|
Legenda
ilustraţiilor
Cuprins
|
Roşcani – Biserica Monument Istoric
Autor: ZENO-KARL PINTER.
ISBN 973-9425-88-7, Editura Emia, Deva2001. © copyright:
ZENO-KARL PINTER
1. INTRODUCERE
1. 1. Cadrul geografic
Satul Roşcani aparţine din punct de
vedere administrativ comunei Dobra din judeţul Hunedoara, alături
de alte 12 sate, toate plasate în Depresiunea Dobrei, la zona de contact a
teraselor de pe partea stângă a Culuarului Mureşului cu prelungirea
versanţilor nordici ai Munţilor Poiana Ruscăi. Această
situare conferă satului un climat temperat, de tip zonal colinar cu
influenţe oceanice datorate curenţilor barici ce pătrund
dinspre apus în Culuarul Mureşului.
Localitatea situată la o altitudine ce variază între 180 m, (malul
râului Dobra) şi 210 m (pragul uşii bisericii), este
străbătută de râul Dobra afluent pe partea stângă a
Mureşului, ce izvorăşte de sub Vârful Rusca (1355 m), adunând
în zona Roşcanilor mai multe văi şi pâraie: Valea
Căsagului, Valea Albă, Valea Strâmbului, Valea Pii, Valea Baniului,
Valea Voicii şi Valea Pancului, care dau şi numele străzilor şi
caracterul de sat cu nuclee adunate al acestei aşezări.
Este de semnalat şi faptul că vatra actuală a satului
Roşcani este divizată în două părţi: Roşcanii
Mari, partea de sudest, cuprinzând astăzi cel mai mare număr de
gospodării ca şi „centrul“ actual al satului şi Roşcanii
Mici, în nordvest, pe Valea Pancului, grupând mai puţine case dar având
cele mai vechi edificii şi spaţii publice: biserica, cimitirul,
şcoala şi casa parohială. Este evident că la un moment al evoluţiei aşezării
s-a produs o roire a populaţiei, cel mai probabil dinspre zona mai
ferită a Văii Pancului, unde se află şi cea mai veche
construcţie: biserica, spre zona mai deschisă şi cu terenuri
agricole mai bune a Roşcanilor Mari.
1. 2. Cartografia istorică
Studiind
cartografia istorică, am putut observa în „Cartarea Iosefină“ a
Ardealului executată între anii 1769 şi 1773 şi
păstrată la Arhiva de Război din Viena, existenţa în
secolul al XVIII-lea a două sate distincte. Astfel în satul numit pe această hartă
istorică „Roskán˙mare“ se pot distinge cca. 48 de gospodării iar în
aşezarea înscrisă aici „Roskán˙mike“ cca. 25 de gospodării,
biserica fiind figurată între cele două aşezări
înconjurată de o împrejmuire elipsoidală ce pare a fi
prevăzută cu o intrare pe partea de est (fig 1). Se pare că
din punct de vedere administrativ şi în această perioadă cele
două aşezări erau însă privite ca o singură unitate, destul de
importantă dealtfel, căci pe harta de ansamblu, Roskan˙ figurează
ca reper central pentru folia 182 (fig 2). Şi în harta în scară
1:200000, reeditată în anul 1939 de Institutul de geografie
militară din Viena după cartarea militară din anul 1914, sunt
figurate două sate: Roscanu – mare şi – mic, între care este
însă doar simbolizată biserica drept lăcaş de cult din
piatră (fig. 3).
1. 3. Toponimia
Cât
priveşte denumirea acestei localităţi, relevant este sufixul
„-ani“, asociat unui nume de persoană, unui antroponim. Antroponimul „Roşca“
aminteşte la rândul său de o notă caracteristică a unei
persoane şi anume: „roşu“, „cel roşu“. Toate acestea duc la concluzia că
Roşcani ar putea însemna fie „satul lui Roşca“ eventual „satul
locuit de cei din neamul lui Roşca“ sau „satul întemeiat de Roşca“. Nu se poate însă exclude din
discuţie – în opinia noastră – legătura cu alte toponime
asemănătoare din zonă: Rusca, Poiana Rusca, Ruschiţa,
toate provenind din etnonime şi care ar putea sta la baza denumirii de
„Ruskán“ cum este menţionat satul în anul 1733 sau „Ruscani“, deci cei veniţi din
Rusca, din Rudschiţa sau poate pur şi simplu din Munţii Poiana
Rusca, transformată apoi în „Roşcani“.
1. 4 Demografia
Aspectul
demografic al satului Roşcani a variat în decursul secolelor din
care există statistici. La cel mai vechi recensământ cunoscut, din
anul 1733, în Roşcani au fost înregistrate 180 de suflete, ceea ce se
confirmă şi prin numărul de cca. 70 de gospodării
figurate în „Cartarea
Iosefină“ citată anterior şi executată în acelaşi
secol (1769-1773). În acest
prim recensământ cunoscut pentru Roşcani nu se menţionează
apartenenţa etnică a locuitorilor, probabil în totalitate români,
căci în anul 1857, când sunt recenzate 188 de gospodării, apar doar
5 străini. La
sfârşitul secolului al XIX-lea, datorită intensificării
exploatărilor de resurse naturale necesare industriei, în sat se
stabilesc şi locuitori de alte etnii: germani, maghiari, evrei, sârbi,
croaţi, italieni şi alţi străini cu limba maternă
necunoscută.
Aceştia vor dispare însă până la mijlocul secolului nostru,
fie plecând în alte locuri, fie asimilându-se populaţiei româneşti,
aşa cum este cazul familiei Capelini, de origine italiană, al
cărei nume s-a păstrat până astăzi prin Maria Muntean
Capelini din Roşcanii Mici. Vârful demografic al satului Roşcani
s-a înregistrat în anul 1944, cu 882 de locuitori (872 români, 5 evrei, 5
maghiari) pentru ca în ultimii ani să se înregistreze un regres evident
ajungându-se la 599 locuitori în anul 1992 şi la 447 locuitori în 1999.
1. 5. Izvoare scrise
Istoria
scrisă a fost destul de vitregă cu această localitate,
menţiunile documentare medievale cu referire directă la satul
Roşcani fiind extrem de rare şi relativ târzii. Cea mai veche
atestare documentară pare să fie cea de „Roskan“ din anul 1491. Pentru secolul al XVI-lea documentele
lipsesc iar din secolul al XVII-lea cunoaştem un singur document din
anul 1601.
În aceste
condiţii, singura modalitate de clarificare a tabloului istoriei
locale pentru perioada evului mediu şi a epocilor mai vechi este
cercetarea arheologică sistematică a unor obiective de interes
de pe raza localităţii. În cazul Roşcanilor biserica
este fără îndoială obiectivul cel mai vechi păstrat
şi ca atare cel mai interesant.
|
