|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
231.
Tălmaciu (Nagytalmács, Talmesch, Tolmisch, Talmesch,
Thalmaczmus), oraş Anul primei atestări scrise: 1265; comes Corlardus de Tolmach.[1] 1. Pe teritoriul localităţii,
aproape de vărsarea Râului Sadului în Olt, s-a descoperit un topor de
piatră. Bibliografie: Müller 1887, p.
120. 2.
Tot pe teritoriul oraşului se semnalează un alt topor de
piatră eneolitic (MNB). Bibliografie: Müller 1887, p.
120. 3.
În colecţia M. Kindriş se află o sabie de bronz databilă
la sfârşitul epocii bronzului. Bibliografie: Informaţie A. Georgescu. 4.
Tot de aici se cunoaşte şi un brăzdar de plug din perioada
daco-romană şi alte piese agricole – fără precizări
topografice. Bibliografie: Pârvan 1926, p.
495; Canarache 1950, p. 99; Popa 2002, p. 194. 5.
În anul 1886 aici s-a descoperit o fibulă romană de bronz (MNB). Bibliografie: Horedt 1937, p.
188-189; Popa 2000, p. 193; 2002, p. 194. 6.
Pe aici trece drumul roman spre Apulum. Urmele lui erau vizibile în secolul
trecut pe panta dealului pe care se află fortăreaţa
medievală, precum şi la V de oraş, în arături, pe dreapta
actualei şosele spre Sibiu. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 274, nr. 4; Gooss 1876, p. 112-113; Christescu 1929, p. 102;
1937, p. 108. 7.
Turnul rotund din mijlocul oraşului, astăzi distrus, nu este de
epocă romană cum s-a afirmat, el aparţinând
mănăstirii cu hramul Sf. Nikolaus, incendiată în anul
1369 de voievodul muntean Vlaicu. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 274, nr. 3; Gooss 1876, p. 112-113; Buday 1916, p. 10-11; Marţian
1920, p. 676; Christescu 1929, p. 121; Horedt 1937, p.
188-189; Fabini 1998, p. 724; Rusu şi colab. 2000, p. 259;
Zimmermann şi colab., UB, II, p. 333. 8.
Nu există nici un castru roman pe malul râului Sadu. Ceea ce Ackner
considera că ar fi latura unui castru roman este, mai degrabă, un
dig de dată mult mai recentă. D. Popa consideră
că aici s-ar putea să existe un vicus roman. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 274, nr. 3; Gooss 1876, p. 112-113; Király 1893-1894, p.
425; Buday 1916, p. 10-11; Marţian 1920, p. 676; Christescu
1929, p. 121; Horedt 1937, p. 188-189; Popa 2000, p. 181. 9.
Între localităţile Tălmaciu şi Boiţa, la
confluenţa Cibinului cu Oltul, pe culmea din faţa intrării
spre Pasul Turnu-Roşu, este cetatea Tălmaciu (Talmácsváro,
Landskrone) din epoca medievală, zidită cu mortar şi
piatră la 1370. În 1453 regele Vladislav
dăruieşte cetatea şi alte pertinenţe celor Şapte
Scaune, cu condiţia de a fi demolată până în temelii. Probabil
această clauză nu a fost respectată, căci în anul 1489,
Matia Corvinul porunceşte din nou demolarea cetăţii şi
nici cu acest prilej ordinul nu este respectat din moment ce încă în
anul 1535, zidurile oferă protecţie armatei conduse de Ştefan
Mailath. Bibliografie: Teutsch 1883, p.
127-129; Marţian 1920, p. 676; 1921, p. 42; Horedt
1941a, p. 594-595; Vătăşianu 1959, p. 267; Niedermaier
1975, nr. 377; Fabini 1998, p. 725. 10.
Biserica veche a localităţii a fost construită în secolul
XIII, ca bazilică romanică, din care s-au păstrat foarte
puţine elemente: arcul triumfal, pilaştrii dintre nave şi
porţiuni ale zidurilor de E ale navelor laterale. Între anii 1829-1831,
biserica a fost radical reconstruită dobândind aspectul actual. Ruine ale
fortificaţiei ce înconjura odinioară biserica se mai pot identifica
în teren. Bibliografie: Horwath 1936,
harta; Vătăşianu 1959, p. 267; Fabini 1998, p.
722-724. |
