|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
236.
Tilişca (Tilicske, Tilischka, Telitschen, Tilischen), comună Anul primei atestări scrise: 1366; possessio Thylichke.[1] 1. În anii 1957-1958 a
fost reperată şi identificată aşezarea fortificată
dacică de pe dealul Căţănaş,
din imediata apropiere a localităţilor Tilişca şi
Galeş. Ea ocupă platoul superior al dealului şi se întinde
şi pe pantele de V şi de N ale acestuia. Sistemul de
fortificaţii constă din două centuri de apărare ridicate
pe versantul vestic şi nordic. Atât valul exterior cât şi cel
interior pot fi urmărite uşor pe teren. Pe platoul superior au fost
cercetate două turnuri-locuinţă de tipul celor de la
Costeşti şi Căpâlna. Pe terasele amenajate între cele
două linii de apărare au fost construite locuinţe, ateliere
sau construcţii pentru uzul gospodăresc. Săpăturile
au pus în evidenţă trei faze de locuire: hallstattiană, Latčne
înainte de fortificare şi Latčne întărită. Cercetările sistematice au dus la descoperirea a 4 denari romani republicani şi două imitaţii, precum şi o drahmă, foarte tocită, provenind probabil din Dyrrachium. De asemenea au fost descoperite, într-un vas ceramic, 14 ştanţe (matriţe) monetare pentru baterea denarului roman. Între
alte descoperiri cităm şi două morminte de incineraţie,
cu ardere pe platformă (ustrinum) şi cu resturile depuse
direct pe pământ. Într-unul dintre morminte (M1) au fost
descoperite piese de podoabă din argint, distruse cu dalta şi
trecute prin foc: colier, brăţări, inele spiralice, fibule cu
nodozităţi etc., iar din M2 au fost recuperate
mărgele de sticlă cu ochi de
păun, un belciug de fier,
pandantive împletite din sârmă de argint etc. Alte
obiecte de podoabă descoperite cu ocazia săpăturilor
sistematice sunt: 3 fibule de argint cu nodozităţi, 5 fibule de
fier, 3 brăţări de bronz, fragmente de brăţări
de sticlă albastră cu secţiune plan-convexă decorate cu
undule de culoare galbenă şi albă, o cataramă de bronz în
formă de liră, 3 catarame de fier, un pandantiv inelar de bronz cu
nodozităţi, un inel de bronz cu placă de montare gravată,
mărgele de pastă sticloasă cu ochi de păun şi un inel de chihlimbar. Aşezarea se datează în fazele Ha B-C, Latčne II şi III şi dispare în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului II d.Chr. Bibliografie: Téglás 1887, p.
190; Roska 1942, p. 282, nr. 42; Lupu 1962, p. 477 sqq.; 1962a;
1963; 1963a; 1964, p. 435; 1964a, p. 5-38; 1966;
1967, p. 102-121; 1968; 1970, 233 sqq.; 1989;
Popescu 1965, p. 486; Macrea şi colab. 1966, p. 34-45; Mitrea
1966, p. 504; Rustoiu 1996, p. 185, 192, 194, 196, 198, 199, 200,
201, 202, 204; 1997, p. 96, 98, 101, 102, 104, 107, 110; Glodariu
1983, p. 7, 17-18, 25-26, 28-29, 31-32, 35-37, 86, 101-107, 112-115,
117-118, 120, 123-125, 128-129, 154; Glodariu-Iaroslavschi 1979, p. 8,
40-41, 44, 47-48, 54, 67-68, 72, 74, 80, 82, 84, 87, 90, 95, 99, 102, 125,
127, 130, 134, 139, 150, 155-156, 158-159, 161-162, 164-165. 2.
Pe dealul Cetate, la V de
comună, se găsesc ruinele unei cetăţi medievale cu ziduri
de piatră şi şanţ de apărare. Săpăturile
arheologice efectuate în anul 1963-1965 au dus la concluzia că cetatea
de secol XIV-XV suprapune o locuire deosebit de intensă de epoca
bronzului, deranjată – în mare parte – de amenajările medievale. Descoperirile de epoca
bronzului aparţin culturii Wietenberg. Zidul
de incintă a fost construit pe cornişa dealului, urmând capriciile
acestuia, şi are o grosime de 1,40 m, lungimea zidului cetăţii
fiind de 260 m, din care 175 m sunt în formă alungită spre V,
prelungire care este separată printr-un zid care împarte cetatea în
două incinte. Cetatea a avut două
intrări puternic fortificate în extremitatea de V şi în cea de SE.
Incinta principală este situată pe platoul superior al dealului
având încă o intrare îngustă de 0,90 m. Fortificaţia are
adosate patru turnuri patrulatere. În interior s-au
descoperit fundaţiile unor construcţii anexe, care în elevaţie
erau – probabil – din lemn. Ceramica descoperită
în cetate este caracteristică secolelor XIII-XIV, ca şi fragmentele
de pinteni, sfredele, foarfece de tuns oi, bolţuri de arbaletă, o
sabie şi un pumnal, un vârf de săgeată şi alte obiecte
mărunte de fier neidentificate. Cetatea a fost
construită la sfârşitul secolului al XIII-lea, ea fiind
abandonată pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Bibliografie: Köváry 1866, p.
37; Király 1889, p. 98; Marţian 1921, p. 42; 1920,
p. 687; Horedt 1941, p. 26; Popescu 1965, p. 487; Nägler
1969, p. 77-85. |
