INTRODUCERE ÎN ARHEOLOGIA INFORMATIZATĂ

Autori: Gh. Lazarovici, D. Micle.

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorilor. Nici o parte din această carte nu poate fi reprodusă sau transmisă, sub nici o formă, electronică, mecanică sau de mână, fără permisiunea scrisă a autorilor.

Tehnoredactare computerizată: Dorel Micle, Daniel Stoian; Grafică computerizată: Dorel Micle; Coperta:Dan Buia. Apărut în: BIBLIOTHECA HISTORICA ET ARCHAEOLOGICA UNIVERSITATIS TIMISIENSIS.

III; Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

INTRODUCERE

Calculatorul personal (PC – personal computer) a devenit simbolul tehnologiei contemporane, iar aria lui de aplicabilitate a atins şi domeniul arheologiei – disciplină ce a fost mult timp considerată ancorată în graniţe fixe, fără o posibilitate de modernizare a tehnicilor de lucru.

Informatica este aceea care a spart barierele ce îngrădeau arheologia, însă legăturile dintre cele două ştiinţe sunt departe de a se fi finalizat. Este evident că disciplina informaticii nu a fost gândită pentru o aplicabilitate în arheologie, apropierea dintre ele făcându-se din mers, intruziunea uneia în domeniul celeilalte provocând transformări a căror importanţă este greu de precizat la ora actuală.

Tendinţa actuală în arheologie este aceea de ultraspecializare într-o anumită epocă, cultură sau chiar fază, astfel încât, dintr-un anumit punct de vedere arheologul este victima încorsetării crescânde a propriei lui meserii – practicând săpături tot mai minuţioase şi publicând numai în reviste de specialitate adresate unui public restrâns – , el adună o cantitate enormă de artefacte şi informaţii ce trebuiesc depozitate, gestionate şi analizate.

Extraordinara creştere a documentaţiei, ca rezultat al acestei cercetări, explică faptul că însuşi specialistul unui astfel de domeniu restrâns poate fi copleşit, la un moment dat, de multitudinea informaţiilor.

De aceea s-a căutat un remediu pentru această “inflaţie documentară” încă din 1960, prin introducerea unor tehnici mecanografice şi a unor fişiere de selectare optică, a informaţiei arheologice. Însă abia în ultimii 15 ani, informatica a impus progrese semnificative, permiţând o gestionare sigură şi rapidă a imensei documentaţii arheologice.

Astfel au apărut proiectele unor “bănci de date” naţionale şi internaţionale (echivalentul băncilor de evidenţă muzeală de la noi) care să regrupeze cunoştinţele arheologilor dintr-un anumit domeniu, pentru a le pune la dispoziţia colectivelor ştiinţifice din întreaga lume, prin consultarea la distanţă (prin intermediul INTERNET-ului). De asemenea au apărut “bazele de date”, locale sau personale, care tind să înlocuiască clasica muncă cu fişe, introducerea, organizarea, selectarea şi regăsirea informaţiei (după anumite criterii) făcându-se foarte uşor şi rapid.

În acest fel calculatorul a devenit un instrument privilegiat, mai întâi pentru că face comodă şi performantă utilizarea bazelor de date (vechile fişe), iar în al doilea rând pentru că facilitează prelucrarea materialului arheologic prin intermediul unor sisteme expert (programe de arheologie, geografie, chimie, etc.) în vederea analizei finale şi publicării artefactelor şi informaţiilor dintr-o săpătură arheologică.

a. Aplicaţiile informaticii în gestionare şi documentare

Băncile de date, destinate tezaurizării informaţiei, pot lua forme diverse după domeniul pe care ele le acoperă şi după finalitatea care li se atribuie:

1. Gestionarea colecţiilor arheologice din instituţii

Informatica poate ajuta arheologia în gestionarea colecţiilor arheologice, mai ales în două categorii de situaţii: când este vorba de un muzeu (sau ansambluri de muzee) şi când este vorba de materialul arheologic găsit într-un sit (sau ansambluri de situri) prin săpătură sistematică sau prospecţie arheologică.

Aici artefactele sunt grupate în spaţiu şi se caracterizează prin diversitatea lor. Depozitarea acestora se face după tipul de săpătură şi provenienţa lor, precum şi după specificul muzeului. Băncile de date iau în calcul o documentare extrem de fină, înregistrând şi cele mai mici probleme de ordin practic sau instituţional. Calculatorul nu face, în acest caz, decât să execute operaţiile elementare ale gestiunii:

· arhivare (înregistrare);

· reperare (regăsire);

· tipărire de liste (inventare şi cataloage, indecşi, răspunsuri la interogări speciale);

· calcule statistice.

Descrierea rămâne în general sumară, iar gestionarea unei astfel de bancă de date poate fi operată relativ uşor de un specialist care va avea responsabilitatea actualizării datelor.

Sistemele de exploatare informatică, a unei bănci de date, nu sunt în general prea sofisticate. De aceea s-au înmulţit gestionările de acest tip în domeniul arheologiei şi istoriei (cel mai cunoscut exemplu este Muzeul Computer Network care gestionează aproximativ 50 de muzee din New York şi estul S.U.A.).

2. Băncile de date documentare axate pe domenii

Într-o bancă de date pot fi înmagazinate nu numai diverse colecţii de materiale arheologice, ci şi ansambluri coerente de acelaşi tip, în interiorul unui câmp cultural, mai mult sau mai puţin larg (expl.: toate vasele ceramice ale culturii Petreşti sau Vinča, toate inscripţiile romane din Dacia, toate spadele medievale româneşti, etc.). S-ar remedia astfel problema dispersiei documentelor (artefactelor) şi a publicaţiilor. Operaţia este analoagă marilor “corpusuri” tradiţionale, calculatorul oferind posibilitatea unei consultări rapide şi la distanţă, adăugarea de documente noi, corectarea erorilor sau modificarea descrierii. Astfel, pe lângă băncile de date materiale, arheologul are la dispoziţie şi o bancă de date bibliografică, utilă atât specialistului cât şi studentului, iar prin intermediul INTERNET-ului şi omului de rând pasionat de istorie şi arheologie. Prin legarea în reţea şi standardizarea câmpurilor, din bazele de date ale muzeelor din întreaga ţară, se poate crea un sistem naţional de gestionare a datelor arheologice, orice specialist putând consulta rapid ultimele date de specialitate prin simpla introducere a parolei şi a interogării respective.

Însă nu toţi arheologii au acceptat utilizarea calculatorului în munca de arhivare a artefactelor arheologice. Dacă cei mai mulţi se opun din necunoştinţă de cauză, ignorând sau pur şi simplu preferând sistemul clasic, există şi arheologi care au adus argumente logice şi ştiinţifice privind refuzul de a utiliza calculatorul. Problema principală o constituie “datele” ce trebuiesc introduse în memoria calculatorului, ce nu sunt considerate date cu adevărat arheologice, descrierile nefiind exhaustive şi obiective, astfel încât nu există o compatibilitate între arheologi sau instituţii.

Răspunsul la această obiecţie s-ar putea găsi în definirea unor formule exhaustive şi obiective, în concordanţă cu practicile şi nevoile momentului, prin generalizarea unei metodologii unice, acceptate de toţi arheologii. Deşi s-au făcut câteva încercări în acest sens, acest domeniu fiind încă la început de drum, rămâne în sarcina tinerilor arheologi aplicarea pe viitor a unor tehnici şi metode general acceptate.

Să nu uităm, de asemenea, că literatura de specialitate, clasică, este plină de termeni confuzi, de descrieri eronate sau de sinonime pentru prezentarea aceluiaşi tip de obiect sau tehnici de lucru, astfel încât standardizarea clasificărilor, descrierilor şi operaţiilor ar fi mult grăbită de utilizarea calculatorului.

Această dificilă punere la punct a sistemelor descriptive trebuie să fie gândită în raport cu obiectivele prevăzute de arheolog şi în raport cu sistemele informatice chemate să le exploateze, căci pentru a fi utilizabilă (de către arheolog) o descriere trebuie să exprime un anumit număr de relaţii şi eventual mai multe nivele de înregistrare.

De exemplu, o descriere a unui obiect arheologic trebuie regăsită la mai multe nivele de interogare, în funcţie de natura aplicaţiei:

Ori numai sistemele informatice dezvoltate sunt capabile să trateze o asemenea informaţie după modalităţile (de altfel destul de diverse) ce trebuiesc luate în consideraţie în analiza datelor.

b. Aplicaţiile informaticii în prelucrare şi calcul statistic

În fine, calculatorul poate fi utilizat în arheologie pentru a extrage mai multe informaţii, dintr-o bază de date, decât au fost introduse (adică operaţii complexe de căutare a unor tipuri speciale de date).

Este vorba de operaţii de ordin divers, adesea auxiliare, pentru a eficientiza munca arheologului. Astfel, este posibil ca în practica prospecţiei electrice sau magnetice, informaţiile oferite de aceste aparate să fie introduse automat, direct în calculator, care le va exprima imediat într-o formă lizibilă. În acelaşi mod se poate lucra şi în cazul aparatelor de datare exactă a unor artefacte arheologice (metoda C14, metoda termoluminiscenţei, etc.), transferul datelor făcându-se automat de la maşină la calculator.

În ceea ce priveşte prelucrarea materialului arheologic stocat într-o bază de date, este utilizată statistica ce poate fi aplicată în calcule de clasificare sau seriere automată, pentru identificarea similarităţilor sau disimilarităţilor, pentru analizarea rangurilor într-o astfel de clasificare (în clase disjuncte sau continue), pentru cercetarea frecvenţelor distribuţiilor unor obiecte sau proprietăţi, pentru a identifica independenţa dintre serii sau corelaţii, etc.

În urma unei astfel de prelucrări, clasele şi seriile vor putea fi interpretate ca reflectând o evoluţie în timp sau o difuziune în spaţiu, sau ca exprimând producţia diverselor ateliere, etc. Bineînţeles că arheologului îi revine sarcina de a interpreta rezultatele furnizate de calculator, deoarece acesta nu poate face conexiuni logice şi interpretări factoriale.

Pentru toate aceste operaţii informatizate, devine indispensabilă prezenţa calculatorului, de îndată ce numărul informaţiilor (datelor) de tratat descurajează calculul clasic “cu mâna”.

Aceasta masă de informaţii înregistrată în calculator, devine aici o bază de date (locală) foarte diferită de banca de date, despre care s-a vorbit mai sus. Aceste baze de date mai sunt numite bănci de date cu caracter “ştiinţific”, “euristic” sau “de structură”, însă nici una dintre expresii nu este satisfăcătoare.

Realizate nu pentru exploatări generale, ci pentru rezolvarea unor probleme particulare, puse de un arheolog sau de o echipă de arheologi, bazele de date au o amploare mai mică decât băncile de date documentare, ele putând fi şterse de îndată ce rezultatul cercetării a fost atins.

Facilităţile oferite de calculator nu se văd decât în derularea exactă a unor operaţii cerute. Alegerea acestora, pertinenţa datelor şi reprezentarea lor, interpretarea rezultatelor şi validarea lor, cad în sarcina unei strânse colaborări între arheolog şi informatician.

Uimitoarea varietate de aplicaţii şi experimentări în arheologie a calculatorului, ţine de diversitatea cerinţelor şi nevoilor dar şi de principiile pe care se fondează operaţiile de gestiune, de documentare şi de calcul statistic. Toate pun probleme tehnice, instituţionale şi teoretice; acestea din urmă ating probleme fundamentale precum cele ale posibilităţilor şi limitelor, ale formalizării, ale aptitudinii statisticii de a construi modele general validate de ştiinţele exacte cu aplicabilitate în ştiinţele umaniste, etc.

La toate aceste întrebări se pot găsi răspunsuri numai lucrând într-un astfel de program informatizat de arheologie şi ţinând pasul cu ultimele descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, căci altfel arheologia se va transforma din disciplină ştiinţifică în artă, unde amprenta interpretării personale tinde să ia locul analizei ştiinţifice.

Lucrarea de faţă doreşte să ofere specialistului în arheologie o alternativă la metodele clasice de cercetare arheologică, accentuând una din disciplinele conexe cu aplicabilitate în arheologie: informatica.

Pentru aceasta, prima parte a studiului se axează pe noţiunile teoretice de informatică, ce-şi găsesc aplicabilitate în arheologie, punându-se accentul pe definirea termenilor ştiinţifici, iar a doua parte se axează pe aplicaţiile arheometrice şi pe modelele practice necesare unui program informatizat de arheologie. Nu în ultimul rând sunt prezentate principalele softuri (programe), ce se găsesc pe piaţa românească sau străină, de arheologie sau din alte discipline cu aplicabilitate în arheologie.