b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

263. Velţ (Velc, Völc, Wölz, Wälzen, Welz, Weulch), comuna Bazna

 

Anul primei atestări scrise:1359.[1]

 

            1. Într-un loc neprecizat s-a descoperit o ştanţă monetară de pe timpul împăratului Lucius Verrus.

Bibliografie: Ackner 1856, p. 20; 1862, p. 173; Gooss 1876, p. 128; Marţian 1920, p. 736.

 

            2. În anul 1905 s-a descoperit, într-un mormânt, un tezaur din epoca migraţiilor, compus din două pseudofibule îmbrăcate în lame de argint şi de aur cu aplici de pietre preţioase, doi cercei de aur, o cataramă de aur masiv, un inel de bronz şi o mărgea de chihlimbar, datând de la începutul secol V d.Chr. (MNIT).

Bibliografie: Pósta 1906, p. 66; László 1941, p. 125-127.

 

3. Biserica a fost construită în secolul XIV, ca edificiu sală în stil gotic, cu cor poligonal şi arc de triumf ogivat din piatră profilată.

În anul 1460, într-o indulgenţă papală, biserica este pomenită cu hramul Tuturor Sfinţilor.

În jurul anului 1500, biserica este fortificată prin ridicarea deasupra corului, a două etaje defensive prevăzute cu guri de tragere.

Accesul spre galeriile de luptă se face printr-un turnuleţ de scară, ce se ridică în colţul de SV al bisericii.

În peretele de N al corului, se mai păstrează o nişă sacramentară în stilul goticului târziu.

Friza de pornire a arcului triumfal, ca şi pornirile încă vizibile de arce din navă şi cor, arată că bolţile iniţiale erau mai joase decât bolta actuală, construită în anul 1881.

Conform informaţiilor scrise, vechea boltă pe nervuri în reţea, s-a prăbuşit în urma unui cutremur în anul 1880.

În turnul clopotniţă se păstrează două clopote medievale. Clopotul mare poartă o inscripţie[2], iar clopotul mijlociu are inscripţionat doar anul 1529. Mai este menţionat un clopot cu inscripţie din anul 1629, care a fost rechiziţionat în primul război mondial.

Fortificaţia din jurul bisericii, datând din secolul XV, a fost demolată în anul 1873 până la înălţimea de 2 m, devenind practic gard împrejmuitor.

În partea de SE a zidului de incintă a existat o capelă ce s-a transformat în secolul XIX mai întâi în primărie şi din 1874, în locuinţă pentru îngrijitorul bisericii.

Turnul de poartă este şi turn clopotniţă. Primele două etaje sunt zidite din piatră brută şi marchează înălţimea turnului defensiv, ultimul etaj cu clopotniţa fiind construit mai târziu din cărămidă. La primul etaj se păstrează o inscripţie greu lizibilă datată 1601.

Accesul prin turn era blocat de o hersă ale cărei şine de culisare s-au păstrat.

Bibliografie: Treiber 1971, p. 199; Fabritius-Dancu 1980, pl. 56; Gheorghiu 1985, p. 160; Fabini 1998, p. 820-821.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, II, p. 157, 166.

[2] „ihesus cristus hilf uns 1441”