STUDII DE ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE

BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA ET HISTORICA CORVINENSIS – IV

MUZEUL „CASTELUL CORVINILOR”

-FOR OUR PROFESSOR - SABIN ADRIAN LUCA Ph.D.-

ISBN 973-7951-59-X, Editura Nereamia Napocae – Cristian Matos, Hunedoara 2004

Volum îngrijit de: Cristian C. Roman, Dragoş Diaconescu, Nicolae Cerişer

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

CRISTIAN VIRAG - Un complex neolitic de la Halmeu – Vamã, pages 25-44

Halmeu, com. Halmeu, jud. Satu Mare

Punct: Vamă; este situat în nordul comunei Halmeu, în zona liberă dintre frontierele română şi ucraineană.

Situl a fost descoperit în urma unor săpături de salvare, efectuate în luna noiembrie a anului 2000 de către Liviu Marta şi Ciprian Astaloş (Astaloş, Marta, 2001, p. 97). A fost practicată o suprafaţă de 20 x 7 m., fiind surprinse trei complexe, două de epocă neolitică (C1 şi C2) şi un complex de epoca bronzului (C3). Cu această ocazie a fost efectuată o periegheză în zonele din imediata apropiere, fiind descoperite materiale ceramice din diferite epoci (epoca medievală, epoca bronzului, epoca neolitică) şi care se întind pe întreaga terasă a pârâului Eger. În acest context, în toamna anului 2001 a fost efectuat un sondaj de verificare în punctul Király–Domb/Dâmbul Craiului, situat pe marginea terasei şi care au confirmat extinderea aşezării neolitice surprinse în punctul Vamă până în acest punct. Punctul este compus din două grinduri (Kiraly Domb I şi II), de dimensiuni aproximativ egale, cu suprafeţe ovale, cu diametrul maxim de 76,40x55m., fără a lua în calcul şanţul înconjurător. Movilele sunt înconjurate de şanţuri săpate probabil pentru a drena apa de la marginea luncii, dar având în vedere că ele corespund perfect cu perimetrul movilelor nu este exclus ca ele să fie săpate pe ductul unor şanţuri mai vechi. Observaţiile efectuate în timpul cercetării arheologice vin în sprijinul acestei ipoteze (Marta, Virag, Astaloş, 2002, p.151).

Prezentarea complexelor

C1–complex de epocă neolitică, de mici dimensiuni, cu relativ puţin material ceramic, caracteristic grupului Pişcolt. Materialul, prin factura sa, se încadrează în aceeaşi fază culturală ca şi C2

C2–complex neolitic de mari dimensiuni cu un bogat material ceramic şi litic. Dimensiunile complexului sunt de 11,80 x 3,70 m, fără ca acesta să fie săpat integral. Adâncimea maximă este de 1,30. Prin forma sa, complexul se adânceşte treptat, având forma unui capăt de şanţ. În momentul încetării utilizării, acesta a fost transformat în groapă menajeră, fiind umplut cu materiale ceramice fragmentare, chirpici diseminat, deşeuri litice.

C3–complex de epoca bronzului, aparţinând culturii Suciu de Sus.

Prezentarea materialelor din C2:

Ceramica

Prelucrarea informatizată a materialelor ceramice a fost făcută în programul ZEUS, în sistemul de operare BAZARH.

Prelucrarea materialului ceramic s-a făcut pe un număr de 995 de fragmente ceramice (263 de înregistrări) care, reprezentat pe categorii, se prezintă astfel: cele mai multe fragmente ceramice aparţin categoriei semifine–în proporţie de 58 % (579 de fragmente), ceramica fină este reprezentată prin 76 de fragmente–8% iar ceramica uzuală 34%–340 de fragmente.

Factura: în ansamblu, factura este de bună calitate. Amestecul se face dintr-un lut argilos, foarte fin, degresat cu resturi organice foarte mărunt tocate, pasta fiind bine frământată. Este frecventă şi degresarea cu pleavă în amestec cu cioburi pisate, pleavă şi nisip. Utilizarea nisipului ca degresant şi folosirea slipului în majoritatea cazurilor indică faptul că materialele din C2 se încadrează în faza a II B a grupului Pişcolt.

amestec	categorie fina	Categorie semifina	categorie grosiera
pleava şi mâl	1	2	0
mâl	0	2	0
mâl şi pleavă	0	2	0
nisip şi pleavă	9	40	4
pleavă şi nisip	7	40	6
nisip	2	5	3
nisip fin	4	7	5
pleavă	4	20	10
cioburi şi pleavă	0	2	1
pleavă şi cioburi	0	21	15
nisip şi cioburi	1	3	4
mâl, pleavă şi cioburi	0	1	1
cioburi pisate	0	5	9
nisip, bob mare	0	1	2
nisip, cioburi şi mâl	0	1	2
cioburi şi nisip	0	1	10
mâl şi nisip	0	0	1
nisip şi mâl	0	0	2
cioburi şi mâl	0	0	1
nisip, cioburi şi pleavă	0	0	5

Dintr-o analiză a tabelului de mai sus, se pot extrage câteva observaţii cu privire la degresarea ceramicii în funcţie de categorie. Astfel, pentru ceramica de categorie fină, degresarea se face cu nisip şi pleavă, pleavă şi nisip, nisip fin, pleavă. Pentru degresarea ceramicii semifine se foloseşte degresarea cu nisip şi pleavă, pleavă şi nisip, pleavă şi cioburi, pleavă, nisip fin. Pentru ceramica uzuală predomină degresarea cu pleavă şi cioburi pisate, cioburi şi nisip, pleavă. Se poate observa o preferinţă în degresarea primelor două categorii ceramice cu nisip şi pleavă, în diferite raporturi, în timp ce, pentru ceramica uzuală se preferă degresarea cu cioburi pisate şi pleavă, şi într-o proporţie mai mică degresarea cu nisip.

În ceea ce priveşte tehnica de netezire, la o analiză a tabelului de mai jos, se poate observa, pentru toate cele trei categorii ceramice, o preferinţă în utilizarea slipului care, de cele mai multe ori a căzut sau se păstrează doar pe alocuri.

tehnica de netezire	categorie semifină	categorie fină	categorie grosieră
slip căzut	7	1	2
slip	139	24	69
scoarţă de copac	1	0	1
netezit	6	4	7
anetezit	0	0	1
aspră	0	0	1

Ornamentele. Proporţia ciupiturilor şi a inciziilor scade pe parcursul acestei faze evolutive, iar dispariţia inciziilor marchează o evoluţie spre faza târzie. Ciupiturile sunt înlocuite cu alveole, fenomen întâlnit şi în aria vinciană, cu care se învecinează. Ornamentele sunt dispuse pe oricare parte a vasului, comunităţile acestui grup nemanifestând o preferinţă în acest sens.

tehnica de ornament	categorie fină	categorie semifină	categorie grosieră
aplicare	1	0	3
pictare	1	3	2
–	27	149	67
incizare şi aplicare	0	1	1
incizare	0	0	2
împungere	0	0	1
ciupire	0	0	2
taiere	0	0	1

Lotul materialelor ornamentate este extrem de redus pentru o aşezare aparţinând unei comunităţi cu ceramică pictată. Foarte probabil numărul materialelor ceramice pictate a fost mult mai numeros dar pictura nu s-a păstrat. În cele mai multe cazuri se poate observa amprenta de pictură cu substanţă bituminoasă.

Tăieturi scurte pe corpul vaselor (fig. 4/2; 4/7; 8/6;) apar şi la Pişcolt (Lazarovici-Németi 1983, p. 30, fig. 13/3; 14/2; pl. VIII/11), la Ciumeşti (Lazarovici-Németi 1983, p. 30, pl. XXIV/14). Elemente din faza veche, cum ar fi impresiuni cu unghia şi ciupituri (fig.8/7; 8/9), apar şi la Moftinu Mic - Pescărie B (Németi 1981-1982, fig. 3/5). Inciziile meandrice cu caracter liniar (fig. 7/1; 7/3) apar la Pişcolt (Lazarovici-Németi 1983, p. 30, pl. VIII/3,5,8; fig. 13/5; 16/3, pl. XVII/4,5) sau cele în zig-zag (fig. 8/4), prezintă bune analogi la Pişcolt (Lazarovici-Németi 1983, p. 30, pl. VIII/7), Căpleni - Aşezarea neolitică, la Kisvarsány-Hideri (Korek 1983, fig. 7/6, 8/1), la Sonkád (Korek 1983, fig. 24/5,7,.9,11). Incizii meandrice sub buza vasului (fig. 6/5) se întâlnesc şi la Sonkád (Korek 1983, fig. 24/1,2,3,4; fig. 22/1). De asemenea, apar o serie de butoni, întâlniţi sub diferite variante: conici sau dublii, plaţi şi perforaţi; cilindrici şi perforaţi. Deseori apar pe burta vasului umflături împinse din interior(fig. 5/1, 3), cu analogii la Pişcolt (Lazarovici-Németi 1983, p. 30, pl. X/11; XIII/11; fig. 12/1; fig. 16/7).

Numărul fragmentelor ceramice pictate este relativ mic, pictura fiind aplicată pe slip care, de cele mai multe ori nu s-a păstrat. Pictura este bituminoasă şi se cojeşte, lăsând doar amprenta, alteori pictura este subţire, fiind bine aplicată. Pictura cu substanţă bituminoasă lucioasă, de culoare neagră, este preferată în etapele târzii ale fazei mijlocii şi este caracteristică pentru faza târzie. Motivele ornamentale constau din umplerea unor spaţii cu linii curboliniare largi, formând spirale (fig. 5/3; 6/3, 8/1-3, 5) cu analogii la Pişcolt-Lutărie (Lazarovici-Németi 1983, pl. XI/8,9; fig. 12/1,5), la Săcuieni-Horo (Lazarovici-Németi 1983, fig.17/1,4,6) motive din linii subţiri paralele (fig 8/7) cu similitudini la Săcuieni-Horo (Lazarovici-Németi 1983, p. 58, fig 17/8; Luca, Iercoşan 1997, fig. 4/5).

Unele motive: benzile de linii paralele, mărginite sau nu de o linie mai groasă, care formează meandre sau arcade–întâlnite şi la Pişcolt, Ciumeşti se dezvoltă şi vor deveni preponderente în fazele târzii.

Formele întâlnite sunt frecvente pe întreg parcursul neoliticului mijlociu, fiind întâlnite în majoritatea aşezărilor acestui grup: Andrid-Păşune, Ciumeşti-Berea, Carei, Căpleni, Ciumeşti, Dindeşti, Moftinu Mic-Pescărie B, Pişcolt, Resighea, Sanislău, Săcuieni-Horo, Tiream, Unimăt, Urziceni, Vărzari, Văşad. Menţionăm următoarele forme:

a) străchinile tronconice (fig. 6/3) cu analogii la Săcuieni (Lazarovici-Németi 1983, p. 31, fig. 17/1) sau semisferice cu buza lobată (fig 4/6) cu analogii la Pişcolt-Lutărie (Lazarovici-Németi 1983, fig. 16/5);

b) castroane, cu corpul tronconic şi cu buza marcată de o incizie de tip Lippenrand (fig. 4/7) cu analogii la Pişcolt (Lazarovici-Németi 1983, p. 31, fig. 13/1,4-5); globular (fig 6/5, 7/2), cu analogii la Sonkád (Korek 1983, fig. 21/1-2);

c) vase cu zona mediană împinsă din interior în patru locuri (fig. 4/4-5, 5/1, 9/1) care reprezintă o formă specifică cercului transilvănean, fiind întâlnită şi în Grupul Szákalhát (Maxim 1999, p. 80);

d) amfora, cu peretele împins din interior în patru zone pentru a sugera un vas patrulater, cu două torţi mici pe umăr (fig. 5/3) cu analogii la Pişcolt-Cărămidărie (Németi 1981-1982, fig 5/1), Moftinul Mic-Pescărie B (Németi 1981-1982, fig 8/1), în Ucraina la Zastovne / Zapszony–Kovadomb I (Potushniak 1997, pl. VII/8), în Ungaria la Sonkád (Korek 1983, fig. 29/12;

e) cupa cu picior scund sau înalt (fig. 1/1-8; fig. 2/2-5), cu buza lobată (fig. 2/1);

f) vasele cu profil „S”, mai scunde sau mai alungite (fig. 4/1, 5), cu analogii la Pişcolt–Lutărie (Lazarovici-Németi 1983, p. 31, fig. 13/6) şi Săcuieni–Horo (Lazarovici-Németi 1983, p. 31, fig. 17/2).

g) oale cu gâtul cilindric, cu corpul globular (fig. 6/4, 7/3-4);

h) tipsia este scundă, uneori cu buza crestată (fig. 3/3-4, 6), cu analogii la Sonkád (Korek 1983, fig. 19/13, 16, 17);

i) vase de provizii (fig. 9/2), ce au forme obişnuite şi în alte faze.

Ipoteze de lucru pentru încadrarea complexului C2

Funcţionalitatea complexul C2 este dificil de precizat, în condiţiile în care complexul nu a fost descoperit în întregime. În aceste condiţii, nu putem decât să propunem anumite ipoteze care, vor fi confirmate sau infirmate de săpăturile ulterioare.

Dimensiunile complexului sunt de 11,80 x 3,70 m, fără ca acesta să fie săpat integral. Adâncimea maximă este de 1,30 m. Prin forma sa, complexul se adânceşte treptat, având forma unui capăt de şanţ care ar marca o zonă de acces în incinta aşezării. Menţionăm în acest sens, situaţia de la Iclod unde, şanţul de fortificaţie are lărgimea la gură de 2–3,5 m, profilul acestuia fiind în formă de pâlnie sau V foarte ascuţit (Lazarovici 1991, p.7). Şanţul pare să închidă terasa pârâului Eger, aflată la aproximativ 500 m. de punctul Vamă, valea constituind în preistorie o zonă mlăştinoasă. De menţionat că pe marginea terasei se află situat punctul Kiraly Domb, foarte probabil fiind vorba despre o singură aşezare.

În ceea ce priveşte ipoteza unei gropi pentru exploatarea lutului, aceasta ni se pare improbabilă, în condiţiile în care , gropile de exploatare a lutului cunoscute în acest areal cultural au o formă neregulată.

Încadrarea staţiunii în arealul cultural

Aşezarea neolitică de la Halmeu-Vamă, prin materialele descoperite, prin factura ceramici descoperite, se încadrează în aria grupului cultural Pişcolt, faza a II B, cuprins în orizontul mai larg a unei civilizaţii cu ceramică pictată (Painted Pottery Culture–PPC). Prin factura ceramicii, aceasta prezintă bune analogii cu aşezările de la Pişcolt-Lutărie, Săcuieni-Horo, dar şi cu aşezările din imediata apropiere, din Ucraina, de la Mukachevo-Mala Hora (Potushniak 1999, p.9-36), Zastavne, Bratovo, Velzka Palad, Diakovo, Diakovo–Svznoferma, Divychne, Novo Klinovo, Petrovo (Potushniak 1997, p.35-50), Sonkád (Korek 1983), la Kisvarsány–Hideri (Korek 1983).

Bibliografia

Astaloş–Marta 2001 - C. Astaloş, L. Marta; Halmeu-Vamă, jud. Satu

Mare, CCAR, p. 97.

Ciarnău – Lazarovici 1985 - I. Ciarnău, G. Lazarovici, Descoperiri neolitice pe

valea Ierului, Crisia, XV, p. 15 – 25.

Iercoşan 1992-1993a - N. Iercoşan, Săpături în aşezarea neolitică de la

Căpleni (jud. Satu Mare), StComSM, IX-X, p. 7-22.

Iercoşan, Luca 1997 - N. Iercoşan, S. A. Luca, Contribuţii la cunoaşterea

neoliticului din nord – vestul României, StComSM, XIV, p. 11-22.

Ignat 1981 - D.Ignat, Ceramica neolitică pictată din nord-vestul

României, Crisia, XI, p. 361 – 370.

Korek 1983 - J. Korek, Adatok a Tiszahat neolitikumához, A

Nyiregyházi Jósa András Múzeum Évkönyve XVIII–XX, p. 8-60.

Lazarovici - Nemeti 1983 - Gh. Lazarovici, J. Nemeti, Neoliticul dezvoltat din

nord-vestul României (Sălajul, Sătmarul şi Clujul), ActaMP, VII, p. 17-60.

Lazarovici 1991 - Gh. Lazarovici, Grupul şi staţiunea Iclod, Cluj-

Napoca.

Luca, Iercoşan 1997 - S. A. Luca, N. Iercoşan, Contribuţii la cunoaşterea

neoliticului din nord-vestul României (III). Materialele descoperite la Săcuieni-Horo (jud. Bihor) în anul 1996, în St ComSM, p. 11-22.

Maxim 1999 - Zoia Maxim, Neo-Eneoliticul din Transilvania,

Cluj Napoca.

Marta, Virag, Astaloş 2002 - L. Marta, C. Virag, C. Astaloş, Halmeu–Király-

Domb, jud. Satu Mare, CCAR, p. 151.

Németi 1981-1982 - I. Németi, Descoperiri arheologice din hotarul

oraşului Carei (jud. Satu Mare), StComSM, V-VI, p. 167-182.

Németi 1986-1987 - I. Németi, Descoperiri din neoliticul târziu în Valea

Crasnei, StComSM, VII-VIII, p. 15-61.

Németi 1986-1987a - I.Németi, Descoperiri arheologice din teritoriul

Localităţii Moftinu Mic (jud. Satu Mare), StComSM, VII-VIII, p. 101-137.

Németi 1999 - I. Nemeti, Repertoriul arheologic al Zonei Carei,

Bucureşti, Institutul Român de Thracologie.

Potushneak 1997 - M. Potushneak, Some results of research on the

Middle Neolithic layer from a multilevel settlement near the village of Zastavne/Zapszony – Kovadomb in the Carpathian Ucraine, JAM, Nyiregyháza , p. 35 – 51.

Potushneak 1999 - M. Potushneak, A multilevel settlement on Mola

Hora at Mukachevo/Munkács – Kishegy, JAMÉ,

Nyregyháza, p. 9-37.