|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
264.
Veseud (Vessződ, Ziedt, Wessid, Tsît, Sydo, Wozzodia), comuna
Chirpăr Anul primei atestări scrise: 1337; Jacobus de Wozzodya solvit
XIIII antiquos banales.[1] 1. Pe locul numit Herrengrund s-au descoperit fragmente de topoare-ciocan de
piatră lustruită, o greutate pentru războiul de ţesut din
lut ars şi un topor din bronz cu spin (epoca bronzului). Bibliografie: MNB. 2.
În puncte neprecizate de pe teritoriul satului s-au descoperit: a)
Un topor neolitic de piatră lustruită, neperforat. Bibliografie: MNB. b) Ceramică din epoca bronzului. Bibliografie: MNB. c) O râşniţă dacică. Bibliografie: MNB. 3. Biserica este ridicată în prima
etapă ca bazilică romanică pe pilaştrii, fără
turn, în a doua jumătate a secolului XIII. Corul de plan rectangular
a fost prevăzut cu absidă semicirculară pe partea de E. Arcul triumfal,
semicircular, face parte din construcţia romanică, la fel ca
şi pilaştrii din navă ce au fost iniţial dreptunghiulari,
iar forma actuală, în cruce, provine de la amplificarea lor pentru a
susţine bolţile construite în anii 1784-1785. În peretele de N, se
păstrează o nişă sacramentară, foarte simplă
închisă cu un grilaj din fier forjat. În jurul anului 1500, în
cadrul măsurilor de fortificare, absida este demolată iar zidurile
sunt îngroşate pentru a putea susţine turnul ce se ridică acum
deasupra corului. Acest turn cu cinci etaje şi galerie de luptă din
paiantă scoasă spre exterior pe console de lemn, a devenit şi
turn clopotniţă. Cu acelaşi prilej se
construieşte un al doilea turn pe partea de V. În turnul
clopotniţă se păstrează trei clopote interesante.
Clopotul mare are o inscripţie[2]
este datat în secolul XV. Clopotul mijlociu a fost datat 1573 şi
inscripţionat[3],
însă în anul 1973, când a fost turnat din nou, i s-a imprimat din
greşeală anul 1513, deşi bucata de bronz cu anul 1573
inscripţionat nu a fost topită şi se află în prezent în
casa parohială. Clopotul mic poartă, la rândul său, o inscripţie.[4] Zidul de incintă din
jurul bisericii, urmând un traiect dreptunghiular şi întărit cu
patru turnuri – două de plan circular şi două de plan
rectangular – şi un turn de poartă a fost ridicat în jurul anului
1500, fiind menţionat în anul 1506 drept Fortalitium. Această
fortificaţie a fost demolată în secolul XIX, păstrându-se doar
o porţiune a zidului de partea de S a bisericii. Bibliografie: Müller 1857, p.
214; Horwath 1931, p. 87-88; Vătăşianu 1959, p.
32, 581; Treiber 1971, p. 111; Fabritius-Dancu 1980, pl. 149; Gheorghiu
1985, p. 174; Fabini 1998, p. 835-836. |
