I. INTRODUCERE. CONDIŢIILE DESCOPERIRII

Ne propunem să prezentăm un depozit dacic din fier găsit în apropierea cetăţii de la Piatra Roşie, important atât prin numărul mare de piese şi varietatea lor tipologică, cât şi prin unele piese unicat ori marcajele de pe unele exemplare. De ce l-am denumit „depozit”? Explicaţia rezultă din condiţiile descoperirii.

În 2002, cu ocazia căutării pieselor din fondul vechi al Castelului Corvineştilor, în beciul palatului mare dinspre oraş (Palatul Bethlen), folosit până atunci ca depozit, s-a găsit o cutie ce conţinea piesele pe care le prezentăm acum, aflate într-o avansată stare de oxidare. Dintr-un bilet aflat în cutie, doar parţial lizibil, reieşea că piesele provin din

„ apropiere de cetatea Piatra Roşie”.

Cum nici directorul şi nici colegii arheologi, veniţi aici după anul 1997, nu ştiau nimic de el, era evident că piesele se aflau aici dintr-o perioadă anterioară.

În urma investigaţiilor făcute, în rândul personalului angajat în muzeu de mai multă vreme, s-au putut afla informaţii suplimentare. Astfel, piesele au fost donate muzeului, prin 1995-1996, de o persoană care n-a vrut să-şi decline identitatea „pentru a nu avea probleme”. Donatorul a spus că în apropiere de cetatea Piatra Roşie, pe o suprafaţă de câţiva zeci de metri pătraţi, se aflau numeroase piese, din care el a luat „cât a putut duce într-un sac, dintre cele mai bine păstrate”, restul rămânând acolo.

Din informaţiile astfel obţinute se poate presupune că era vorba de un mare depozit de piese scos la suprafaţă de căutătorii de comori cu detectorul de metale. Din păcate, nu vom putea afla niciodată conţinutul întregului depozit întrucât nu cunoaştem locul exact al descoperirii, nu ştim nici câte piese au luat descoperitorii şi nici dacă piesele rămase pe loc au mai fost recuperate de altcineva.

Astfel, putem presupune, aproape cu certitudine, că este vorba de un depozit de piese descoperit undeva în apropierea cetăţii dacice de la Piatra Roşie, fapt ce ne-a determinat să-l publicăm ca atare.

Aşa după cum se cunoaşte, prelucrarea fierului a fost unul din meşteşugurile care a cunoscut o deosebită dezvoltare la geto-dacii din sec. I a. Chr-I p. Chr., fapt dovedit de cuptoarele de redus minereurile de fier, de marea cantitate de lupe şi de varietatea uneltelor descoperite până acum (Glodariu, Iaroslavschi 1979; Iaroslavschi 1997).

Numai în ultimul deceniu, din zona Munţilor Orăştiei, ca rezultat al descoperirii şi abandonării pieselor din fier de către căutătorii de comori, au fost recuperate cantităţi însemnate de lupe şi piese din fier, care aşteaptă încă să fie publicate. O imagine, chiar sumară, despre varietatea de piese găsite în această zonă a putut fi observată cu ocazia organizării unei expoziţii temporare ( Dacii 2004, nr.cat. 62-244).

Dorinţa de a pune la dispoziţia cercetătorilor, ca şi a publicului larg, această descoperire importantă ne-a îndemnat s-o publicăm cât mai rapid, fiind convinşi că numai astfel se vor putea îmbogăţi în mod semnificativ cunoştinţele noastre despre deosebitul nivel de dezvoltare pe care l-a atins metalurgia fierului la daci. Publicarea depozitului şi în limba engleză o considerăm necesară pentru ca informaţiile să ajungă mai eficient la cunoştinţa cercetătorilor străini.

De asemenea, analiza metalografică efectuată asupra unor piese, diferite tipologic, va aduce noi date, atât despre procedeele tehnologice folosite, cât şi despre nivelul înalt al cunoştinţelor şi experienţa pe care meşterii daci le dobândiseră în domeniul metalurgiei fierului.

I. INTRODUCTION. CIRCUMSTANCES OF THE FINDING

It is our intention to present a Dacian iron deposit found close to the Piatra Roşie fortress, a deposit that is important not just due to the large number and high variety of items, but also to a number of one-of-a-kind items or to certain markingings. Why call it a ‘deposit’? Because of the circumstances of the discovery.

In 2002, while searching the old inventory of the Corvineşti Castle in the cellars of the large palace close to the town (the Bethlen Palace), used until then as repository, one found a box of the said items. They were seriously rusted. A note in the box, only partially legible, pointed to “close to the Piatra Roşie fortress” as the point of origin.

Since neither the head of the museum, nor the fellow archaeologists who arrived here after 1997 couldn’t recall anything about this, the items must have been here since a previous period.

Investigations among the personnel that had been working for the museum for longer that came up with new information. Thus, someone who would not reveal its identity so as to “avoid problems” donated the items to the museum around 1995-1996. The donor said that dozens of square meters close to the Piatra Roşie fortress showed numerous items, but that he took “only as much as he could carry in a sack, choosing from the best preserved”, and that the rest remained where it stood.

This leads us to believe that it was a large deposit of items brought to light by treasure hunters using metal detectors. Unfortunately, we will never know the contents of the entire deposit because the exact location of the discovery is a mystery, as is the number of items that the founders took or whether someone else recuperated the items that remained on the spot.

Therefore, we are rather confident in assuming that we are dealing with a deposit found somewhere close to the Dacian fortress of Piatra Roşie, which led us to publish it as such.

As one knows, blacksmithing was no stranger at all to the Geto-Dacians of the first century BC – first century AD. The iron ore-reduction ovens, the high number of loops and the range of items found so far stand proof of this (Glodariu, Iaroslavschi 1979; Iaroslavschi 1997).

In the last decade alone, a large number of iron items and loops were found in the Orăştie Mountains area, after being unearthed and abandoned by treasure hunters. They still await publishing. A temporary exhibition (Dacii 2004, cat. no. 62-244) offered a bigger picture, even if still only partial, of the diversity of the items.

The wish to introduce to the researchers, as well as the public, this important discovery, pushed us to publish it as soon as possible. It is our belief that this will significantly enrich our knowledge of the level of development reached by the Dacian blacksmithing. As for the English version, it will make sure that foreign researchers absorb this knowledge more efficiently.

The metallographic analysis on certain items, of different typologies, will provide new data, both about the technological procedures employed, and about the high level of know-how and experience that the Dacians had acquired in terms of metal processing.