b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

239. Turnişor (Kistorony, Neppendorf, Villa Epponis), înglobat în oraşul Sibiu

 

Anul primei atestări scrise: 1336; Capitlul catedralei Transilvaniei confirmă că comes Nicolaus filius Corrardi de Tolmach a donat fiilor surorii sale Michaeli ac Paulo filiis Nicolai de Epindorf un sat.[1]

 

            1. În pietrişurile de lângă malul de S al Cibinului s-au descoperit aşchii cioplite, un nucleu şi un răzuitor din silex, databile în perioada mousteriană sau premousteriană (paleolitic inferior / mijlociu, MNIT).

Bibliografie: Roska 1924, p. 297, 311; Breuil 1925, p. 184, 195; Nicolăescu-Plopşor 1935-1936, p. 79.

 

            2. De pe teritoriul satului provine un celt din fier (MNIT).

Bibliografie: Roska 1942, p. 129, nr. 209.

 

            3. Cu ocazia construirii unei cazărmi (în anul 1896) s-a descoperit un vas cu denari imperiali romani din prima jumătate a secolului III (Septimius Severus, Caracalla, Macrinus, Severus Alexander, Iulia Soemias, Iulia Domna, Iulia Maesa, Maximinus Thrax, Gordianus şi Filip Arabul; fragmente din vas şi câteva monede se află la MNB).

Izolat s-au descoperit şi monede de bronz de la Constantin şi Teodosiu II.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 95-96; Marţian 1920, p. 704; *** TIR, L35, p. 75; Popa 2002, p. 201.

 

            4. Din această localitate mai provin alte două monede (Constantius Clorus şi Theodosius al II-lea).

Bibliografie: Preda 1975, p. 483; Protase 2000, p. 185.

 

            5. Ipoteza după care turnul bisericii luterane ar fi clădit pe substrucţii romane a fost contrazisă de cercetările arheologice întreprinse în anul 1986, cercetări ce au demonstrat că biserica a fost o bazilică romanică a cărei construcţie a început la sfârşitul secolului XII şi s-a finalizat în prima jumătate a secolului XIII.

Planul edificiului este bazilical, inedită fiind lărgirea navelor laterale în partea lor de E, ceea ce creează impresia unui transept.

Turnul clopotniţă se ridică între nava centrală şi cor, pe patru piloni de zidărie foarte masivă.

În peretele de E al colateralei de S se păstrează o nişă semicirculară din perioada romanică.

Toate aceste părţi constructive sunt zidite din piatră brută.

În cursul secolului XV, bazilica romanică suferă mari distrugeri, probabil în timpul campaniilor turceşti.

Lucrări de refacere sunt menţionate în secolul XVI, în 1752 şi 1762, pentru ca aspectul actual să se datoreze masivelor lucrări din anul 1781, când edificiul este lărgit spre N, S şi V.

Cristelniţa din piatră, nu permite observarea vreunei inscripţii, fiind acoperită cu un strat gros de tencuială, însă forma de potir trădează o vechime apreciabilă.

Cutia milei poartă inscripţionat anul 1605, iar pupitrul din cor este donat de Johannes Sutoris în anul 1699.

            Încă în secolul XIX, biserica era încă înconjurată de o curtină cu traiect neregulat, ridicată probabil în secolele XIII-XIV, aproximativ pe perimetrul actualei împrejmuiri, în care se mai disting pe anumite tronsoane urme ale vechiului zid.

În partea de NE a incintei, pe zid se ridica o construcţie defensivă, menţionată în anul 1750 sub numele de Comun ce avea şi rolul de casă a comunităţii şi prin care se deschidea o poartă Port de acces prevăzută cu hersă.

Bibliografie: Müller 1859, p. 186-187; Roth 1905, p. 16-17, 97; Szábó 1913, p. 311-312; Horwath 1931, p. 53-54; 1936, p. 175, nr. 5; Gerevich 1938, p. 43; Vătăşianu 1959, p. 17; Drăguţ 1979, p. 135; Gheorghiu 1985, p. 49; Fabini 1998, p. 511-514.

 

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 474.