relaţia cu cultul fertilităţii şi fecundităţii este sugerată, în primul rând, de sexul feminin al statuetei [14] .

Aşa cum spuneam şi altă dată, asupra conţinutului vasului nu  putem emite decât ipoteze. Cea mai apropiată de adevăr ni se pare cea după care va fi conţinut apă. Apa are un rol bine determinat în cultul fertilităţii [15] , vasele fiind principalul suport necesar în vraja aducerii ploii. De altfel, în lucrarea mai sus citată se ajunge la concluzii interesante prin studiul unor obiceiuri legate de fertilitate şi fecunditate la popoarele din Europa [16] ; pentru vechimea foarte mare a obiceiurilor legate de fertilitate şi fecunditate în Europa, autorul aduce următoarele argumente în ceea ce priveşte ritualurile legate de grâu:. . . Nu există nici o categorie anumită de persoane desemnată să îndeplinească ritualul (nu există preoţi), oricine poate să le îndeplinească la nevoie; nu se aleg locuri anume pentru îndeplinirea ritualului; se recunosc spirite, nu zei; ritualurile sunt mai degrabă magice decât propiliatorii.

Poate că „Statueta de la Liubcova II” – ca şi „Statueta de la Liubcova” – ne indică un caracter de „mistere” al practicării cultice. Credem că şi această piesă poseda o mască, dar afirmaţia noastră nu îşi găseşte şi confirmarea în realitate. În acest caz chiar că suntem în faţa unei „truse magice”. [17]

Statuetele acesteia oglindeau etapele procesului ritual de mascare – demascare şi libaţie şi, poate, sacrificiile de animale făcute cu acest prilej (să nu uităm şi descoperirile întâmplătoare de statuete antropomorfe stilizate şi zoomorfe făcute în arealul aceleaşi locuinţe răscolite. [18]

Considerăm că, prin analogiile sale, piesa se leagă de acelaşi orizont cronologic şi cultural Vinča C–D. [19] La Liubcova au fost surprinse în nivelurile I–II elemente clare Vinča C₁. [20] Tocmai de aceea am putea considera piesele ţinând de „trusa magică” de la Liubcova ca aparţinând de acest orizont cronologic şi cultural.

Cât priveşte elemente culturale şi cronologice mai târzii, Vinča D, acestea nu au fost surprinse decât în periegheze. [21]

Sabin Adrian LUCA

Literatură

Berciu 1961                  Berciu D., Contribuţii la problemele neoliticului din România în lumina noilor cercetări (Bucureşti 1961).

Comşa 1966                 Comşa E., – Materiale de tip Starčevo descoperite la Liubcova (r. Moldova Nouă). SCIV 17, 2, 1966, 355-363.

Comşa 1969a                – Donées concérnant la civilisation de Vinča du sud-ouest de la Roumanie. DaciaNS 13, 1969, 11-44.

Comşa 1969b                – Comşa E., Răuţ O., Figurine antropomorfe aparţinând culturii Vinča descoperite la Zorlenţi Mare, SCIV 20, 1, 1969.

Comşa 1971a                – Unele caracteristici ale plasticii antropomorfe din aşezările culturii Vinča din zona Porţilor de Fier. Banatica 1, 1971, 85-89.

Daniel 1983                   Daniel C., Civilizaţia sumeriană (Bucureşti 1983).

Dumitrescu 1979           Dumitrescu Vl., Arta culturii Cucuteni (Bucureşti 1979).

Dumitrescu1980            The Neolithic Settlement at Rast (South-West Oltenia, Roumanie). – In: BAR 72 (Oxford 1980).

Dumitrescu 1987–1988  – Plastica neolitică din aşezarea de şa Rast (jud. Dolj). ActaMN 24–25, 1987–1988, 29-68.

Dumitrescu & alii. 1983            – Dumitrescu Vl., Bolomey Al., Mogoşanu Fl., Esquisse d'une préhistoire de la Roumanie (Bucureşti 1983).

Eliade 1981                   – Eliade M., Istoria credinţelor şi ideilor religioase (Bucureşti 1981, 1-4).

Frazer 1980                   – Frazer J., Creanga de aur (Bucureşti 1980, 1-4).

Kutzián 1944                 – Kutzián I. B., A Körös Kultura (Budapest 1944).

Lazarovici 1979            – Lazarovici Gh., Neoliticul Banatului. – In: BMN 4 (Cluj Napoca 1979, 1-2).

Luca 1985                    – Luca S. A., Săpăturile arheologice de salvare de la Liubcova–Orniţa (raport preliminar pe anul 1985), Banatica 8, 1985, 465-468.

Luca 1987                    – Aşezarea Starčevo-Criş de la Liubcova–Orniţa (săpăturile din anul 1985). Banatica 9, 1987, 13-24.

Luca 1988–1991           – Stratigrafie şi cronologie. Cel mai timpuriu raport stratigrafic dintre culturile Starčevo-Criş şi Vinča. Corelaţia dintre nivelurile V şi IV de la Liubcova–Orniţa. Sargetia 21–24, 1988–1991, 1-14.

Luca 1989(1990)           – Precizări asupra încadrării cronologice şi culturale a Statuetei de la Liubcova. Apvlvm 26, 1989/1990, 49-54.

Luca 1990                    – Contribuţii la istoria artei neolitice – plastica aşezării de la Liubcova–Orniţa. Banatica 10, 1990, 6-44.

Luca 1990–1993           – Cea mai timpurie manifestare Vinča C în Clisura Dunării (I). Apvlvm 27–30, 1990–1993, 73-78.

Luca 1991a                  – Feslegungen zur Chronologischen und Kulturgeschichtlischen Eingliederung der Statuette von Liubcova (Bezirk Caraş-Severin), In: BAI 4, 266-271 (Iaşi 1991).

Luca 1991b                   – Liubcova–Orniţa (Reşiţa 1991).

Luca 1991c                  – Stratigraphie et chronologie … Banatica 11, 1991, 141-156.

Luca 1998a                  – Liubcova–Orniţa. Monografie arheologică. (Târgovişte 1998).

Luca–Dragomir 1987    – Luca S. A., Dragomir I., Date cu privire la o statuetă inedită de la Liubcova–Orniţa (jud. Caraş-Severin). Banatica 9, 1987, 31-42.

Luca–Dragomir 1989    – Die Statuette von Liubcova–Orniţa (jud. Caraş-Severin). DaciaNS 33, 1989, 229-234.

Luca–El Susi 1989        – Luca S. A., El Susi G., Consideraţii privind uneltele de os şi corn din staţiunea neolitică de la Liubcova–Orniţa. Apvlvm 25, 1989, 49-58.

Marinescu-Bâlcu 1977 – Marinescu-Bâlcu S., Câteva observaţii asupra plasticii în lut a culturii Hamangia şi influenţa ei asupra plasticii culturii Precucuteni. Peuce 6, 1977.

Sârbu 1987                   – Sârbu V., Figurinele antropomorfe şi zoomorfe traco-geto-dacice din prima şi a doua epocă a fierului. Istros 5, 1987, 91-158.

Srejović 1964–1965       – Srejović D., Antropomorphic Figurines from Jugoslavia. IPEK 21, 1964–1965, 26-41, T. 17-22.

Stanković 1986             – Stanković S., The Altars and Prosopomorphic Lids from Vinča (Belgrad 1986).

Tasić 1973                    – Tasić N., Neolitska Plastika (Belgrad 1973).

Tokarev 1976               – Tokarev S. A., Religia în istoria popoarelor lumii (Bucureşti 1976, ed. II).

Tudor & alii. 1965         – Tudor D., Cercetări arheologice în zona viitorului lac de acumulare al hidrocentralei „Porţile de Fier”. SCIV 16, 2, 1965, 395-406.

Vasić 1928                    – Vasić M. M., Preistorička Vinča (Belgrad 1928, 1).

Vasić 1936a                  – Preistorička Vinča (Belgrad 1936, 2).

Vasić 1936b                  – Preistorička Vinča (Belgrad 1936, 3).

Vasić 1936c                  – Preistorička Vinča (Belgrad 1936, 4).

Zamarovský 1981         – Zamarovský V., La început a fost Sumerul (Bucureşti 1981).

X X X 1982                   – Jungsteinzeit in Bulgarien (Sofia 1982).

X X X 1986                 – Gomolava–Katalog (Novi Sad 1986).