SPADA ŞI SABIA MEDIEVALĂ �N TRANSILVANIA ŞI BANAT

(SECOLELE IX-XIV)

German Abstract: Mittelalterliche Schweter und S�bel in Siebenb�rgen und im Banat (9. bis 14. Jahrhunderts)

 

Cuprins

Home

 

Autor: ZENO-KARL PINTER.

ISBN 973-98446-2-6, Editura BANATICA, Reşiţa 2001.

� copyright: ZENO-KARL PINTER

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean �n Context European (IPTCE)

 

 

I. Istoricul cercetărilor

 

Interesul pentru armele istorice este cu certitudine mult mai vechi dec�t primele cercetări cu caracter ştiinţific asupra unor asemenea materiale, fiind legat �n principal de constituirea unor panoplii, sau chiar de colecţionarea unor piese cu valoare simbolică, mărturii ale unui trecut militar glorios pentru numeroase familii nobiliare, oraşe libere sau curţi regale[1]. Astfel �ncă din perioada medievală se constituie at�t panoplii heraldice c�t şi săli de arme �n castele şi cetăţi, care chiar dacă iniţial au �ndeplinit funcţia de arsenal, ajung loc de depozitare a armelor vechi, ieşite din uz şi cu rol mai mult prezentativ sau reprezentativ[2]. Păstrarea armelor �n locuri special amenajate se bazează desigur pe tradiţia romană a armamentariumului din castre, unde sub o evidenţă strictă ţinută de un scribae armamentarii, �n una sau mai multe �ncăperi ale pretoriumului, erau depozitate şi �ntreţinute sub supravegherea unui armorum custos sau magister officiorum, piesele de armament şi echipament militar ale trupei.[3]

Spada şi sabia, ca �n general toate armele medievale au �nceput să fie studiate destul de t�rziu �n mod sistematic şi �n toate aspectele lor istorice, evolutiv - tipologice, constructiv - tehnice şi cultural - artistice. Aspectul de utilizare practică al spadei şi sabiei s-a bucurat cel mai devreme de atenţie �n tratatele de scrimă ce s-au păstrat �ncă din perioada medievală, a secolelor XV-XVI.[4]Acelaşi aspect revine �n atenţie odată cu �ncercările de prezervare a tradiţiei "mensurei", a duelului studenţesc �n vechile universităţi germane la sf�rşitul secolului trecut şi �nceputul secolului nostru[5], precum şi cu evoluţia duelului şi a scrimei de la tehnici marţiale la discipline sportive �n acelaşi interval de timp[6]. Rolul unor spade ca simbol al puterii lumeşti, ca piese ceremoniale la �ncoronarea unor suverani, a făcut de asemenea destul de devreme obiectul unor sudii. Aşa apare �n Polonia deja �n secolul XVIII o lucrare ce tratează spadele oferite cu diferite prilejuri unor monarhi de către papalitate[7], iar �n aceeaşi perioadă se fac descrieri minuţioase ale unor spade ceremoniale, ce vor sta la baza cercetărilor de mai t�rziu[8].

�n epoca modernă, interesul pentru armele istoricesporeşte �n special �n ţările Europei Apusene, ca rezultat al noului mod de abordare a istoriei şi a preocupărilorcresc�nde pentru istoria naţională. Aceasta este şi perioada �n care sub influenţa curentului cultural artistic al romantismului, se nasc importante colecţii de artă şi meşteşug medieval, �n cadrul cărora armele şi armurile ocupau un loc de cinste şi ca atare se cereau c�t mai bine �ncadrate cronologic, tipologic şi cultural.

Primele �ncercări de studiere a spadelor şi săbiilor medievale şi de tipologizare a lor pe criterii morfologice au loc �ncep�nd cu secolul al XIX-lea, c�nd se publică primele sinteze de istorie a armamentului de epocă, aflat �n mari colecţii muzeale europene. Astfel apar �n Anglia lucrărilelui S. Rush Meyrick[9] şi J. Hewitt[10], �n Polonia lucrarea lui J. Lepkowski[11], �n Franţa dicţionarul lui M. Viollet-le-Duc[12], �n Germania lucrările lui W. Boeheim[13], A. Demmin[14] şi H. J�hns[15], rămase mult timp opere de referinţă, �n Ungaria volumul editat cu prlejul expoziţiei mileniumului de cătreJ. Szendrei [16],sau lucrarile lui G. Nagy[17] şi J. Hampel[18] , �n Rusia lucrarea lui D.N. Anucin[19]iar �n Norvegia, A. Lorange[20], analizează 50 de spade abord�nd şi modul lor de fabricaţie. O. Rygh[21] �ntocmeşte prima clasificare a spadelor, �n care diferenţiază 17 forme de m�nere, pun�nd bazele cercetărilor tipologice asupra acestei categorii de armament. Aceste lucrari de pionierat, au avut meritul de a atrage atenţia asupra volumului impresionant de arme medievale aflate �n diferite colecţii şi a importanţei pe care acest material �l reprezintă pentru cercetarea istorică. Totodată, acum ia fiinţă"Gesellschaft f�r historische Waffen-und Kost�mkunde", o asociaţie pentru studiul armelor şi costumelor istorice, sub auspiciile căreia W. Boeheim va edita �ncep�nd cuanul 1879, la Dresden prima publicaţie specializată pe problematica armamentului şi costumatiei de epocă: Zeitschrift f�r Historische Waffenkunde, (ZfHW). Acest periodic a �nlesnit publicarea unor extrem de interesante studii asupra armelor de la data apariţiei sale şi p�nă astăzi. �ncep�nd din anul 1923, revista va apare �ntr-o nouă serie la Berlin sub numele de Zeitschrift f�r Historische Waffen- und Kost�mkunde, (ZfHWuK), �n prezent fiind editată tot la Berlin, unde se află şi sediul asociaţiei, cea de-a treia serie sub titulatura de Waffen- und Kost�mkunde, (WuK). �n special �n paginile acestei publicaţii, odată cu primii ani ai secolului nostru, apar şi primele studii specializate despre spadele şi săbiile medievale, cu deosebire prin lucrările lui H. Wegeli[22], B. Engel[23], J. Schwietering[24], ce adună şi studiază inscripţiile de pe lame de spadă, dar şi prin lucrările publicate de W.M. Schmidt[25], A. Weyersberg[26] despre meşteşugul armurierilor din diferite centre europene, sau lucrările lui J. Schwietering[27] sau P. Post[28]despre mărcile de atelier aplicate pe spade. Tot �n această perioadă sunt abordate studiile interdisciplinare, W. Erben sesiz�nd unele aspecte simbolice ale spadei medievale[29] iar R.Forrer folosindu-se de reprezentările din arta figurativă �n analiza şi datarea mai exactă a unor arme[30]. Acelaşi R. Forrer publică acum şi o lucrare de sinteză despre spade şi butoane de spade[31].

Un moment de cotitură �n cercetarea armamentului medieval se �nregistreaza �n anul 1919, odată cu apariţia lucrării cercetătorului norvegian J. Petersen, De norske vikingesverd, care analiz�nd aproape 1000 de spade din Norvegia stabileşte prima clasificare riguros ştiinţifică a acestei categorii de material.[32] Pe baza caracteristicilor morfologice dar şi după modul de făurire am�nerului şi a materialelor folosite, sunt stabilite �n această clasificare pentru perioada secolelor VIII-XI, 26 tipuri de spade, notate cu litere de la A la AE şi 20 de subtipuri sau forme speciale. Deşi stabilită pentru materialul viking norvegian, această clasificare s-a impus cur�nd pe tot continentul fiind folosită ca atare p�nă astăzi, sau adaptată după specificul diferitelor ţări. Astfel pentru Anglia această tipologie este simplificată şi redusă la 7 forme de bază, notate cu cifre romane de la I la VII, de către R.E.M Wheeler[33]. Pentru �ntregul spaţiu al Peninsulei Scandinavice, C.A. Nordman[34] stabileşte �n 1943 o nouă clasificare bazată pe 20 de tipuri de m�nere av�nd la bază tot clasificarea lui Petersen. �ntre timp, datorită numărului mare de piese nordice publicate de Petersen sau G. Gjessing[35], �n mai multe ţări �ncep să fie analizateşi studiate armele numite "vikinge" sau "normande", gener�ndu-se o adevărată dispută asupra originii scandinave sau france a acestor piese. �n timp ce sub influenţa tipologiei lui Petersen, o seamă de autori ca G. Kossina[36] �n Germania, P. Paulsen[37] �n Ungaria sau J. Eisner[38] �n Cehoslovacia, au tendinţa să considere majoritatea spadelor descoperite �n respectivele ţări ca fiind de provenienţă vikingă,cercetătorul suedez H. Abman[39] atrage atenţia asupra originii renane a unor spade, chiar provenind din descoperiri scandinave. Problema spadelor "vikinge", ce a concentrat atenţia specialiştilor din prima jumătate a secolului nostru a generat o bogată literatură de specialitate şi a determinat căutarea originii acestor spade, �n armamentul dinainte de secolul VIII. �n cadrul acestei orientări se �nscriu eforturile unor specialişti de marcă �n domeniu cum ar fi: N. Fettich[40], Z. T�th[41], J. Schr�nil[42], E. Behmer[43], B. Nerman[44], E. Petersen[45], C.A. Nordman[46], W. Arendt[47], F. Jaeger[48] H. Jankuhn[49] sau J. Kostrzewski[50]. Mai rare sunt �n aceeaşi perioadă preocupările pentru piese databile după secolul XI, ele fiind abordate doar �n lucrări de sinteză ca cea publicată �n cinci volume �ntre 1920 şi 1922 de către cercetătorul englez G.F. Laking[51]. Spade provenind din perioada secolelor XI-XIV, mai fac obiectul studiilor publicate atunci c�nd piesele respective au aparţinut unor capete �ncoronate sau personaje istorice marcante ca �n cazul lucrărilor lui J. Hampel [52], P. B�hm[53], F. Kopera[54] sau M.J. Binder[55], respectiv, E. Gritzner[56], W. Erben[57] sau L. Spender[58], atunci c�nd asemenea piese de armament fac parte din tezaurele ceremoniale de �ncoronare.

�n perioada postbelică, numărul studiilor, articolelor şi cărţilor dedicate direct armelor medievale, sau �n care această categorie de material se bucură de o atenţie deosebită, cunoaşte o creştere substanţială, at�t din punct de vedere calitativ c�t şi cantitativ, �n mai toate ţările europene, ceea ce face practic imposibilă, �n acest cadru, trecerea �n revistă a tuturor lucrărilor şi autorilor. Din acest motiv vom urmări �n special anumite aspecte ale cercetării armelor medievale şi lucrările de referinţă pentru literatura de specialitate sau de imporţantă pentru zona noastră. Se poate observa menţinerea şi continuarea interesului pentru armele nordice şi a disputei privind provenienţa acestora, cu implicarea unor cercetători sovietici ca A.V. Archichovski[59] sau B.A. Rybakov[60], ce combat originea scandinavăşi �n general externă, a pieselor descoperite �n Rusia. C�ţiva ani mai t�rziu �nsă, N.A. Cernisev[61] şi apoi A.N. Kirpicnikov[62], constată, prin analiza unui numeros material, că pe l�nga piesele de certă provenienţă locală, o mare parte a spadelor din Rusia au lame făurite �n zona renană şi m�nere de fabricaţie locală sau nordică şi rezolvă astfel cel puţin pentru spaţiul răsăritean al continentului problema spadelor "vikinge". Pe de altă parte �n numeroase ţări europene se �nregistrează progrese notabile �n cercetarea armamentului medieval �n ansamblul său şi �n totalitatea aspectelor legate de evoluţia, făurirea şi utilizarea sa, dar şi �n integrarea unor piese de armament medieval �n monografii arheologice sau lucrări de sinteză istorică. �n acest cadru sunt de menţionat: H. Jankuhn[63], J. Werner[64], H.R.E. Davidson[65], C. Blair[66], H. Seitz[67], M. M�ller Wille[68], M. Last[69], J. Poulik[70], H. Preidl[71], J. Eisner[72], A. Nadolski[73], K. Bakay[74], B. Thomas[75] sau K. Horedt[76].

De o importanţă deosebită sunt cronologiile dezvoltate pe criterii tipologice, care după al doilea război mondial sunt puse la punct pentru multe din ţările europene şi chiar pentru �ntregul continent.

In 1954, Ada Bruhn de Hoffmeyer[77] �şi �ncepe extrem de importanta lucrare, cronolologic de acolo de unde s-a oprit Petersen şi Nordman, continu�nd opera �ncepută de aceştia pentru perioada secolelor VIII-X şi stabilind o tipologie a spadelor din secolul X p�nă �n secolul XVI. Lucrarea se bazează pe studiul a peste 500 de spade provenite �n special din Europa Apuseană şi Nordică şi păstrate �n colecţii muzeale din acelaşi spaţiu geografic sau �n muzee din America de Nord, şi face destul de rar referire la piese central şi est europene, situaţie datorată, cel mai probabil, inaccesibilităţii acestui material, datorită realităţilor politice ale epocii şi mai puţin lipsei de interes a autoarei. Urmărind �n general criteriile de clasificare ale lui Petersen, adică forma butonului, a m�nerului şi a gărzii, A. Bruhn de Hoffmeier corelează pentru prima dată armele medievale cu marile curente cultural artistice ale evului mediu, �n funcţie de care stabileşte două mari categorii: ale spadelor "romanice" şi "gotice". �n cadrul acestor categorii, sunt diferenţiate mai multe grupe notate cu cifre romane şi tipuri notate cu minuscule ale alfabetului latin. Astfel spadele "romanice" aparţin grupelor I, II şi III, diferenţiindu-se �n cadrul fiecărei grupe, mai ales �n funcţie de forma butonului, ca tipuri distincte: a,b,c sau d.

Zece ani mai t�rziu, va apare o altă operă de referinţă pentru cercetarea spadelor medievale, prin tipologia lui R.E. Oakeshott[78], rezultat al unei �ndelungate activităţi de studiere a armamentului medieval şi al unei importante lucrări de specialitate publicate anterior[79]. Şi Oakeshott stabileşte două grupe mari; grupa "I" (1050-1350) şi grupa "II" (1350-1550), care cronologic corespund �n mare celor două categorii: romanice şi gotice, propuse de A. Bruhn-Hoffmeyer. Propun�ndu-şi să clasifice spadele evului mediu dezvoltat, dintre anii 1050-1550, autorul continuă cronologic nu direct tipologia lui Petersen, ci varianta acestei tiopologii adaptată şi simplificată de R.E. Wheeler[80]. Din acest motiv, clasificarea sa pentru spadele medievale �ncepe cu tipul "X", tipurile "VIII" şi "IX", ce se conectează direct la tipologia lui Wheeler, fiind considerate forme detranziţie de laspadele"vikinge" la cele medievale�� propriu-zise. Elementul de noutate al tipologiei lui Oakeshott, constă �n tratarea părţii active a spadelor, adică a lamei, drept criteriu de bază al clasificării, spre deosebire de toate lucrările de p�nă atunci, ce luau m�nerul ca element de referinţă. Un element de noutate �l constituie de asemeneastabilirea de tipologii separate pentru părţile componente ale spadelor. Astfel lamele cu m�nere cu tot sunt �mpărţite �n 10 "grupe" de bază, notate cu cifre romane de la "X" la "XX", cu unele subtipuri notate cu litere de la "a" la "e". Butoanele aferente sunt clasificate�n 37 de "tipuri" şi notate cu majusculede la "A" la "Z", iar gărzile se bucura de o �mpărţire �n 13 "stiluri", notate cu cifre arabe �ntre "1" şi "13". Astfel o spadă poate avea lama de tip "I", buton de tip "A" şi gardă de stil "1", adică "Tip.IA1", ceea ce face din aceasta piesă o spadă caracteristică pentru "Grupa I". Prin această multitudine de combinaţii posibile, clasificarea propusă de R.E. Oakeshott răm�ne poate cea mai flexibilă şi practică p�nă astăzi, permiţ�nd �ncadrarea oricărei piese, chiar �n lipsa uneia dintre părţile componente, situaţie destul de frecventă �n cazul descoperirilor arheologice. Din aceste motive, o mare parte a tipologiilor ce vor apărea �n continuare pentru diferite ţări, vor urmări aceleaşi criterii de clasificare.

�n acelaşi an cu lucrarea lui Oakeshott, �n Finlanda este publicat postum, catalogul �ntocmit de către J. Lepp�aho pentru armele finlandeze ornamentate şi inscripţionate[81], care deşi nu stabileşte o tipologie şi o cronologie nouă, are meritul de a introduce �n circuitul ştiinţific numeroase piese şi inscripţii extrem de interesante.

Sub impulsul acestor valoroase lucrări, �n 1970 a apărut un catalog cuprinz�nd spadele din Polonia, redactat de M. Glosek şi A. Nadolski[82], urmărind aceleaşi criterii de clasificare ca R.E. Oakeshott. Mai mult, �n colaborare cu L. Kajzer aceiaşi cercetători polonezi au continuat cercetările asupra armamentului medieval din Polonia[83], iar M. Glosek, reuşeşte să completeze tipologiile �ntocmite de A. Bruhn Hoffmeyer şi R.E. Oakeshott, cu materiale din Europa Centrală, ce nu fuseseră accesibile acestor autori[84].

Tot referitor la cunoaşterea armamentului medieval dinspaţiul central european, o contribuţie de seamă a adus-o A. Ruttkay[85], prin lucrarea despre armele şi echipamentul militar medieval din Slovacia. �n ceea ce priveşte spadele, Ruttkay �ntocmeşte o tipologie proprie, bazată după modelul lui J. Petersen şi A. Bruhn Hoffmeyer, pe forma m�nerelor, disting�nd 20 de tipuri de butoane notate cu cifre romane de la "I" la "XX", şi 13 tipuri de gărzi notate cu cifre arabe. Pentru săbii, autorul stabileşte trei forme de m�nere, notate cu cifre romane, care la r�ndul lor au c�te două variante notate cu majuscule latine; "A" sau "B". Deşi ceva mai rigidă dec�t tipologia lui Oakeshott, lucrarea lui Ruttkay este extrem de utilă cercetărilor din spaţiul central şi sud-est european, datorită formelor specifice din această zonă, de multe ori diferite de alte spaţii ale continentului. La fel de importantă pentru răsăritul continentului este opera de sinteză despre armele ruseşti a lui A.N. Kirpicnikov[86].

Chiar dacă nu �ntocmesc tipologii, �n genul celor menţionate mai sus, apariţii demne de semnalat �n acest context sunt lucrările ce tratează problema armamentului �n general, cum ar fi cartea lui H. Nikel[87], un dicţionar al armamentului istoric, sinteza �ntocmită de H. M�ller şi H. K�lling[88], albumul lui A. North[89], lucrarea lui F. Wilkinson[90], o istorie ilustrată a armamentului din preistorie p�nă �n zilele noastre sau cataloagele unor importante colecţii de arme din mari muzee europene, �ntocmite de O. Gamber[91], J.F. Haywaeds[92], A.R. Dufty[93], N. Carpegna[94], L. Boccia şi E. Coehlo[95], J. Kalmar[96], L. Temesvary şi F. Lugosy[97].

In ceea ce priveşte evoluţia spadei medievale şi originile sale �n armamentul perioadei antichităţii t�rzii şi a epocii migraţiilor, W. Menghin[98] publică o lucrare de referinţă pentru cronologia spathelor germanice, corel�nd piesele descoperite �n Germania cu alte materiale arheologice şi oferind datări foarte plauzibile. Aceeaşi lucrare aduce importante contribuţii la cunoaşterea accesoriilor acestei arme şi implicit a modului de prindere pe centură, a fabricării tecilor, a modurilor de călire a lamei şi a modalităţilor de �nmănuşare a m�nerelor. Făurirea lamelor de spade a constituit �nsă �ncă �naintea apariţiei acestei lucrări un domeniu special al cercetării armamentului,foarte complicatele procese fizice şi chimice necesare obţinerii unor lame elastice şi rezistente făc�nd obiectul a numeroase cercetări tehnice şi de inginerie metalurgică, dar şi a unor studii de istorie a metalurgiei[99].

Pentru ansamblul armamentului medieval european şi asiatic din epoca cruciadelor, trebuie menţionată lucrarea lui D.C. Nicolle[100], un catalog organizat pe zone geografice şi cuprinz�nd desene at�t după piese publicate sau aflate �n colecţii muzeale sau particulare, c�t şi după foarte multe reprezentări de arme din arta figurativă a evului mediu. Aceasta este de fapt şi singura lucrare ce cuprinde şi arme şi reprezentări de arme din Rom�nia, chiar dacă desenele efectuate după reproduceri iconografice din albume de artă sunt "ajustate" sau idealizate, iar cele ce redau piese de armament se limitează la puţinele exemplare publicate �n lucrări vechi şi cu caracter general. Mult mai rare dec�t cercetările asupra armelor nordice, occidentale sau central europene, sunt studiile ce tratează armamentul bizantin, o lucrare de sinteză şi de referinţă fiind publicată de Taxiarchis G. Kolias[101]. Numărul foarte mic de spade bizantine păstrate face ca această categorie să fie privită mai ales prin prisma descrierilor izvoarelor narative sau a reprezentărilor din arta figurativă. Pentru stadiul şi istoricul cercetărilor privitoare la spadele medievale, este de asemenea de amintit foarte minuţioasa trecere �n revistă a lui M. Glosek[102], pentru �ntregul spaţiu european şi cu interes deosebit pentru Polonia.

Cea mai nouă tipologie a spadelor medievale din Germania aparţine lui A. Geibig[103], iar lucrarea ce nu se limitează la spada propriu-zisă, lu�nd �n discuţie şi teaca, modul de purtare şi nu �n ultimul r�nd contextul arheologic, se bazează pe o extrem de riguroasă analiză a materialului şi pe cunoaşterea tuturor tipologiilor apărute anterior, din care se preiau cele mai valoroase criterii de datare şi clasificare. La fel ca la Oakeshott, se consideră că spada trebuie "dezmembrată" �n părţile ei componente, iar acestea analizate tridimensional, aşa �nc�t tipologia butoanelor sau a gărzilor se face diferenţiat, după proiecţiile laterale sau frontale, stabilindu-se o multitudine de subtipuri şi variante. Acestea nu reprezintă �nsă dec�t criterii morfologice pentru tipologia de bază, ce nu se axează pe tipuri de butoane, gărzi sau lame, ci pe variante de combinaţii �ntre aceste elemente. Autorul stabileşte 19 tipuri de "combinaţii de m�nere", unele cu subvariante , şi 14 tipuri de lame. Această tipologizare foarte riguroasă, prelungeşte �n jos, din punct de vedere cronologic, clasificarea lui Oakeshott, fără ca să fie �nsă din punct de vedere tipologic, mult mai utilă �n practică. Extrem de complicata subtipologizare a părţilor componente ale spadelor este impresionantă dar destul de greoaie.

 

In ceea ce priveşte stadiul cercetărilor �n domeniul armamentului medieval şi �n special al spadelor şi săbiilor din Rom�nia, putem sesiza pentru Transilvania şi Banat publicarea unor piese �ncă la sf�rşitul secolului trecut şi �nceputulsecolului nostru[104], cercetările mai noi limit�ndu-se la studierea unor materiale descoperite �n cadrul săpăturilor arheologice sau provenite din descoperiri �nt�mplătoare[105], şi mai rar la publicarea unor colecţii muzeale[106], ale unor piese grupate cronologic[107], sau acataloagelor unor expoziţii[108]. De remarcat �n acest context este o apariţie foarte recentă purt�nd semnătura regretatului Radu Robert Heitel, care trat�nd penetraţia maghiară �n Transilvania intracarpatică din punct de vedere arheologic foloseşte �n exemplificarea şi argumentarea unor ipoteze numeroase piese de armament şi echipament militar.[109] Nici lucrările din străinătate nu abundă �n referiri la materiale din Rom�nia, �n afară de lucrarea deja menţionată a lui D.C.Nicolle şi eventual articolul lui H. Barlett Wells[110], care, contrar titlului incitant şi pretenţios de "Spade medievale cu două tăişuri �n Rom�nia", nu este dec�t prezentarea a două piese din colecţia Slătineanu, al căror loc de provenienţă este nesigur.

Concluzion�nd, am putea afirma că preocupările cercetătorilor pentru armele medievale diferă de la o ţară la alta, mai ales �n funcţie de abundenţa unor asemenea materiale. �n zone ca Peninsula Scandinavică sau C�mpia Pannonică, �n care la �nceputul evului mediu au trăit populaţii care obişnuiau să depună ritual arme �n morminte se şi descoperă ocazional sau prin cercetări arheologice mai multe asemenea piese dec�t �n Peninsula Balcanică, unde prin adoptarea timpurie a creştinismului, �n spaţiul bizantin nu găsim arme dec�t foarte rar şi numai �n mormintele populaţiilor alogene. Se poate de asemenea lesne observa cum aceste preocupări se �nscriu �n orientarea generală a istoriografiilor diferitelor ţări europene. Astfel �n ţările unde antichităţile greco-romane sunt rare sau lipsesc cu totul, şi ca atare cercetarea istorică şi arheologică se concentrează pe epoca migraţiilor şi a evului mediu, cum este cazul Ţărilor Scandinavice, �nt�lnim şi cele mai ample cercetări asupra armelor medievale �n ansamblu şi a spadelor �n special. La fel stau lucrurile �n cazul ţărilor şi popoarelor care �şi identifică �nceputurile istoriei naţionale cu perioada migraţiilor, sau pentru careperioada medievală, reprezintă apogeul puterii lor politico-militareşi a maximei extinderi teritoriale, cum este cazul Ungariei sau Poloniei. Se constată de asemenea �n acest context, că studierea unor astfel demateriale se află �n Rom�nia �ntr-o etapă de pionierat, iar abordarea problematicii armamentului medieval are mult de recuperat, reprezent�nd o necesitate stringentă şi una dintre priorităţile cercetării istorice şi arheologice rom�neşti.[111]

 



[1]. BROOKE-LITTLE, J.P., An Heraldic Alphabet, London, 1985cf. şi: * * * , Medieval Heraldry, London, 1987.

[2]. KRENN, P., Das Landeszeughaus in Graz, Graz, 1991.

[3]. VLĂDESCU, C., Armamentarium, �n Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a Rom�niei, I, Bucureşti, 1994, p.110.

[4] HERGSELL, G., Talhoffers Fechtbuch aus dem Jahre 1443 - Gothaer Codex, Prag, 1889; a.a., Talhoffers Fechtbuch aus dem Jahre 1459 - Ambraser Codex, Prag, 1889; a.a. Die Fechtkunst im 15. und 16. Jahrhundert, Prag, 1896.

[5]. KUFAHL, H., SCHMIDT-KOWARZIK, Duellbuch, 1896; FICK, R., Auf Deutschlands hohen Schulen, 1900.

[6]. BARBASETTI, L., Das S�belfechten, 1899; a.a. Das Sto�fechten, 1900; ALTENSTEIN, G. von, Der Fechtsport, 1902; PARISE, M., Das Fechten mit Degen und S�bel, 1912.

[7]. ZALUSKI, J.J., Analecta historica de Sacra, in die Natalis Domini, a Romanis Pontificibus quotannis usitata Caeremonia Esem et Pileum benedicedi, Principibus Cristianis mittendi, Warszawa, 1726.

[8]. SADOWSKI, J.N., Miecz koronacyjni polski "Szczebcem" zwany, �n Rozprawy Academii Umiejetnosci, II-5/1894.

[9]. MEYRICK RUSH, S., Observations on the Ancient Military Garmentes formerly worn in England, �n Archeologia, 19/1818; a.a. A critical inquiry into Ancient Armour as it existed in Europe, London, 1824.

[10]. HEWITT, J., Ancient Armour and Weapons in Europe, Oxford-London, 1860.

[11]. LEPKOWSKI, J., Broń sieczna w og�le i w Polsce uwazana archeologicznie, Krak�w, 1857.

[12]. VIOLLET-LE-DUC, M., Dictionaire raisonn� du mobilier francais de l'�poque carlovingienne ŕ la renaissance, Paris, 1874.

[13]. BOEHEIM, W., Handbuch der Waffenkunde, Leipzig, 1890.

[14]. DEMMIN, A. Die Kriegswaffen in ihren geschichtlichen Entwicklungen von den �ltesten Zeiten bis auf die Gegenwart. Eine Enzyklop�die der Waffenkunde, Gera-Untermhaus, 1891

[15]. J�HNS, H., Entwicklungsgeschichte der alten Trutzwaffen, 1899.

[16]. SZENDREI, J., Ungarische kriegsgeschichtliche Denkm�ler, Budapest, 1896.

[17]. NAGY, G., Harcias Fridrik elso sz�sz v�laszt�fejedelem Magyar kardja, �n Archaeologiai �rtesit�, mai departe(A.E.), 14/1894; a.a. Hadt�rt�nelmi eml�kek az ezred�ves ki�ll�t�son, �n A.E., 16/1896.

[18]. HAMPEL, J., Altert�mer des fr�hen Mittelalters in Ungarn, Braunschweig, 1906.

[19]. ANUCIN, D.N., O nektorich formach drevneisich russkich mecei, �n Trudy VI-AS, 1/1886

[20]. LORANGE, A., Den yngre jernalders svaerd, �n Bergens Museum Scrifter, 4/1889.

[21]. RYGH, O., Norske Oldsager, Cristiania, 1885.

[22]. WEGELI, H., Inschriften auf mittelalterlichen Schwertklingen, �n ZfHW, 3/1902-1905.

[23]. ENGEL, B., Schwertinschrift, �n ZfHW, 5/1909-1911.

[24]. SCHWIETERING, J., Nameninschrift auf mittelalterlichen Schwertklingen, �n ZfHW, 8/1918-1920.

[25]. SCHMIDT, W.M., Passauer Waffenwesen, �n ZfHW, 8/1918-1920.

[26]. WEIERSBERG, A., Die in den priviligierten Handwerken der Solinger Klingenindustrie vertretenen Familien, �n ZfHWuK, NF, 1/1923-1925.

[27]. SCHWIETERING, J., Meister Gicelin, �n ZfHW, 7/1915-1917; a.a., Meistermarken auf Schwertern des 14. und 15. Jahrhunderts, �n ZfHW, 8/1918-1920;

[28]. POST, P., Beitr�ge zur Geschichte der Schwertmarkierung, �n ZfHW, 8/1918-1920.

[29]. ERBEN, W., Schwertleite und Ritterschlag, �n ZfHW, 8/1918-1920

[30]. FORRER, R., Schwertinschriften in romanischen Miniaturen, �n ZfHW, 7/1915-1917; a.a, Romanische Schwertinschriften auf einem Tragaltar in Padeborn, �n ZfHW, 8/1918-1920.

[31]. FORRER, R., Schwerter und Schwertknauf, Leipzig, 1905.

[32]. PETERSEN, J., De norske vikingesverd, En typologisk-kronologisk studie over vikingetidesk vaaben, �nVidenskapsselkapets Skr.2, Hist.-Filos, Kristiania, 1919.

[33]. WHEELER, R.E.M., London and the Vikings, �n London Museum Catalogues, 1927.

[34]. NORDMAN, C.A., Vapnen i nordens forntid, �n Nordisk Kultur XII-B, Stockholm - Oslo - Kobenhavn, 1943.

[35]. GJESSING, G., Studier i norsk Merovingertid, �n Skrifter det Videlkaps-academi i Oslo, II-2/1934.

[36]. KOSSINA, G., Die Griffe der Wikingerschwerter, �n Mannus, 21/1929.

[37]. PAULSEN, P., Wikingerfunde aus Ungarn, Budapest, 1937.

[38]. EISNER, J., Kultura normansk� a nase zeme, �n Cestami umeni, Praha, 1949.

[39]. ARBMAN, H., Schweden und das Karolingische Reich, Stockholm, 1937.

[40]. FETTICH, N., Garnitures de fourreau de sabres du temps des Avares en Hongrie, Arethuse, 1926; a.a.,Die Metallkunst der landnehmenden Ungarn, Budapest, 1937.

 

[41]. TOTH, Z., Attila's Schwert, Budapest, 1930.

[42]. SCHRANIL, J., Vorgeschichte B�hmens und M�hrens, Berlin - Leipzig, 1928.

[43]. BEHMER, E., Das zweischneidige Schwert der germanischen V�lkerwanderungszeit, Stockholm, 1939.

[44]. NERMAN, B., Die Verbindungen zwischen Skandinavien und dem Ostbaltikum in der j�ngeren Eisenzeit, Stockholm, 1929.

[45]. PETERSEN, E., Der ostelbische Raum als germanisches Kraftfeld im Lichte der Bodenfunde des 6.-8. Jh., Leipzig, 1939.

[46]. NORDMAN, C.A., Schatzfunde und Handelsverbindungen in Finnland �n Acta Archaeologica, Kobenhavn, 13/1942.

[47]. ARENDT, W., Das Schwert der W�ringerzeit in Russland, �n Mannus, 25/1933; a.a., T�rkische S�bel aus dem 8.-10. Jh., �n Archaeologia hung., 16/1935.

[48]. JAEGER, F., Mittelalterliche Waffenfunde aus der Pfalz, �n ZfHWuK, 6/1937-1939.

[49]. JAHNKUHN, H., Die Wehranlagen der Wikingerzeit zwischen Schlei und Treene, Neum�nster, 1937; a.a., Eine Schwertform aus karolingischer Zeit, �n Offa, 4/1939.

[50]. KOSTRZEWSKI, J., Quatre �p�es de l'ere des Vikings trouv�es en Grande-Pologne, �n Literarum Societas Esthonica, Tartu, 1938.

[51]. LAKING, G.F., A Record of European Armour and Arms Through Seven Centuries, London, 1920-1922.

[52]. HAMPEL, J., Das Kurschwert Friedrichs des Streitbaren von Sachsen, �n ZfHW, 1/1897-1899.

[53]. B�HM, P., K�nig Ottokars Schwert, �n Schlesiens Vorzeit in Bild und Schrift, 6/1924.

[54]. KOPERA, F., O nepisach na mieczu koronacyjnym kr�l�w polskich, �n Widomosci Numizmatyczno-Archeologiczne, 9-11/1917.

[55]. BINDER, M.J., Ein K�nigsschwert im Zeughaus, �n ZfHWuK, 5/1935-1936.

[56]. GRITZNER, E., Symbole und Wappen des alten Deutschen Reiches, Leipzig, 1902.

[57]. ERBEN, W., Die Waffen der Wiener Schatzkammer, �n ZfHW, 8/1918-1920.

[58]. SPENDER, L., Das Mauritiusschwert in der Weltlichen Schatzkammer zu Wien, �n Wiener Jahrbuch f�r Kunstgeschichte, 6/1929.

[59]. ARCHICHOVSKI, A.V., Russkoe oruzie X-XIII w., �n Doclad i soobscenie istoriceskogo faculteta, 4/1946.

[60]. RYBAKOV, B.A., Remeslo Drevei Rusi, Moskwa, 1948.

[61]. CERNISEV, N.A., O tehnike i proischozdenii "franskich" mecei, nadennich na Dnieprostroe w 1929 godu, �n Skandinavskij sbornik, 6/1963.

[62]. KIRPICNIKOV, A.N., Drevnerusskoe oruze, �n Arheologia SSSR, 36/1966; a.a., Meci Kievskoi Rusi (IX-XI w), �n Sovietsskaia Arheologia, 4/1961.

[63]. JANKUHN, H., Schwerter des fr�hen Mittelalters, �n Hamburg, 2/1950.

[64]. WERNER, J., Zu fr�nkischen Schwertern des 5. Jhs., �n Germania, 31/1953.

[65]. DAVIDSON, H.R.E., The Sword in Anglo-Saxon England, Oxford, 1962.

[66]. BLAIR, C., European Armour, Batsford, 1958.

[67]. SEITZ, H., Sv�rd och W�rjan, Stockholm, 1955.

[68]. M�LLER-WILLE, M., Zwei metallverzierte Schwerter der Wikingerzeit aus der Umgebung von Hedeby, �n Early Medieval Studies, 7/1973.

[69]. LAST, M., Die Bewaffnung der Karolingerzeit, �n Nachrichten aus Niedersachsens Urgeschichte, 41/1973.

[70]. POULIK, J., Stavroslovensk� Morava, Praha, 1948.

[71]. PREIDL, H., Die Karolingischen Schwerter bei den Westslaven, �n Berliner Beitr�ge zur Vor- und Fr�hgeschichte, 2/1960.

[72]. EISNER, J., Zaklady kov�rstvi v dobe hradisti v Ceskoslovensku �n Slavia Antiqua, 1/1948.

[73]. NADOLSKI, A., Studia nad uzbrojeniem polskim w X, XI i XII w., �n Acta Archeologica Universitatis Lodziensis, 3/1954.

[74]. BAKAY, K., �n Acta AASH, 19/1967.

[75]. THOMAS, B., Deutsche Plattnerkunst, M�nchen, 1946.

[76]. HOREDT, K., Eine s�chsische Schmiede des 13. Jhs., �n Eml�kk�nyv Kelemen Lajos, Kolosv�r, 1957.

[77]. HOFFMEYER, A. Bruhn de,Middelalderens tveaeggede svaerd, Kobenhavn, 1954.

[78]. OAKESHOTT, R.E., The Sword in the Age of Chivalry, London, 1964.

[79]. OAKESHOTT, R.E., The Archaeology of Weapons, Arms and Armour from Prehistory to the Age of Chivalry, London, 1960.

[80]. Vezi supra nota 35.

[81]. LEPP�AHO, J., Sp�teisenzeitliche Waffen aus Finnland, Schwertinschriften und Waffenverzierungen des 9.-12. Jh., �n Suomen Muinaismuistoyhdistyksen Aikakauskirja Finska Fornminnesf�reningens Tidskrift, 61/1964.

[82]. GLOSEK, M., NADOLSKI, A., Miecze sredniowieczne z ziem polskich, �n Acta Archaeologica Lodziensia, 19/1970.

[83]. NADOLSKI, A., Polish arms. Side arms, Wroclaw, 1974; GLOSEK, M., KAJZER, L., NADOLSKI, A., Bron sredniowieczna z ziem polskich, L�dz, 1978.

[84]. GLOSEK, M., Miecze srodkowoeuropejskie z X - XIV wieku, Wroclaw, 1984.

[85]. RUTTKAY, A. Waffen und Reiterausr�stung des 9. bis zur ersten H�lfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei, (I) �n Slovensk� Archeol�gia,mai departe (Slov.Arch.), XXIII-1/1975 si (II) �n Slov.Arch., XXIV-2/1976.

[86]. KIRPICNIKOV, A.N., Russische Waffen des 9.-15. Jahrhunderts �n WuK, 28-1;2/1986.

[87]. NIKEL, h., Ulstein Waffenbuch, Berlin - Frankfurt a. Main - Wien, 1974

[88]. M�LLER, H., K�LLING, H., Europ�ische Hieb- und Stichwaffen, Berlin, 1981.

[89]. NORTH, A., Schwerter, Bern - Stuttgart, 1982.

[90]. WILKINSON, F., Histoire illustr�e des Armes et Armures, Paris - Barcelona, 1978.

[91]. GAMBER, O., Die mittelalterlichen Blankwaffen der Wiener Waffensammlung, �n Jahrbuch der Kunsthistorischen Sammlungen in Wien, 1961.

[92]. HAYWAEDS, J.F., Sword and Daggers, Victoria and Albert Museum, London, 1963.

[93]. DUFTY, A.R., European Sword and Daggers in the Tower of London, London, 1974.

[94]. CARPEGNA, N., Antiche armi dal sec. IX al sec. XVIII, gid collezione Odescalchi, Roma, 1969.

[95]. BOCCIA, L., COEHLO, E., Armi bianche italiane, Milano, 1975.

[96]. KALMAR, J., R�gi magyar fegyverek, Budapest, 1971.

[97]. TEMESVARY, L., LUGOSI, F., Kardok, Budapest, 1992.

[98]. MENGHIN, W., Das Schwert im fr�hen Mittelalter, Stuttgart, 1983.

[99]. KOLCIN, B.A., Cernaia mettalurgia i metalloobrabotka w drevnei Rusi, �n Materialy i issledovanja po archeologii SSSR, 32/1953; PIASKOWSKI, J., Technika glanskiego hutnictwa i kowalstwa zelaznego X-XI w., �n Gdansk Wczesnosredniowieczny, 2/1960; WILLIAMS, A.R., Methods of Manufacture of Swords in Medieval Europe, Illustrated by the Metallography of some Examples, �n Gladius 13/1977; SACHSE, M., Die Restaurierung von Damaszenstahl, �n Arbeitsbl�tter f�r Restauratoren, 11-1/1978; SMITH, C.S., A History of Metallography, �n M.I.T. Press, Cambridge, 1988.

[100]. NICOLLE, D.C., Arms and Armour of the Crusading Era, New York, 1988.

[101]. KOLIAS, TAXIARCHIS, G., Byzantinische Waffen. Ein Beitrag zur byzantinischen Waffenkunde von den Anf�ngen bis zur lateinischen Eroberung, Wien, 1988.

[102]. GLOSEK, M., Le d�veloppement et l'etat des recherches sur les �p�es m�di�vales en Europe, �n Fasciculi Archaeologiae Historicae, I/1986, pp. 33-41.

[103]. GEIBIG, A., Beitr�ge zur morphologischen Entwicklung des Schwertes im Mittelalter, Neum�nster, 1991.

[104]. Vezi supra notele: 18, 19, 20,.

[105]. HOREDT, K., Eine s�chsische Schmiede des 13. Jahrhunderts, �n Eml�kk�nyv Kelemen Lajos, Kolosv�r, 1957; a.a., Moresti, Grabungen in einer vor- und fr�hgeschichtlichen Siedlung in Siebenb�rgen, I - Bukarest, 1979, II - Bonn, 1984; a.a., Siebenb�rgen im Fr�hmittelalter, Bonn, 1986; MĂTASĂ, C., ZAMOŞTEANU, I., ZAMOŞTEANU, M., Săpăturile de la Piatra Neamţ, �n Materiale şi Cercetări Arheologice, mai departe (MCA), VII/1959; POPA, R., O spadă medievală din Valea Streiului şi c�teva consideraţii istorice legate de ea, �n Sargetia, IX/1972; a.a., Knaufkrone eines wikingerzeitlichen Prachtschwertes von Păcuiul lui Soare, �n Germania, 62-2/1984; BADER, T., Ein mittelalterliches Schwert mit Inschrift aus Satu-Mare, �n Studijn� Zvesti, 21/1985; RADOSLAV, D., LAZIN, GH., Spada feudal-timpurie de la Vetiş, �n Studii şi Comunicări Satu-Mare, 7-8/1986-1987; PINTER, Z., Consideraţii asupra spadeimedievale din Poiana Prisăcii, �n Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, mai departe (SCIVA), 2/1986; a.a., O spadă medievală de la Jupa, �n SCIVA, 4/1989; a.a., Das Mittelalterliche Schwert aus dem Reitergrab in Diemrich-Deva, �n Forschungen zur Volks-und Landeskunde, mai departe (Forschungen), 32-2/1995; a.a., Spada medievală de la Bucova, �n Banatica, XIII/1995.

[106]. RILL, M., Mittelalterliche Schwerter im Brukenthalmuseum �n Forschungen, 26-2/1983; PINTER, Z., Spadele medievale din colecţia Muzeului Judeţean de Etnografie şi Istorie Locală din Caransebeş, �n Banatica, IX/1987.

[107]. HEITEL, R.R., Spade din secolul al XII-lea �n muzeele din Rom�nia, �n SCIVA, 46-1/1995.

[108]. VLĂDESCU, C., K�NIG, C., POPA, D., Arme �n muzeele din Rom�nia, Bucureşti, 1973.

[109]. HEITEL, R.R.,Die Arch�ologie der ersten und zweiten Phase des Eindringens der Ungarn in das innerkarpatische Transilvanien, �n Dacia N.S., XXXVIII-XXXIX/1994-1995, pp. 389-439. �n legătură cu acest material sunt necesare c�teva precizări. Autorul a finalizat redactare�n limba rom�nă a acest studiu �n anul 1992, după care a fost tradus �n limba germană �n 1993 şi predat spre publicare. Din motive independente de voinţa autorului numărul dublu 1994-1995 al revistei Dacia a văzut lumina tiparului abia �n 1997 iar studiul a apărut postum, motiv pentru care pe de o parte �n acest articol nu sunt incluse rezultatele unor cercetări mai noi apărute �n ţară şi străinătate, pe de altă parte studiul regretatului Radu Robert Heitel nu a fost cunoscut iar opiniile şi propunerile de datare a unor piese nu sunt citate �n lucrări redactate după apariţia teoretică (1995) a revistei Dacia, ci doar după apariţia reală a acestei reviste (1997). Aceată dessincronizare aparent minoră, ne-a creat �nsă �n mai multe cazuri, reale dificultăţi de citare.

[110]. BARLETT WELLS, H., Medieval Two-Edged Swords in Rumania, �n Journal of the Arms and Armour Society, II-12/1958.

[111]. HEITEL, R., Aufgaben der Arch�ologie des 12. Jahrhunderts in Siebenb�rgen, �n Forschungen, 37-1/1994, p.80.