|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
261.
Vărd (Vérd,
Werdt, Wierd, Verendia), comuna Chirpăr Anul primei atestări scrise: 1319; ecclesia sanctae Mariae de
Wert.[1] 1. Pe locul numit Sawer Nak, pe malul stâng al Hârtibaciului, s-au găsit, în
anul 1876, patru topoare de cupru (unul întreg, cu braţele în cruce,
şi alte trei fragmentare; CSS). În acelaşi loc s-au
descoperit şi fragmente ceramice dintr-o epocă neprecizată
(Hampel afirmă că de aici provine şi un celt). Bibliografie: Gooss 1876, p.
62; Hampel 1886, p. 60; Marţian 1920, p. 731; Roska
1942, p. 304, nr. 70; Vulpe 1975, fig. 24/178-179; Kalmar 1999,
p. 192; Popa 2001, p. 419, 420. 2.
Dintr-un loc neprecizat de pe teritoriul satului provine un topor de bronz cu
aripioare. Bibliografie: Hampel 1896, p.
28. 3.
Pe locul Towern s-au descoperit un
topor de piatră, un ac de bronz cu proeminenţe, un celt de bronz (sfârşitul epocii bronzului),
trei fragmente de greutăţi de lut, o ceaşcă de lut (Ha) şi fragmente ceramice
ornamentate prin stampilare (a doua
vârstă a fierului). Acul
cu proeminenţe şi patru bucăţi de bronz brut au fost
achiziţionate de la preotul din Vărd în anul 1883. Acestea
formează depozitul Vărd II (MNB). De
aici provine şi ceramică provincială romană. Bibliografie: Horedt 1944, p.
109; Petrescu-Dâmboviţa 1977, p. 160; Popa 2002, p. 212; Popa
2001, p. 419, 420. 4.
Pe locul Ueshet s-a descoperit, în
anul 1865, un depozit de bronzuri din perioada de tranziţie de la epoca
bronzului la prima epocă a fierului. Depozitul a primit denumirea de Vărd
I (MNB). Depozitul
face parte din seria Moigrad-Tăuteu din secolul X î.Chr., Ha B1. Bibliografie: Gooss 1876, p.
59-60; Tocilescu 1880, p. 805, 821, 824; Marţian 1920, nr.
730; 1921, nr. 731; Roska 1942, p. 304, nr. 70; Rusu 1963,
p. 209, nr. 37; Petrescu-Dâmboviţa 1977, p. 137. 5. Dintr-un loc necunoscut
(probabil din punctul 3) provine o urnă cu capac, înaltă de 20 cm,
având culoarea cenuşie şi două fragmente ceramice cu
încrustaţie în benzi ondulate, din epoca romană. D. Popa aminteşte
despre existenţa unui vicus roman. Bibliografie: Fronius 1882, p.
108; Popa 2000, p. 183; 2001, p. 421, 423. 6.
Biserica veche a fost ridicată în secolul XIII, în stil romanic iar în
documentul de atestare a localităţii, datat 1319, se pomeneşte
şi biserica cu hramul Sf. Maria. Turnul
clopotniţă pare să fie adosat faţadei de V, în secolul
XIV. Aspectul actual al
edificiului se datorează amplelor lucrări de construcţie din
anul 1853, când întreaga parte de E a bisericii este modificată. Fortificaţia din
jurul bisericii a avut plan aproape dreptunghiular şi era
întărită cu două turnuri, unul în E, celălalt în SV. O
parte a fortificaţiei se prăbuşeşte în anul 1877, iar cea
mai mare parte se demolează în anii 1924 şi 1953-1954, astfel
încât, actualmente, în teren nu mai sunt vizibile decât nişte urme de
ziduri, la V de biserică. Bibliografie: Horwath 1936,
harta; Fabini 1998, p. 802-803. |
