|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
263.
Velţ (Velc, Völc, Wölz, Wälzen,
Welz, Weulch), comuna Bazna Anul primei atestări scrise:1359.[1] 1. Într-un loc neprecizat s-a descoperit o
ştanţă monetară de pe timpul împăratului Lucius
Verrus. Bibliografie: Ackner 1856, p.
20; 1862, p. 173; Gooss 1876, p. 128; Marţian 1920,
p. 736. 2.
În anul 1905 s-a descoperit, într-un mormânt, un tezaur din epoca
migraţiilor, compus din două pseudofibule îmbrăcate în lame de
argint şi de aur cu aplici de pietre preţioase, doi cercei de aur,
o cataramă de aur masiv, un inel de bronz şi o mărgea de
chihlimbar, datând de la începutul secol V d.Chr. (MNIT). Bibliografie: Pósta 1906, p.
66; László 1941, p. 125-127. 3. Biserica a fost construită
în secolul XIV, ca edificiu sală în stil gotic, cu cor poligonal şi
arc de triumf ogivat din piatră profilată. În anul 1460, într-o
indulgenţă papală, biserica este pomenită cu hramul
Tuturor Sfinţilor. În jurul anului 1500,
biserica este fortificată prin ridicarea deasupra corului, a două
etaje defensive prevăzute cu guri de tragere. Accesul spre galeriile de
luptă se face printr-un turnuleţ de scară, ce se ridică
în colţul de SV al bisericii. În peretele de N al
corului, se mai păstrează o nişă sacramentară în
stilul goticului târziu. Friza de pornire a arcului
triumfal, ca şi pornirile încă vizibile de arce din navă
şi cor, arată că bolţile iniţiale erau mai joase
decât bolta actuală, construită în anul 1881. Conform informaţiilor
scrise, vechea boltă pe nervuri în reţea, s-a prăbuşit în
urma unui cutremur în anul 1880. În turnul
clopotniţă se păstrează două clopote medievale.
Clopotul mare poartă o inscripţie[2],
iar clopotul mijlociu are inscripţionat doar anul 1529. Mai este
menţionat un clopot cu inscripţie din anul 1629, care a fost
rechiziţionat în primul război mondial. Fortificaţia din jurul bisericii, datând din
secolul XV, a fost demolată în anul 1873 până la
înălţimea de 2 m, devenind practic gard împrejmuitor. În partea de SE a zidului de incintă a
existat o capelă ce s-a transformat în secolul XIX mai întâi în
primărie şi din 1874, în locuinţă pentru îngrijitorul
bisericii. Turnul de poartă este şi turn
clopotniţă. Primele două etaje sunt zidite din piatră
brută şi marchează înălţimea turnului defensiv,
ultimul etaj cu clopotniţa fiind construit mai târziu din
cărămidă. La primul etaj se păstrează o
inscripţie greu lizibilă datată 1601. Accesul prin turn era blocat de o hersă ale
cărei şine de culisare s-au păstrat. Bibliografie: Treiber 1971, p. 199; Fabritius-Dancu
1980, pl. 56; Gheorghiu 1985, p. 160; Fabini 1998, p.
820-821. |
