Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European

ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS I

ISSN 1583-1817

Editura Economică – Sibiu 2002

pag.9-12

Primul volum al publicaţiei noastre este dedicat celui care, prin activitatea sa, neîntreruptă decât de momentul retragerii definitive dintre cei vii, a pus bazele structurale ale cercetării istorice sibiene moderne, prof.dr. Nicolae Lupu. Elevi ai săi sau nu, îi dedicăm cu pioşenie ideile noastre ştiinţifice şi îi cultivăm neîntrerupt memoria.

Nicolae Lupu

(1921 – 2001)

Fişă biografică

Născut în 5 aprilie 1921 în satul Viştea de Sus, jud. Braşov, din părinţi ţărani, Procopie şi Maria.

După şcoala primară în satul natal, a urmat ciclul inferior al liceului la „Radu Negru” Făgăraş, iar cel superior la Liceul „Decebal” din Deva. A urmat Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Cluj, în vremea refugiului la Sibiu (1941–1945), fiind licenţiat în limbile latină şi greacă şi în arheologie. Doctor în istorie veche universală. 

Locurile de muncă

Profesor la Liceul Teoretic Mixt „Titu Maiorescu” din Aiud (1947–1948), Director al Muzeului Brukenthal (1948–1969), Director al Institutului de Cercetări Socio–Umane al Academiei, fosta Secţie de Ştiinţe Sociale a Academiei (1956–1969), titular al cursurilor de istorie veche universală, istorie veche a României, limba latină, epigrafie latină, limba greacă, la Facultatea de Filologie–Istorie din Sibiu (1969–1983), decan al Facultăţii de Filologie–Istorie Sibiu (1969–1972), şeful Catedrei de Istorie a Facultăţii de Filologie–Istorie Sibiu (1972–1976), profesor universitar asociat la Catedra de Istorie a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu (1990–1998).

Activitatea de cercetare ştiinţifică

Student fiind, a lucrat şi cercetat sub îndrumarea profesorului Constantin Daicoviciu pe şantierul arheologic al cetăţii dacice de la Costeşti, jud. Hunedoara (1942, 1943), la castrul roman de la Luncani, jud. Hunedoara (1944). După 1948 a lucrat la săpături arheologice la Costeşti şi Blidaru, la dezvelirea cetăţii dacice de la Piatra Roşie, la necropola romană de la Caşolţ (1954–1957),  la cetatea dacică de la Arpaşul de Sus, jud. Sibiu, necropola de la Calbor, jud. Braşov, staţiunea romană de la Boiţa, jud. Sibiu. În anul 1959 a început săpăturile la cetatea dacică de la Tilişca, jud. Sibiu, pe care le-a continuat până în 1967. A mai întreprins cercetări arheologice în localităţile Sighişoara, Târnăvioara (Proştea Mică), Săcădate, Ghijasa de Sus, Roşia şi a reperat aşezarea neolitică de la „Faţa Vacilor”, pe hotarul Ocnei Sibiului. A mai reperat o aşezare dacică la „Dealul Viilor”, lângă Sibiu, o aşezare de tip Schneckenberg, pe hotarul comunei Rucăr, jud. Braşov. A efectuat numeroase periegheze într-o mulţime de localităţi din sudul Transilvaniei. Ca urmare a bogatei activităţi desfăşurate pe teren şi a muncii de cabinet, a elaborat peste 150 de studii şi articole pe care le-a publicat în diferite reviste din ţară şi străinătate, sau a întocmit lucrări mai extinse, publicate sub forma unor volume aparte. Următoarele lucrări sunt mai importante:

1.      Cetăţi dacice din sudul Transilvaniei, Editura Meridiane, Bucureşti (1966).

2.      Aspekte des Münzumlaufs im vorrömischen Dakien, JNG (1967).

3.      Sibiu und seine historischen Bauten, Bucureşti (1969).

4.      Tilişca. Aşezările arheologice de pe Căţănaş, Bucureşti (1989).

5.      Cetatea Sibiului, Bucureşti (1966 – Ed.I, 1969 – Ed.II).

6.      Dacia romană şi Dobrogea romană. Perioada migraţiilor în Dacia, continuitatea daco-romană, formarea limbii şi poporului român, Sibiu (1993).

7.      Die Münze in der dakischen Burg von Tilişca, ForVL 7 (1964, 1).

8.      Cu privire la aspectele caracteristice ale circulaţiei denarului republican roman în Dacia şi Pannonia, în secolele I î.e.n.-I e.n., StComB 19 (1975).

9.      Civilizaţia dacică şi influenţele romane exercitate asupra ei în secolele I î.e.n.-I e.n., Apvlvm 16 (1968).

10.  Istoricul cercetărilor necropolei de la Caşolţ–Sibiu, în SCCS Seria III, Ştiinţe sociale, 6 (1955, 3-4).

11.  Necropola de la Calbor (jud. Braşov), ForVL (1959, 1).

În 1970 a fost ales membru corespondent al Academiei Ş.S.P. De asemenea, a fost membru al „Societăţii de Ştiinţe Istorice“ din România, al „National Trust for Historic Preservation” din S.U.A., al „Societăţii de studii clasice “ din România.

Activitatea la Muzeul Brukenthal

Ca director al Muzeului Brukenthal, în fruntea unui colectiv valoros,  s-a ocupat de restaurarea soclului şi faţadei palatului, reorganizarea colecţiilor şi depozitelor, după preluarea muzeului de către statul român. Pe parcursul unor ani întregi s-au efectuat foarte importante lucrări la structura clădirii, instalaţii electrice, de încălzire şi apă, muzeul ajungând în starea în care se găseşte astăzi.

Prin insistente demersuri a obţinut pentru Muzeul Brukenthal importantele clădiri Casa Albastră şi Primăria Veche. Au fost evacuaţi locatarii din Casa Albastră şi s-au organizat depozite şi birouri. În clădirea Primăriei Vechi a fost mutată direcţiunea muzeului şi serviciul administrativ şi a început dificila operaţie de evacuare a locatarilor. Un rol foarte important a fost acordat aici cercetării ştiinţifice. Pe această linie s-au obţinut rezultate remarcabile în toate secţiile. S-au identificat o mulţime de opere de artă, până atunci anonime, şi în 1956 s-a deschis spre vizitare Galeria Brukenthal. În 1957 s-a deschis expoziţia permanentă de etnografie, iar în 1959 expoziţia permanentă de istorie. S-a ocupat de preluarea de către Muzeul Brukenthal a Muzeului de istorie naturală şi de achiziţionarea unor importante colecţii pentru această secţie. La începutul anilor '60 s-a ocupat de organizarea, în Dumbrava Sibiului, a secţiei etnografice în aer liber, devenită astăzi muzeu de sine stătător. Primele obiective au fost două cabane aduse din Păltiniş. Pentru acest obiectiv a mobilizat importante resurse umane şi financiare.

În cadrul muzeului a înfiinţat revista „Studii şi comunicări Brukenthal”. În anul 1956, din iniţiativa lui şi cu sprijinul acad. Emil Petrovici şi acad. Constantin Daicoviciu, a contribuit decisiv la înfiinţarea Institutului de cercetări al Academiei Române din Sibiu, unde a promovat cercetători valoroşi, români şi germani. A condus organizarea începerii activităţii la Dicţionarul graiurilor săseşti.

A înfiinţat revista „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”.

A făcut parte din redacţia revistelor „Materiale şi cercetări arheologice”, „Buletinul de Informare Ştiinţifică Istorie–Arheologie” al Academiei Române, „Studii şi comunicări Brukenthal”, „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”.

Activitatea de înfiinţare a învăţământului universitar sibian

După 20 de ani de la războiul mondial, în Sibiu se coagulase un important nucleu intelectual, mai ales în domeniul umanist. Aceste acumulări l-au determinat pe profesorul N. Lupu să iniţieze demersuri pentru înfiinţarea unui centru universitar la Sibiu. Primele ajutoare în acest sens le-a primit de la acad. Constantin Daicoviciu şi de la Leonte Răutu (1967). Proiectul s-a consolidat după vizita la Muzeul Brukenthal a şefului statului de atunci, Nicolae Ceauşescu (1967). Aprobarea s-a obţinut în 1968, iar activitatea a început în 1969, în cadrul Universităţii „Babeş–Bolyai” din Cluj. Pentru începerea activităţii a fost ajutat de acad. Ştefan Pascu şi de Richard Winter. La început s-a preocupat de preluarea clădirii facultăţii de la Liceul „Octavian Goga” şi de completarea colectivului didactic cu personal de la Cluj (pentru istorie) şi Bucureşti (pentru filologie). În 1969 s-au înfiinţat specializările istorie şi germană. În 1971 s-au înfiinţat specializările engleză şi ştiinţe economico–administrative (devenită apoi drept economico–administrativ). Ca decan, profesorul N. Lupu a coordonat demararea activităţii la aceste specializări şi crearea unor colective didactice proprii. Ca profesor a contribuit la formarea multor generaţii de absolvenţi.

La reînfiinţarea învăţământului superior umanist sibian, profesorul N. Lupu a predat în continuare materiile care l-au consacrat, până la trecerea sa în nefiinţă.

Călătorii peste hotare

În anul 1964 profesorul N. Lupu a efectuat o importantă călătorie la muzee din Cehoslovacia.

După schimbarea conducerii statului român, în 1965, şi începutul apropierii de Germania Federală, a întreţinut strânse legături cu organisme culturale din Germania, mai ales cu Süd-Ost Europa Gesellschaft, dar şi cu altele. În 1965 a vizitat muzee importante din Germania, deschizând colaborări pentru Muzeul Brukenthal şi cercetătorii săi. În 1967 a studiat în Germania ceramica romană de pe Rin şi a iniţia organizarea expoziţiei „Romanii în Dacia“, prima colaborare româno-germană de acest fel.

În 1968 a efectuat o călătorie de studii în S.U.A., vizitând muzee, universităţi şi autorităţi municipale.

În 1981 a fost invitat cu o bursă DAAD în Germania Federală, unde a avut numeroase contacte cu personalităţi culturale şi din învăţământ, de la muzee şi universităţi din Germania.

Corvin LUPU