|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
265.
Veseud (Szászvessződ,
Wassid, Wasseid, Wassit), denumirea veche românească Veseud-Şeica,
comuna Slimnic Anul primei atestări scrise: 1326; Akus filiorum Michaelis
nobilum de Hydegwyz.[1] 1. D. Popa
aminteşte o aşezare Wietenberg în hotarul localităţii. Bibliografie:
Popa 2001, p. 420. 2. De pe hotarul
localităţii provin 2 piese meta,
precum şi o râşniţă întreagă (meta şi catillus) aflate în colecţiile
MNB. Bibliografie: Branga 1970, p.
43, 44; Popa 2001, p. 421. 3.
Vechea biserică medievală cu hramul Sf. Nikolaus a fost
demolată în anul 1863 după ce cu un an înainte se
prăbuşise turnul afectând grav întregul edificiu. Între 1863 şi 1877 se
adună bani pentru ridicarea unei noi biserici, de remarcat fiind o
donaţie de 200 de taleri venită din partea regelui Wilhelm I al
Prusiei în anul 1871. Noua biserică
edificată în stil eclectic este orientată N-S şi pe alt loc
decât vechea biserică, ale cărei urme se mai vedeau în secolul XX
în cimitirul luteran, în apropierea pietrei de mormânt a ultimului preot ce a
slujit în vechiul edificiu; Johann Georg Oberth †1866. Din vechea biserică
se mai păstrează două clopote, unul ornamentat cu scuturi
heraldice şi databil în secolul XV, celălalt, mai mic, fiind turnat
în anul 1643 de meşterul Antonius Uten din Sibiu. Bibliografie: Fabini 1998, p. 785. |
